#telegondola

[leontiucmarius]

Vremea caldă a închis pârtiile din România, Italia, Franța și Elveția

La Covasna nu s-a schiat deloc în acest sezon. La cota 2.000 din masivul Bucegi rafalele au ajuns azi la 160 km/h. Telecabina și telegondola au fost oprite în munții Bucegi. Valul de căldură dă planurile peste cap iubitorilor de schi. Pe pârtiile de la Covasna nu s-a schiat deloc sezonul acesta, iar la Șugaș Băi pârtia a rezistat un weekend. Meteorologii anunță temperaturi ridicate și pentru…

[scbstvn123]

📷

📷 If you could take me on a virtual tour of your hometown, where would we go first?

I hope you're not afraid of heights, because we're taking a trip on the Telegondola Mamaia.

[taberecusuflet]

Skipassul si Taberele de Schi

Skipassul si Taberele de Schi

Au fost anuntate noile tarife la Skipass-uri,  in statiunile de pe Valea Prahovei! Cea mai mare crestere a avut loc la Telegondola Sinaia, unde se vor desfasura o parte din Taberele de Schi din acest an si unde un copil de 13 ani va fi nevoit sa plateasca pentru 6 zile de schi, o suma ce depaseste 1000 lei! Fiind vorba de o crestere semnificativa, de aproape trei ori mai mare fata de taberele din…

[adriennerosemorgan]

🚠🧡💙💚 #piatraneamt #telegondola #romania #roadtrip (at Piatra Neamt) https://www.instagram.com/p/CedorOWDGU1/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[davidstanleytravel]

A telegondola whisks visitors from the railway station at Piatra Neamt, Romania, to a ski slope called Cozla Nature Park overlooking the city.

[sagesolar]

Piatra Neamt Telegondola by D-Stanley http://bit.ly/2zJAKoi

[mihaifilms]

Ascending to Heights: Cable Car Adventure in Busteni, Romania

[meste]

While mountain biking in the forests of Azuga, I was bypassed by these beautiful horses who were probably climbing to the high greener openings. #horse #horses #forest #blackandwhitephotography #azuga #trees #wildhorses (at Telegondola Azuga) https://www.instagram.com/p/Ch_s-OvD4D3/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[mesagerulneamt]

Încă 3 milioane aruncate în aventura de pe Cozla

Încă 3 milioane aruncate în aventura de pe Cozla

Vremurile când Cozla era prezentată ca un magnet pentru turiștii din toată Europa Unită au apus demult. Acum se mai poate vorbi doar de distrugeri, ruine, alunecări de teren și o pârtie de schi în care Primăria tot bagă bani, numai pentru a mai achita din datoriile către firmele de casă. Privind la trecutul nu prea îndepărtat, se văd limpede multele promisiuni, vorbăria multă și deșartă,…

[highink]

Tropical

In tropic, am cultivat o placa video umeda, o discheta cu filme porno, mirosind urat a urina veche de unsprezece ani, pasta de dinti facuta ghemotoace fine, tinand loc de polen florilor si cateva usi de dulap vechi, lemn de visin. Ma stimuleaza cele din urma in primul rand vizual, mai apoi olfactiv, datorita duhorii comunismului, tactil prin hartia indoita la colturi si vizual, hartia infatisand defapt nuduri din reviste unguresti si rusesti cu familii de trei goi-pusca, femei cu sani imensi, sticle de whiskey, pisici prost desenate, cowboy si tigari, beri, copil blond cu ochii verzi.

Clima e temperat-agresiva, desi in momentul asta doar bate vantul. In palma ma joc cu un creion mecanic albastru. Il pierd pe pajiste, prin maldarul de Toate-Acelea. Ma joc cu o idee pentru Expo Maraton, o pierd intr-o alta idee. Hartie igienica. Fumez. Ei mananca doner, eu caut sa vorbesc, sa cresc discutand, sa (poate) uit unde sunt. Imi sunt dragi, dar nu stiu unde mi-e creionul mecanic. 

Usa din lemn de visin avea balamale galagioase. Defapt CD-urile miros a urina de mort. Nu am mai mancat bine de trei zile, dar am toate bogatiile in minte. Cunosc. Nu. Ping-ul e mare, pierd semnalul la celalalt fir de iarba. Trebuie sa descurc cablurile de la baza copacului. Se tot incaleca si creste ping-ul. Imi bate in timpan in singuratatea asta tropicala. Ping. Pinnnng. Piiii-

Pajistea e de un verde de neimaginat. Cativa maci rosii, dar Dumnezeu cel real, constiinta pura a Eului, mi-a zis sa nu ii accesez. Multi oameni acceseaza maci. Ping-ul e slab, Eul e neascultat. Accesez: pescuit, poezie, sentimente in trei, dioptrii, inaltime, galagie, plimbari cu cortul, lenjerie, petreceri, barba, nu, prea da, liniste. E in Ti(h)n(a)der. Zece energizante de gol, anxietate pentru Eu. Stropesc.

