#l-am ales pe el dar te visez pe tine

[aand-rheea68]

Si daca o mie de ani trec peste noi,

Daca viata ne incearca pe amandoi,

Tu sa nu uiti, ne-am iubit ca nebunii..

Undeva, la capatul lumii.

Si daca mainile tale ating alte maini,

Tu in bratele ei, eu in bratele lui.

Tu sa nu uiti, ne-am iubit ca nebunii,

Undeva, la capatul lumii.

[eusiclaudia]

Nu sunt bun cu cuvintele cand sunt in jurul tau insa daca le pun pe un ecran pare mai simplu.

Sti, imi propusesem sa te uit, dar cum poti uita ce se nu se uita niciodata? Am incercat insa nu vreau sa uit si nu vreau sa merg mai departe. Unde as putea ajunge fara tine, cum spuneai chiar tu, fara tine as fi pierdut. Nu toata lumea poate sa creeze o conexiune si mie asta mi-se pare un lucru deosebit, greu de facut, dar extraordinar de frumos cand se intampla.

Ma intrebi mereu de ce ma uita sa la tine. Ma uit la tine ca la cea mai importanta persoana din viata mea, ma uit la tine ca si cum nu ar mai fi nimic in jurul nostru, ma uit la tine ca si cum ar fi ultima data cand ne vedem, ma uit la tine ca cum am gasit ceea ce cautam, ma uit la ochii tai pentru ca sunt speciali. Nu ma pot oprii din a te privii, nu vreau sa ma opresc, nu ma poti obliga. As vrea sa ai ochii mei sa vezi ceea ce vad eu cand ma uit la tine poate asa vei intelege de ce ma uit asa.

Recunosc! Si cred ca se citeste oricum in ochii mei ce imi doresc cu adevarat! Eu te vreau pe tine! Pare simplu insa e asa complicat. As vrea ca tu sa nu mai iubesti pe nimeni in afara de mine, sa nu mai saruti pe nimeni in afara de mine, sa nu mai suni pe nimeni in afara de mine, sa nu mai vorbesti cu nimeni cand ai ceva pe suflet in afara de mine, sa imi spui mie tot, sa ma ai doar pe mine. Visez la tine cu ochii deschisi si imi tremura inima cand iti aud vocea. Tu ce iti doresti?

Am intrebat azi ce iti doresti, acum sa iti spun eu ce credeam ca iti doresti... Credeam ca iti doresti sa iesi odata din chestia asta in care niciodata nu te-ai simtit confortabil, stiu asta, si credeam ca vrei sa se termine odata, sa te linistesti. Credeam ca doar pentru ca sti ca daca se va termina ca asa ai ales tu, eu o sa fiu dezamgit de accea inca esti in ea, pentru ca incerci sa nu ma faci sa sufar. Cei drept ar fi de apreciat asta, insa nu uita ca esti intro bula si nu conteaza ce se intampla cu cei din jur, asa imi poti spune ce doresti cu adevarat? Azi ai incercat sa spui ceva din ceea ce doresti, ai spus ca vrei sa te sun doar pe tine si inca cateva persoane, si ca vrei cuvantul care incepe cu s si se termina cu i doar pe mine, insa la cateva minute distanta tot tu ai spus ca nu poti din acele motive. Nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai zic, decat ca chiar eu chiar as vrea cuvantul cu s care se termina cu i, problema este ca EU inca cred ca o fata ca tine nu va avea de a face cu unul că mine 

Nu stiu exact momentul in care m-am indragostit de tine, dar stiu ca atunci cand te-am intalnit nu aveam nici cea mai mica intentie de-a o face. Si acum ma intreb neincetat cand am inceput sa ma indragostesc de tine…Probabil m-am indragostit de vorbele tale.Probabil m-am indragostit de ochii tai caprui.Probabil m-am indragostit de vocea.Probabil m-am indragostit de zambetul tau.Probabil m-am indragostit de replicile tale stangace.Probabil m-am indragostit din greseala.Probabil m-am indragostit pentru totdeauna. Și acum imi doresc sa ma poți iubi și tu cum te iubesc eu!

Imi spuneai ca este normal ca unul sa iubeasca mai mult altul mai putin insa nu credeam ca o sa iubesc atat de mult. O sa spun iar un lucur pe care sigur nu il vei crede insa cred, simt ca tu esti aceas mare iubire pe care o intalnesti o sigura data. Eu ma bucur ca te-am intalnit. As putea vorbi cu tine toata viata si nu cred ca m-as plictisii.

Sti in acea vineri mi-am dat seama ca intre noi nu va fi nimic. Am stiut in momentul in care ti-ai tras mana... Imi pare rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie sa iti arat cat de mult te pot iubi. Acum nu imi mai doresc lucruri pentru mine pentru ca stiu ca nu se vor intampla. Imi doresc in schimb lucruri pentru tine... imi doresc sa fi fericita, sa ramai mereu aceiasi si sa zambesti mereu.

Eu am făcut mereu ce am simțit, tu ai făcut mereu ce ai simțit. Fiecare mesaj de-al meu l-am trecut prin inima și l-am trimis pentru că așa am simțit, tu ai reușit să îmi reproșezi că nu ar fi trebuit să îți trimit și așa mi-ai luat și acest lucru. Dar ți-am promis că a fost ultimul pretuiestel cuj prețuiesc eu faptul că am avut posibilitatea să-l trimit.

Mi-ai spus că sunt cel mai bun prieten al tau, iar eu nu vreau să îți fiycel mai bun prieten. Eu mereu am vrut mai mult, poate acesta a fost defectul meu, am vrut. Cand ai spus asta am simțit că urmează și nu putem mai mult pentru că o sa stricam ceea ce avem acum. Simt că asta o sa spui în curând.

Sti cum spuneam ca intro relatie unul iubeste mai mult altul mai putin, si acum ma intreb de ce a trebuit sa fiu el cel care a iubit mai mult, mi-as fi dorit sa nu fie asa, sa fi fost tu cea care iubea mai mult. Mi-as fi dorit sa nu iti dau dreptate cand ai spus ca ne-am intalnit prea traziu, a fost prea tarziu pentru tine, eu am fost cel care era dispus sa lase tot si toate pentru a fi cu tine.

Off  daca te-ai fi vazut prin ochii mei, eu ti-as fi pus lumea la picioare si te rog daca ai sa-mi spui ceva… te rog fa-o. Doar profita de timpul cu mine … pentru ca nu ai am timp… ma opresc aici… Ai grija mare de tine…

[frenezie-n-poezie]

Aura primei veri

Îmi doresc înapoi o seară

de vară,

când cerul de culoarea cafelei cu lapte

cerne

șoapte,

discerne

seninul de cald și luna de noapte.

Noi pe perne,

un ceai călâi,

și vești despre noi nedate nimănui.

Deși e ploaie,

pe noi, șiroaie

reci de ce-am uitat pentru atâta vreme,

regăsit într-un moment, o adiere,

lângă o carafă de limonadă cu miere,

rămasă pe jumate-n lene,

iar noi zăcând alene

pe marginile ochilor, alunecând pe gene.

Cum sună dezicerea de noi înșine?

O fi oare tunetul, fulgerul, trenul de gânduri arzând pe șine

al norilor catifelați ce ne îmbrățișau?

Oare sunt norii înșiși ce ne plouau?

Oare-i suficient să ne-amintim de ei?

Dar erau ei catifelați, ori ne zgâriam puțin de ei?

Se lasă seara și e încă iarnă.

Visez la tine, tu la mine, e-o larmă,

iar cerul este arămiu, dar nu e din aramă.

Cadou vrei să-mi dai un cuțit

și nu tremur de frig. Cum cu el te-am zărit,

am tremurat de teamă:

să nu cumva, primindu-l, să îl apuc de lamă.

De-au visele astea-un sens, s-aibă și visurile noastre-atunci.

Ni-s inimile încă prunci,

măcar în astă lume.

S-aducă-n bătăi

prima vară-napoi

ar fi mare minune.

[xerultdk33]

De fiecare Craciun scriu asta/ Un an pe acorduri de pian

De fiecare Crăciun mi-am dorit tot mai mult familia mea.

O femeie iubitoare, decenta,  inteligentă si drăgostoasă care să fie mândră de mine și să se simtă cea mai iubită prin fiecare gest de al meu, să avem trei copii frumoși și educați, o casă frumoasă, ca in povești, să se audă țurțurii cum picura topindu-se de la dragostea care se află in interiorul caminului nostru.

   Să adormim îmbrățișați pe canapeaua din mijlocul livingului privind focul din șemineu comparandu-l cu focul din inimile noastre... Sa adormim in săruturi și îmbrățișări și sa ne întâlnim in vise, să ne plimbam prin ele și sa ne spunem ca am reușit.

    Să fie acea femeie care să înțeleagă ca a fi bărbat nu este atat de ușor, doar știm să ne ascundem bine emoțiile, așa ne educă societatea. Am plans mult, am suferit, am dat pe gât mult alcool cu lacrimi in doua, am stat ghemuiti in coltul patului simțind cum ingerii ne ocrotesc, am stins multe țigări tremurand de nervi si suspine..Am stat pe targa ambulantei cu mâna întinsă după o șansă sa mă agăț de viață...Am privit orașul viu prin ferestrele mari de pe holul spitalului simtindu-ma închis și cum fiecare minut acolo ma distruge... Să mă simtă cu toate astea. Toate acele momente in care am mers pe jos prin ploaie, trist. Toate acele momente in care priveam cu lacrimi in ochi apusul de pe podul din apropierea locului unde munceam. Toate lacrimile care mi-au curs pe obraz și nu se mai vad acum, ea să le vadă... Acolo, îmbrățișați și in lumea viselor cât cel mai mic copil desface o perna meticulos și in liniste lângă noi si se aruncă in puf după ce ne-a mâzgălit bine cu carioci. Imi doresc acea viața la care ma gandesc de ani de zile in fiecare duminică cand aleg să nu ies din casa și doar să visez ca să o pot lua luni de la capăt cu viața. Acea viața in care nu voi fi nevoit să plec de acasă să ma simt bine. Acea viața... Știți voi, ca in reclama de la cafeaua aia Jacobs Kronung. Să fiu acel soț de care să se mire toți cunoscuții cand vom sta la masă cat de iubitor si calm este comparativ cu ce nebun era cândva. Acel partener de viață pe care să il privești la 5 dimineața intr o zi de iarna in papuci de casă și halat in garaj privind o colecție frumoasă de mașini de epocă in care își pune bucăți din suflet și să vină grăbit să te sărute cand te vede cum il admiri, de parcă acele obiecte n-ar însemna nimic, acel om care își știe prioritățile in viață și nu ii este frică să ți arate asta.

    Să pot încă să fiu copil, să pot încă să imi strang persoana iubită timid de mână, să spun tot ce simt și să fiu inocent, deși viața m-a călit și maturizat enorm pentru vârsta mea și poate m-ar fi făcut să privesc viața cu alti ochi, eu totuși să pot fi acea persoană pozitivă și nebună. E greu să mă înțeleg, e greu să mă înțelegi... Din cea mai nebună persoana pe care ai cunoscut-o, destins, vorbăreț și hiperactiv in același timp pot deveni apogeul maturității pentru categoria mea de vârstă, calm, liniștit, cantarindu-mi atent vorbele și ascultand cu atenție fiecare detaliu. Pot să fiu un inger de om... Sau cel mai mare coșmar al tău, deși de multe ori aleg din inger, doar să iti intorc spatele... Unii oameni nu merită efortul. Și unii oameni nu inteleg că dacă după ce te-au rănit încă le vorbesti, o faci doar pentru că ești puternic și le demonstrezi ca ai coloană vertebrala și baricadele puse in fața lor, culmea unii iau asta total invers, ca pe ceva la modul,, nu te am ranit atât de tare dacă inca mi-ai vorbit,,. Unii iau cuvintele ca pe o recompensă, când ar trebui să le ia ca pe o mostră din ceea ce au distrus,ca o indiferență și o detașare atât de mare, incat cuvintele cu care cred ei ca ii recompensezi... Sa nu însemne nimic pentru tine. Oamenii care cântăresc dragostea in vorbe se vor topi de dor după vocea ta, asigură-te că nu le mai oferi prilejul să o audă.

    Dar nu despre asta e vorba... E vorba despre acel vis, acele rânduri pe care le scriu an de an, care... Anul ăsta au fost scrise puțin diferit. In mare visul nu s-a schimbat si de asta e bine să aveti vise mari, pe termen lung... Pentru ca dacă voi va veți schimba, din cauza oamenilor, de nevoia pentru a depăși anumite probleme, din N motive, visele nu o vor face, ele vor rămâne acolo gata să va ancorați oricand de ele!

    Crăciunul ăsta a fost atât de diferit, trăit si văzut cu alți ochi. Prin ochii bărbatului trecut prin încercări, matur, stabil și am realizat că in viața am avut noroc, m am descurcat mult mai mult decât aveam impresia din interior, judecand singur. Și aș fi evoluat mult mai mult dacă mă înconjuram cu oameni la fel de însetați, oameni la fel de agitați... Am fost o agitație pentru ca imi căutam liniștea! Și nu trebuia să las pe lângă mine oameni care mă judecă pentru asta, oameni care nu vad esența și sursa agitației mele. Culmea e ca fix in acei oameni o căutam, cand ea era la mine. Am înțeles atât de multe lucruri, am înțeles că banii, lucrurile materiale îți aduc doar comfort, nu si fericirea! Iar confortul de multe ori ucide încet si sigur fericirea. Am învățat ca acest confort nu are nimic de a face cu luxul. Confortul nu te face o persoană mai bună și m-am educat să incerc să ma dezobisnuiesc de el. Confortul este acea zonă unde stagneaza clasa muncitoare, pacalindu-se că au reușit in viață. Pentru asta, o vacanță doua pe an, casă și o mașină își dedică unii întreaga lor viață. Și poate își ruinează in drumul ăsta toate valorile morale și spirituale... Și nici nu vorbim de lux, doar de simplul confort. Confortul te educă să fii lipsit de eforturi, pe când luxul îți cere efort maxim chiar și dupa ce l-ai atins. Asta e in viziunea mea diferența.

