#pe drumul vietii intre rau si bine

[aand-rheea68]

Si daca o mie de ani trec peste noi,

Daca viata ne incearca pe amandoi,

Tu sa nu uiti, ne-am iubit ca nebunii..

Undeva, la capatul lumii.

Si daca mainile tale ating alte maini,

Tu in bratele ei, eu in bratele lui.

Tu sa nu uiti, ne-am iubit ca nebunii,

Undeva, la capatul lumii.

[mybrokenmouths]

M-am saturat sa ma cert si sa iti citesc jignirile de fiecare data cand ai o stare naspa sau esti obosita. Te astepti ca distanta asta sa fie o pauza desi mie imi ceri sa fiu acolo doar a ta si tu sa umbli strazile cu gandul impacat ca eu stiu ca suntem intr-o pauza si ca nu ai nicio raspundere fata de mine. Pai si daca e asa, de ce spui altora ca e normal ca eu inca sa te astept, sa fiu fata cuminte si sa nu imi ascult nevoile si dorintele carnale?

Si nici macar nu stii cat de tare m-a deranjat ca ai vorbit cu prietenul meu cel mai bun “ca sa imi bage mintile in cap”, cand tu ar fi trebuit sa faci asta, nu el. Cu tine sunt intr-o relatie, tu ar trebui sa imi spui exact cum vezi lucrurile si ce te astepti sa se intample... De cand avem nevoie de mediatori noi? M-am saturat de mandria ta... Nici macar nu indrazni sa dai vina pe ea caci eu pe a mea mi-am sacrificat-o de multe ori cand venea vorba de tine. M-am saturat sa fiu intr-o relatie cu tine si mandria ta. Eu sunt doar cu tine. Restul nu au ce cauta intre noi pentru ca tot ceea ce fac este sa distruga tot drumul pe care l-am creat eu spre tine. Am obosit sa imi pui noi si noi piedici si sa adaugi constant noi obstacole pentru a vedea ce? Daca ma uit in spatele meu vad toate sacrificile si toate emotiile prin care am trecut doar ca sa fiu capabila sa iti gust buzele... Iubirea mea pentru tine nu ar fi trebuit sa o vezi de atat de mult timp? De luni bune, draga mea... Ca sa nu indraznesc sa spun ca de ani buni eu ma lupt cu starile tale efemere si torentiale. 

Aveam nevoie de tine caci simteam cum imi pierdeam controlul si rabdarea si sincer inca o fac. Dar oboseala e atat de mare si de acaparatoare ca tind sa cred ca mi-am atins limita. Ma simt mai mult un mort decat un viu. Si te comporti ca si cand as fi unul, ma uiti, ma suni sau imi scrii doar cand iti amintesti aleatoriu de mine...si aprinzi cu un mesaj flacara ce a fost o data in sufletul meu. Ei bine mortii au nevoie de pace, liniste si de odihna. Si paradoxal nu le pot avea decat cu tine aici, desi tu esti persoana care ma seaca de tot ce am... de toata stima de sine, de toate emotiile si trairile mele. 

Si acum spui ca noi nu ne potrivim... Cand tu nici macar nu stii ce esti si cine esti. Te superi pe mine ca te inteleg si ca imi dau seama ce este in sufletul tau cand altii ar da orice sa gaseasca pe cineva atat de atent si de rabdatoare. Este vina mea ca sunt intelegatoare mereu cand vine vorba de tine? Dar este vina cuiva ca eu chiar sunt in stare sa simt situatiile? Da, recunosc, nu le simt in acelasi mod ca si tine, caci viata e relativa, dar totusi sunt in stare sa inteleg momentele prin care treci. Devi plina de nervi cand iti zic ca stiu ce simti? Tu crezi ca o fac doar ca sa ma laud? Oh nu, draga mea, eu pot sa nu vorbesc cu tine ani intregi si tot o sa stiu/simt starea in care esti. Se numeste conexiune sau cum se mai spune cliseic, se numeste iubirea unui suflet pereche sau poate mai putin pompos: e doar iubirea. 

Ma voi instraina de toti de-a lungul vietii mele, dar de tine si de chemarea sufletului tau nu am cum. Ma chinuie, ma sacaie, imi sopteste in urechi pe unde sa calc pentru a ajunge la tine... Si este un chin. Crezi ca e usor sa te iubesc? Dumnezeule, e atat de greu si de epuizant... Nu stiu de unde mereu gasesc energia necesara sa trec peste toate momentele, crizele, palmele si cuvintele urate pe care mi le spui fara sa am nicio vina, dar o fac. 

Si regret enorm ca nu te-am intalnit inaintea Ei... Da, vezi bine, inaintea Ei, celei care te-a distrus si te-a adus in starea in care te afli de cand voi doua v-ati separat drumurile. Puteam sa te invat ce inseamna iubirea, puteam sa iti cant fericirea in suflet si sa te fac sa dansezi printre petale de trandafiri. Puteam sa te ajut sa nu mai ai aceasta tristete in ochi acum,,, Viata e urata si nedreapta, dar m-as fi luptat cu totul ca fata de tine sa se comporte frumos... Ma mananca acest regret enorm... Dar ma poti crede cand iti spun ca eu cea de dinainte nu eram potrivita pentru tine? Eram atat de imatura, de obositoare, de nerabdatoare si de infantila... Nu stiam nimic. Eram cel mai egoist om de pe pamant si aveam o nevoie de violenta si de rau ce imi umbrea privirea cu o ura flamanda. Te-as fi distrus acum 4 ani de te cunosteam. As fi rupt sufletul tau inocent si l-as fi facut bucati... 

Acum sunt tot ceea ce iti cere inima. Si totusi tu nu ma vrei... Nu ma apreciezi cu voce tare, nu imi spui si arati ca simti ceva fata de mine... Sunt buna doar sa fiu criticata cand eu m-am ridicat din jegul in care ma aflam si am devenit cea mai buna varianta a mea pentru a-ti putea oferi tot. Pentru a putea sta langa tine in ciuda oricarui vant neprielnic. Si totusi... tu nu te afisezi cu mine... 