Tropical. Val cu val peste subrat, am transpiratia de pe frunte. Nu e fruntea mea. Nu e corpul meu. Nu. Am. Ping-ul. Bun. Tu gresesti. Tu pleci. Te-am futut. Tu esti mort. Tu in bus. Tu pe tavan. Tu sub masa in biserica. Tu cu tichetele de vacanta. Tu. Eul? Ma fute cu una din flori. Fug. Ating picaturi de alcool, oboseala, pisat, vreau sa dorm pe telecomanda, butoanele moi, rotunde, colorate si gri ma incurajau la somn. Ultima e amintire din copilarie. Nu tipa din flori, ca am tras de apa aia de toaleta doar zece zile sa par interesanta si burgheza, nu, sunt intinsa pe o pajiste doar.

Sunt intinsa. Intinsa, intinsa. Intins. Nu percep gen. Nu percep. Nu mi-e dor sa fac dragoste. Job. Arta. Nu consum dr. Oguri. Nu beau. Ma hidratez si sunt odihnit. 

Trop pi cal. Ambalajele sa fie sortate pe categorii, sa se recicleze. Proiecte de design, desene, desene, imagini, motion-caption. Vad oamenii de la masa in linii, nu simt sufletele din ei. D. The “D” word. “Dick”. No. Depression. Dar fericire, joc tintar si sah, table, invat sa joc Rummy, citesc cu voce tare si recit in fata tuturor numerelor de Euri. Stau pe campie paralizat, pamantul e umed, rece la mijlocul spatelui, soarele imi bate in suvitele blonde. Viata e simpla. Imi pun caseta cu coperta din plastic ce o inveleste cu imaginea a doi ochi verzi-galbeni ai unui copil pe ochii mei de-acum: o pastrase mama ca seamana cu culoarea mea de cand aveam ping-ul bun. Atunci se inregistra informatie vizuala pe CD-uri si pisatul avea forma de om pe care-l calaream. Si CFR-ul era fain, bunica avea basca ca de controlor de tren. Ma arunc in trecut. Nu ma bucur de prezentul gol. Apartamentul gol. Oamenii goi, interior, exterior. Nu. In niciun caz nu ma bucur de ce am. Ar trebui, da, ratez momente de neuitat.

E vara si cresc puietii de arici, miros a caini uzi teposi, au nasul umed si plin de microorganisme de pe rame care se tarasc pe placute RAM. Toate RAMurile din pomii cu cablurile incurcate si cu toata balta care mi s-a pus in buric, lac de acumulare, imi curge maduva si ma sec, zambesc, zabovesc toate la tropic. Ochii mei caseta, parul blond ca paiul pe care stau, iubesc sa desenez, promit bunicului-arhitect ca eu nepoata-arhitecta, nu e inca urina, mi-e frica, mi-e frica, niste traume, descoperiri sexuale de una singura, crush la cinci ani pe una mai mare, nu din flori, dar o Anca. Am parul lung, urasc plaja, nu-mi convine nimic, critic tot, am tot ce vreau, dar nu mai am ping-ul bun. Contrazic pe tata in engleza, beat, rade, iubeste, vesel. Kilometrii de struguri insirati pe viile din tropicul perfect compactat in imaginea aceasta: trei cutii din tabla, albastre, alune Felix. Capac gumat. Intr-una erau cuie si suruburi. Blatul de la dulap bleo. Mirosea a ulei. Icoane in geamul mobilei, un radio portocaliu intr-un cos impletit, o scobitoare, Kent lung. Vesela pretioasa, o telegondola cu luminite din Venetia de prin anii ‘60, bunic plimbaret, un taur negru cu coarne de fildes, i se misca un corn, are coaie din plastic, negre, care ies dintr-un puf negru ce-l acopera complet. Ziare, ziare pe pereti, membru de partid, proiecte, acvariu in televizorul cu tub cel vechi, ma jucam cu tataia cu salam taiat in cubulete, facandu-mi mini-sandwich-uri. Turnul din Pisa din scobitori. Tabara de arheologie pentru prunci din Italia. Nu. Prea clar.

Douazeci si doi de grade, ma ard pe pamant tropical. Nu vreau sa ma atinga data de treizeci. Singura pe podul palmei. Se inchide, iar in ea, sunt eu. Nu garantez iubirea mea, decat daca sunt asigurat. Am zestre tot campul, tot pisatul drag, toata informatia, se fura datele aici, datele de nastere, datele in acte, datele daca vrei sa te dai la ce sunt. Nu am corp, doar bolnavicios, sunt studioasa, doar profunda, sunt model de urmat, dar iata-ma pe o campie singura.