    Crăciunul ăsta m-a făcut extrem de fericit, dar altfel de fericire... Nu acea fericire zbuciumată care se regăsea in mine ca de obicei, ci una tandră, liniștită, cu lacrimi. Am învățat ca e in regulă pentru un bărbat să fie și copil, să caute puritatea, să caute emoții, sa nu caute doar bucăți de carne si forme atrăgătoare chiar dacă unele persoane doar atât pot oferi intr-o societate fără rușine, lipsită de rușine, puritate și dragoste, o societate ultra sexualizata...

    A fost un Crăciun nelipsit și de probleme, dar le-am gândit altfel si rezolvat in alte moduri. A fost un Crăciun atât de diferit față de restul. M-am înconjurat de oameni de la care credeam că am ceva de învățat si am realizat cat am evoluat, de nevoie dar totuși cat am evoluat și cum simpla mea prezența ii face să se simtă inferiori. Priveam in jur și nu imi venea să crede cum am evoluat.  

    Mi-am adus aminte Crăciunul ăsta si de trecut, cum unii oameni au dispărut, cum nu mai este langa acea persoană care mă oprea din a mai mânca și a treia pătrațică de ciocolata, cum unii oameni dispar si asta e firesc să se întâmple, dispar pentru a face loc altora care se potrivesc mai bine in inima noastră. Dispar fix când ai nevoie de ei și apar brusc când iti rezolvi singur problemele. Am învățat că datoria mea este să ii fac eu dispăruți pe acești oameni inainte să dispară ei, un gest de lașitate, o curmare a suferinței anticipate.

     Mi-am amintit și părțile urâte ale vieții mele când mi-am dat seama că oricat de tari ar fi băuturile pe care le torn in pahar, sunt singurul care nu se amețește. Crăciunul ăsta m-am trezit la birou, in fața laptopului închis cu un pix si un carnețel in fața la ore tarzii ale dimineții cum bifez toate dorințele pe care le am scris Crăciunul trecut, a fost cel mai frumos moment. Din 12 dorințe pe care nu credeam ca le voi realiza, speram măcar jumatate... Le am atins pe toate! Mi-am luat un moment de gandire și mi-am găsit privirea în ecranul stins al laptopului. Acolo unde obișnuia să fie un adolescent rebel plin de mister si sclipire, de imprevizibil si agitație... Stătea acum un bărbat elegant, calm, matur care tocmai își tăiase de pe lista toate țelurile pe care le-a atins. Mă intrebam ce se întâmplă... O fi din cauza ținutei de acum, imi dau jos bluza si ma privesc din nou doar cu cămașa pe mine... Nu are cum! Trebuie să fie același puști nebun, de ce acum imi stă exact cum trebuie? Mi-am privit incheietura de pe care nu lipsea ceasul niciodata. Acum parcă indică altă oră față de cele de dinainte... Am dat vina pe cămașă și rămas pe piept doar cu cruciulița strălucitoare care mă protejează și am fugit in fața oglinzii de la baie. Poate reflexia din ecranul laptopului greșește... Poate aici voi vedea din nou acel copil teribil. Dau drumul la robinet și imi scufund capul in apa rece de parcă aș fi vrut să mă inec și să ma trezesc acel copil nebun care obișnuiam să fiu. Nu se schimbă nimic... Dar îmi aduc aminte de fricile mele... Și cât de dor imi este sa imi fie iar frică de oglinzi, să strang iar persoana de lângă timid de mână când văd niște scări pe care acum pășesc grăbit si fără teamă... Cat de dor imi e să imi fie frică de întuneric, să nu fi realizat ca adevărații monștri se ascund in lumină...tot ce a rămas la fel sunt ochii. Dar niciodată pe ei nu i-am vazut la fel... Se schimbă iar asta doare. Cel puțin până mă obișnuiesc de modul in care strălucesc, de culoarea lor pe care deși sunt artist, nu le o pot reproduce. Uneori mă uit si văd durere în interiorul lor, alteori văd oameni, rareori văd regret, iar acum... Acum văd cât de puternici și câte au indurat ochii ăștia.  Îmi amintesc și frigul ce-l duceau până în adâncul sufletului deși era vară . Îmi amintesc cum m-ai pus in situatia să aleg o melodie, acea melodie de la nunta cuiva și m-am trezit cu lacrimi in ochi in fața laptopului, imi amintesc cum dansam singur in baie pe muzica anilor 40,cum la altă nuntă m-ai făcut să lăcrimez din nou. Îmi amintesc și că le-am promis să nu mă mai atașez de nimeni. Îmi amintesc că mi-am promis să plec când nu mai suport. Și mi-am smuls in spital  branula, fire si tot ce aveam pe mine stând sub medicație si am fugit... Sub amețeală si dureri de cap, ajungând acasă doborât și in lacrimi. Îmi amintesc că mi-am promis să nu mai iau oamenii în serios. Îmi amintesc că mi-am promis să nu mai plâng pentru nimeni. Îmi amintesc cum mi-am promis să mă axez pe visul meu. Imi amintesc că mi-am promis că mă voi schimba în bine. M-am ținut de  promisiuni. Se simte ciudat.

     Sunt tot eu, doar că sunt mai rece, iar viața pare ceva mai lipsită de culori. Frigul e tot aici, sufletul in ciuda frigului si a degerăturilor acum arde tot mai tare. Crăciunul ăsta am ales să nu mai merg cu valul și sa fac bine doar in perioada asta, pentru ca acei copii nevoiași se vor simți groaznic cand in Ianuarie nu mai dă nimeni pe la ei. Am ales in schimb să incerc să o fac după sărbători, atunci cand toți lasă costumul bunătății in dulap să se prafuiasca și il iau pe cel al isteriei si răutății chiar si cu cei apropiați.

     Crăciunul ăsta am realizat că sunt pregătit să am copii oricand și ma voi descurca indiferent de situație. Craciunul ăsta am dormit alături de cea mai frumoasă prințesă, Sofia. Iar "prințesele" astea self-appointed nu au nimic de a face cu prințesele adevărate! Luați lecții de la un înger de un an jumătate, Sofia.  Când ne-am trezit doar ne-am uitat unul in ochii celuilalt cât mă mângâia pe față cu mânuțele ei mici. Și am realizat cât de multă putere îți da îmbrățișarea unui copil plină de dragoste. Ciudat, tu un om cu răni, trecut prin greutăți sa înveți dintr o simpla îmbrățișare să ai curaj că mai există bunătate in lume.

Crăciunul ăsta m-a învățat că oricât de mare și puternic ai fi tu... Cel mai in siguranță te simți cand te strânge de mână un copil.

 Crăciunul ăsta m-a învățat că Dumnezeu are grijă de noi si ne trece prin unele etape spre binele nostru. M-a învățat să am mai multă încredere in El și să ascultăm atunci când ne vorbește. Mi-a arătat ca toți cei care credeam noi ca le pasă și care ne promiteau in cele mai dulci momente ca ar fi in stare de orice pentru noi, pot să nu fie! Și singurul care va rămâne acolo va fi El.

 Crăciunul ăsta mi-a arătat că există și femei reale, cu inima, care spun ce gândesc și care găsesc soluții in loc să se plângă, care au soluții pentru orice problema, nu câte o problema pentru fiecare rezolvare , educate în alte moduri mai frumoase de cât credeam eu că există . Crăciunul ăsta mi-a arătat că nu mai pot primi pe oricine lângă mine, că nu pot iubi o persoană accesibila oricarui... fraier pe românește, doar pentru a primi anumite validări... Refuz să vreau femei care s-ar lăsa plimbate de oricine! Si că trebuie să fiu dispus să ofer timp până voi găsi acea persoană perfectă din toate punctele de vedere.  

 Crăciunul ăsta m-a făcut să imi fie dor să imi îmbrac din nou halatul și să mi iau pixurile colorate si stetoscopul și să le fac o spitalizare mai ușoară pacienților. Crăciunul ăsta m-a făcut să imi fie dor de mirosul de spital si să il accept... Pe care îl uram cât am fost și eu acolo. Crăciunul ăsta a fost un rezumat al schimbarilor, o absolvire a maturității, a fost acel click pe tabul,, empty recycle bin,, care strânsese atât de multă răutate.

  Crăciunul ăsta am realizat că dacă nu ai trecut prin acea greutate și nu ești o persoană empatica de obicei... E greu sa înțelegi pe cel de lângă chiar dacă iti explică, așa că am încetat să mai explic.

  Crăciunul ăsta m-a învățat să imi câștig existența doar cinstit, făcând bine și fără să creez disconfort celorlalți dacă vreau să imi fie bine. M-a învățat sa fiu si mai muncitor decât am fost! Și sa nu mai pierd timpul, să ma inconjor de oameni la fel de muncitori si sa nu explic nimanui cât de importantă e munca. Obisnuiam să umblu cu oameni care nu intrase încă in campul muncii, și explicându-le câți iau calea străinătății după ani de studii, muncind ceva joburi banale sa fiu blamat că judec. Așa că am învățat să ii las pe cei care nu au gustat etapa asta încă să vada singuri, pe pielea lor si pe exemplele din jur. Dacă ar fi sa iti dau un sfat ție cititorule, ar fi să nu iti fie frică să muncești, mai bine să fii de calificative  de 7 la facultate și să înveți chestii pe care nu le înveți decat muncind, pe pielea ta... Decât să fii bona cuiva pentru ca te ai axat doar pe niste note nesemnificative,folosind notele ca scuză pentru lenea si zona ta de confort. Munca te învață să fii om, îți alunga plictiseala si acea stare de bine, despre care știm toți ca duce doar la chestii negative... Ai auzit des,, de prea mult bine,, presupun. Munca te înnobilează și te educă mai mult decât 10 cărți citite. Daca începi acum, va fi mai puțin dureros după.

   Crăciunul ăsta a fost ceva diferit...Nu a fost bazat pe craciunul ăla prezentat de Coca-Cola... A fost mai spiritual, legat de ce înseamnă cu adevărat. Il voi ține minte toată viața, iar dacă il voi uita...il voi găsi aici.

   Crăciunul ăsta vreau să mulțumesc tuturor de pe tumblr că am avut șansa să mă exprim. Crăciunul ăsta vreau să mulțumesc celor care m-au rănit intenționat , abandonat la greu și au ales să imi întoarcă spatele când ar fi putut să imi faca bine. Celor care mi-au spus,, totul ține doar de tine,, cand ținea de ei, celor care au fost atât de naivi încât sa creadă că imi pot face rău. Fara ei, nu aș fi fost așa cum sunt acum.

   Crăciunul ăsta vreau sa realizați ca toți avem probleme, greutăți, lacrimi, chiar și in ziua de Crăciun poate, greutățile nu iau concediu de sărbători dar, voi să aveti credință in Dumnezeu, și chiar dacă nu veți putea ridica capul sau zambi și veți avea sânge pe mâini, răni ... Continuați să luptați, să mergeti... Zile frumoase vor veni.

   Oamenii care v-au făcut rău vor vrea atenția și iertarea voastră, sper să aveți tăria să nu ii tratați la fel sau să credeți in schimbarea lor,ci doar să ii tratați cu indiferență. Succesul va veni, vei învăța să te bucuri altfel de el. Toate vor fi așa cum trebuie!

   Am avut un an greu, încheiat cu un Crăciun liniștit în care am putut să mă bucur de tot și care s-a terminat in glorie. Un Crăciun care mi-a arătat ca Dumnezeu face minuni, chiar in ziua de Crăciun.

   2019 pentru mine ai fost plin de muncă, acea muncă grea... Cu lacrimi, sudoare, probleme... Tot. Vizualizez zăpada de la începutul acestui an sub lumina stalpilor stradali si cum mă prindea ceața groasă in toiul muncii.

   Ai fost plin de dezamăgiri, de regrete, mi-ai luat oameni de lângă mine, m-au abandonat oameni, unii s-au și intors, unii au avut ocazia să mă răneasca pentru ultima lor dată, unii doar au încercat să o facă și nu au reusit. De unii m-ai răcit de tot și imi pare rău, fiindca știi că eu nu am vrut asta.

   Au fost un an care mi-a luat sănătatea... M-am chinuit si am recuperat-o ca să o mai pierd o data... M-ai învățat că unii sunt atât de necopti, încât in fragezimea lor, te ar ubtreba de toate, numai de sănătate nu. Dar m-ai învățat sa inlocuiesc ,, la revedere,, cu,, Sănătate!,, ca un soldat, realizand puternica semnificație.

    Ai fost un an plin de dragoste, ai fost anul in care am cumpărat pentru prima dată in viața mea un trandafir, anul in care am vizitat cele mai multe castele de care sunt de a dreptul îndrăgostit, anul care m-ai învățat și arătat cum e viața aia,, buna,, și ca nu trebuie să o primesc de a gata, trebuie să muncesc eu singur pentru ea și că nu e chiar așa cum credeam de prețioasă, e doar o mare mascaradă a oamenilor snobi.

    Ai fost un an in care am citit, enorm de mult, un an care m-a trecut prin situații care m-au făcut mai înțelept. Un an in care am schimbat vestimentații. Un an in care am plâns enorm si luat calmante cu pumnul, un an in care am băut pe sezlongul care imi ținea tot corpul indurerat și ascultam aceleasi melodii sub clar de lună până adormeam... Sau in zilele mai grele până ma ridicam, spălam pe față si apucam de muncă fără să inchid un ochi.