Iti spun de doua luni ca ma pierzi si totusi tu continui cu atitudinea ostila fata de mine. Crezi ca buflez sau ce? Da, iubire, nu am jucat eu Poker sau mai stiu eu ce, dar te asigur ca nu caut nicio metoda prin care sa iti atrag atentia pentru ca am nevoie de ea. Daca tu nu intelegi ceea ce tot incerc sa iti spun, atunci putem foarte bine sa ne oprim si sa ne despartim pe eternitate. Dramatizez, stiu. Hai sa iti spun ceva direct, fara dramatizari si fara niciun pic de simpatie:

Din seara aia in care mi-ai zis ca nu ne potrivim si ca nu ma suporti, eu am terminat-o cu tine. Nu te mai astept si nu mai accept nici de ai veni inapoi sa o reiau cu tine de unde ai lasat-o. Vrei ceva cu mine? Cucereste-ma din nou. Fa macar jumatate din cate am facut pentru tine, trateaza-ma ca o domnisoara si ca si cum as fi ceea ce iti doresti si iubita ta. Ca nu esti singura care a visat la flori, plusuri si ciocolata sau intalniri romantice in forma de picnicuri sau privitul la stele. 

Ca sex crede-ma ca primesc destul acum. Macar ele stiu sa ma faca sa ma inrosesc si sa ma simt vie cand le tin de mana... Pe cand tu... Tu? Tu ma faci sa simt ca nu sunt iubita. 

E la latitudinea ta ce alegere ai de gand sa faci. 

Ioana. 

Inceputul lui Iunie ‘20 

[suntaici]

Am scris o confesiune zilele astea in care ziceam ca sunt singura si nu mai am prieteni. Am sa rezolv asta intr-un fel sau altul. Imi pare rau dar nu cred ca va fi cineva care imi duce dorul

“Mi-am pierdut intr-o luna toti prietenii. Au trecut 2 luni de atunci si nu mai rezist. Urasc sa fiu singura si asa am ajuns. Nu am ce sa fac. Imi doresc sa fiu nevoita sa ma mut in alt oras sau sa am un accident aproape fatal doar pentru atentie. Stiam ca sunt usor depresiva dar singuratatea agraveaza asta si eu efectiv nu am cu cine vorbi. Imi e dor de prietenii mei dar lucrurile s-au terminat. Spun ca imi sunt prieteni si totusi nu pot iesi cu ei. Simt ca mor putin cate putin”

Tu esti persoana care a scris asta?

Daca da, lasa-ma sa-ti spun cateva vorbe, in speranta ca poate te ajut catusi de putin, si reusesc sa-ti schimb decizia.

Toti pierdem oameni intr-un moment sau altul al vietii. Pentru ca oamenii sunt trecatori, si nimeni nu sta cu noi toata viata. Toti trecem printr-un moment in care realizam ca nu mai avem pe nimeni, realizam ca suntem singuri.

Dar crede-ma ca oricat de neagra iti pare situatia acum, N-O SA DUREZE PENTRU ETERNITATE. TOTUL e trecator, de la oameni, pana la durere. 

O sa-ti gasesti alti prieteni, crede-ma, n-o sa ramai singura mereu, iti promit si-ti garantez asta.

Mai apoi, incearca sa nu-ti pui fericirea si speranta in lucruri ce nu tin de tine. Adica nu-ti pune speranta si fericirea in lucruri trecatoare, asupra carora nu ai controlul. Ca n-ai niciodata garantia ca omul in care ti-ai pus toata fericirea o sa stea cu tine mereu. Si daca nu sta, ce faci? Te arunci in cap? Nu. Iti aduni fortele, te ridici frumos, si-ti continui drumul in viata. Pentru ca poti face asta. Am incredere in tine ca poti face asta.

Mai bine pune-ti fericirea intr-un hobby pe care-l practici, intr-o pasiune de-a ta, intr-un talent de-al tau. Pune-ti fericirea si-n lucrurile simple, ca o cana buna de ciocolata calda, o carte buna, sau un film bun.

Iar apoi, asa, ca o intrebare: Iti traiesti viata pentru tine sau pentru altii? Motivul tau de-a trai se bazeaza pe cati oameni ai in jurul tau? Daca n-ai oameni in jurul tau inseamna ca nu merita sa traiesti? Nu. Nici vorba. N-are legatura. 

Tu traiesti PENTRU TINE. Tu traiesti pentru lucrurile pe care le faci, pentru visele pe care le ai, pentru hobby-urile si pasiunile pe care le ai, pentru cariera ce vrei s-o urmezi. Traiesti pentru tine. OAMENII DIN JURUL TAU NU-TI DAU UN SENS AL VIETII. Sensul vietii tale sta doar IN TINE. 

Deci, lupta pentru tine, stai in viata pentru tine, ca oamenii vin si ei pe parcursul vietii, si pleaca la fel de usor precum vin. Trebuie sa ne obisnuim cu asta, si sa nu mai lasam lucrul asta sa ne distruga atat de tare. Ca suntem puternici si putem trece peste :)

#dee

[stefaniamolnar]

impul nostru pe Pamant e limitat. Avem doar cateva zeci de ani (vreo 6-7 in cazurile cele mai bune) in care sa traim frumos, sa ne implinim, sa ne atingem potentialul, sa ne transformam in oamenii care ne-am imaginat ca o sa fim. In cele cateva zeci de ani trebuie sa ne urmarim idealurile, sa ne iubim dragii, sa gresim de cateva ori si sa o luam de fiecare data de la capat. Nu e deloc simplu, dar nici extrem de complicat. E realizabil. Si sunt cateva sfaturi care ne pot ajuta sa facem calatoria asta mai usoara. Cititi-le mai jos, reflectati asupra lor si aplicati-le cand simtiti nevoia. Parca nu-i chiar asa de greu, nu? Voi ce spuneti?Sfaturile pe care vreau sa le impartasesc cu voi astazi le-am citit AICI. Autorii lor sunt de parere ca nimeni nu se poate intoarce in timp si sa o ia de la inceput, dar oricine poate incepe (chiar de astazi) sa creeze un alt final. Totusi, pentru a putea demara acest proces de transformare, trebuie sa nu mai facem lucrurile care ne trag inapoi. Adevarat, nu credeti?Motto: "Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu. Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lume care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul. Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana. Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate. Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora

[doar0fata]

Pe neintelese!