La margine de seara, pe pat, e toata campia mea. Tropical face ochii ca pamantul pe care imi sed capul sa fie lubrifiat, sa vad, sa simt, simt, simt prea mult, vreau sa ma opresc, vreau sa reusesc si nu pot, ma simt slaba, veriga pasiv-proasta, dar pe zi si in viata, incredere in mine, te rezolv, fac torturi de complimente si delicatese la task-uri. Job-urile ma iubesc la tehnic, poate de-aia invart firele din mintea mea, campia imprastiata de jur-imprejurul meu. Ce sunt eu? 

Ego-ul de pe cer ziua. O-ntind in fuga printre gherutele de la cardul de memorie. Mai mult de treizeci de Tera stocare incorporata, am vreme sa ma plimb, sa urc muntii, sa-mi asigur calmul cand imi bubuie stomacul de nervi, sa setez notificarile pe categorii prioritizate in functie de ceea ce imi ofera ca experienta si informatie. Radicala, da. Astept sa ma culc, sa ma trezesc, sa ma mint de soarele de pe cer, pozitiv, sa vorbesc cu cinci artisti diferiti, sa trimit mail-uri la doua reviste, prea multe ilustratii in minte, prea multe ganduri metamorfozate dintre structura tehnica a unei cladiri eterne cu anatomia unui putregai viu. Bag mainile in tehnicizarea vizuala, optica e incredibila, vreau sa ma incui in propriul meu templu, ma agit, nu, nu vreau sa te sarut pentru ca nu simt nimic, un impuls in coloana, da, doare, nu, nu in maci, am gasit pe cer un Eu pur intr-o noapte de multi ani pe campia mea tehnologizata si am amorezat toata ideea cerului, puteam fi Stephen Hawking, dar am fost eu, idei, principii, prima oara, virgina, da, nu prima oara cu tine (ai fi vrut, si eu la fel), prima si ultima oara cand m-am gadilat pe tample si in templele cusute din alcool, conversatii si interes, atractie. Am fobia aceea ciudata cu planetele, poate ca am fost dinozaur si candva ai fost meteorit si mi-ai ars rasa rau de tot, dar esti om si nu m-ar deranja daca.

Dar si cu “parca” ma leganam intr-o barca si “din bar in bar se face rai”, doar ca eu am fost alungat din el cica si am devenit inteligenta. Mi-as vinde merele padurete din pomul din fata mea, doar sa fiu si eu o proasta, ca poate aveam mai mult curaj sa ma urc in cer si s-o sarut. Probabil nu as fi pretuit ce pup, pentru ca galaxiile se fut din zi in zi in om si de-aia ne sculam cu stari diverse. Ma cautai cu lanterna pe cer, sunt cel mai nocturn leu, iar tu cel mai soare-n om. Te invit la mine in haos, casa ordonata, campia complet dezaxata intr-o asezare superb compartimentata pe categorii. Am informatii noi, gandesc ca un kaleidoscop un subiect, te-as lua aici pe campie sau as veni la tine pe cer sau am coase astea, poate dau cu aspiratorul pe iarba, ca pot si asta. Pot tot ce imi permite lumea asta si cea din sinea mea, cu toata pasiunea care se stinge sub covorul pe care calci zilnic cu nonsalanta ca niciodata nu te uiti la finele detalii si nu ti-am zis-o niciodata ca mereu pare obositor pentru tine, dar la mine in nonsens totul are sens si tu ii dai tuturor lucrurilor un sens si un cardinal bun, nu, nu depind de tine, nu, nu te enervez, nu, ci trag la tine ca un magnet, ca un ciocanit de sticla cand se dau shot-urile, orice as face, ai dreptate, dar doar la ce vrei sa recunosti, dar nimeni nu recunoaste si lumea e complet inghetata in ego si frica si m-am saturat de toate astea, ma deceptioneaza si-mi picura apa din gheata pe focul dintre tendoanele mele. Ma arde. 

Prefer toridul camp deschis al nebuniei mele, decat prezentul asta cu care m-ai fentat, ca-i fain si bun, si-mi doresc de ziua mea, o zi sa fiu rece, sau nepasator, normal, nenascut, sa simt un fior de nimic, sa fac un dus si sa-mi fie viata mai lejera, totul artificial, sau de suprafata, sau asa, nu complet, un fruct, am un camp, am, am tehnologie, bate rock in inima mea si imi joaca tibiile pe “denebe”, exagerez mult, niciodata in scris, niciodata in ce simt si cum si cum, si cum?

Cum cel mai real mod de a iubi e sa te iubesc.

[mayaantonyo]

Am mers cu telegondola in Poiana Brasov ! Ce am facut pe munte ?