    Ai fost un an care m-a învățat să nu mai fug la acea balustradă privind traficul grăbit cu ochii in lacrimi ci să sufar acolo, pe acel balcon cu un sezlong. Anul in care m-am regăsit de multe ori ascultand valurile mării, cu o țigară și nisipul sub picioare in bezna, suferind. Anul care m-a plimbat prin câteva porturi, spunand fiecărui far povestea mea de viață și cât de mult sufăr după o copilă. Ai fost anul care m-a învățat să trăiesc singur, si te voi urî pentru asta... Sau nu... Ai fost anul care mi-a demonstrat ca oamenii care apelează la nevoie la tine, îți pot deveni dusmani de moarte, din simple frustrări alimentate de alți oameni cu care se regăsesc identici. M-ai învățat că oamenii in fața cărora te destăinui și iti vor sterge lacrimile, peste ani, vor scrie lumii despre tine cum ai fost,, umilit,, de viață. Tu mi ai arătat, dar eu nu ii judec... Pentru acei oameni, viața poate fi anosta si monochroma, colorată intr-o singură culoare dorește oricine, mai puțin ei înșiși si nu înțeleg ca oamenii reali au parte in viața si de nuanțe de gri, negru sau alb. Ai fost anul in care m-am regăsit cu un post de radio mai romantic, cu cărți de dragoste și poezii. Cand eram doar un băiețel de generala care isi nota numele fetelor in telefon cu apelative de băieți pentru a evita glumele curioșilor colegi bagareti si care tratau dragostea ca pe ceva bizar si amuzant, nici nu m-as fi gândit cât de mult ma voi regăsi in romantism peste ani. Mai exact in anul tau, 2019!  M-ai învățat că totul îți ia timp, iar timpul îți ia totul. Nu ai idee cat de greu imi va fi sa mai ofer din timpul meu cuiva. M-ai invatat cat de important e timpul si cum trece viata pe nesimtite.M-ai trecut prin probleme care au necesitat curaj,mi-ai aratat ca pot iesi din situatii foarte grele si ca pot duce o treaba pana la capat indiferent de situatie,vreme sau orice variabila . M-ai învățat să caut alte valori la o femeie, să ma gândesc dacă ar fi o mamă și o soție bună, să vad intr o femeie ceva ce nu credeam că as fi cautat vreodată. Decentă, liniște, dragoste.

    M-ai trecut si prin momente minunate, unice, prin zambete, veselie, călătorii, adrenalină și tot ce avea nevoie spiritul meu liber... Mi-ai creat amintiri de povestit. Mi-ai dat oameni de întâlnit, prieteni buni, legături. Ai fost fantastic! Mi-ai dat curaj si poftă de viață, mi-ai reamintit cine sunt!

    Mi-ai luat atât de multe si oferit și mai mult, nu știu cum să îți mulțumesc, deși ușor nu a fost și ai fost chiar crud si nemilos. Nu știu cum să te traduc in doar cateva cuvinte 2019... Dar cu siguranță m-ai făcut să plâng cu zambetul pe buze și să râd cu lacrimi in ochi!

    Sunt nerăbdător să mă întâlnesc cu noul deceniu, cu 2020 și imi iau rămas bun de la tine, bunul meu învățator!

[arhitectul]

Însemnări ale sufletului.

Mi-am făcut o obișnuință din a organiza diferite proiecte aici,  iar cu ocazia zilelor ce urmează,   vreau sa deschid încă unul.

 Voi alcătui o listă,  ce va fi completată continuu,  în limita cooperării voastre,  o lista care sa conțină exact ce vă trece prin cap când va gândiți la sărbătorile de iarnă,  fie dorințe,  fie cuvinte pentru cineva special,  un mesaj mai lung sau mai scurt, absolut orice,  atât fără anonim cât și cu identitate ascunsă ( cu rugămintea de a găsi o modalitate prin care sa va semnați, o litera, un emoticon sau orice altceva). Lista va fi încheiată la finalul anului,  când voi publica eu însumi câteva cuvinte.

   Sper ca proiectul meu sa nu treacă neobservat și ca în acest mod putem fi mai aproape unii de alții,   chiar și de la distanță,  împărtășind câte o bucățică din tot ceea ce reprezentăm ca om și câte o îmbrățișare caldă pentru fiecare dintre noi, pentru ca fiecare avem nevoie.

1. Gândul sărbătorilor de iarnă nu-mi încarcă sufletul decât cu amintiri nefericite. Întradevăr stau acasă cu famila. Problema e că nu există o conexiune între noi. Îmi este greu să-mi privesc familia laolaltă dar atât de distantă şi de rece ... împreună dar separați. Fiecare e cuprins în universul lui. Adeseori nu am primit cadouri şi am fost uitată. Adevărul este că anul trecut a fost unul frumos dar pe care acum încerc din răsputeri să mi-l scot din minte. Fac asta pentru că el m-a scos din viața lui şi amintirile sunt acum dureroase. Dacă şi-ar aduce aminte cât de mult ne iubeam noi doi iarna trecută...Am dat peste mesajele noastre vechi de iarna trecută. Eu îi trimisesem un post în care scria "Come cuddle with me ". "Dacă tu mi-ai scrie asta aş veni la tine " , mi-a scris el . "Nu,e prea periculos. E imposibil" i-am răspuns eu deoarece aveam o problema cu părintii mei şi de care el ştia. Astfel, el îmi răspusese" Ştiu,dar doar dacă ar fi fost posibil aş fi făcut asta, chiar dacă stai departe ". Conversația asta nu descrie mult iubirea noastră sau aproape deloc şi nici nu-mi dau seama dacă se înțeleg lucruri greşite din ea dar eu ştiu cum ne iubeam când ne-am scris acele cuvinte şi ce însemnau ele pentru noi .

Acum va fi o iarnă grea în care trebuie să mă străduiesc să te scot din minte şi cel mai rau, din inimă.

Nu ştiu cum voi face față acestor sărbători . Pentru mine reprezintă acum o confruntare, o luptă a existenței mele .- M.

2. Mi-am făcut o ciocolată caldă, ascult muzică de sezon și mă gândesc. La ce? La ce înseamnă Crăciunul pentru mine, la micile bucurii ale sufletului, la faptul că mă macină dorul...

În perioada asta îmi e dor mai mult ca nicodată.. îmi e dor de oamenii care au ales să se îndepărteze de mine, îmi e dor de acel el care mi-a rupt sufletul, îmi e dor de tataie (oare e bine acolo unde e?).. îmi e dor..

Ce înseamnă pentru mine Crăciunul?

Pentru mine Crăciunul nu este despre mâncare bună sau cadouri frumos împachetate, ci despre oameni, despre a ne deschide inimile, despre amintirile pe care le construiesc și care îmi încălzesc sufletul în nopțile friguroase de iarnă, despre ceea ce contează cu adevărat.

De puțin timp încoace am început să mă bucur de cele mai mici lucruri.. de faptul că ninge ca în povești (chiar dacă frumoasa zăpadă este urmată de un frig crâncen și un trafic oribil), de bradul împodobit, de zâmbetele copiilor când îl văd pe Moș Crăciun, .. de lucruri neînsemnate pentru alții

Uite că eu mă bucur. Mă bucur mai ceva ca un copil și nu îmi e rușine cu asta.

PS. Sunt doar niște gânduri puse laolaltă la o oră târzie. - @my-stuffs-world

3 Aș vrea să transform fiecare zi în "Crăciun" pentru ca oamenii să încerce să fie mai buni, să se gândească unii la ceilalți mai mult, să-i viziteze pe cei dragi mai des și să le spună cuvinte pline de iubire nu doar la sfârșitul anului, când e ca o regulă să facă asta. Și aș vrea să mi se îndeplinească cel mai mare vis, în care fiecare copil și animal abandonat, are casa lui. ❤️ @stelelenumorniciodata

4. Pe mine Craciunul ma oboseste, atatea traditii tampite, alergam ca niste idioti dupa mancare, bautura, cadouri, cand este o zi ca oricare alta... Cand eram copil asteptam cu nerabdare sa colind, sa castig bani pentru diverse, pentru ca la noi, in Romania, nu exista cultura muncii din copilarie. Oameni care trimit acelasi mesaj la toata agenda, urasc genul acesta de oameni.

Prefer sa-mi aleg oamenii pe care-i primesc in inima, spatiu limitat☺️ Desi este o sarbatoare religioasa a fost transformata intr-una comerciala si urasc " mosii, craciunitele si alte specii inventate de americani si imprumutate de popoare sarace.

Peste tot vezi fotografii cu familii fericite langa brad, dar este atat de mult teatru si atat de multa publicitate, ca preferi sa nu deschizi televizorul si telefonul.

Pentru mine este o zi la fel ca alta, ma bucur de odihna, imi plac colindele le ascult, beau o cana de vin fiert si privesc oamenii alesi din viata mea.

Visez ca intr-o zi din viitor sa fiu in bratele celui pe care-l iubesc, la munte, intr-o cabana, sa privim focul din semineu si sa povestim momente frumoase traite impreuna. Asa vad eu un Craciun perfect. Si-l voi avea! @emotiedetoamna

5. ...

[justdreamsthings]

L-am ales pe el, dar te visez pe tine...#G

[gandurile-divinitatii]

26 August 2017

In background scrie mare " Fa-ma dependent de tine sa pot sa ma las de droguri" . Mhm. M-am lasat dus de vorba asta. Am renuntat la dependente, doar ca sa-mi agăț sufletul de-al tau. Renunta la toate prostiile, eu voi fi plasa ta de siguranta, iar totul va fi ok. Mhm. Oare de ce nu mi-ai spus ca iubirea ta e toxica? Ca e mai nociva decat fel si fel de substanta. Ca urmarile ei sunt mai dezastruoase ca a unui dependent de alcool. A unui junkist. Unu-si face praf ficatul, altu-si face praf inima.. iar tu, tu spulberi suflete. M-am chinuit zilele astea sa-mi fac ragaz sa scriu. Imbiat de tutun si tărie, parca impiedicat de o bariera, n-am facut-o. Sau sa fi fost din cauza atmosferei? A lipsei de interes? Sau a lipsei unui caiet magic si a unui creion cu guma? Ah, caietele. Vechi, vechi caietele inundate de noi. De emotie, de frumos, de delir. Poate asta sa fie motivul pentru care nu mai scriu? Dispretul pe care ti-l port, dobandit din prea mult negativism? Dobandit de o analiza dureros de minutioasa a mea, a ta, a noastra? Si totusi, dupa mult timp.. Inca ma mai bantui uneori. Umbre de "Daca?" ridica mai multe semne de-ntrebare. Iar de data asta, viata ta nu devine-o floare si n-ai fata zambitoare. Te rupi si te-ntrebi. Stralucea prea tare ca sa fie adevarata? Treci de micile piedici pe care ti le pune soarta. Dar n-ai incotro. Iti tii firul rosu' in timp ce te-mpotmolesti, te dai peste cap, dar faci sa iasa bine. Ai urmat tu, nr. 2. Petecul meu. Un bandaj pentru o inima lipsa. Eu , cautand idealul meu, tu, cautand idealul tau. Hai sa ne modelam unul pe celalalt fara ca sa ne dam seama ca ne distrugem si ne distantam. Hai sa ne modelam, doar de dragul jocului, doar ca sa ne izbim de acelasi rezultat devastator..  M-ai marcat, si-ti multumesc. Iar tu.. tu, drag nr. 3. Tu, ma faci sa-mi pierd mintile. Sa ratacesc pe-un drum drept, intins, inspre infinit. Sa ma-ncarc cu zambetul tau. Sa-ti gust chicotelile si sa-ti simt dragostea din privire. Sa ma mangai   cu glasul tau si sa ma gadil cu parfumul tau. Sa ma bucur de un rasarit, ca si cum ar fi primul, de un apus de parc-ar fi ultimul, de-o ploaie de parc-ar fi fost seceta in sentimentele mele.. Tu, cea alaturi de care as savura fiecare clipa din existenta, prin care as trai si-as simti. Tu, speciala. Tu.. A mea. Deci speciala. Tu, cea cu care mi-as petrece diminetile la o cana de cafea cu ceva desene-n fundal.  Tu, cea cu care m-as plimba intr-un ritm dement, doar ca sa te pot intelege. Tu, cea cu care as urca intr-un carusel si n-as cobori din el . Visez, cu ochii deschisi. Sunt simplu si complex in felul meu. Pot fi cel mai dulce si mai sensibil om pe care-l stii, dar si cel mai aspru si obiectiv. As vrea sa ma cunosti. sunt vulnerabil. As vrea sa fi vulnerabilitatea mea. Si totusi, sunt bleg. Sunt sec. Sunt banal.. Sunt genial in felul meu. As vrea sa vezi asta. Sa ma-ntelegi. As vrea sa te cunosc. Sa te-nteleg. As vrea sa fie acum. As vrea sa am vreun habar unde te aflii, cand si daca.. Intr-un timp al infinitului, o viata e mult prea putin.. Merita simtita.. Oare daca, atunci unde? Si daca unde, atunci cand?.. Hah. "Pustoaico , tu ai sange de vipera.."

“ Ripoff - ??? “

[thewickedprayer]

One crazy day...

Dormea atat de profund incat nici macar nu si-a simtit slujnica, cand aceasta a intrat cu ibricul cu apa calda si cu caldarea de spalat dupa ea, tunand si fulgerand de parca ar fi avut pe urmele ei o armata de tatari fiorosi. Abia daca a schitat un sunet cand femeia a trantit ibricul pe masuta de toaleta, improscand cu apa in dreapta si in stanga, pana si pe rochia pe care stapana ei trebuia sa o poarte in acea dimineata. Era doar apa, gandi femeia absolut netulburata, continuandu-si ritualul cu aceeasi dedicare. In primele 5 minute de cand dadea buzna in camera, Freya avea bunul simt sa se ridice in capul oaselor si sa ii arunce un zambet somnoros, dar astazi parea ca se tine cu dintii de orice ar fi visat.