Vorbesc prea mult!Dar nici nu stiu ce sa mai cred,ce este in capul meu,ce vreau sa fac,unde sa ma indrept? Sunt iar intr-o perioada grea,e un impas ce trebuie sa-l trec cu brio.Exista prea multe emotii,stari de nervozitate...doar prin simplu fapt,ca nu stiu ce sa aleg. Uneori te simti atat de singur,chiar daca vorbesti cu toti in aceeasi zi,dar degeaba..Este foaste greu si pentru mine. Incerc sa imi pun totul in ordine,sa fie fiecare in sertarul ei,si atunci cand ajung sa-l deschid sa indeplitesc acea sarcina.Sa te exprimi,sa te regasesti pe tine este dificil..te uiti neputincios intr-un loc,si nu iti intelegi scopul vietii,nu intelegi pentru ce te zbati,pentru cine..daca este pentru tine,sau pentru el! Mai exista si faptul ca ai o idee in cap dar cineva ti-o spulbera,o trimite departe facandu-te sa crezi ca nu este buna pentru tine,esti agitata si nu te mai intelegi! Trebuie luata o pauza...lunga sa poti degide ce sa faci,unde,cu cine,si cand. Suntem in formare,partea aceasta a vietii mie,mi se pare cea mai grea,nu vezi daca urci,nu vezi daca fundatia pentru care lucrezi este destul de solida,exista un cerc care ii faci ocolul si simti ca te adancesti...poate scopul vietii este sa iti trimita cineva o sfoara sa te tarasca,sa simti durerea adevarata pana sus,sa iti dea drumul,dupa sa te vindece,sa lucrati pentru viitor,doar cu prezentul. Mi se pare atat de greuuuu,sunt abia la faza cand ma invart...si nu imi gasesc locul...in care e ascuns sertarul vietii mele,sa stiu pentru ce lupt cu adevarat. Sincer.."Da!" imi este atat de dor de tine,nu pot arata cat de mult,doar sa demonstrez! Imi lipseste acea parte barbateasca,care sa ma intareasca,sa imi spuna ca "totul o sa fie bine!" Las asa cum este,nu schimb nimic...merg drept,fara ocolisuri,si nu schimb decat starea,de la bine la rau! #26.11.17

[robertcadar]

Acum doua saptamani daca mi-ar fi spus cineva ca o sa merg la TEDxCluj nu stiu daca l-as fi crezut, acum dupa ce am fost acolo, l-as imbratisa pentru o zi asa minunata. Mai pe scurt, de fel sunt mai spontan asa, insa am zile si zile, uneori planific, alteori planific asa din senin :) . Cam asa a fost si cu TEDxCluj, am venit la Cluj  pentru tratamentul cu radioterapie si mi-a trecut ceva prin fata ochilor cu TEDxCluj, m-am uitat la data, m-am uitat la mine si am dat un semn la organizatori, daca mai au un loc si pentru mine acolo.

Si cum m-am obisnuit cu bunatatea de la Cluj am primit rapid raspuns, chiar daca suntem in Ardeal, asa ca sambata am avut planuri sa vad oameni dragi, sa cunosc oameni cu care ma stiam din online, sa cunosc si sa ascult oameni despre care poate am auzit, sau nu.

Este a doua editie de TEDx unde particip, in 2015 am participat la prima editie de la Brasov, acasa unde anul trecut alti organizatori au preluat organizarea TEDx Brasov, iar la Brasov bunatatea si deschiderea fata de evenimente nu este asa ca la Cluj sau Sibiu, imi pare rau sa spun asta, insa mereu exista tot felul de interese cu care nu mi-am batut capul, asa ca felicitari Clujului din acest punct de vedere.

 Sa povestim totusi cat de fain fu la Cluj, la TEDxCluj

Incep prin a lauda ideea de a modera aceasta editie de TEDx printr-un mim, foarte tare ideea, dar si personajul in sine. Moderatorul este tip fictiv, un poet anonim, Iv cel naiv, despre care sincer nu am auzit pana acum!

Pierre-Philippe Mathieu

Ne-a aratat in felul lui cat de mici suntem, cat de fragila este casa noastra (pamantul) si cum o putem cunoaste mai bine. Recomandarea lui pentru noi este  proiectul Copernicus!

The day that the Earth smile was when a selfie from space was taken.

Philippe Lattes

Cine a fost primul GPS-ul sau telefonul mobil? Cam cat de aglomerat este in jurul pamantului, cand vorbim despre sateliti?

Ca antreprenor poți să crezi că industria spațiului este un vis și nu e loc pentru mine – Greșit!

Gernot Grömer

Un om care are ca si mine un optimism debordant, iar daca a spus ca urmatorii ani ne vedem pe Marte, stie el ce spune.

Gernot Grömer, made us all wish we could be astronauts for a moment with his passionate plea about exploring Mars. #TEDxCluj #GoingBeyond pic.twitter.com/zbHohHKpGH

— TEDxCluj (@TEDxCluj) February 25, 2017

Julio Cesar Aleman

Medicina, bolile precum cancerul, un subiect care nu prezenta mare interes pentru mine anul trecut, iar acum traiesc cu el. Julio a vorbit pe limba mea, despre medicamentele care ne vindeca de o boala, dar da nastere la altele.

Fericirea este cheia succesului chiar si in lupa cu o boala!

Irina Alexandru

Ne-a povestit drumul ei de la inceput de cariera si pana in prezent, cum transforma visele companiilor de la un simplu proiect intr-un produs plin de viata si dorit de cumparatori. Azi Irina ne vorbeste din pozitia de Product Designer, New Product Development Specialist si Co-fondator Vector Watch.

The key to succes is to build a strong team and network!

#gallery-0-7 { margin: auto; } #gallery-0-7 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 33%; } #gallery-0-7 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-7 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Florin Talpes

Motorul unei companii este oare suma talentelor din aceasta companie?

Ca romani, preferam sa fim in dezacord cu sine decat in dezacord cu celalalt.

Tinerii au o teama de exprimare cand vine vorba de brainstorming.

Varujan Pambuccian

A vorbit despre patru domenii care schimba lumea in care traim: Robotica industriala, inteligenta artificiala, fabricatia aditiva, biologia sintetica.