Am mers cu telegondola in Poiana Brasov ! Ce am facut pe munte ? Dupa ce ne-am odihnit la Cabana din Poienita am zis sa ne plimbam putin si am ales sa mergem in varful muntelui . La doar 5 minute de mers cu masina se afla telegondola din Poiana Brasov . Privelistea de acolo este absolut superba si iti da o stare de bine . Daca iti este foame ai si un restaurant cu preturi accesibile unde poti manca foarte bine . De aceasta data noi am ales sa ne relaxam . Urmareste clipul si vezi ce am facut

[mergpemunte]

Valea Lamba, Postavaru, Noiembrie 2020

New Post has been published on https://www.mergpemunte.ro/valea-lamba-postavaru-noiembrie-2020/

Valea Lamba, Postavaru, Noiembrie 2020

Postavaru este un munte aproape de casa, si imi este foarte comod sa vin chiar si cu trenul. Aici am si partiile pentru care vin iarna de cateva ori pe sezon, tocmai de aceea, Postavaru este muntele pe care am fost cel mai des.

In noiembrie 2020, pe final de an, un prieten cu care am mai fost in drumetie prin 2016, cand am incercat sa ajungem la Vf Omu, vara, si ne-am intors din cauza zapezii.

Traseul ales a fost prin Valea Lamba Mare, de la gara din Timisu de Jos, urmand marcajul cruce albastra, care tine drumul forestier pana la un punct.

Pentru a nu rata cea mai spectaculoasa portiune a traseului, am deviat din traseul marcat, la o bifurcatie, urcand chiar pe firul vaii abrupte, aici nefiind traseu marcat, insa nici sa te ratacesti nu ai cum, caci singura directie e in sus. Mai greu e sa nimeresti intrarea pe sectiunea asta, daca nu ai mai fost niciodata. Traseul urca pe o culme, pana ajunge in zona Platoului Ruia, in timp ce ruta asta duce direct sub varf, urmand sa mai urcam putin, pe partie.

De data asta am si filmat si am reusit sa editez si sa postez clipul in timp record, avand in vedere ca sunt clipuri de un an doi, pe care nu am reusit inca sa le editez.

Am pornit pe traseu pe la 9:40 si, socoteam noi, ca la maxim 1 sa fim la varf, ca sa avem timp sa prindem un tren si sa ajungem acasa pana in ora 23, cand se aplica acea carantina de noapte.

Dupa aproape o ora, drumul se pierde si incepem sa castigam altitudine. Traseul e lejer dar nefiind chiar atat de circulat ne gandim la ursi. Chiar pe la bifurcatie, unde este si o sageata care indica traseul marcat, auzim niste voci. Primii drumeti pe ziua de azi. Nu ne asteptam sa mai vina cineva din urma. Ne ajung din urma doi drumeti, cu care schimbam cateva vorbe. Ei erau din Brasov. N-aveau nici un tren de prins.

Portiunea printre peretii de stanca, mi s-a parut mult mai scurta fata de prima oara cand parcurs Valea Lamba, cu Ioan Stoenica. Cauciucul ala mare e tot acolo, pentru cine vrea sa stie :))

Pe la 1500m, incepem sa vedem deasupra norilor. Cu cat urcam mai mult, cu atat se vede mai bine, marea de nori, spre Piatra Mare.

Brazii cu expunere nordica sunt plini de chiciura iar valea asta devine din ce in ce mai inghetata. Nu apucam sa alunecam bine, caci se si termina valea si iesim pe partie.

Aici ne surprinde un parapantist, pentru ca mai apoi sa ne surprinda cat de multa lume este pe munte. Bine, nu pe unde am venit noi ci unde ajunsesem, in apropierea statiei de telegondola.

Cand am vazut cata lume e pe munte, mi-am adus aminte ca era duminica.

Continuam spre varf, sub soarele arzator. Ne incingem si mai dam jos din haine. Sipe la varf era ceva miscare, insa nu foarte aglomerat. Daca te uiti la pozele din articol, nu prea vezi oameni in ele :)) dar asta pentru ca am evitat eu sa fac astfel de cadre. Urmariti episodul filmat in aceasta drumetie si o sa vedeti exact ce si cum 😀

Deja de sub Varful Postavaru aveam privelisti superbe inspre Crai, Iezer si Fagaras, dar de la varf, vedem marea de nori care acopera intreaga tara.

Cateva varfuri ies din nori inspre nord, si incercam sa le identificam. Nu nelamurim si ramane pentru acasa. Ajuns acasa, compar cu Google Maps 3D si ajung la concluzia ca se vedeau Hasmasul si Ceahlaul.

