rahauelenaisabela

[rahauelenaisabela]

🏠Începe acasă.

Hrănirea minții.

Udarea gândurilor.

Arătarea recunoștinței și cum

ne cerem noi iertare atunci când am greșit față de ei.

🏠Începe acasă.

Construirea unei relații sănătoase.

Învățarea limitelor și cum

le arătăm puterea bunătății.

🏠Începe acasă.

Folosirea cuvintelor care arată respect.

Oferirea puterii de a lua decizii singuri și cum le arătăm că eșecul este doar un pas spre succes.

🏠Începe acasă.

Prioritizarea lucrurilor care contează.

Crearea amintirilor care le vor umple inima pentru toată viața și cum

le permitem să simtă emoțiile în loc să le reprime.

🏠Începe acasă.

Să fii acolo pentru copil.

Să deschizi poarta magică a comunicării.

Să încerci să îți cunoști și să îți iubești copilul pentru ceea ce este el, nu pentru ce vrei tu să fie.

Și în fiecare zi fac tot posibilul ca ACASĂ sa rămână în inima copilului ca un loc unde el să își amintească de râsete, de creștere, de iertare, de acceptare. ACASĂ să îi fie fundația puternică pe care copilul să construiască mai departe.

[rahauelenaisabela]

⛅️Alternative pentru evitarea întrebării clasice: ”Ce ai făcut azi la grădiniță?”⛅️

[rahauelenaisabela]

Frica este un sentiment uman natural, puternic și primitiv, care ne avertizează în fața pericolelor și amenințărilor. Oamenii de știință consideră că frica este una dintre emoțiile primare ale omului, prezentă încă de la naștere.🌟

Este perfect normal ca și copiii să simtă frică uneori. Această emoție îi poate învăța să fie precauți și atenți la lumea din jur. Lucrurile noi, mari, zgomotoase sau diferite de ceea ce cunosc deja pot părea înfricoșătoare la început.

Pe măsură ce copiii cresc, anumite temeri se estompează și sunt înlocuite de altele noi. Printre fricile comune și normale se numără:

- La bebeluși, frica de "străini" apare în jurul vârstei de 8-9 luni, când încep să recunoască fețele familiare și să se simtă nesiguri în prezența celor necunoscuți.

- Între 10 luni și 2 ani, mulți copii dezvoltă anxietatea de separare, manifestată prin plâns și agățarea de părinți atunci când aceștia trebuie să se despartă de ei.

- Copiii cu vârsta între 4 și 6 ani își pot folosi imaginația și pot fi speriați de monștri imaginați sau de întuneric, fără a putea distinge întotdeauna realitatea de fantezie.

- Copiii mai mari se pot teme de pericolele din viața reală, cum ar fi accidentele sau pierderea unei persoane dragi, iar în perioada preadolescenței și adolescenței pot apărea temeri sociale legate de imaginea de sine sau de interacțiunile sociale.

Pentru a ajuta copiii să gestioneze fricile, este important să le oferim confort și siguranță, să îi ascultăm și să îi încurajăm să își exprime sentimentele. În plus, putem să îi ajutăm să facă față fricilor treptat și să le oferim sprijin și încredere în propriile lor abilități.⛅️

[rahauelenaisabela]

Pierderea unei persoane dragi este întotdeauna o perioadă extrem de dificilă prin care trecem. Adesea, părinții evită să discute despre moarte cu copiii lor, crezând că acest lucru îi va face tristi sau anxioși. Cu toate acestea, a fi deschiși despre moarte poate ajuta copiii să înțeleagă și să facă față acestei realități, reducând anxietatea asociată cu acest subiect. Acest lucru este valabil chiar și pentru cei mai mici dintre copii.

Atunci când un membru al familiei sau un prieten moare, este esențial să fim sinceri cu copiii despre ceea ce s-a întâmplat. Încurajați-i să pună întrebări și să vorbească despre persoana decedată. Uneori, părinții pot fi copleșiți de propria lor durere, dar este important să își asculte și să îi sprijine pe copii. Copiii trebuie să poată discuta despre sentimentele și temerile lor cu un adult de încredere, chiar dacă nu este un părinte.

Există câteva principii importante de urmat atunci când vorbim cu copiii despre moarte:

1. Fii sincer. Explicăți-le clar și simplu ce s-a întâmplat, adaptând explicația la vârsta și nivelul lor de înțelegere.

2. Folosește termeni clari. Este mai bine să spui direct că cineva a murit decât să folosești eufemisme care ar putea crea confuzie sau frică.

3. Fii pregătit să răspunzi la întrebări repetate. Copiii pot fi curioși și pot avea nevoie să discute despre moarte de mai multe ori pentru a procesa informațiile.