Rezolva problema, deschizand ferestrele mari si lasand aerul rece de tara, sa ii bata direct in ceafa dezgolita. Fata bombani niste cuvinte pe care ea, o femeie nascuta si crescuta si traita toata viata ei la tara nu avea de unde sa le stie. Copila aia umblase inca din fasa prin partile acelea la care slujitorii nici macar nu apucau sa viseze si era normal sa mai tranteasca cate o vorba pe care sa nu o inteleaga pe deplin, dar asta o facu sa insiste si mai mult. Oricat de mult ar fi iubit-o pe tanara ei stapana, erau lucruri pe care nu le accepta nici propriilor copii si toata lumea stia cat isi iubea progeniturile.

Freya isi acoperi ceafa cu una dintre pernele care stateau insirate in jurul ei. Noapte de noapte, se comporta ca o pisica, isi gasea cel mai neobisnuit mod de a dormi si se inconjura de perne moi, obiecte care ar fi trebuit sa stea pe sezlongul destinat lor. “Domnita, ati face bine sa va ridicati fundul slabanog dintre asternuturi daca nu vreti sa merg si sa il aduc pe fierar ca sa va trezeasca cu fierul incins.” Freya rase pe infundate si slujnica ii observa umerii cum se misca, astfel ca realiza ca tanara se trezise in cele din urma. “Buna dimineata, domnita!” facu slujnica, pentru a doua oara, ceva mai formal, la care Freya ii raspunse in sfarsit cu zambetul pe care il astepta inca de cand a intrat in odaia ei.

Se intinse auzind fiecare oscior cum paraie ca o crenguta tanara de brad si ridica mainile dupa slujnica. Femeia o prinse de ele si o trase afara din pat, cu grija totusi sa nu o nenoroceasca pe viata. Era mai slaba decat multe tinere din Scotia, chiar si decat cele care erau mult mai mici ca varsta si asa inaltuta incat abia daca ii putea ajunge la barbie, dar stia ca oasele ei ar fi necesitat o putere supraomeneasca pentru a fi foarte putin indoite. Nu stia cu ce se hranise mama lor pe timpul sarcinii dar Lady Beauchamp facuse niste fete frumoase si sanatoase si puternice ca niste cai din armata regala. Evita sa faca comparatia asta de fata cu oricine altcineva dar cu Freya si cu sora ei mai mica, Cassandra, isi permitea acest lucru.

Picioarele albe ca varul si subtiri ca niste prajini de batut merii, ii ramasera descoperite pentru ca panza moale a camasii de noapte i se rasuci pana la poale. Freya chicoti cand fundul gol aproape ca ii atinse podeaua rece, dar se redresa imediat, precum o pisicuta. Se apleca sa isi sarute slujnica pe obrazul brazdat de riduri adanci si se aseza la masuta de toaleta, pentru ritualul de dimineata. Urma sa isi treaca peria prin par, de cateva ori, doar pentru a-l descurca, sa il lase sa atarne pe umeri, desfacut, spre nemultumirea mamei ei care si-ar fi dorit sa nu mai prinda in el crengute si frunzulite de afara, urma sa isi spele fata si subsuorile apoi sa imbrace rochia pregatita de catre croitorese, sa isi incalte cizmulitele cu toc si sa iasa in curte pentru prima plimbare din acea zi.

Simtise miros de ploaie cand slujnica ii deschise geamul si se intreba daca nu cumva putea sa fure o pereche de cizme de la fierar si sa mearga cu ele ca sa nu se murdareasca foarte mult, dar isi spuse ca nu merita deranjul pentru ca oricum, la ora pranzului, trebuia sa isi schimbe tinuta si sa arate prezentabil pentru eventualii oaspeti ai domeniului. Nobili veniti de prin toate colturile lumii, ajungeau ori ca sa caute adapost pentru o noapte sau doua sau sa ia cu imprumut armata inexistenta a stapanului domeniului. Se mai trezea cate unul sa vina si sa le ceara mana la tatal lor si alaturi de Cassandra il facea pe bietul nefericit sa isi doreasca sa nu fi visat niciodata la ideea ca fetele din familia Beauchamp se pot casatori si altfel decat din dragoste. 

La radacini erau frantuzoaice get beget, desi traisera cam pe oriunde puteai gandi si tineau foarte mult la ritualuri romantice, trandafiri si picnicuri pe malul lacului, plimbari cu caii pe dealurile inverzite ale Scotiei. Oricine venea si se astepta de la ele sa accepte o casatorie, oricat de avantajoasa ar fi ea pentru ambele parti fara sa le curteze mai intai, era facut sa plece cu coada intre picioare. Parintii lor isi puteau pune mainile in cap si ar fi putut sa moara inainte sa le vada pe fete maritate si cu copii. Pe Freya prea putin o interesau aceste aspecte, ea traia in lumea ei, visatoare si scria. Isi asternea pe hartie cate una sau doua povesti pe zi, stand in odaia de studiu a mamei ei si folosind aproape toata cerneala dintr-un capacel care ar fi trebuit sa fie de ajuns pentru o luna intreaga.

“Se anunta ceva interesant azi?” o intreba pe slujnica, in timp ce aceasta isi facea de cap cu un smoc de par, ascuns pe dedesupt care nu voia sa se descurce. O tinu tare de cap si trase cu toata puterea, auzindu-l cum paraie. Fu sigura ca fata va tipa de durere dar Freya continua netulburata sa vorbeasca. Ii masa scalpul iritat, de cateva ori ca sa nu sangereze cumva si arunca smocul de par, pe geam, ca sa fie carat de vant si oferit drept ofranda, spiritelor diminetii. “E cat se poate de obisnuit. Va trebui sa probati cateva rochii inainte de pranz, sa incercati sa ajungeti la timp si sa nu dispareti cu noul cal al stapanei. Abia l-au prins data trecuta. Lady Beauchamp a promis ca va va lega pe dumneavoastra in locul armasarului, in grajduri si va va folosi drept martoaga la camp.”

O vazu pe tanara cum isi da ochii peste cap si ca sa nu o auda cum o ironizeaza pe mama ei, ii lua mintea de la Ingrid, spunand-i ca trebuie sa se imbrace si sa iasa la aer curat. “Am destul aer curat si in camera.” se planse Freya, dar se ridica si se apuca sa se imbrace de una singura. Ii accepta ajutorul din a doua incercare pentru ca descoperise, slujnica ei, ca nu putea sa isi lege corsetul, in linie dreapta. Manecile i-au dat si mai mare bataie de cap, crezandu-le absolut inutile in imensitatea lor. Era de parere ca putea imbraca un sat intreg cu cat material intrau in ele. Dar nu le putea refuza si incerca sa supravietuiasca si cu ele, pana cand va reusi sa puna mana pe o foarfeca si le va taia scurte si le va folosi despre pelerina pentru copilasii din sat.

“Lady Beauchamp va vrea afara, in gradina.” Freya vorbi peste slujnica, raspunzand de fiecare data intr-un mod care a facu pe aceasta sa taca ca un mormant, la un moment dat. I-au fost necesare trei pareri de rau si o amenintare mai in gluma mai in serios ca se va duce sa isi ofere trupul drept moneda de schimb pentru o sabie, in atelierul fierarului. Slujnica se albi la fata pentru ca il cunostea foarte bine pe barbat si ar fi fost in stare sa accepte plata aceea numai ca sa o aiba pe Freya in patul lui plin de capuse. “Imi pare rau, draga mea Claire! Dar afara sta sa ploua si o sa imi murdaresc rochia de noroi si la fel si cizmele.” Femeia clatina din cap neimpresionata. “Continua sa mergi ca o vitica si o sa te murdaresti mereu. Daca te-ai comporta ca o domnisoara asa cum o face sora ta mai mica poate ca nu ti-ar fi atat de greu sa ii urmezi cerintele, mamei tale.”

[nanotek95]

Atunci cand trebuie sa pleci

Mereu iti dai seama prea tarziu ca trebuie sa pleci si totusi,iti accepti greselile si o faci,pleci pentru binele tau chiar daca lasi in urma intrebari la care candva voiai răspunsuri,răspunsuri care contau pentru ca singurul lucru pe care-l doreai atunci era sa atingi perfecțiunea si sa-i creezi persoanei de langa tine idealul la care a visat si continua sa viseze,atat atunci pana sa te întâlnească cat si dupa. Aceasta plecare isi planteaza rădăcinile inca de la inceputul relatiei si in timp,incepe sa se dezvolte. La inceput apare ca o teama constantă in mintea noastra,de fiecare data cand lasam persoana iubita sa plece “acasa” ca apoi sa o revedem,poate ca aceasta este cauza dorului pe care i-l purtam in fiecare secunda de cand “a plecat ” temporar,pot spune ca totul are la baza o teama si un orgoliul,teama de a vedea cum “ce iti apartine ” poate sa nu mai fie al tau niciodată si mandria de a atinge absolutul,crezand ca nimeni nu ne poate lua locul,este adevarat ca putem atinge idealul,dar pentru fiecare dintre noi,absolutul reprezintă altceva,pentru unii poate reprezenta un simplu desen,pe cand,pentru altii poate reprezenta o carieră de succes,bunuri materiale, dar, o data atins acest ideal, el se propagă în altul si mai “mare ” pentru care depui mai multe resure pentru a-l atinge. Toate acestea le gasim si in relatia in care am fost,suntem sau o sa fim,idealul nu o sa lipsească niciodata doar ca multi dintre noi,o data ce l-am gasim preferam sa-l savuram putin si alegeam sa nu-l dezvoltam si aici ma refer la valorificarea acestui absolut,sa incepem sa realizam obiective mari care au la baza “cheia succesului” aceasta perfecțiune .Alegem sa o luam de fiecare data de la capat,alt ideal,alte așteptări dar repetand singura greseala care naruie totul,aprecierea temporara . Am plecat de la o idee si am ajuns la alta,dar care prezinta destul de “adanc” sămânța care are ca rod cel mai greu sentiment ,parasirea cuiva pentru propriul bine. Cel mai rau lucru este ca de fiecare data dupa ce rodul “s-a copt”,acesta putrezeste iar acest proces dureaza foarte mult timp ,atat de mult incat el ramane prezent in sufletul nostru pe o perioadă nedeterminată si atunci cand incepe procesul,noi,atat de neghiobi fiind, oprim procesul pentru a planta alta sămânță,ne-o facem pentru a hrani alte sentimente trecătoare,alte griji realizate de cei din jur, alte dezamagiri pentru ca asta inseamna fericirea,dezamagire si o luptă continua cu noi, si nu avem scuze “ca n-am știut ” pentru ca o facem cu buna stiinta… Si sa revenim titlu, “Atunci cand trebuie sa pleci” reprezinta momentul cand deja stii ca idealul a fost neapreciat si se cauta altul,acest aspect se poate observa din două fapte : indiferența si lipsa de repesct, atunci poti fi sigur ca este momentul sa pleci dar nu înainte sa nu fi incercat câtuși de putin sa cauti “problema” acestor fapte si rezolvarile lor.

12.01.2018

[jurnalulannei]

 “Miranda Hodgkins și-a dorit dintotdeauna să se căsătorească cu Robert Carlisle, bărbatul visurilor ei, pe care îl cunoaște de când erau copii, dar care nu pare să vadă în ea altceva decât fetița din vecini cu care a făcut tot felul de boacăne. După atâția ani de așteptare, Miranda consideră că a venit momentul să-l facă pe Robert să realizeze că nu mai este o copilă, ci o femeie în toată firea. Așa că, în timpul balului mascat organizat de familia Carlisle, Miranda se strecoară în camera lui Robert cu intenția clară de a-l seduce și se trezește copleșită de cel mai minunat sărut la care putea îndrăzni să viseze. Dar, când măștile sunt scoase, Miranda constată cu groază că în fața ei stă nimeni altul decât Sebastian, ducele de Trent – fratele mai mare al lui Robert. Șocat să o descopere pe fata pe care o știa din copilărie, în patul lui, Sebastian îi propune o înțelegere pentru a evita scandalul: el o va ajuta pe Miranda să câștige inima fratelui său, iar ea îi va găsi soția perfectă, o lady care să poată deveni ducesa lui. Însă ceea ce începe ca o simplă negociere ajunge să scape rapid de sub control, căci, cu cât Sebastian se străduiește mai tare să își respecte partea de înțelegere și să o ajute pe Miranda, cu atât mai mult ajunge să-și dorească să o aibă numai pentru el. Acum va trebui să decidă – își va respecta obligațiile de duce sau își va asculta inima lăsându-se în voia dragostei?”

  ♣ Aveam acest roman de dragoste pe wishlist-ul meu de ceva ani, dar între timp îl ștersesem de pe listă. Sincer, nu am o explicație. Dar ce știu sigur este, că ce a al tău va veni la tine la un moment dat. Așa am pățit de curând, când am dat neplanificat o comandă la cei de le Litera, (care btw au reduceri masive în perioada 12-16 august)când am dat de această carte și mi-am adus aminte chiar de sinopsisul ei și mi-am zis că acesta e un semn să o iau.

♧ Povestea de dragoste apărută între Miranda și Sebastian debutează cu o "greșeală": Miranda, prietena din copilărie a celor trei fii ai familiei de nobili Carlisle, este îndrăgostită de fiul cel mic, Robert și își dorește cu orice preț să-l cucerească și să-i dovedească faptul că nu mai este o simplă copilă, pusă pe pozne. Astfel, ea pune la cale o surpriză: Să intre fără știrea nimănui în camera lui  purtând o mască de bal. Totul merge conform planului, până când un domn misterios intră în dormitor și astfel ei încep un joc seducător. Situația care dă peste cap planul protagonistei noastre, este revelația pe care o are în momentul în care cel cu care intrase într-o adevărată aventură intimă se dovedește a fi fratele cel mare, moștenitorul proprietăților Carlisle, Sebastian.