In apropiere, vedem Bucegii, contre-jour, Piatra Mare, Muntii Baiului, Bucegii, Ciucasul, putin din Grohotis si Penteleul. E atat de frumos afara ca am sta in locul asta pana la apus. Din pacate, suntem nevoiti sa intrerupem picnicul si sa coboram rapid, caci e trecut de ora doua.

Coboram pana la statia de telegondola si ne gandim daca sa folosim acest mijloc de transport pentru a ajunge mai repede in Poiana Brasov. Astfel, nu am mai fi pe graba, am avea timp sa prindem si trenul sa si mancam ceva inainte. Zis si facut. Urcam in gondola si mi se pare ciudat sa fiu in ea, si in jur sa nu fie zapada, sa nu ma dau cu placa.

Cativa parapantisti anima peisajul si se intrec cu gondola :)) Ajungem in Poiana si dam de sute de turisti. Ne gasim un loc, la o carnatarie si ne umplem burtile cu carnaraie la gratar si cartofi prajiti. Mancarea campionilor. Pe soarele asta intra bine si un vin fiert :)) Hai inca unu ca mai avem timp.

Am prins si trenul.

[cautpensiuni]

Cabana Tei pune la dispozitia dumneavoastra 6 camere duble si 2 camere triple, decomandate, parter, mansarda, bucatarie utilata, 3 bai, living, crama, foisor in curte, terasa cu vedere spre Muntii Bucegi.

Cabana dispune de incalzire centrala, TV digital, internet wireless.

Se inchiriaza doar integral, cu rezervare, in regim self catering.

Situata la 5-10 minute de Telegondola si partiile de schi.

[jypsyvloggin]

Brasov telegondola || Cable Car || Portrait Stock Footage

#brasov #telegondola #cablecar #portraitstockfootage

[afaceristro]

Ski Resort Transalpina din Valcea

In anul 2011 a inceput constructia domeniului schiabil Vidra - Transalpina. In anul 2012 s-a dat in folosinta prima partie de ski. De la Ramnicu Valcea se ajunge relativ usor, drumul este in mare parte bun. Pentru cei care nu sunt din Ramnicu Valcea, se trece prin Calimanesti, la Brezoi se face stanga, se trece prin Voineasa si se continua pana la Vidra. Cand am ajuns, am ramas placut surprinsi sa vedem ca a fost asfaltata parcarea si am gasit repede loc de parcare pe la etajul 2 al parcarii supraetajate. Ne-am cumparat bilete la telegondola pentru a ajunge sus. Atentie! Nu se accepta inca plata cu cardul! Biletele pentru dus-intors la telegondola au pretul de 25 de lei pentru adulti si nu am asteptat deloc, ne-am urcat imediat. Era o zi de joi, 10 ianuarie 2019. Probabil ca in zielele de weekend este mai aglomerat.

partie ski transalpina resort Peisajul este superb, la fel cum este si cel de pe Varful Postavaru, pe care l-am vizitat recent. Sus se gaseste un bar unde se pot servi bauturi calde, bauturi alcoolice, cafea, etc. Preturile sunt destul de mari, mai mari ca in Poiana Brasov probabil din cauza ca e singurul loc unde poti consuma ceva.

i love this place transalpina ski resort In afara de aceasta locatie nu am mai vazut un loc unde sa poti servi ceva sau unde sa poti manca ceva. Nu exista in zona restaurante sau fast-food. Pe undeva pe jos pe langa parcare am vazut pe cineva cumparand un kurtos. Probabil in anii care vor urma se vor construi si astfel de locatii. Ma jos aveti o galerie de fotografii realizate de noi din care va puteti face o idee despre ce puteti gasi la Ski Resort Transalpina.

baza partiei de ski Transalpina

instalatie telesky ski resort transalpina

instalatie telesky transalpina

lacul Vidra si partia de ski transalpina

lacul Vidra vazut din telegondola

lacul Vidra vazut din telegondola

lacul Vidra vazut din telegondola

parcare auto ski Transalpina

partie ski resort transalpina

partie ski transalpina

partie ski transalpina

partie ski transalpina resort

statie telegondola ski resort transalpina

statie telegondola ski resort transalpina

statie telegondola ski resort transalpina Read the full article

[jurnalbucuresti-blog]

New Post has been published on JurnalulBucurestiului.Ro

New Post has been published on http://bit.ly/2rqDh6p

Gazeta de Maramures : Marile şantiere ale Maramureşului priorităţi, probleme, blocaje

Mircea CRIŞAN Ioana LUCĂCEL

Dacă vorbim de drumuri naţionale, liderul absolut al clasamentului celor mai proaste drumuri este fără discuţie DN 18, Borşa-Iacobeni. După un „război” birocratic care a durat mai mult decât execuţia propriu zisă a lucrărilor, tronsonul Moisei – Iacobeni a fost atribuit pentru Lot 1 Moisei – Borşa, km 131+627 – km 156+232 asocierii firmelor SC Tehnic Asist SRL – SC Specialist Consulting SRL şi are o valoare de 83.724.042,73 Lei fără TVA, iar pentru Lot 2 Borşa – Şesuri, km 156+232 – km 180+850 firmei Antreprenorului SC Antrepriza de Reparaţii şi Lucrări ARL Cluj SRL şi are o valoare de 63.844.091,16 Lei fără TVA. Ambele societăți s-au angajat ca până la sfârșitul anului 2017 să termine reciclarea și să lucreze la stratul de binder, urmând ca în anul 2018 să toarne stratul de uzură.

