unlikelyahuman

[unlikelyahuman]

[unlikelyahuman]

florianrus - Sentimente cu alcool | Official Music Video

[unlikelyahuman]

știi care e faza comică?

melodiile astea de dragoste, lente, actuale, suave... o să ruleze mereu, o să ne fure mintea și capul când ne e lumea mai dragă.

[unlikelyahuman]

“crezi ce vreau eu să crezi?”

— @unlikelyahuman

[unlikelyahuman]

still reliable

“te numesc liniște, dar mă costă atâtea furtuni să te am.”

—

[unlikelyahuman]

One thing you gotta know about me is that I do not answer the phone

[unlikelyahuman]

wine drunk is the best drunk. makes u horny & intellectual. a lust-filled academic

[unlikelyahuman]

I’m the type of friend that’s down to sit in the car with you at 3am and talk about whatever

[unlikelyahuman]

florianrus - Pe buzele tale | Official Video

[unlikelyahuman]

Roxen - Inimă Nu Fi De Piatră

[unlikelyahuman]

mulțumesc celui sau celei care și-a adus aminte de postarea asta. o să comand cartea cât de curând, nu-mi ajunge doar în format online ❤️

“Iubirea e nesăţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără a-i cere nimic în schimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am rîvnit totul de la tine pentru că îţi dădusem totul. Oricum, ceva mai bun decît mine nu puteam să-ţi dau. De aici a pornit eroarea, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam, de unde să ştiu că iubirea dintre două fiinţe nu e egală, că balanţa atîrnă cînd într-o parte, cînd într-alta după imponderabile de care arar ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atîrna în favoarea ta, lanţurile cu care mă încătuşai erau mai puternice decît ale mele. De ce te-am judecat luîndu-mă pe mine drept unitate de măsură? Bărbatul, datorită se vede eului său aşa-zis “superior”, se dă dragostei cu prudenţă, păstrînd rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează, măcar parţial, echilibrul. Pe cînd noi, femeile, cînd iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încît nu ne rămîne decît umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e aşa de catastrofală.””

— Mihail Drumeș, Invitația la vals

[unlikelyahuman]

dragoste la puterea infinit. doi ochi verzi -căprui

e târziu și de ceva vreme nu mai știu ce-i aia inspirație. m-a părăsit cumva, s-a scurs din mine ca nisipul mării printre degete. și totuși, parcă inima mi-a spus la un moment dat, nici nu mai știu când, taci, e timpul să te lași purtată de iubire... taci, n-o mai scrie pe hârtie, simte-o... taci, lasă-te pierdută lângă el, acum, mâine, o viață...

și cred că asta am făcut. ultimele luni din viață m-au surprins evoluând drastic, totul lângă tine. am trecut de la noutate, surprindere și neînțelegerea anumitor lucruri la maturizare, iubire clădită pe o nouă bază, de data asta solidă. am avut grijă să am grijă de noi, și în momentele în care plângeam pe ascuns din supărări copilărești, și atunci când mă gâdilai până amețeam din cauza râsului, și în momentele dese când mă strecuram subtil în spatele tău la bucătărie și mai făceam câte o boacănă culinară... n-am spațiu aici și nici într-o carte să enumăr clipele lângă tine, n-am și n-o să am niciodată suficient talent să le exprim pe toate la fel de frumos precum le simt.

viața lângă tine e magică și e tot ce mi-am putut dori vreodată.

ai ajuns să mă cunoști mai bine decât mă cunosc și uneori mă întreb cum citești prin mine. mă simt ca o carte deschisă când îmi cunoști cu câteva secunde înainte reacțiile la anumite cuvinte, alinturi, glume. îmi știi supărările, dorințele, aspirațiile, bucuriile, lacrimile, mă vezi frumoasă, mai frumoasă decât orice ființă de pe pământ. mă divinizezi, îmi cunoști fiecare curbură a corpului, fiecare semn, fiecare punct de trecere spre alte universuri. tu, mă știi. atât de bine.

și poate că n-ar fi venit inspirația chiar azi, dar uite, e 1 octombrie și toamna scoate tot ce-i mai frumos din mine. o să asociez în cap de acum, toată viața, mirosul rece și parfumul nucilor, frunzele arămii și mâinile noastre tremurânde... cu tine.

la ceas de seară m-am trezit stând turcește lângă tine, îmbujorată, fericită într-un mod intim, într-un capot vechi, să mă feresc de frigul proaspăt sosit și de goliciune. m-am trezit mângâiată atent pe umeri, dezgolită de haine și de secrete, și tot ce mai știu e căldura pe care o emanai spre mine, cât îmi pieptănai ușor părul extrem de încurcat. mi-am spus atunci că știu că ești iubirea vieții mele, am știut întotdeauna. am știut atunci, ieri, acum 5 ani. am știut toată viața.

cred că pe momentul ăsta eram fixată, voiam să-l scriu. primele paragrafe sunt... filosofie. dar cine te va scrie vreodată mai frumos decât mine? poate doar raiul, dar, știi tu... mă știi.

@unlikelyahuman

[unlikelyahuman]

“nu îmi pasă de nimic, te vreau lângă mine-acuma, pentru totdeauna, te strâng în brațe strâns până când răsare luna.”

— Macanache

[unlikelyahuman]

even better than the original

[unlikelyahuman]

și ce dacă se distruge universul

nu te las, nu te pierd

te simt, te aud mereu prin minte

prezența ta-i refugiu și

ba m-alină, ba m-aprinde și

mă poartă și mă stinge, ușor, așa...

- EMAA x Bastien - Luna și stelele

@unlikelyahuman

[unlikelyahuman]

nu ne-am asociat cu pământenii ăștia dar co-existăm cumva...

@unlikelyahuman

[unlikelyahuman]

florianrus, EMAA - Pură ficțiune, Zburătorul | Piano Session