♦ Miranda și Sebastian ajung totuși la o înțelegere: Miranda îl va ajuta să-și găsească o ducesă, pentru a putea duce mai departe averea familiei sale, iar el o va ajuta să îl cucearească pe Robert. Cât de mult vor putea aceștia să-ți țină promisiunea?Până unde merge această înțelegere și care este rezultatul? Pot spune că este unul cu totul incitant și drăguț. Modul în care relația personajelor noastre se desfășoară este una haioasă, plină de peripeții, de momente pasionale, de regrete și ambiții. Robert, fratele cel mic al familiei Carlisle, se află în cu totul altă poveste și astfel complică planurile Mirandei. Fratele mijlociu, Quinn, este cel care destinde atmosfera, cu atitutinea lu jovială, colorată, aventuroasă, de Casanova, însă varianta ușor imatură a acestuia.

♢ I-am oferit 4 steluțe din 5 volumului pentru toate momentele simpatice dintre personajele noastre principale. Tachinările lor, glumițele, atacurile sub centură cu subînțeles, mi-au dat o dorință de avea și eu o asemenea conexiune cu cineva. I-am invidiat să fiu sinceră :)). Una din conversațiile lor care îmi place enorm este:

" -Pur și simplu, nu pot vorbi cu el.(Miranda)

-Nu ai problema asta cu mine.(Sebastian)

-Asta pentru că tu nu contezi.

-Mulțumesc, rosti el sarcastic.

-Știi ce vreau să spun, îl certa ea. Nu mă faci să mă crispez, pentru că pe tine nu încerc să te impresionez.

-Mulțumesc, repetă el cu același sarcasm.”  ♡

✧ Pot spune că este una dintre cele mai intense cărți de dragoste pe care le-am citit. Este scurtă având doar 273 de pagini, dar exact cât trebuie. Dacă doriți o carte ușoară și intensă, aceasta este soluția. O puteți găsi pe site-ul Litera.

10.08.2020

[eusiclaudia]

As vrea ca acesta scrisoare sa fi inceput cu draga... dar nu este aceasta scrisoarea care va incepe asa. Aceasta este scrisoarea in care eu voi incerca sa spun ce a insemnat pentru mine ziua de Sf. Nicolae si este prima din cele cateva povestiri pe care le voi scrie doar despre noi, despre mine si despre tine, despre ce cred eu ca sa intamplat cu noi, cu iubirea noastra. 

Revenind la ziua de Sf. Nicolae si ca sa pot sa te fac sa intelegi ce am simtit eu, va trebuii sa incep cu 2 zile inainte cand eram in drum spre un mare oras (nu voi spune care de dragul povestirii), de unde trebuia sa cumpar un echipament pentru firma la care lucrez. Ca sa vezi cat de defect eram, la intrare in supermarketul cu pricina am vazut un cuplu de tineri care tineau de mana o fetita, si atunci parca minte mea a luat-o razna si mi-am dorit ca aceia doi sa fi fost noi si ca sa nu uit aceasta imagine, am scos telefonul si am facut o poza,(ti-am trimis si tie acea poza mai târziu). Dupa ce am dus echipamentul la masina am revenit in superamarket pentru ca trebuia sa cumpar dulciuri de Sf. Nicolae si cum eu ma gândeam deja la tine, am inceput sa alerg dupa un ceva care sa iti aduca aminte de mine in aceasta perioada. Dupa ce am avut in mana poate cateva zeci de chestii unele mai mici, altele mai ciudate si cand incepeam sa imi pierd speranța ca voi gasi ceva care sa ne reprezinte pe noi si ceea ce avem noi, am gasit acea pisica... Nu stiam atunci ca nu va fi ceea ce așteptai tu... explic mai jos de ce...

Zis si facut, cu echipamentul, dulciurile si pisica in masina, am plecat spre casa si m-am gandit ca este bine sa opresc la firma unde lucrai tu, sa vad ce faci si sa intreb ce ai vrea sa primesti de Sf. Nicolae.  De aici a inceput declinul meu in abis... Din toată acea discutie am retinut ca tu vrei ceva mare si frumos an de an si ca ceri din timp si ca ai facut-o deja si ca anul asta nu o sa primesti pentru ca sa intamplat ceva, ceva rau. Eu deja simteam ca sunt in plus pentru ca nu mie nu imi cerusei inca nimic, dar am zis ca totusi vreau si dovezi, de asa e in dragoste nu crezi nici macar ceea ce vezi, dapai ceea ce auzi. In fine. Tot in aceiasi zi ai tinut sa precizezi inca odata, asa din senin, cum nu ne portivim noi deloc, atunci m-am intors cu spatele si m-am gandit ca ceva ai plănuit tu și ca sigur se va intampla... Nu stiam atunci ce anume, insa aveam sa aflu in urmatoarele 2 zile intr-un mod brutal. Ziua urmatoare am inceputo foarte prost, aveam un plan care nu sa ma concretizat, am venit mai devreme sa incerc sa pun acea pisca intr-un sertar cu un biletel insa am avut ghinion, la 1 minut in spatele meu a aparut o colega de-a ta, apoi un alt coleg si dupa si tu... Si uite asa am pierdut un timp in care trebuia sa scot la imprimata acel biletel. Cum insa acel mic cadou trebuia sa ajunga la tine cu orice pret, il cumparasem cu drag si vedea din toata inima mea, ti-am dat mai traziu un sms cu locul unde era si pana al urma a ajuns la tine insa eu nu am fost acolo sa te vad cald l-ai gasit. Tot in acea zi am ajuns si eu pe la tine si a inceput dezastrul pentru mine. De ce spun asta? Asta sa intamplat. Cum eu imi doream sa vad ce parare ai despre mica mea pisca, am intrebat daca ai primit ceva de Sf. Nicolae, ironic sau nu, am primit si raspunsul ca nu ai primit pentru ca sa întâmplat ceva si ca probabil nu o sa primesti. Ce oare a fost in sufletul meu, cand eu ma asteptam sa spui ca am primit si asta a contat pentru tine. Cum oare sa ma manifest eu cand vad ca persona care inseamna totul pentru mine regreta “ca poate” nu va primii nimic de la cineva care nu ar fi trebuit sa conteze. Cum oare sa ma prefac eu ca nu vad ca tie iti pasa mai mult de faptul ca nu vei primii de la el ceva in loc sa vada ca mie mi-a pasat și eu m-am gândit la tine. Cum puteam eu sa fiu atunci. Dezamagit? Pierdut? Nepăsător?  Si cum nu ma lamuream am ales sa iti dau un mesaj dupa program si lucrurile sau lamurit, tu ai raspuns simplu si sec "uite m-am certat cu cineva foarte rau..." Eu am facut ce face orice om indragostit care credea ca cearta cu acel cineva te va apropria de mine si am spus ceea ce credeam, ca totul va fi bine sau mai bine pentru ca lucrurile se vor aseza si pentru noi. Normal ca nu a fost asa! In loc sa spui “am incredere ca va fi bine pentru noi” tu spui exact invers, eu nu mai am incredere in asta. Uuuuu am ramas stupefiat, sti senzatia aia cand iti sta inima in loc... Probabil o sti! Nu credeam ca se intampla asta de Sf. Nicolae, si am inceput sa ma mint singur, maine va fi bine când se va liniști și ea. Nu a fost asta. Tu ai continuat sa dai in mine deși eu nu greșisem cu nimic, “maine nu vreau sa mai vorbescu tine pentru ca asa vreau eu. Punct!” Și eu iar ma întreb, ce am facut asa de rau? Cu ce am gresit eu? 

Si vine si ziua de Sf. Niculae, ziua in care m-ai tratat asa cum am meritat, cu spatele! Prost, naiv și cu o iubire de care mi-a pasat doar mie, îndrăznesc sa cer o explicatie seara si ea vine ca si clieseul cel mai folosit intro despartire "Imi pare rau! Nu vreau sa te fac sa suferi..." Cum sa nu vrei, vrei si o faci. Faci tot ce poti ca eu sa sufar. De ce? Inca nu am inteles. Mereu ti-a fost usor sa ma arunci la gunoi, cand ai vrut tu cum ai vrut tu. Poate nu am fost pe masura asteptarilor tale, nu te-am iubit cum ti-ai dorit, cum ai vrut, nu am fost persoana de care aveai tu nevoie, poate el a fost mereu mai bun, poate lui i-a pasat mai mult decat mie (desi nu cred asta, dar am scriso de dragul lecturii)... poate pe el il iubeai cu adevărat (desi decât sa iubești o persona care nu este deloc ceea ce ai vrea tu, nu mai pun încă o paranteza deși ai merita), poate ne iubeai pe amândoi si l-ai ales pe el (deși am întrebat dacă iubești doua persoane in acelasi timp și ai spus nu, tu ma iubeai pe mine...ha). Nu stiu si nu inteleg ce am fost cu adevarat in ochii tai!? Poate am fost doar o aventura, poate aveai nevoie de ea, nu stiu inca. Poate am fost doar o razbunare (probabil aveai motive sa te răzbuni)! Inca nu stiu si nu am inteles cu adevarat motivul pentru care ai renuntat la mine. Totusi imi pun zeci de intrebari in minte si tare as vrea ca tu sa imi raspunzi la ele. As vrea sa ma faci sa înțeleg! Poate as fi putut intelege multe lucruri… Aş fi putut înţelege că nu mă mai iubeşti. Aş fi putut înţelege că ai realizat că nu sunt eu persoana alături de care să îţi doreşti un viitor. Aş fi putut înţelege că te-ai schimbat, că nu mai mai vezi la fel, că nu mă mai preţuieşti la fel cum o fac eu. Aş fi putut înţelege că nu mă consideri destul de bun pentru tine, că îţi doreşti altceva ce nu sunt nici eu, nici el. Aş fi putut înţelege că vrei sa ramai cu el în viaţa ta. Aş fi putut înţelege că nu mai însemn nimic pentru tine, dacă, mi-ai fi spus toate acestea cu sinceritate şi cu puţină mila… cu acea mila cu care ar trebui să anunţi o persoana dependent de dragostea cuiva că-i iei totul. Că-l laşi fara sperante, fără niciun vis. Nu iar prin SmS! Aş fi înţeles totul, oricât de greu mi-ar fi fost să accept… Dar n-am reuşit să înţeleg de ce mi-ai facut astea. N-am reuşit să înţeleg laşitatea şi lipsa de demnitate de care ai dat dovadă. N-am reuşit să înţeleg lipsa de respect pe care mi-ai arătat-o. N-am reuşit să-ţi înţeleg lipsa conştiinţei şi cruzimea cu care mi-ai prelungit agonia desi ai văzut cât de mult rău îmi face atunci când ma faci sa ma simt nedorit, neiubit, în plus.

N-am reuşit să înţeleg de ce n-ai făcut măcar un ultim gest de omenie şi să mă părăseşti frumos, cu eleganță, privindu-mă in ochii așa cum am vorbit! Fără amintiri urâte, fără să mă faci să te detest. Fără să-mi împovărezi sufletul cu regrete şi cu vini nemeritate. Şi nu, n-am reuşit să înţeleg de ce nu te-ai gândit măcar o clipă şi la mine, la faptul că deja de prea multe ori iti bati joc de mine si de tot ceea ce simt pentru tine.

N-am reușit să înțeleg de ce m-ai irosit, de ce m-ai risipit, de ce m-ai folosit. N-am reușit să-ți înțeleg egoismul și indiferența.N-am reușit să înțeleg cum ai putut să devii dintr-o dată o persoana nepăsătoare. N-am reuşit să înţeleg de ce ţi-a fost mai uşor să taci, să te prefaci şi să mă amăgeşti. N-am reușit să înțeleg de ce nu m-ai lăsat din clipa în care n-ai mai avut nevoie de mine, de ce m-ai lăsat să visez în continuare și să lupt inutil să te fac fericita. N-am reușit să înțeleg cum te puteai bucura in ziua urmatoare cu el la telefon si cu spatele la mine

N-am reuşit să înţeleg cum e posibil ca iubirea să devină indiferenţă atât de uşor…

Aş fi putut înţelege că asa ai decis TU ca povestea noastră de iubire să nu aibă un final fericit pentru mine, dar n-am reuşit să înţeleg de ce ai ales să îmi oferi un final nemeritat, plin de regrete şi durere.

Nu te judec. Stiu ca nu m-ai iubit si nu o vei face vreodata si nu iti port pica. Din contra, tin la fel de mult la tine ca si pana acum. As vrea sa nu ma mai sa ma gandesc la tine si la tot ce a fost, dar o voi face pentru ca asa sunt eu. Nu m-ai cunoscut niciodata cu adevarat si singurul meu regret din toata aceasta poveste este faptul ca m-am indragostit de persoana care nu avea nevoie de asta. Poate daca era alta persoana care sa aiba curaj... dar asta nu este ceva tu vei intelege vreodata. 

Imi pare rau ca ai fost tu, dar nu uita, viața nu iartă!

[thoughts--of--you-blog]

parfumul tau mi a suprins sinusurile pana in varful oaselor din prima zi in care te am gasit. ne am completat reciproc si am refuzat sa acceptam insa circumstantele ne au adus impreuna. prima seara mi a deschis universul sufletului tau si am patruns timida in el. am fost acaparata de tine, de interiorul tau iar acum nu ma mai recunosc. ma caut prin planetele tale insa te gasesc tot pe tine iar ratiunea ma conduce inapoi pe pamant. am varsat o lacrimă confuza printre pernele moi iar tu ai prins o si ai blocat o in sangele fierbinte ce curge prin venele noastre. am devenit acelasi suflet. mi ai cuprins incheieturile cu dragostea ta si m ai incatusat in acest joc murdar al dorinței din care nu am scapare. am ajuns in meandrele saruturilor tale ce mi copleșesc cortexul, coborand pe maduva spinarii ajungand pana la inceputul meu. unde mi esti si de ce nu mi te arati, te feresti de adevar dar mi l azvarli in ochi. visez la buclele tale, la strangerile pline de subinteles si la pulsul rapid. singurul martor ne este asternutul ce ne doreste impreuna. treptat, mi se racesc degetele, încheieturile, bratele, organele si ajung rigida. nu stiu ce ma voi face. trebuie sa ma ridic fara tine dar inca te astept. m am indragostit?

