zerolei

[zerolei]

Fericirea

Poate fi o seară rece lângă cafeaua caldă

Poate fi un orb care a început din nou să vadă

Poate fi fetița cu chibrituri ce au început să ardă

Poate fi prima zăpadă ce nu a încetat să cadă

Poate fi un vers din suflet acompaniat de lire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi un copil fericit, coborând pe tobogan

Poate fi o mamă, care muncește an de an

Poate fi un bărbat ce își respectă femeia

Poate fi ce vrei tu, nu-ți abandona ideea

Poate fi mireasa, pentru un anume mire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi femeia tânără, într-o căsuță cu povești

Poate fi soarele pe care-l vezi când te trezești

Poate fi raza de lumină ce răzbate în întuneric

Poate fi orice, atât timp cât nu-ți dorești nimic

Poate fi un călător, ce străbate multe mile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi sâmbătă seara, cu vin și ceva fin

Poate fi un frate ce-a scăpat de destin

Poate fi un frate ce-a scăpat de moarte

Poate fi o zână plecată mult prea departe

Poate fi alcool și plăcere în neștire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi pentru prima oară la cinematograf

Poate fi atunci când îți faci mintea praf

Poate fi altceva pentru fiecare dintre noi

Poate fi privirea plină din niște ochi prea goi

Poate fi o vorbă bună în cele mai grele zile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

-Eduard-

[zerolei]

Regele culorilor

Nu mai țin cont de părerea oamenilor

Că eu am fost mereu regele culorilor

Și lumea întreagă-i șevaletul meu

Și o să pictez numai ce vreau mereu

Și dacă încerci să mă arzi, să mi dai peste mână

O să mai auzi lumea doar ca Van Gogh, în surdină

Ai grijă ce faci, ce vorbești, cine te lauzi că ești

Schimbăm foaia imediat, nu te mai las să crești

Mereu am pictat viu colorat, am vrut s-ating vise

Și galeriile mele au avut mereu porțile deschise

Acum vreau să pictez în negru, cu vise stinse

Și expoziția mea se va ține cu ușile închise

Regele culorilor, stăpânul catrenelor, și-o știi

Visez sânge, mă trezesc și-l aștern pe hârtii

Citești și plângi acum, aștept să treacă anii

Să vezi că promisiunile nu se țin cu banii

Melodii târzii, pentru cea mai tânără femeie

Visez culori închise, nimic nu mă mai sperie

Nu mai poți auzi când poetul pictează și scrie

Și sângele moare, dacă îl lași să-nghețe pe hârtie

Privesc din depărtare, pe cea mai greșită cărare

Iar te pierzi printre frunze colorate și se pare

Că porțile regatului colorat vor fi mereu deschise

Nu poți intra dacă tu încă te-ncrezi în vise stinse

Iar regele sunt eu, așa a fost dintotdeauna

Castelul cade, se ridică și se prăbușește întruna

Iar eu pictez mereu pe șevaletul ce mi-e lumea

Iar mintea îmi vorbește, și îmi spune că-i tot una.

-Eduard-

[zerolei]

Fericirea

Poate fi o seară rece lângă cafeaua caldă

Poate fi un orb care a început din nou să vadă

Poate fi fetița cu chibrituri ce au început să ardă

Poate fi prima zăpadă ce nu a încetat să cadă

Poate fi un vers din suflet acompaniat de lire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi un copil fericit, coborând pe tobogan

Poate fi o mamă, care muncește an de an

Poate fi un bărbat ce își respectă femeia

Poate fi ce vrei tu, nu-ți abandona ideea

Poate fi mireasa, pentru un anume mire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi femeia tânără, într-o căsuță cu povești

Poate fi soarele pe care-l vezi când te trezești

Poate fi raza de lumină ce răzbate în întuneric

Poate fi orice, atât timp cât nu-ți dorești nimic

Poate fi un călător, ce străbate multe mile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi sâmbătă seara, cu vin și ceva fin

Poate fi un frate ce-a scăpat de destin

Poate fi un frate ce-a scăpat de moarte

Poate fi o zână plecată mult prea departe

Poate fi alcool și plăcere în neștire

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

Poate fi pentru prima oară la cinematograf

Poate fi atunci când îți faci mintea praf

Poate fi altceva pentru fiecare dintre noi

Poate fi privirea plină din niște ochi prea goi

Poate fi o vorbă bună în cele mai grele zile

Sunt atât de multe definiții pentru fericire

-Eduard-

[zerolei]

Delgadina

De ce am impresia că citesc în ochii tăi regretul ?