Va ajunge inteligenta artificiala sa ne lase pe toti someri, ocupand cu succes locurile noastre de munca, sau v-a ramane loc si pentru noi?

  Stiati ca Facebook are un algoritm de pattern recognition mai bun decât politia? #TEDxCluj

— Val Vesa (@adspedia) February 25, 2017

Daca nu sunteti prea convinsi va prezint in direct de la receptie, interfata Amelia, lucrează non stop si are modul care iti raspunde empatic :)

George Buhnici

Un speaker pe care eu unul il asteptam pe scena, subiectul ales de el a fost unul interesant, frica de tehnologie, ai putea deveni un mic cyborg peste noapte?

Si el a vorbit despre robotii care se pare vor face parte din viata noastra in viitorul apropiat.

Omul nu este masina perfecta

Ne sperie ce nu cunoastem

Nu speciile cele mai puternice supravieţuiesc, ci cele mai adaptabile.

Giorgio Fabri

Ma pregateam sa iau o pauza, insa nu am putut sa ma ridic de pe scaun, Giorgio ne-a aratat cum este muzica o putere secreta.

Bach – 7 minutes only ta-ta-ta, Mozart – 1 minute, 15 different ideas. Don’t stop the search. As a musician I feel the responsability to go beyond

Marius Chivu

A intrebat daca este cineva in sala care are un smartphone si nu are instalata nicio aplicatie pe el… tacere si as fi vrut sa spun …alta intrebare. Marius ne-a aratat ce inseamna de fapt calatoria, cum trebuie sa traiesti fiecare excursie a vietii. Calatoria este despre libertate!

Astazi nu ne mai ratacim!

Veronica Soare

Cel mai emotionant moment al acestei editii de TEDx ne-a fost oferit de Veronica, privind in urma la aventura celor 40 de zile, celor 910km, la infruntarea fricilor si transformarea lor in curaj. Toata poveste o gasiti pe #minunipeCamino

Fiecare om pe care l-am intalnit este o poveste!

Andreea Roșca

Viata de antreprenor sau curajul de a schimba lumea prin antreprenoriat.

Ideile geniale de antreprenoriat nu există!

Melania Medeleanu

Sa vorbesti in fiecare zi nu inseamna sa ai voce, cuvinte care mi-au ramas in minte si dupa ce am iesit din sala, cuvinte care m-au facut sa ma gandesc la cei care ies zi de zi in strada si striga #rezist!

Striga ca atunci cand ai venit pe lume si poate iti vei gasi vocea!

Mi-a luat aproape 30 de ani sa-mi gasesc vocea. Aproape 30 de ani de soapte!

Teodora Enache

O voce calda care a urcat pe scena cu care era obisnuita de atatia ani si ne-a vorbit despre un duet mai putin obisnuit, jazz si doina.

Nebunia in dragoste nu are nevoi.

Doina era povestea mea, incepeam fiecare concert de jazz cu o doina.

Cristina Dobrescu

Scrisul de mana este ceva frumos, rar pentru unii, nu si pentru Cristina care a realizat din caligrafie si scrisori o arta si “Livreaza Dragoste” zi de zi prin scrisori scrise de mana!

Cea mai buna idee de a-ti livra dragostea !

Rusanda Cojocaru

M-am intrebat daca nisa fashion a avut acces la TEDx, iar Rusanda mi-a raspuns de pe scena cu proiectul ei Bookletta, dar si cu un cuvant nou pe care l-am adaugat in dictionar, Exaptation. La fel cum hainele cu care te imbraci spun despre tine cine esti, acelasi lucru este valabil si cand citesti o carte.

Cartea pe care o citesti te reprezinta!

Paul Bourne

Say something, do something, be something!

Sunt trei fraze si toate te indeamna sa faci ceva, nu lasa viata sa treaca pe langa tine. Despre Paul auzisem ca vorbeste pe scena fara niciun fel de trac si mai ales improvizand totul pe moment, chiar asa a si fost, iar povestea lui despre baiatul care a facut primul milion de dolari a fost foarte tare, o sa va povestesc intr-o zi, scrisa nu are deloc acel ceva, iar daca v-ar povesti Paul ar fi si mai tare.

***

Concluzia dupa aceasta zi minunata si inspirationala de TEDx este una evidenta, mai vreau, excelent, fara prea multe cuvinte aceasta editie TEDxCluj … Going Beyond!

Fain fu la TEDxCluj! Acum doua saptamani daca mi-ar fi spus cineva ca o sa merg la TEDxCluj nu stiu daca l-as fi crezut, acum dupa ce am fost acolo, l-as imbratisa pentru o zi asa minunata.

[peopleinowknow]

Adrian Munteanu

Putem scăpa de balastul emoțional. Asta fac, îndeobște.

Foto: Elena Racu

Cu Adrian, lifecoach, m-am intalnit la o cafea si un pahar cu vin sa povestim, sa-l iau la intrebari... Ne stim de aproximativ 15 ani, am invatat in acelasi liceu. O ora de discutie s-a concretizat intr-un interviu stufos, coplesitor, poate prea plin de informatie. Am stat foarte mult sa ma gandesc ce si cum sa triez, ce sa elimin, ce sa pastrez, i-am sugerat si lui sa decida, insa in final am hotarat sa fie publicata toata conversatia, exact asa cum a decurs. Asadar gasiti mai jos o inlantuire cursiva de idei imposibil de judecat in termeni precum “important” sau “mai putin important”.

Dupa un drum lin evolutiv prin companii multinationale, in urma cu un an si o luna, pe 14 ianuarie 2016, Adi a fondat Mindgrasp, propria lui companie de life and business coaching.

Ca parcurs profesional, inainte de ce faci acum, ai studiat in Statele Unite. Povesteste-mi un pic cum a fost viata de student acolo si daca vezi vreo legatura intre ceea ce ai studiat atunci, sau modul in care s-a desfasurat scoala in Dartmouth si ceea ce ai ajuns sa faci in prezent, daca crezi ca exista vreun link. Sunt foarte interesata de cum evolueaza activitatile oamenilor si daca isi au radacini, oricat de mici, in alte zone ale vietii lor.