[marederesentimente]

Dargul meu, R.

Nu vreau sa te plictisesc cu romane de dragoste pe care stiu ca le detesti, vreau sa iti spun doar ca te iubesc. Dar stiu ca e irelevant, si stiu ca dragostea mea pentru tine e zadarnica, iar eu regret asta. Dar nu am ce face, nu ma pot impotrivi. Din pacate nu-mi pot face inima sa simta ce si cum vrea creierul. 

Stii, in mine se da o lupta intre a te iubi si a nu te iubi. Sentimntele astea sunt puse in balanta si stau in echilibru,iar momentele in care balanta se inclina intr-o parte sau in alta sunt dese si scurte. Minciunie tale, promisiunile tale false si “loviturile” indirecte starnesc dezechiibrul.

As vrea sa stiu ce simt si tu exact pntru mine, dar stiu ca nu mi-ai spune adevarul daca te-as intreba. Am incercat sa fac cercetari si sa aflu singura, dar am esuat. Nu am aflat ce ma interesa, in schimb am aflat alte lucuri pe care nu vreau sa le cred. Eu te iubesc, si tu stii asta. Si tocmai pentru ca tu stii si pentru ca nu e recirpoc nu vreau sa iti mai spun niciodata aceste doua cuvinte. Ma enerveaza cel ce devi tu cand iti recunosc iubire, asa ca ma voi abtine.

Sa stii  ca nu te voi judeca niciodata pentru ca nu simti nimic pentru mine. Chiar nu o voi face pentru ca te inteleg. Nu ii poti impune inimii pe cine sa placa si pe cine nu, dar cu toate astea nu voi intelege niciodata de ce nu o faci. Ai fost, esti si vei fi un mister pentru mine.

Mi-as dorii sa avem oportunitatea de a petrece o noapte impreuna. Nu, nu te gandi la prostii. Mi-as dori sa ramnem peste noapte intr-o camera, doar noi , sa ne imbatam si sa ne dam drumul la gura, sa vorbim sincer, sa ne spunem in fata tot ce nu avem curaj sa spuem cand suntem constienti, dar stiu ca asta nu se va intampla niciodata. Dar eu visez la asa.

Stii, eu stiu ca tu iubesti si stiu si pe cine, si stiu si cum si stiu si cat. Si ador asta la tine. Ador ca tu o iubesti pe EA cu atata ardoare. Ador ca o iubesti atat de mult incat ii accepti totul si o primesti cu bratele deschise de fiecare data cand se intoarce la tine. asta e iubirea adevarata. Dar totusi ma deranjeaza comportamentul ei fata de tine. Isi bate joc de sentimentele tale. Te alunga si te cheama dupa cum are chef. Daca as avea ocazia sa vorbesc cu ea as trage-o la raspundere pentru ce iti face,pentr ca stiu ca suferi din cauza ei si nu meriti. Sau poate meriti, pentru ca si tu ma faci pe mine sa sufar, poate nu direct, dar o faci. Si tu iti bati joc de mine. Imi dai avant sa urc cat mai sus ca  mai apoi sa ma tragi la pamant. Faci cu mine cum face ea cu tine, asa ca dragul meu, daca eu pot indra, poti indura si tu .

Nu  vreau sa te plictisisesc dar mai am ataea sa iti martursesc. Ca de exemplu : Eu as vrea sa fu o ea perfecta pentru tine, as vrea sa te uiti la mine si sa iti spui ca sunt asa cum vrei sa fie iubita ideala. Sa nu crezi ca ma “dau in stamba” sau alte cele, dar sincer, din cate am vorbit si din cate mi-ai spus eu sunt ce iti dorsti, dar tu nu stii asta, pentru ca nu ai vrut sa ma cunosti niciodata atat e bine cum am vrut si am facut-o eu, si stiu de ce, dar ma doare sa spun asa ca nu o sa spun, pentru ca tu oricum stii. In orice caz, daca tu nu ai vrut sa ma cunosti, ma voi prezenta. Stii deja cum ma numesc si cati ani am, de unde sunt si cat de inalta sunt, asa ca voi trece direct la ce tebuie sa stii despre mine. In primul rand, ca si tie imi plac plimbarile pe malul marii, urasc caldura verii insa ii ador noptile. Ca si tine ador ploile rapide de vara care racoresc asflatul cand arde mai tare. Ca si tie imi place ceea ce tine de design, gameing si programare(chiar daca nu ti-am spus niciodata). Sunt o fata intelegatoare, iubitoare si optimista de cele mai multe ori. Intr-o relatie(stiu ca suna ciudat) ma dedic trup si suflet, sunt acolo doar pentru cel de langa mine, sunt acoo sa il sustin si sa il inteleg. Nu sunt acolo ca sa ma cert cu el ca nu m-a sunat la 10;00 ci la 10;15, sau ca a iesit afara cu baietii Nu sunt acolo sa-l suspectez ca ma inseala sau ca se duce sa se vada cu altele, astea sunt apucaturi de femeie diserata. Poate sunt eu blega si naiva, si nu-l cred pe cel de langa mine in stare sa faca ceva necuviincios. Eu sunt de parere ca o data ce m-ai ales pe mine dintre atatea fete, insemna ca nu vrei neparat sa cauti sa ma inlocuiesti sau”sa ma compari”

Stii, nu spun toate astea ca sa crezi ca sunt o iubita ideala sau ca sa ma sacrailzez, pentru ca nici eu nu sunt chiar asa perfecta. Am si eu momentele mele in care sunt disperata si nervoasa si imi vine sa iti dau cu ceva in cap, dar mie imi trec repede momentel astea. Pentru ca asa sunt eu, mai bleguta si nu pot fi suparata mai mult timp. Singurul lucru pe care il vreau de la tine sau in general de la un baiat e sinceritea. Imi doresc sa imi spui direct cand te ai plictisit de mine sau cand te deranjeaza ceva, pentru ca si eu fac asta. Stiu ca m-am “laudat” cu ale mele “calitati” si nu am pomenit nimic de defecte, dar o sa le spun si pe acestea. In primul rand, imi urasc viata si trupul (nu o sa spun de ce, vreau sa vorbim fata in fata de asta ), in al doiea rand sunt uneori foarte artagoasa si ma comport foarte urat cu oamenii din jurul meu in acele momente. Si stiu ca pare ca ma contrazic, dar sunt si narcsista, desi am spus ca imi urasc trupul, imi ador ochii si nu ezit sa arat asta si sa mi-i scot in evidenta. Ador sa mi se spuna ceva frumos despre ei. 

As vrea ca tu sa stii toate astea si sper ca nu te-am plictisit . Iar daca am facut-o imi cer mi de scuze, dar nu asta intentionam. Stiu ca am aberat mult si ca m-am si abatut mult de la subiect si ca am spus si multe prostii, dar asa sunt eu, mai aeriana si mai imprastiata, chiar si in ganduri. Dar cu toate astea cel mai important lucru e ca te iubesc. Te iubesc cum n-am iubt pe nimeni altcineva. Si desi stiu ca nu te voi putea avea, nu voi inceta sa te iubesc. 

Cu dragoste, cea pe care nu o iubești, Ema

[saintelegembisericaluidumnezeu]

Marturii crestine: cum a depășit tentația de a avea o aventură (Partea 2)

De Xiyue, regiunea Henan

În următoarele câteva zile, deși Jingru nu căzuse în ispita Satanei și știa că nu putea fi niciodată cu Wang Wei, întâlnirea cu el din acea seară și mărturisirea lui sinceră i s-au derulat în minte iar și iar ca o scenă dintr-un film…

Când Wang Wei a sunat-o din nou, inima lui Jingru era un pic tulburată și și-a spus: „Noi doi nu putem fi împreună, dar încă putem să fim simpli prieteni. Atât timp cât mă țin tare pe poziție astfel încât să nu fac nimic care să meargă prea departe, va fi bine.” Apoi, a răspuns la apelul lui Wang Wei și a vorbit cu el. Pe măsură ce a trecut timpul, Jingru s-a gândit deseori dacă Wang Wei va suna sau nu, până în punctul în care inima ei a început să aștepte cu nerăbdare acest lucru. De câte ori suna el, Jingru se consola înainte de a răspunde la telefon foarte natural… Pe măsură ce lucrurile au progresat, convorbirile telefonice dintre Wang Wei și Jingru au devenit tot mai frecvente. Dar, după fiecare convorbire telefonică, Jingru se simțea neliniștită și îndurerată și realiza că acțiunile ei nu se conformau voii lui Dumnezeu și că sentimentele ei de durere și neliniște erau tocmai Dumnezeu care îi reamintea și îi reproșa. Apoi, imediat, s-a dus înaintea lui Dumnezeu și s-a rugat: „O, Doamne! Știu că nu ar trebui să țin legătura cu Wang Wei, dar nu pot să-mi controlez propria inimă. Nu pot decât să cedez slăbiciunii și să alunec spre păcat. O, Doamne! Nu vreau ca acțiunile mele în această privință să Te nemulțumească. O, Doamne! Te rog, salvează-mă!”

După aceea, Jingru a văzut mai multe paragrafe și a găsit o cale de a se elibera de durere. Cuvintele lui Dumnezeu spun: „Voi toţi trăiţi într-un loc al păcatului şi al imoralităţii; toţi sunteţi oameni păcătoşi şi imorali. Astăzi, nu numai că puteţi să-L vedeţi pe Dumnezeu, dar, mai important, aţi primit mustrarea şi judecata, aţi primit cea mai profundă mântuire, adică, aţi primit cea mai mare iubire a lui Dumnezeu. […] De vreme ce nu ştiţi cum să conduceţi o viaţă sau să trăiţi, şi trăiţi în acest loc păcătos şi imoral şi sunteţi niște diavoli imorali şi dezmăţaţi, pe El nu-L lasă inima să vă lase să deveniţi şi mai depravaţi; nici nu-L lasă inima să vă vadă trăind într-un loc mizerabil ca acesta, călcaţi în picioare de Satana după bunul plac sau să vă lase să cădeţi în Infern. El vrea doar să vă câştige ca grup şi să vă mântuiască pe deplin” („Adevărul lăuntric al lucrării de cucerire (4)”). Este scris în „Predici și părtășii”: „Acum, înțelegeți cum sfârșesc toți oamenii care sunt în capcana poftelor trupești, nu-i așa? Care este rezultatul final pentru majoritatea acestor oameni? Au de-a face cu blesteme? Există rezultate bune? Ei nu obțin pace toată viața! Asta este confuzia și necazul la care duce pofta; este o suferință de nesuportat! Dintre toți oamenii care caută un partener pentru căsătorie în mod nesăbuit sau anormal, există unii care au un rezultat fericit? Nu există rezultate finale bune și, în cele din urmă, au de-a face cu blesteme. Nu e de joacă cu acest lucru” („Ce fel de persoană va fi desăvârșită de Dumnezeu” din „Predici și părtășii privind intrarea în viață (VII)”). „Gândește-te când vezi pe cineva de sex opus și ai gânduri indecente, cum te ocupi de această problemă? Cel puțin trebuie mai întâi să respecți căsătoria. Dacă persoana are un soț (sau o soție), atunci trebuie să respecți căsnicia acestei persoane. Nu poți să intervii în căsnicia cuiva; să-i respecți pe alții înseamnă să te respecți pe tine însuți; dacă nu îi respecți pe alții, atunci nu te respecți pe tine însuți. Dacă îi respecți pe alții, atunci alții te vor respecta pe tine. Dacă în inima ta nu respecți căsătoria, atunci nu ai umanitate. Dacă poți să respecți căsătoria, dacă poți să îi iubești și să îi respecți pe alții, atunci nu vei face lucruri care să îi rănească. Dacă poți să refuzi o persoană chiar atunci când se aruncă în brațele tale, atunci tratezi lucrurile corespunzător. Cu ce trebuie să fii înzestrat pentru a putea să refuzi aceste ispite și ademeniri? Trebuie să fii înzestrat cu adevărul; atunci vei putea să vezi aceste lucruri foarte clar. După ce vei fi în stare să vezi clar substanța acestei chestiuni, atunci vei ști ce fel de rău provoacă altora acțiunile tale, vei ști de ce fel de răni suferă alții în inimile lor, vei ști în ce măsură ai distrus personalitatea cuiva și, odată ce înțelegi aceste lucruri, nu te vei mai comporta în moduri care le cauzează; de câte ori aceste feluri de gânduri și idei vor veni în mintea ta, vei putea să le respingi, nu vei fi interesat de ele, nu le vei da atenție, deoarece ele nu îți vor influența inima” („Concentrându-ne pe rezolvarea a trei probleme care sunt foarte răspândite momentan în biserică” în „Predici și părtășii privind intrarea în viață (VI)”).