Tânjești în continuare după multe, și-ncerci să mi le arăți cu degetul.

Zâmbești când clachezi, și te gândești cum să faci să nu văd eu,

Și te întorci și râzi mereu, în loc să faci ce-ar fi mai greu

Pentru că a fost, este, și va fi întotdeauna,

Pentru că eu strălucesc ca soarele, iar tu-mi ești luna

Trăim nopți și dimineți separate, în altă parte,

Purtați de vânt, peste pământ și ape

Ne întâlnim mereu doar când se află la mijloc timpul,

Că doar atunci soarele și luna își împart nisipul

Ce curge din clepsidra spartă,

Și împrăștie departe în văzduh, iluzia deșartă.

In esență asta e ce încercăm să trăim,

Degeaba spui nu, în zadar ne tot ferim,

Amândoi știm ce ne dorim,

Însă e trist, căci suntem controlați de destin.

Dar nu te neliniști copilă dragă,

Caci sigur timpul o să înțeleagă

Am vrut doar să gustăm ambrozie,

Ca să trăim la nesfârșit aceeași fantezie.

[zerolei]

“#ceamaimicadintrecaravele Față în față N-am mai stat de mult așa, Să te simt atât de aproape, să văd cum ți se luminează fața Voiai și tu, voiam și eu, Trebuia s-o faci, așa cum vrem s-o facem mereu. Am mai spus și-o s-o mai spun, Nu e bine să te abții, mai ales de la ceva atât de bun. Ești frumoasă, sunt frumos, Aroganți întregi, de sus până jos Defecte calitative, plini de frumuseți demonstrative, Zei printre muritori de rând, Ce ne privesc cu jind, parcă plângând Dorind să atingă puțină mana cerească Dar se opresc, că dacă o fac cineva o s-o pățească, Promit să rămân Zeus în timpuri pustii Dacă promiți să-mi fii Hera atunci când vei știi, Că va avea rost, Pentru că dacă va fi să fie vreodată, Va fi “odată ca niciodată” La fel ca-n basme, De fapt știi, parcă suntem două tablouri fără rame, Opere de artă ce prind viață, Atunci când ne privim intens Față în față.”

— facebook.com/soulcal0 (via herrdererde)

[zerolei]

Moarte

Te-ai simțit vreodată bolnav, aproape pe moarte ?

Sa lași sufletul din tine sa te poarte,

Peste cele 7 mari și zări din basme

Peste pământuri și ape

Prin foc și prin aer

Peste toată viata, sa-ți clarifici existenta

Sa te-apuci de alchimie, sa-ți descoperi chintesența.

Sa-i vezi încă o data pe toți cei dragi,

Sa te vezi pe tine cum suferi și nu te împaci

Cu tot și toate, cu fericirea ce ți-a fost răpită într-o noapte,

De batjocură și ura, de oameni mici puși pe mari fapte

Sa simți aerul cum bate din ce în ce mai rece

Sa nu te afecteze nicio lege.

Sa vezi fără stres toate minunile din lume,

Cum au fost construite, menite sa răsune

Peste ani, în veci, de-a pururi, ca într-un vis,

Ca iubirea lui Ninus pentru Semiramis.

Când sufletul tău va ajunge la final,

Vei știi, te vei risipi în fiecare punct cardinal,

Moartea, singura ieșire din sistem,

Viata, singurul bilet către Infern.

[zerolei]

[zerolei]

Back on tumblr, edi? 😏

Back in Black ✌

[zerolei]

"Axl Rose" is an anagram of "Oral Sex."

[zerolei]

Cra...ce ?!

[zerolei]

festiv much

[zerolei]

Cineva mi-a spus ca scriu frumos despre tine, dar m-as fi bucurat sa fii tu acea persoana.

[zerolei]

Cum te numesti?

Edi. Prietenii imi zic "bai p*la".

[zerolei]

[zerolei]

Nu e nimic mai frumos decat un oras la 5 dimineata cu strazile goale si vantul rece.

[zerolei]

[zerolei]