4. Asigură-i că nu sunt de vină. Unii copii pot simți că sunt responsabili pentru moartea cuiva, așa că este important să le explici clar că nu au nicio vină.

5. Permite-le să vorbească despre persoana decedată. Ascultarea atentă și răspunsurile la întrebările lor îi ajută să își proceseze mai bine emoțiile.

Este esențial să fim sinceri cu copiii în astfel de situații și să ne sprijinim reciproc, cerând ajutor dacă avem nevoie. Sentimentele pe care le avem sunt normale, iar deschiderea și sprijinul reciproc ne pot ajuta să facem față mai bine pierderii unei persoane dragi.🌈

[rahauelenaisabela]

🤰Există vreun părinte pe care îl cunoașteți și care pare să fie foarte distanțat emoțional? Dacă da, vă întrebați probabil ce anume îl determină pe acea persoană să fie atât de rece emoțional. Este posibil să fie o problemă mentală, o tulburare de personalitate sau poate sunt factori externi, cum ar fi stresul la locul de muncă sau obiectivele de carieră. Indiferent de motiv, consecințele unui părinte distanțat emoțional pot fi profunde, afectând întreaga viață a copilului - de la relații instabile sau eșuate, la nevoi emoționale nesatisfăcute, dificultăți de atașament și stima de sine scăzută.

✅️Studiile au subliniat importanța unui atașament cald și sigur între copii și figura parentală în timpul anilor de creștere. Lipsa unui astfel de atașament poate conduce la tulburări de personalitate și la diverse dificultăți emoționale și psihologice pentru copii. Pentru mulți adulți, absența unei figuri parentale iubitoare a fost asociată cu simptome psihiatrice, dificultăți academice și comportamentale și frica de abandon.

✅️Părinții care sunt distanțați emoțional adesea au propriile lor probleme și dificultăți psihologice. Aceștia pot avea propriile traume din copilărie, care îi afectează abilitatea de a răspunde la nevoile emoționale și psihologice ale copiilor lor. Astfel de părinți pot fi imaturi emoțional, egoiști sau chiar narcisiști. Trist este că acești copii cresc și devin adulți care se luptă cu propriile lor nevoi emoționale și care adesea tânjesc după afecțiunea și siguranța pe care nu le-au primit niciodată.

✅️Simptomele caracteristice adulților care sunt distanțați emoțional și imaturi includ rigiditatea, intoleranța la stres, instabilitatea emoțională și relații instabile, printre altele. A fi crescut sub un astfel de părinte poate influența modul în care interacționăm cu ceilalți în viața de adult. Lipsa unui atașament emoțional adecvat poate conduce la dificultăți în dezvoltarea relațiilor și în manifestarea sau primirea dragostei.

✅️Este într-adevăr trist că instabilitatea emoțională a unui părinte poate avea un impact atât de mare asupra vieții unui copil. Este vital ca în timpul copilăriei, copiii să primească dragostea și sprijinul emoțional de care au nevoie pentru a se dezvolta în adulți echilibrați emoțional și capabili să își construiască relații sănătoase și stabile.

[rahauelenaisabela]

🌈Emoțiile și sentimentele sunt adesea considerate a fi la fel, dar, de fapt, există diferențe subtile între ele. Emoțiile sunt reacții instinctuale și fizice la stimuli, în timp ce sentimentele sunt experiențe subiective generate de gânduri și conștiință.

🫶Dezvoltarea emoțională este un proces complex, cu multiple etape. Primele semne ale acestei evoluții apar încă de la naștere, când bebelușii încep să exploreze lumea din jurul lor și să reacționeze la stimuli. Este crucial să le oferim un mediu sigur și să îi încurajăm să își exprime emoțiile, chiar și în stadiile incipiente ale dezvoltării lor.

🫶Pe măsură ce copiii cresc, abilitățile lor emoționale se dezvoltă. La vârsta preșcolară, ei încep să își exprime mai deschis emoțiile, dar pot întâmpina dificultăți în gestionarea lor. Este important să rămânem calmi și să îi ajutăm să își găsească modalități sănătoase de a-și exprima și regla emoțiile.

🫶Odată ce ajung la grădiniță, copiii se confruntă cu noi provocări sociale și emoționale. Este crucial să le oferim instrumentele necesare pentru a face față acestor provocări și să îi încurajăm să își exprime emoțiile într-un mod pozitiv și constructiv.

🫶Ca adulți, suntem ghizii lor în această călătorie emoțională. Prin modelarea comportamentului și oferirea sprijinului necesar, putem contribui la dezvoltarea abilităților lor emoționale și la construirea unei baze solide pentru o viață împlinită și echilibrată.🌈