Eu am studiat Filologie Clasica, limba, literatura, filosofia Greaca Clasica si Latina si, la vremea respectiva, ceea ce cautam sa devin si drumul pe care cautam sa mi-l trasez tinea de o cariera academica. Atunci voiam sa ajung profesor de filologie clasica mai departe si sa studiez, sa cercetez… As spune ca a ajuns sa se lege cu ceea ce fac acum intr-un mod pe care nu l-as fi vazut, dar acum, retrospectiv, pot sa vad drumul, oricat de sinuos, in fascinatia pe care o aveam pentru filosofia antica, mai precis pentru faptul ca filosofii antici aveau nu atat scoli de gandire, cat scoli de viata. Desigur, gandirea conta foarte mult, dar era doar un mijloc catre un scop, respectiv cum sa traiesti o viata reusita, implinita, cum sa-ti desavarsesti, cum sa-ti manifesti excelenta launtrica, cum sa atingi masura optima a ce poti da tu mai bun din tine personal. Bine, acum imi dau seama ca generalizez semnificativ, pentru ca erau diferente majore intre scoli, insa acesta zic eu ca era elementul central care m-a atras.

Si aveam o mare nemultumire care m-a urmarit oarecum toata viata si pe masura ce au trecut anii am constientizat-o din ce in ce mai mult si anume ca imi placeau foarte mult cuvintele si de foarte mic mi-a placut sa vorbesc, sa recit, sa inventez povesti, sa scriu. Ulterior, in liceu, am facut public speaking, dezbateri academice si in acelasi timp simteam o frustrare pentru ca nu reuseam sa fructific concret, practic, ceea ce vorbeam, ceea ce gandeam. Nu reuseam sa induc schimbare in oameni, eram in schimb foarte bun la a avea dreptate pe internet si a corecta greseli gramaticale sau erori factuale, insa prin asta nu faceam decat sa ii indepartez pe oameni mai degraba, decat sa-i atrag.

Asta a culminat dupa facultate, cand am lucrat ca trainer intr-o corporatie si eram foarte priceput la a explica si simteam in acelasi timp o dezamagire, pot sa zic, in momentul in care ceea ce transmiteam eu nu ajungea sa se transcrie concret si in comportamente ale celor pe care ii pregateam, ii formam. Pornind de la asta, a fost un moment in care am aflat despre un curs de Programare Neuro Lingvistica (NLP). Pe atunci nu stiam cu ce se mananca, m-am dus pentru acest aspect : stiam ca poti sa obtii schimbari concrete foarte puternice si poti sa relationezi cu oamenii.

Dezvoltare personala. Te-ai dus pentru a-ti face tie un bine.

Pentru a-mi face mie un bine si profesional si personal, acesta era aspectul pe care-l urmaream. Eu auzisem de la fosti cursanti, era de exemplu cineva care fusese toata viata germofob, la modul ca se spala pe maini compulsiv, nu suporta sa puna mana pe animale, sa-i atinga pe oameni, sa fie atins si era cu atat mai ciudat cu cat parintii sai erau zootehnisti, crescuse la o  ferma, cu animale imprejur. Dupa acest curs, nu numai ca s-a imprietenit cu o potaie puricoasa din curtea pensiunii unde se tinuse cursul, dar si-a cumparat pisica, cu care acum doarme in acelasi pat, ceea ce era complet de neconceput inainte.

Mi-am spus: daca cineva poate sa treaca printr-o astfel de schimbare fulminanta, atunci pot sa invat si eu sa interactionez cu oamenii. Bine, am primit mult mai mult decat ceea ce ma asteptam si mai ales, am gasit inspiratia, la acel curs, senzatia ca da, in cele din urma se leaga si capata un rost tot traseul profesional, intelectual, pe care il parcursesem pana la acel punct, ca educatia mea undeva capata un rost. Si anume ca in a fi coach personal, “antrenor de viata”, ca sa reformulez, se implinesc pe de o parte, atractia si vocatia mea pentru lucrurile foarte inalt teoretice cu ceea ce este concret si ca pot sa folosesc limbajul pentru a induce schimbare. Nu numai limbajul, dar si acesta este un aspect. Mai mult de atat, ca pot sa comunic dincolo de cuvinte, ca pot sa ma angrenez (cuvintele sunt 7% din ceea ce exprimam, restul e non-verbal, para-verbal) si ca pot, fara sa ma fortez, usor, elegant, sa antrenez si toate celelalte aspecte ale comunicarii pentru a-mi livra eficient mesajul si a starni interesul, entuziasmul oamenilor cu care interactionez si sa-i sustin si pe ei sa scoata la suprafata ce anume isi doresc, care sunt resorturile excelentei lor. Asta m-a inspirat sa purced pe acel drum.

Ulterior mi-am continuat formarea la cursul de Master Practician, apoi in vara lui 2015 am urmat si cursul de trainer in State si am purces sa-mi creez propria firma de training coaching pentru a sustine mai departe transformarea altora.

Din cate reisese din ce mi-ai povestit, ai ajuns aici pentru ca iti place sa lucrezi cu oamenii. Insa nu cred ca ai fost constient de asta de la bun inceput. Cand ti-ai dat seama ca iti place si ca vrei sa-i ajuti pe altii, sau ai avut dintotdeauna un insight de genul “Imi place mereu sa fiu inconjurat de semeni“ ?

E greu de precizat momentul exact cand m-am pornit, cred ca nazuinta asta am avut-o toata viata, n-am constientizat-o suficient pentru ca pe de o parte, DA, voiam sa interactionez cu oamenii, pe de alta parte simteam ca generez respingere din partea lor.

Unul din lucrurile pe care le-am realizat parcurgand acest traseu de formare pe care mi l-a deschis programarea neuro-lingvistica a fost ca de fapt, in primul rand eram stingher cu mine insumi, ca nu eram in contact cu mintea mea subconstienta.