DN 18B Baia Mare – Măgoaja și DN 17C Limita de județ Bistrița Năsăud – Moisei, alte drumuri naţionale, aceleaşi probleme. Ambele drumuri reprezintă o poartă de intrare în județul Maramureș, pe DN 18B, pasul Măgoaja face legătura cu județul Cluj, respectiv DN 17C pe dealul Ştefăniței legătura cu județul Bistrița Năsăud. Ambele tronsoane de drum sunt cuprinse în Masterplanul general de transport dar până în prezent nu au beneficiat de reabilitare totală, în ultimii 20 de ani având loc doar lucrări de reparații și întreținere. Pentru DN 18B de la km 56 până la km 61 au fost executate lucrări de reciclare în situri, finalizate în 2015. Au mai fost executate în 2016 slam bituminos în 2 straturi în localitatea Rohia, pe o lungime de 3.5 km, având o garanție de execuție de 2 ani de zile. DN 17C are o lungime totală de aproximativ de 81 km, din care în județul Maramureş se află un tronson de 16 km, ultima reabilitare fiind înainte de anii 1980. Conform informaţiilor și planurilor puse la dispoziţie de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, pentru perioada 2017-2018, pentru drumul DN 18B este planificată Reciclare in situ (la faţa locului) iar pentru DN 17C în anul 2017 vor avea loc licitațiile pentru lucrările de întreținere periodică.

Unul dintre proiecte importante în domeniul drumurilor, dar din păcate „mort” din faşă este celebrul drum expres pe traseul drumului European E58 Baia Mare – Satu Mare – Petea (RO) / Csengersima (HU) – Mateszal­ka – Nyiregzhaza – racord la autostrada M3 şi acces spre Budapesta. Valoarea totală a investiţiei la data întocmirii proiectului a fost de 2 750.06 mil. Lei, respectiv 818.03 mil. Euro la cursul de schimb de 3,36 lei / euro şi cuprindea:  drumul expres, drumurile de legătură cu reţeaua de transport existentă, centura de ocolire a Municipiului Satu Mare şi lărgirea la 4 benzi a DN 1C şi DJ 182B. Drumul a fost cuprins într-o hotărâre de Guvern din 2006 care cuprindea lista obiectivelor de inves­tiţii pentru infrastructura de transport, care se vor executa în perioada 2005-2008, iar la poziţia 11 este cuprins: „Drum expres Petea – Satu Mare – Baia Mare”. Apoi printr-o altă hotărâre de Guvern din 2008 au fost aprobaţi indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii: „Drum expres Petea – Satu Mare – Baia Mare şi legăturile la drumurile existente”. Toată documentaţia cu privire la această investiţie a fost predată de Consiliul Judeţean Maramureş la CNADR, dar de aproape un deceniu nu s-a mai întâmplat nimic… Drumul Nordului, un proiect la fel de vechi, a fost scos de la naftalină şi încet face paşi spre realizare. Deocamdată însă tot birocratici. Agenţia de Dez­voltare Regională Nord-Vest a finalizat recent procedura de verificare a con­formităţii administrative şi a eligi­bi­lităţii cererii de finanţare depusă de către Consiliul Judeţean Maramureş pentru proiectul „Reabilitare Drumul Nordului”. Documentaţia de peste 6500 de pagini a fost declarată admi­sibilă iar proiectul poate trece mai departe în faza de evaluare tehnică şi financiară. Aproape 80 de km de drum judeţean (între Oarţa De Jos şi Ardusat, Şom­cuta Mare – Coaş – Copalnic, Copalnic Mănăştur – Şurdeşti) aşteaptă această finanţare europeană de aproximativ 30 milioane de Euro. Deja au început procedurile de expropriere. Dacă la Aeroportul Internaţional Ma­ramureş lucrările de modernizare s-au finalizat, cealaltă poartă de intrare în judeţ, Gara Baia Mare este într-o stare avansată de degradare. În Master Planul de transport, calea ferată Oradea – Carei – Satu Mare – Baia Mare – Jibou – Dej este cuprinsă într-un proiect de reabilitare dar în pe­rioada… 2031-2036 pe o lungime de 326 de km cu o valoare de 567,9 mil. Euro. Tot aici este cuprinsă linia ferată Satu Mare – Baia Mare, reabilitarea se va face din fonduri structurale şi de la bugetul de stat, suma totală fiind de 113,28 mil Euro. Pentru reabilitarea stației CFR este finalizat studiul de feza­bilitate și este cuprins în POIM în prima tranșă de alocare de fonduri. Dacă vorbim despre investiţii hi­drotehnice, recordul absolut la capitolul lucrări tergiversate îl deţine celebrul Baraj Runcu, care se află în derulare din 1987. Acumularea Runcu, situată pe râul Mara, are ca scop principal asi­gurarea sursei de apă pentru populaţia şi industria localităţilor Baia Mare, Baia Sprie, Sighetu Marmației (cu locali­tăților limitrofe ale acestora) precum și a localităților situate de-a lungul râurilor Mara, Iza și Tisa: Desești, Hăr­nicești, Sat Șugatag, Giu­lești, Ferești, Berbești, Vadu Izei, Ocna Șugatag, Călinești, Sârbi, Budești, Sarasău, Câmpulung la Tisa, Săpânța. Suma necesară pentru finalizarea investiției este de circa 50 milioane Euro iar până în prezent au fost cheltuiți doar 850 milioane Euro. Altfel spus, va mai curge multă apă pe Mara până când investiţia va fi finalizată. Termenul de finalizare a obiectivului este anul 2020, deci vorbim de o investiție ce se va derula pe 36 de ani, cea mai lungă investiție din istoria hidrotehnicii românești.