Mărturia unei creștine: cum a depășit tentația de a avea o aventură (Partea 2) Pe măsură ce contempla cu grijă cuvintele lui Dumnezeu și cuvintele părtășiei, Jingru știa că intrase într-un vârtej de emoții din care nu putea scăpa deoarece nu își dăduse seama de planul viclean al Satanei sau de esența, daunele și consecințele care vin din joaca cu pofta trupească. Doar când a reflectat asupra acestui lucru a realizat ea că Satana era cel care o îndoctrina cu idei precum „Dragostea este supremă,” „Iubiții se căsătoresc în final,” „Nu cere eternitatea, fi fericit cu prezentul,” și „Iubirea nu este un păcat” ceea ce a făcut-o să viseze la o iubire frumoasă și, astfel, să nu fie constrânsă de moralitatea sau de conștiința ei, făcând-o întotdeauna să se gândească la Wang Wei, să păstreze mereu legătura cu el, să se încurce cu el, să trăiască în păcat și să tânjească la plăcerile păcatului în timp ce considera că nu este un lucru greșit. Jingru s-a gândit la persoanele multe din jurul ei implicate în aventuri extraconjugale și la bărbații mulți care aveau amante. Deși își satisfăceau pofta trecătoare, ei ajungeau să cauzeze certuri în familie și căsnicii destrămate și existau chiar unii oameni care mureau din cauza faptului că se implicaseră într-un triunghi amoros. Acum, mișcarea online „me too” (și eu) explodase în campusurile universităților și în cercurile de sănătate publică și informații publice și existau multe persoane faimoase și intelectuali care fuseseră prinși cu aventuri de o noapte, care fuseseră cu totul discreditați și ale căror nume deveniseră sinonime cu promiscuitatea. Funcționarii guvernamentali chinezi, în special, au atât soții, cât și amante și mulți dintre ei au fost exploatați de către inamicii lor politici sau au existat conspirații împotriva lor pentru că au avut aventuri extraconjugale, ceea ce a dus la băgarea lor la închisoare ca infractori. Jingru a văzut clar că oamenii se implicau în aventuri extraconjugale pentru a-și satisface poftele și că era un lucru negativ, rău care putea doar să îi afunde pe oameni într-o mocirlă de păcat. Exact ca cei care joacă jocuri de noroc care vor să joace din nou când pierd și care, în final, își ruinează familiile din punct de vedere financiar și îi fac pe membrii familiei să se răspândească în toate direcțiile, cei care se joacă cu poftele trupești o dată și apoi vor să se joace din nou, o fac o dată și apoi vor să o facă din nou și, cu cât se joacă mai mult, cu atât devin mai goi, până când, în cele din urmă, se cufundă în desfrânare și păcat și nu mai pot să iasă la suprafață. Până la urmă, ei își strică propriile corpuri și provoacă nenumărate probleme pentru ei înșiși în viitor și există chiar unii oameni care își pierd voința de a trăi și aleg să își pună capăt zilelor. Așadar, lui Jingru i s-a părut că nu era un lucru bun să se joace cu pofta trupească; era ceva păcătos care avea să aducă doar pedeapsa și mânia Cerului asupra celor care făceau acest lucru și care putea să îi conducă pe oameni doar pe calea distrugerii. Jingru a înțeles atunci că filozofia și logica satanică erau toate minciuni amăgitoare, neadevăruri care înșelau oamenii, instrumente prin intermediul cărora Satana corupea oameni și că nu exista iubire adevărată între oamenii care se implicau în aventuri extraconjugale. Dacă cineva ar avea iubire adevărată, atunci ei ar avea umanitate, ar respecta cealaltă persoană și instituția căsătoriei și nu ar face nimic care să rănească cealaltă persoană. Oamenii care se implicau în aventuri extraconjugale, de fapt, se jucau cu poftele trupești reciproce și se foloseau reciproc. Când a realizat acest lucru, Jingru a mers apoi înaintea lui Dumnezeu și s-a rugat: „O, Doamne! Realizez acum consecințele negative ale traiului cu otrăvurile Satanei. Nu mai vreau să trăiesc în poftă trupească bazându-mă pe aceste otrăvuri satanice. Să păstrez legătura cu Wang Wei înseamnă o viață fără integritate sau demnitate și cu atât mai puțin vreau să am de-a face cu ceva care poate aduce rușine numelui Tău sau care mă poate face să pierd mărturia de creștin. Mă rog să îmi dai o inimă temătoare de Dumnezeu, să mă faci capabilă să perseverez în principiile adevărului și să mă lepăd de trupul meu, să fiu o persoană înțeleaptă care evită pericolul când îl vede și să fiu o persoană care trăiește o asemănare umană spre slava lui Dumnezeu.”

Într-o zi, în drumul ei către biserică, Jingru a dat peste Wang Wei. El conducea pe drum și a strigat-o, iar Jingru voia foarte mult să-i răspundă, dar imediat s-a gândit la cuvintele lui Dumnezeu și la rugăciunea pe care o rostise înaintea lui Dumnezeu. Știa că nu putea continua în acel mod, așadar doar s-a uitat la Wang Wei care stătea în mașina lui și nu a zis nimic. Și-a continuat drumul, pe scuterul ei electric, iar Wang Wei a început să meargă în urma ei, claxonând. În inima ei, Jingru s-a rugat în tăcere la Dumnezeu și L-a rugat să o ajute pentru ca ea să își dea seama de planul viclean al Satanei și să mărturisească ferm ca un creștin. După ce s-a rugat, inima lui Jingru s-a liniștit și ea nu i-a dat niciun răspuns lui Wang Wei. Ea doar a tot încercat să se gândească cum putea să scape de el. Întâmplarea a făcut că atunci au ajuns la o bifurcație a drumului și când a văzut că mașina lui Wang Wei cotea, ea a luat-o în direcția opusă și s-a îndepărtat în viteză.

Jingru l-a văzut pe Wang Wei pe drum de multe ori după aceea și întotdeauna l-a tratat în acest mod de fiecare dată, iar Dumnezeu a deschis căi pentru ea: fie Wang Wei se întâlnea cu mulți oameni pe care îi cunoștea, fie era un ambuteiaj în trafic și astfel el nu a avut niciodată oportunitatea de a se apropia de Jingru. Ca să nu mai aibă niciun contact cu Wang Wei, Jingru și-a schimbat numărul de telefon și, cu timpul, cei doi nu au mai avut niciodată legătură unul cu altul.

Amintindu-și această experiență, Jingru a ajuns să aprecieze cu adevărat acest lucru: acum, în această lume plină de nenumărate tentații, vom da peste tot felul de ispite și ademeniri de la Satana în fiecare zi, iar pentru că suntem fără adevăr și nu putem desluși aceste lucruri și pentru că trăim cu otrăvurile Satanei, nu vom putea să ne oprim din a urma tendințe rele, ne vom afunda în păcate de care nu vom putea scăpa și vom fi înșelați și răniți de Satana. Dacă vrem să ne dăm seama de toate diversele ispite și planuri viclene ale Satanei, atunci există doar o cale, care este să venim înaintea lui Dumnezeu, să ne înarmăm cu mai multe dintre cuvintele lui Dumnezeu, să înțelegem mai multe adevăruri, să învățăm cum să deosebim între lucruri pozitive și negative, să înțelegem pe deplin toate planurile viclene ale Satanei, să ne bazăm perspectiva pe cuvintele lui Dumnezeu când întâlnim toți oamenii, chestiunile și lucrurile, să practicăm conform cuvintelor lui Dumnezeu și să acționăm din principiu și doar atunci nu vom cădea în ispitele Satanei. Exact cum spun cuvintele lui Dumnezeu: „Adevărul pe care omul trebuie să îl posede se găsește în cuvântul lui Dumnezeu, cel mai benefic și mai util adevăr pentru omenire. Este tonicul și întreținerea de care corpul vostru are nevoie, ceva care îl ajută pe om să-și restabilească umanitatea normală, un adevăr pe care omul ar trebui să-l posede. Cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai repede viața voastră va înflori; cu cât practicați mai mult cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai clar devine adevărul. Pe măsură ce creșteți, veți vedea mai clar lucruri din lumea spirituală și veți fi mai puternici pentru a triumfa peste Satana” („Practicați adevărul odată ce l-ați înțeles”).

Jingru a oftat cu emoție și s-a gândit: „Dacă nu ar fi fost Dumnezeu să mă salveze și să mă protejeze prin cuvintele Sale, aș fi degenerat într-o persoană fără asemănare umană și aș fi făcut lucruri fără integritate sau demnitate, ca acele persoane care au aventuri extraconjugale, care devin amante ale unor oameni căsătoriți și care devin cealaltă femeie. Aș fi suferit, de asemenea, povara reputației proaste de a fi o distrugătoare de familii și aș fi trăit o viață degradantă, suferind condamnarea propriei mele conștiințe.” Din adâncul inimii sale, Jingru I-a mulțumit și L-a lăudat pe Dumnezeu! Astăzi, viața ei și-a recâștigat liniștea anterioară, ea își îndeplinește cu bucurie datoria în cadrul bisericii, acceptă judecata și purificarea cuvintelor lui Dumnezeu și depune eforturi către o viață de fericire adevărată. Toată slava fie a lui Dumnezeu!

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Aceste mărturii creștine vă vor ajuta să simțiți dragostea și mântuirea acordate de Domnul. Vizionați acum.

[29houdini]

“I’m here without you baby… Da, sunt aici, intr-o camera rece fara prezenta ta. Sunt aici fara iubirea ta care sa-mi mangaie inima si corpul totodata. Incep sa cred ca esti ca un drog ce-mi strabate vena si ajunge la inima. Imi provoci dependenta si in acelasi timp sila. Sila provocata de iubire. E posibil asa ceva? Nu stiu, dar asta simt. Puteai fi aici, ai fi putut avea totul langa mine, dar intrebarea e: Eu puteam avea totul langa tine ? Nu ma iubeai, daca ma iubeai nu ma puneai sa ma schimb. Sa ajung o copie a societatii. Langa tine eu nu as fi avut totul, doar a aventura pierduta dimineata intr-un cearceaf botit.. Botit precum caracterul tau. As fi avut totul cu altcineva… Cum incepe totul ? Cu cine as putea avea totul ?Cu tine clar nu, cu altcineva sigur. So begin … Nu as vrea sa incep cum sunt incepute povestile normale de obicei dar.. Eram o copila, o copila care nu stia ce e dragostea si ce vrea. Ma indragosteam de superficialul la superlativ. Si a venit ziua in care am intalnit doi ochi verzi… Doi ochi verzi care in momentul ce mi-au patruns sufletul am simtit ca timpul s-a oprit in loc pentru cateva minute. Cand te-am vazut am stiut sigur ca trebuie sa incerc.. Si am incercat.. Ne-a luat mult pana ce am ajuns sa ne furam cate un sarut ca doi copii sfiosi ce incercau dragostea pentru prima oara, senzatia de atasare. Acel sarut care-mi facea sa vibreze tot corpul. De ce? Nu stiu. Acea vibratie nu am simtit-o nici cu tine, tu, acela care mi-ai furat inima si cel din cauza caruia umplu foi… imi rapesc ore si timp .. Si asa a inceput.. poate povestea de dragoste.. Defapt nu-i pot spune asa…ci mai bine spus joaca. Si de fiecare data cand ma suparai si nu-ti mai raspundeam… imi lasai cate un mesaj vocal care ma facea sa-mi aduc aminte de ce te-am ales si de ce acei ochi verzi patrunzatori mi-au picat cu tronc. Dar anturajul meu s-a schimbat.. Voiam altceva, voiam pe altcineva. Pe cineva pe care toate-l curteaza si care iti vinde superficialitate la taraba cum vinde matusa din colt legume stricate. Si asa am ajuns sa ma port ca o nesimtita…sa te fac sa suferi. Oare am gresit? Atunci nu mi-am dat seama, atunci ma credeam cool. Dar acel cool nu-ti tine de cald noaptea si nu-ti spune “Noapte buna iubirea mea, te iubesc.” Si am incheiat joaca. Tu ma iubeai, o simteam. Dar eu? Eu eram asa de usor de influentat incat nu stiam .. Si asa au trecut zilele, noptile si lunile. Au trecut anii si te evitam. Te puneam la zid de fiecare data cand ma cautai. Dar acei ochi verzi n-au incetat sa spere ca la un moment eu voi deschide ochii si o sa-mi dau seama ca in drumul meu spre luna, nu-mi dadeam seama ca sunt printre stele. Veneai si ma asteptai la liceu.. Eu iti aruncam o privire rece si iti taiam tot elanul si iti stergeam imediat zambetul copilaros de pe chip. Acum regret asta.. Si au inceput sa apara dovezile de iubire. Cand simteam ca lumea mea se prabuseste si ca increderea mea fuge tu erai acolo sa ma ridici de jos, sa ma ajuti. Cand tu stiai ca eu sunt singura si ca nimeni nu venea sa ma astepte in fata liceului cu bomboane sau flori tu veneai pentru a-mi aduce zambetul pe buze. Pe 8 martie, nu o sa uit niciodata, cine era in fata liceului la pachet cu ochii verzi, zambetul ce-mi facea ziua mai buna si o cutie de bomboane? Da, tu erai. Atunci nu am apreciat asta, ci mi s-a parut obsesie. Dar acum, cand vad cum altii nu ma apreciaza si ma lasa pe drumuri de unde nu stiu sa ma mai intorc ... imi dau seama de ceea ce faceai. Eu, doborata de depresie si singuratate si data de 14 februarie. Abia asteptam sa parasesc inchisoare, sa ajung acasa si sa plang. Dar ce crezi ? Am putut ? Nu, tu erai tot acolo, in acelasi loc, acelasi zambet, aceeasi ochi dar cu un buchet superb de lalele… Si iar nu am stiut sa te apreciez… Sa apreciez gestul tau facut din toata inima. Asa zișii prieteni ma faceau sa cred ca nu te vreau, ca in gesturile tale se ascundea obsesie… Te-am tratat cu raceala.. raceala care zace in inima mea acum. Ai disparut din viata mea, ochii verzi au plecat. Te-am lasat, te-am lasat sa fii fericit, sa-ti construiesti un viitor. Si acum, cand iar ma apuca orele tarzii realizez ca langa tine as putea avea totul. O relatie fericita, o iubire infinita. Si daca visez la viitor, cea mai fericita casnicie, doi medici de renume ce-si traiesc povestea de iubire intr-un spital. Doar oare vreau asta? Merit atata perfectiune in viata mea ? Merit tot ce-mi poti oferi tu? Nu stiu sa-ti raspund acum. Acum cand inima-mi e franta in miliarde de cioburi ce-ar putea rani acei ochi verzi. P.S: Nu-mi ajung cuvintele sa-ti multumesc pentru ca existi si pentru ca mi-ai fost alaturi, ca nu-mi evidentiezi defectele, ci calitatile si atunci cand si eu imi pierd increderea in mine, tu esti acolo. Oare acel “el” ar fi capabil sa faca asa ceva pentru mine ? Adorm in gand cu intrebarea asta. Intrebare fara raspuns .." Și așa am ajuns in fiecare seară sa citesc acest text , s-au împlinit 4 ani de cand ne cunoaștem , ea este cea care m-a scos din atâtea depresii si cea care m-a schimbat radical , pentru că indiferent de timp ea era lângă mine , la bine si la greu , iar cand trecea o perioadă mai lunga de vreme fara sa vorbim imi aduceam aminte de cuvintele ei care încă se afle in mintea si inima mea " Ștef , chiar daca nu ne vedem sau vorbim in fiecare zi eu sunt si voi fi langa tine pentru totdeauna asa cum stiu ca si tu vei fi langa mine , indiferent de relația dintre noi " . Chiar daca nu mai suntem impreuna , relația dintre mine si ea este ceva de neimaginat printre oamenii din jurul nostru , ei nu ar înțelege ce se afla printre vorbele ce ni le spuneam . Niciodată nu m-am putut ascunde de ea , mereu se uita in ochii mei si iși dădea seama daca am ceva si de fiecare data ma lua in brațe si ma săruta pe frunte și-mi spunea " totul o sa fie bine , sunt aici , nu plec nicăieri". Nu pot spune ca nu au existat si certuri intre noi , dar oricât de vulcanice ar fi fost firile noastre pana la urma ne uitam unul la altul , iar eu începeam sa ma strâmb la ea ca sa zâmbească . Pare anormal pentru tine cititorule , nu ? Pare ceva imposibil , ei bine sa stii ca eu si cu ea mereu am spus ca imposibilul este posibil doar atunci cand vrei ceva cu adevărat . Am trecut prin multe de-a lungul vieții mele si am încercat sa nu fac pe nimeni sa sufere , iar ea m-a acceptat cu toate defectele si calitățile mele ( chiar daca am mai multe defecte decât calități ) si pentru asta o sa o iubesc mereu pentru ca ea este ea si nu vreau sa se schimbe niciodata . Si daca o sa vrea sa se schimbe as prefera ca înainte de asta să-si aducă aminte ce ii spuneam de fiecare data cand ma întreba ce ar trebuii sa facă , adică : " Ce-ți spune inima ? Ce-ți spune rațiunea ? " , iar in momentul in care rațiunea si inima spun același lucru , atunci este o schimbare bine venită .