Milton Erickson (n. psihiatru specializat în hipnoza medicală și terapia de familie, fost președinte al Societății Americane pentru Hipnoză Clinică și membru fondator al Asociației Americane de Psihiatrie, al Asociației Psihologilor Americani și al Asociației Americane a Psihopatologilor), sa-I zicem, “bunicul hipnozei”, cel care a pus bazele hipnozei moderne si a transformat-o de la o practica de stage show amusement la o practica terapeutica serioasa, determinand sa fie acceptata in mediile academice profesionale medicale, spunea ca pacientii devin pacienti in momentul in care isi pierd legatura cu mintea subconstienta. Pentru ca este aceasta parte din noi care, departe de a fi intunecata sau rau-voitoare, ne serveste maxim, cu conditia sa stim ce sa-i cerem si cum sa ne indreptam focusul constient. Subconstientul ne mentine corpul, sanatatea corpului, ne sustine comportamentele, schimbarea si stocheaza emotiile si amintirile noastre. Este si originea creativitatii noastre. Si insist pe creativitate si pe emotii, capacitatea de a gandi solutii noi pentru probleme vechi, de a gandi ceva ce nu a mai fost gandit inainte isi are originea in cum lucrezi cu subconstientul tau. De acolo iti iese o viziune care sa transforme realitatea inconjuratoare, sa impace lucruri care aparent sunt contrarii, dar de fapt pe un plan superior pot sa colaboreze sa convietuiasca. Subconstientul este foarte puternic simbolic, spre deosebire de mintea constienta, care e rationala, secventiala. E sursa emotiilor pozitive care iti dau energia sa pui in practica acea viziune pe care ti-ai formulat-o.

Apropo de subconstient, consideri ca noi suntem conectati prin intermediul sau? Pentru ca exista o ramura a psihologiei, psihologia cuantica, care pe langa faptul ca e de acord cu tot ce ai spus tu mai devreme, mai sustine si faptul ca noi suntem interconectati la nivelul pe care il denumim subconstient. Ca acolo se gaseste absolut toata informatia care exista si noi de acolo accesam, ca dintr-o baza de date, orice avem nevoie, daca stim cum. Fiecare avem un fel de sertar acolo, baza personala de date, dar avem acces si la sertarele altora. Crezi in statementul « all is one » (en. “totul e una”)?

Ce spui tu acum imi aminteste de teoria lansata de Jung asupra subconstientului colectiv. Nu stiu sa ma pronunt asupra ei, cred ca e ceva ce am de cercetat in continuare. Ce pot cu siguranta sa afirm e ca fiecare in subconstientul sau isi gaseste o oaza de resurse extraordinare pe care le poate accesa in interesul binelui propriu cel mai inalt si in interesul comun cel mai inalt, in masura in care e dispus sa isi asculte subconstientul, sa-l simta, sa vada ce ii are de oferit.

E ca si cum ai avea o masina si cand conduci tu nu stai sa te gandesti acum fac fiecare bujie sa se miste si acum trimit benzina in motor si iese o explozie care misca pistoanele si misca rotile si acum actioneaza frana, care…. Nu, tu pur si simplu indrepti volanul care preia comenzile masinii. Cam asa stau lucrurile, noi suntem la volanul vietii noastre si e important sa ne asumam asta, ca noi alegem directia, iar subconstientul este ca masina care face sa ne indreptam intr-o parte sau alta. Acum, depinde in ce masura avem masina suficient de puternica pentru a ajunge acolo unde vrem. Daca vrei sa urci pe un traseu montan cu panta de 60 grade s-ar putea sa-ti trebuiasca o masina mai puternica. Ei bine, asta ti-o rodezi prin comportamente si iata, inca un aspect important pe care l-am deprins din acest traseu de formare a fost flexibilitatea de comportament si cat de important este sa iti dai seama ce scop urmaresti si cum se raporteaza scopul pe care-l urmaresti la situatiile in care te afli si ca atare, cum poti tu sa te mulezi pe situatia de fata pentru a-ti atinge scopul.

O foarte buna prietena a urmat un program de crestere personala prin teatru si improvizatie, Alternopedia, unde Marius Manole a tinut un masterclass si la un moment-dat spunea “OK, eu sunt o persoana destul de pudica, nu-mi place sa ma dezbrac, de exemplu, pe scena. Dar daca scopul piesei respective este unul suficient de puternic si angajant pentru mine personal, e un rol care merita jucat, atunci cu siguranta eu intru in acel joc si sunt dispus inclusiv sa ma dezbrac pe scena, sa ma expun astfel, de dragul de a atinge acel scop.” Si cam asa e si flexibilitatea de comportament. Cum te mulezi si recunosti, ce pot sa fac eu cel mai bine in diferite situatii date pentru a-mi atinge scopul. Asta s-ar putea sa te scoata semnificativ din zona ta de confort, numai ca cu cat iti insusesti in mod firesc mai multe comportamente, cu atat devii mai capabil sa influentezi mai pregnant mediul in care te afli. Persoana cu flexibilitatea de comportament cea mai mare influenteaza cel mai puternic mediul.

Uite aici chiar voiam sa ajung si sa te intreb ce parere ai despre faptul ca multi dintre noi ramanem ancorati in zona de confort si desi toti oamenii au un potential urias, majoritatea se limiteaza si raman intr-o anumita patratica, tocmai pentru ca nu vor sa evolueze, pe motiv ca le este frica. Ce imi poti spune despre frici, atasamente si limite auto-impuse ?

Din nou, discutia e foarte vasta, subliniez ca ceea ce spun acum e doar o picatura, pentru ca subiectul e foarte vast. Sunt, intr-adevar, doua mari motive pentru care oamenii nu ies din zona de confort, primul este frica, al doilea este lenea. Sunt cat se poate de serios si o spun din perspectiva cuiva caruia i-a fost si frica si lene si pe alocuri imi mai este lene.

Era si in Waking Life o replica in sensul asta: “What are these barriers that keep people from reaching anywhere near their real potential? The answer to that can be found in another question, and that's this: Which is the most universal human characteristic - fear or laziness?”

Tony Robbins, care e un star in coachingul international si in training, care tine spectacole, pot sa le spun, de dezvoltare personala cu mii de oameni pe care ii poarta pe acest parcurs si care a facut, de asemenea si coaching 1 la 1 cu unii dintre cei mai influenti sportivi si oameni de afaceri din lume, are o vorba foarte faina, ca nu exista de fapt oameni lenesi, ci exista obiective impotente. Si de aceea conteaza foarte mult sa gasesti care este acel obiectiv, care este jocul care merita jucat pentru tine.

Asta poti descoperi doar din perspectiva legaturii cu subconstientul. E important sa gasesti ce anume te motiveaza, ce te starneste, care este acel obiectiv la care, atunci cand te gandesti, iti lasa gura apa.