O altă investiţie-record în materie  de blocaje, incompetenţă şi tergiversări este reabilitarea Frontului de captare a apei de la Crăciuneşti, care asigură alimentarea cu apă a municipiului Sighetu Marmaţiei şi a comunei Bocicoiu Mare. Situația înregistrată la frontul de captare Crăciunești reprezintă vulnerabilitatea cea mai mare din județul Maramureș, din punctul de vedere al riscului la inundații. Înregistrarea unor debite cu proba­bilități de apariție mai mici de 10% poate conduce la deversarea apărării de mal existentă. În această situație se scoate din funcțiune frontul de captare a apei și se sistează pe termen lung alimentarea cu apă a munici­piului Sighetu Marmației (afectarea a 37 640 lo­cuitori). În plus se creează un braț nou al râului Tisa, pe teritoriul românesc, astfel încât frontul de captare ajunge pe malul drept în teritoriul ucrainean.

În acest sens s-a încercat din anul 2008 promovarea investiției „Consolidare de mal râu Tisa la Crăciunești, județul Maramureș”, care avea drept scopuri principale punerea în siguranță a frontului de captare și implicit asigurarea apei pentru locuitorii municipiului Sighetu Marmației, respectiv menți­nerea pe același aliniament a graniței de stat cu Ucraina. Investiția are ca scop amenajarea a 2,7 km albie, refacerea a 0,6 km dig dirijare, prelungire traversă pe o lungime de 0,102 km, refacere consolidare mal pe o lungime de 0,3 km, consolidare mal pe o lungime de 1,1 km. Există un Studiu de fezabilitate legat de acest obiectiv de investiții, realizat în anul 2016, dar Administrația Națională Apele Române din diverse motive nu reușește de 10 ani promovarea investiției în discuție deși riscurile faptului că nu se pune în siguranță malul drept al râului Tisa, la Crăciunești, sunt cunoscute. În domeniul turismului, lucrurile stau la fel de prost. Maramureşul are două proiecte majore blocate: Telegondola de la Borşa şi investiţia de la Cavnic, despre care GAZETA a scris de nenu­mărate ori. Tot în Borşa se află un alt proiect major blocat: Spitalul de Recu­perare Borşa, unul dintre cele mai mari spitale de recuperare din nordul României. Spitalul are în administrare mai multe imobile aflate în stare avan­sată de degradare: Complexul Stibina, Baza de recuperare și tratament care era compus din bazin înot acoperit, sala de sport și alte construcții cu destinații pentru recreere. Această bază a funcționat până în anul 1992, la această dată fiind distrusă (vanda­lizată). Spitalul mai are două imobile abandonate: Imobilul D3 are o suprafață cons­truită de 1.249 mp: și un teren afe­rent de 3.809 mp, care a fost dezafectat, iar activitățile medicale fiind transferate în cadrul clădirii spitalului şi imobilul situat între strada Victoriei şi Avram Iancu, cu supra­fața construită de 420 mp și teren aferent de 3.264 mp. Construcția a fost începută în anul 1994 dar nu s-a finalizat, fiind într-o stare avansată de degradare și care, la această dată, este utilizată ca şi depozit pentru materialele casate ale spitalului.