[mesagerulneamt]

Ana-Maria Caia este una dintre cele trei fiice ale preotului Teoctist Caia, de la Biserica ”Sf. Haralambie” din Târgu Neamț, și Olguței Caia-Creangă, strănepoata marelui povestitor humuleștean. La cei 36 de ani ai săi, Ana-Maria este o jurnalistă recunoscută pe plan național și internațional, cu o carieră de succes. Are studii de filosofie (chiar cu medalie de argint la Olimpiada internațională de Filosofie), iar în 1999 și-a început cariera la TVR. Mai apoi a făcut parte din echipa lui Valeriu Lazarov, mult timp a fost producător tv și colaborator la mai multe reviste de primă mână. Realizează o emisiune de călătorii pe RFI România, premiată la începutul lui 2015 de Asociația Ziariștilor și Scriitorilor Profesioniști din România.

This slideshow requires JavaScript.

Din martie 2015, este redactor-șef al revistei de cultură urbană ”Șapte Seri”.

  * ”Am primit trei daruri mari de la părinți: cititul, scrisul și călătoritul”

– La ce vârstă ați plecat din Târgu Neamț?

Am plecat la 18 ani, la facultate, la București.

– Ce ați învățat și aplicat în viața de zi cu zi din învățăturile și sfaturile părinților?

– Părinții mei mi-au făcut trei mari daruri: cititul, scrisul și călătoritul. Toate vin, însă, din exemplul lor personal. Copiii sunt mai puțin receptivi la ”sfaturi” și mult mai dispuși să imite ”fapte”. M-am născut într-o casă în care s-a citit mult, cu o bibliotecă mare, mama m-a învățat să citesc la 3 ani. Țin minte că se vorbea mult despre cărți în jurul meu, mai puțin despre oameni și situații. Ai mei au scris, au tradus, am văzut tot timpul în jurul meu o preocupare pentru asta. La 18 ani, aveam deja un exercițiu al scrisului, cantitativ cel puțin, similar cu al unui profesionist. Apoi, ai mei au crezut în călătorii ca într-un instrument de învățare, de extindere a orizonturilor, de înțelegere, așa că mi-au transmis asta. Am petrecut multă vreme din viața mea călătorind și asta m-a schimbat fundamental.

– De ce mass-media și nu altceva?

Cumva, a fost o întâmplare. Am început să lucrez la 19 ani, la TVR, eram colaborator, nu angajat, deci a trebuit să muncesc mult, deci am învățat mult. Am făcut reportaje, documentare, emisiuni în direct, știri. A fost o perioadă foarte intensă, eram și foarte tânără și visam mult, iar televiziunea e un loc unde poți să îți pui în aplicare visele. Apoi, m-am întâlnit cu Valeriu Lazarov, marele producător european, primul meu mentor adevărat. Acela a fost momentul când am știut că, măcar pentru o vreme, o să fac televiziune.

– Ce v-ar convinge să vă stabiliți de tot la Târgu Neamț? Sau ce vă reține la București?

Bucureștiul e orașul meu. De adopție, dar e orașul în care am devenit adult, cel în care trăiesc și lucrez, locul în care-mi cresc copiii și cel în care pot fi eu. Sigur, migrăm înspre o lume în care ”muncitorul” de felul meu, din industriile creative, poate lucra de oriunde, uneori de la distanțe impresionante. Și noi – eu și soțul meu, Iulian Comănescu -, cu compania noastră, avem clienți externi, deci nu asta mă ține neapărat în București. Mai curând ritmul, trăirea orașului, ușor haotică, dar foarte poetică, prietenii, tribul din care facem parte ne țin aici. Aștept și visez pentru Târgu Neamț să devină un orășel puternic culturalizat, cu festivaluri, evenimente, viață mai multă, aștept să devină turistic pe măsura a ce are de arătat. Pentru mine, Târgu Neamț e încă o reședință perfectă de vară târzie, cu greieri obraznici și licurici în iarba care se răcorește spre noapte, cu vegetația aproape tropicală de pe Dealul Pometei și cu pădurea lui dinspre Cetate, care trosnește de căldură. Sigur, sunt subiectivă, dar mi-ar plăcea să pot scrie despre Târgu Neamț ca despre cel mai frumos loc din lume.

– Proveniți dintr-o familie cu tată preot și mama o promotoare a credinței și culturii din zona Neamț. Care credeți că e păcatul lumii noastre? Care e păcatul dvs.?

Habar n-am care e păcatul lumii noastre. Poate e ăla că ne uităm după păcate generale și particulare. Îi judecăm cam mult pe alții și judecăm cam puțin cu capul nostru. Aș putea să înșir aici niște păcate personale, dar cu siguranță discuția nu ar fi sinceră. Mărturisirile de felul ăsta nu se fac în interviuri.

* ”Funcțiile publice trebuie să devină povară și responsabilitate, nu să fie feude de unde poți fura cu toată gașca”

– Ce înseamnă #rezist pentru dvs.? Cum comentați ultimele evenimente politice care au ”scindat” țara?

Mă bucur că am ieșit în stradă. Mă bucur că generația mea, în sfârșit, a început să aibă exercițiul unor mișcări de stradă. Mă bucur că oamenii vor ieși ori de câte ori dezastruoasa clasă politică din România va încerca să ne jefuiască de micile progrese pe care țara le-a făcut în ultimii ani. Nu cred că ce s-a întâmplat în ultima vreme a scindat vreo țară. Această teorie e pusă în circulație de posturi tv toxice, care mint fără oprire, finanțate de condamnați penal sau urmăriți general. E o teorie convenabilă hoților, nu oamenilor cumsecade. Poate unii oameni n-au înțeles ce se întâmplă, poate alții au o morală mai laxă, care le permite să accepte furtul și minciuna. Asta nu înseamnă că ne luptăm unii cu alții, pentru această clasă politică praf și pulbere. Asta vor ei să-și închipuie, dar lucrurile nu stau deloc așa. Oricum, sper, pentru România copiilor mei, să avem la alegeri niște câștigători cu un IQ simțitor mai ridicat decât acum și cu un caracter de oameni normali. Funcțiile publice trebuie să devină povară și responsabilitate, să fie ocupate de oameni cu vocație de sfinți, cu spirit de sacrificiu, nu să fie privilegii, feude, locuri de unde poți fura cu toată gașca. Altfel, ne vom cufunda într-un Ev Mediu lung și foarte întunecat.

– Întrebări fulger: Mircea Badea, Dragoș Pătraru sau Radu Banciu?

Absolut niciunul dintre cei trei, cu mențiunea că Pătraru nu-mi place, dar nu știu să fie ticălos.

– Antena 3, RTV sau Digi24?

Antena 3 și RTV sunt, pur și simplu, toxice. Digi 24 se apropie de un produs media normal.

– Dragnea sau Ponta?

Nici Dragnea, nici Ponta. N-aș fi în stare nici să fur alegeri, nici să-mi plagiez doctoratul.

– Băsescu sau Iohhanis?

I-am votat pe amândoi. Cu entuziasmul cu care ajungem veșnic să votăm, ca să nu fie mai rău.

– PSD sau PNL?

Sunt două partide care au, amândouă, liste cu penali între lideri și parlamentari. A PNL-ului e mai scurtă, dacă asta mai contează. Că pui un măr stricat sau două mere stricate într-o lădiță cu mere bune, mă tem că tot la putregai ajungi cu toate.

* ”Târgu Neamț este de-o dulce sălbăticie”

– Când reveniți la Târg, observați schimbarea orașului? În bine sau în rău?

Absolut în bine în ultima vreme. Aproape spectaculos. Și nu mă refer doar la faptul că strada pe care am crescut a fost asfaltată! Țin minte că, din ’90, ai mei se tot rugau la primărie să mai elimine din noroaie și, sigur, în fiecare an, plana asupra noastră promisiunea cu asfaltul. Devenise un banc povestea asta. Iată, la 25 de ani de la Revoluție, am învins. Sunt locuri foarte plăcute în oraș, ca într-unul occidental, se mănâncă bine, ai unde să ieși, pare că orașul încearcă să își găsească spiritul de loc turistic. Pe lângă asta, chiar am lucrat cu Parcul Vânători Neamț vara trecută și oamenii de-acolo au făcut lucruri remarcabile, într-un timp foarte scurt și cu resurse foarte puține. Aș vrea ca toată lumea să meargă să vadă zimbrii; sunt niște animale fantastice, vin dintr-un alt timp, te aruncă și pe tine, vizitator, într-un alt timp. Și aș mai vrea Cetatea Neamțului și Casa Creangă să intre în administrarea Primăriei Târgu Neamț, să se întoarcă la comunitatea locală, care să fie responsabilă pentru ele, să le ocrotească și să le exploateze. Cred că, așa, lucrurile ar progresa mult mai repede. Că mă întrebați mai devreme de PSD, PNL, de scindarea populației… Primarul din Târgu Neamț e PSD și, dacă aș fi avut buletin aici, l-aș fi votat. Și aș fi ieșit și-n stradă împotriva PSD-ului ăla cu Dragnea și Iordache, care se ține de ordonanțe pro-furt. Și n-aș fi fost, eu însămi, ”scindată” deloc.

– Ce vă place cel mai mult și ce urâți cel mai mult la Târgu Neamț?

La Târgu Neamț, urăsc frigul, iernile, care sunt lungi și uneori foarte grele, pentru că urăsc frigul, în general. Îmi place pădurea. Cel mai mult. Locul primelor mele explorări în singurătate, unde mi-am descoperit curajul și plăcerea de a rătăci fără altcineva pe lângă mine.

Dar la București?

La București, urăsc gunoiul trotuarelor și gălăgia fără noimă pe care o fac primăriile, cu te miri ce manifestări în piețe și parcuri. Îmi place mult că Bucureștiul se culcă foarte târziu, e un oraș noctambul. Seamănă cu metropolele asiatice, la 3 dimineața ai unde să mănânci ceva bun sau să bei un pahar de vin dacă ai insomnii.

– Satisfacții și dezamăgiri în profesia dvs.?

Mă deranjează că piața media e sufocată de banii politicienilor și asta îi dă un aspect de ansamblu ușor înspăimântător. În rest, mă consider privilegiată, ca întotdeauna, că fac ce-mi place și-mi permit să fac lucruri numai după ce-mi dictează conștiința.

– Dacă orașul Târgu Neamț ar fi o persoană, cum l-ați caracteriza?

De-o dulce sălbăticie.

Ciprian Traian STURZU

Urmașa lui Creangă – carieră de succes în mass-media Ana-Maria Caia este una dintre cele trei fiice ale preotului Teoctist Caia, de la Biserica ”Sf. Haralambie” din Târgu Neamț, și Olguței Caia-Creangă, strănepoata marelui povestitor humuleștean.