Daca tu-ti propui sa alergi in fiecare dimineata, vine ora 6 a doua zi, suna alarma, inchizi, snooze, te intorci pe partea cealalta. Dar cum ar fi sa te trezesti cu ursul langa tine? Prinzi o viteza atunci… Care e acel obiectiv suficient de important ?

Si frica, da, ne tine in urma, mintea noastra subconstienta pastreaza amintirea si incarcatura energetica a emotiilor negative atat timp cat nu invatam din ele.

Aici ajung la una din practicile de coaching cu care lucrez si care a fost dezvoltata de Tad James, fondatorul scolii de NLP in care m-am format, se numeste Time Line Therapy. Iti permite sa scapi de incarcatura emotiilor negative din trecut, astfel incat sa iti eliberezi energie pentru a te propulsa inainte.

Am lucrat cu un client de coaching care avea o incarcatura emotionala din trecut: extraordinar de multa durere, furie, frica si era atat de mare incat pur si simplu nu stia ce-si doreste, nu stia ce sa faca. Si a fost foarte interesant sa urmaresc pe parcursul sesiunilor de coaching, pe masura ce eliberam emotiile negative, cum incepeau sa-i rasara in minte, parca de nicaieri, ganduri cu privire la unde ar vrea sa mearga.

Am mai lucrat cu cineva intr-o situatie similara si in momentul in care am ajutat-o sa-si elibereze emotiile negative majore din trecut, furie, suparare, tristete, frica, vinovatie, conflict, noaptea urmatoare nici n-a mai dormit, a stat pur si simplu si a creat in continuu, a desenat si cand nu desena scria poezie si apoi iar se intorcea la desenat. A intrat intr-un flux de creativitate cum nici nu tinea minte sa mai fi avut. Si de unde era intr-o stare completa de blocaj, i-a venit in minte un proiect de design pe care apoi l-a prezentat unor cunoscuti de-ai ei care se ocupa cu asa-ceva si acum ii finanteaza proiectul. S-a orientat spre a-si deschide propria linie de mobila si accesorii, i-a catalizat extraordinar cresterea. 

Putem scapa de balastul emotional. Asta fac, indeobste.

Cat despre atasamente, acestea pot proveni fie din emotii negative, fie din ceea ce se cheama ancore. Ancorele sunt un proces stimul-raspuns, pur si simplu procesul pavlovian. Si noi avem zeci de ancore, unele care ne ajuta, altele care ne submineaza. De asemenea, si acestea pot fi dezamorsate prin tehnici specifice, daca nu ne sunt de folos si pot fi inlocuite cu ancore care sa ne sustina. De exemplu, la cursul de Trainer’s Training pe care l-am urmat era un exercitiu care se numea „What’s the worst that can happen?”. Acolo ii rugai pe colegii tai de grupa, cat timp tu tineai prezentarea, ei sa puna in scena cel mai rau cosmar al tau posibil cu privire la vorbitul in public. Sa zica absolut ce era mai rau imaginabil, astfel incat dupa ce tu treci prin experienta aceea tu sa fii „blindat” ca trainer, pur si simplu nimic sa nu te scoata de pe traseul tau. Acest proces presupunea mai ales sa-ti creezi o foarte puternica ancora cu emotii pozitive, ancora pe care un asistent de coaching ti-o declansa in momentele in care simtea ca ei pierd oarecum echilibrul. Dincolo de aptitudinile noastre, ceea ce face o diferenta extraordinara cu privire la ce reusim in viata este starea in care operezi. Cand operezi intr-o stare negativa, asta se traduce si in fiziologia ta, pentru ca emotiile le simti in corp. In momentul in care operezi intr-o stare de excelenta, o stare incarcata pozitiv emotional, atunci se schimba si fiziologia si poti sa observi in mediu tot felul de posibilitati pe care altfel nu le-ai fi observat. Intri intr-un flow in care observi din mediu ce te poate ajuta sa ajungi acolo unde vrei sa fii.

Foto: Elena Racu

Imi confirmi foarte multe lucruri si ma bucur. Iti mai amintesti care a fost momentul decisiv in care te-ai hotarat sa fii life coach? Tu ai pornit cu NLP-ul initial pt ca ti-ai dorit beneficii in plan personal si profesional. Ce te-a determinat exact sa vrei sa treci la urmatorul nivel, sa iesi din zona TA de confort renuntand la jobul stabil pe care il aveai, la siguranta pe care ti-o oferea acel job, pentru a-ti consolida propriul business de coaching, ceea ce nu era un vis de-al tau de cand erai mic, ci o chestie care s-a dezvoltat odata cu implicarea ta in activitatea asta?

Un lucru pe care l-as sublina de la inceput e ca cei din program ii incurajeaza pe cursanti: „don’t quit your job until you have more clients than you can take”.

Eu am continuat mult dupa cursurile NLP sa lucrez la jobul meu de atunci, mai precis pana in vara anului trecut 2015, cand pur si simplu am renuntat pentru ca trebuia sa merg la cursul Trainer’s Trening pentru NLP si hipnoza.

Unde s-a desfasurat cursul?

In Statele Unite, langa Las Vegas, in Hendersson Nevada.

Aici voiam sa ajung. Suna costisitor, imi dau seama ca ai investit niste sume considerabile in aceste cursuri.

Da. Si este o investitie continua. Imi doresc sa ma intorc acolo, de data asta din ipostaza de asistent de coaching in cadrul programului de Master Trainer. Dupa ani in care obtii rezultate ca trainer si participi in continuare la aceste cursuri, participi ca asistent, poti deveni „trainer de traineri” mai departe. Dar dincolo de titulatura sau de ce poti face cu ea, ceea ce e foarte angajant la acest program este cresterea pe care ti-o faciliteaza. Acela este un mediu extraordinar de crestere, acolo sunt oameni pentru care nu exista „nu se poate”. Adica „daca nu se poate” inseamna ca de fapt nu stii cum se poate inca.

E ca intr-un joc video. “You must unlock next level.”

Exact. You keep unlocking levels. Si la fiecare nivel capeti noi provocari pe masura nivelului. Odata cu NLP mi-am regasit pofta de cunoastere care mi se tocise cu timpul.