  Oraşul Borşa are şi o unitate militară renumită. La începutul secolului XX, între anii 1900-1914, Imperiul Austro-Ungar a construit la Borşa o cazarmă militară care a funcţionat o vreme doar ca şi cazarmă, suferind mai multe extinderi şi amenajări, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost transformată parţial în „Sanatoriu”.

Cele două entităţi au funcţionat până în anul 1986 când „Sanatoriul” a fost transformat în Spitalul Orăşenesc Borşa, iar „Cazarma Militară” în U.M.01038 Vânători de Munte Borşa. După inaugurarea noului Spitalul Orăşenesc Borşa clădirile folosite până la acea vreme de către „Sanatoriu” au fost predate la Unitatea de Vânători de Munte, care s-a desfiinţat la începutul anului 2000, iar terenurile şi clădirile au rămas în administrarea Ministerului Apărării Naţionale, fără să fie conservate şi întreţinute. La sfârşitul anului 2000 o parte din terenuri şi clădiri au fost date în administrarea Primăriei oraşului Borşa, iar în prezent Ministerul Apărării Naţionale administrează o suprafaţă de 5,24 ha pe care se găsesc 21 de clădiri aflate în paragină totală, cu riscul de a se dărâma în cazul unor ierni cu zăpadă abundentă. Având în vedere această situaţie s-a intervenit la Ministerul Apărării Naționale și la Ministerul Justiției pentru a se analiza posibilitatea construirii unui penitenciar în această zonă.

  Povestea Podului peste Tisa, un alt obiectiv despre care se vorbeşte de peste un deceniu, are nuanţe tragi-comice. Deşi toată lumea e de acord că Podul este unul dintre cele mai importante obiective de infrastructură transfrontalieră, având în vedere că în momentul de faţă, în zona Sighetu Marmaţiei există doar un punct vamal amenajat cu accese şi pod de traversare peste râu, circulaţia fiind restricţionată la 3,5 tone pentru transport marfă şi 8+1 la transport persoane, cu o singură bandă de circulaţie, proiectul se blochează tot în chichiţe birocratice. Podul peste Tisa în zona Tepliţa va avea 4 benzi de circulaţie, o lungime de 240 m, cu 900 m până la legătura cu DN 18, iar pe partea ucraineană vor fi 950 m până la DN 09. Până la această dată s-au obținut avizele necesare de la mai multe instituții cu atribuții în domeniu, blocajul a apărut la obținerea avizului de la Apele Române. Pentru deblocarea situaţiei s-a organizat o întâlnire în vara anului trecut, dar în loc de soluţii, s-au găsit noi probleme. Prestatorul, Asocierea S.C. Expert Proiect 2002 S.R.L. – Betarmex S.R.L., a solicitat completarea documentaţiei, şi anume lucrări suplimentare pentru consolidări de mal şi a digului de protecţie şi pe malul drept al Tisei şi suplimentarea documentaţiei tehnice cu activităţile ce urmează a se desfăşura pe malul ucrainean (cale de rulare, punct control vamal, dig, consolidare mal). Apoi, la o altă întâlnire de la finele anului trecut, partea ucraineană a ridicat alte obiecţii şi alte probleme legate de faptul că controlul ar trebui să fie comun. S-a subliniat faptul că implementarea controlului comun ar trebui făcut pe partea română, cu participarea autorităților de resort ucrainene, însă din punct de vedere tehnic proiectul ar trebui regândit, deoarece a fost conceput pentru a asigura spațiul necesar doar pentru partea română.

Din discuții a rezultat că în locația identificată pentru construirea punctului de trecere, în ipoteza menținerii actualului proiect de pod, nu există din punct de vedere fizic spațiu suficient pentru amplasarea infrastructurii necesare activității funcționarilor ucraineni, în cazul exercitării în comun a controlului trecerii frontierei. Apoi, o altă problemă este şi finanţarea. Ucrainenii ar fi dorit finanţarea exclusiv de către partea română, ori asta nu se poate, orice proiect finanțat prin astfel de programe trebuie să îndeplinească în mod cumulativ 3 condiții – să fie dezvoltat, implementat și finanțat în comun de ambele părți. În concluzie, până acum, situaţie e tot în coadă de peşte şi tot la stadiul de avizare.

În contextul aniversării Centenarului Unirii, se fac diligenţe pentru reabi­litarea unor case memoriale, cum ar fi cea a lui Gheorghe Pop de Băseşti, care păstrează încă numeroase documente şi mărturii ale vieţii acestuia (ex: mare parte din mobilier este cel original, pianul, diverse documente etc.) şi se doreşte punerea în valoare şi promovarea Casei memoriale Ilie Lazăr. Ce se va alege de proiecte, studii şi planuri… vom vedea.