Revenind la intrebarea ta initiala, acel punct a fost in a 3-a sau a 4-a zi a cursului de Practitioner. Atinsesem ceea ce eu percepeam atunci ca fiind un blocaj. Cursul e de asa natura incat iti amesteca gandirea in prima instanta, pentru ca din acea confuzie sa cladesti o ordine superioara. Parcurgand acea confuzie constienta am ajuns intr-un moment in care m-am dus la trainerul meu, Camelia Păduraru si i-am spus ca am ajuns intr-un punct din care simt ca nu pot merge mai departe, ca nu invat, nu prind informatiile, nu pot sa gasesc o noima in tot ce se intampla, le uit, le confund, pur si simplu n-am un kinestezic al competentei. La care ea se uita la mine si zice „Bine ca tu spui ca nu stii ce inveti, dar stii ce e ala un kinestezic” (kinestezicul fiind un termen foarte tehnic in NLP, referindu-se la tot ce simtim, de la emotii, senzatii fizice, caldura, durere, echilibrul corpului, orientare in spatiu).

Atunci au inceput bucatile de puzzle sa se reconfigureze si cubul Rubik a inceput sa se intoarca in ordinea fireasca, mental si mi-am dat seama ca atat timp cat mie mi se parea, constient, ca ma luptam cu informatia, ca nu reuseam sa gasesc o noima, de fapt eu subconstient absorbeam absolut totul si-l integram in mod firesc. Asta nu se intamplase doar la curs ci tot timpul in viata mea, in toti acei ani in care mi se parea ca ma luptam cu lumea si ma luptam cu mine insumi si cu provocarile vietii, in subconstient se sedimentau abilitati.

Neavand acces constient la subconstient, tu nu aveai cum sa-ti dai seama ca acolo se construia ceva.

Asa e. Pentru a deveni un bun trainer de NLP capeti si integrezi comportamente excelente pe care sa fii capabil sa le faci in orice moment ca trainer. Sa pastrezi toata sala in atentia ta, sa iti proiectezi energia in sala in timp ce structurezi verbal intr-un anumit fel continutul cursului si iti modelezi tonalitatea vocii, sa te asiguri ca bifezi interesele tuturor celor din sala, sa respecti continutul, sa te incadrezi in timp, toate acestea sa le faci concomitent. Si constient nu poti face asta. Ei bine, fiecare exercitiu din curs te invata cate un astfel de comportament, iar urmatorul exercitiu il include pe precedentul si tot asa pana cand te supraincarci constient si ajungi sa cedezi, moment in care totul se reorganizeaza si se construieste subconstient. Astfel te trezesti 16 zile mai tarziu ca tii prezentarile finale, jonglezi cu tot ce ai invatat si faci tot ceea ce inainte ti se parea imposibil. Asta de fapt e un proces firesc, e procesul invatarii. Cand conduci, ti se pare initial ca nu vei reusi sa fii atent la toate si apoi te trezesti ca esti sofer si conduci relaxat, iti faci si lista de cumparaturi in gand si deodata te trezesti ca esti la destinatie.

Pentru ca totul s-a inoculat in subconstient. Dar ce face concret un life coach? De ce ar apela cineva la tine, cum ai putea tu sa ajuti o persoana altfel decat ar ajuta-o un psiholog?

Diferenta principala e ca obtin rezultate foarte rapid. Ii pot sustine pe clientii mei sa schimbe o problema care le macina viata prin diferitele ei manifestari, ajungand la radacina ei in atat de putin timp precum 4 sau 6 ore de lucru 1 la 1. Asta presupune si sarcini inainte de sesiunile de coaching, sarcini in timpul sesiunilor, care au rolul de a scoate in lumina structura de profunzime a problemei. Le aduc clientilor la cunostinta propria structura de profunzime a problemei, apoi sarcinile de dupa sesiunile de coaching, care pot dura de la 1 pana la 3 luni, in functie de natura problemei. Le sustin noile comportamente in locul vechii probleme. Eficienta acestor procese vine din faptul ca lucrez cu structurile problemei, nu ma intereseaza atat de mult continutul, aceasta fiind o diferenta fundamentala fata de cum decurge psihoterapia clasica, bazata pe psihanaliza. Nu ma intereseaza sa ancorez clientul in stari negative, sa despachetam la nesfarsit, ma intereseaza mai mult structura problemei. E ca si cum ai schimba cursul unui rau in loc sa schimbi galeata cu galeata de apa, pur si simplu ii sapi o noua albie prin care sa curga si asta facem impreuna. Lucrez pur si simplu cu oameni care constientizeaza ca nu sunt acolo unde ar vrea sa fie in viata lor. Fie au probleme care simt ca nu le permit sa isi manifesteze potentialul, fie ca sunt intr-un punct bun, sa zicem pe latura de business coaching,  au ajuns la un anumit nivel de prosperitate si isi doresc sa obtina si mai mult de la ei si de la colaborarea cu colegii de lucru. Uneori e nevoie sa subliniez personelor cu care lucrez ca nu isi doresc suficient de tare sa isi rezolve problema. Si atunci ii intreb: „Cat timp iti mai permiti sa pastrezi problema? Imagineaza-ti ca esti peste un an. Imagineaza-ti ca esti peste 5 ani. Pentru ca daca nu faci nimic acum, problema ta va persista.”

Avand perspectiva unde pot sa ajunga negativ, asta ii stimuleaza sa faca schimbarea acum.

Subliniez, eu sunt un facilitator in proces, eu nu LE fac ceva. De altfel, procesele din NLP sunt procese colaborative, e un schimb de energie. Eu ii indrum pe clienti prin intrebari tintite si prin tehnicile pe care le practic sa le provoc modelele de gandire si de simtire vechi astfel incat ei sa constientizeze ca vechea problema nu le serveste, ca nu au nevoie de ea. Noi tindem sa ne gandim la probleme ca la niste blocuri monolitice care ne cad in cap. De fapt, fiecare problema e un proces si coachingul exact asta face: despacheteaza cum functioneaza procesul, ca sa vedem unde sunt acele ite pe care le putem taia. Si le taiem astfel incat siragul amestecat sa se desire si totul sa se reaseze pe un fagas firesc.

---

* Pe Adrian il puteti contacta la 0723 673 832, adrian@mindgrasp.co