#încă te iubesc

[fatafaravise]

" Te iubesc!"

Dar Veronica Micle a zis:

"Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei."

[gentle--man]

Când tu ca bărbat vezi într-o femeie doar o partidă bună și nimic mai mult, fie ești limitat, fie ești frustrat, fie ești imatur și încă mai ai nevoie să înveți și să simți unele chestii elementare pentru a putea fi numit bărbat în adevăratul sens al cuvântului. Maturitatea ca bărbat nu vine neapărat odată cu vârsta. Poți să fii un banal și un mediocru deși ești trecut bine de 40 de ani și totodată poți să fii un maestru al cavaleriei, un bărbat complex, capabil să se reinventeze, să țină vie o relație îndelungată, să simtă bine de tot fiecare situație în parte, chiar dacă poate nu ai ajuns nici macar la 30 de ani. Bărbat te mai și naști, nu doar devii. Maturitatea este chestia aia frumoasă care vine la pachet cu educația ta și cu acel ceva din interiorul tău, pe care fie îl ai fie nu. Unele chestii nu se învață, fie le simți, fie rămâi deoparte. Femeia este creație, artă și totodată emoție. Femeia nu are voie niciodată să fie doar un obiect al casei, un necesar pentru tine ca bărbat și atât. Femeia trebuie iubită. Dusă la extaz în cel mai elegant și rafinat mod. Asemenea vinului, ea trebuie savurată atent, simțindu-i savoarea în fiecare picătură care ajunge pe buzele tale. Precum un maestru, capabil să simți acel ceva din interior, care o face unică pe fiecare femeie în parte. Bărbații adevărați sunt cei care iubesc femeile puternice și complexe. Care reușesc să le simtă la perfecție și să le înțeleagă. Care iubesc deopotrivă dragostea dar și sexul. Care știu să le iubească și să le completeze. Și o fac la modul în care cu greu altcineva mai poate să pătrundă vreodată acolo unde au reușit ei să pătrundă. Restul se multumesc cu puțin, transformând relația într-o monotonie sortită eșecului!🍷

— Forever a Gentleman

[nparadox]

1 octombrie 2023, 17:27

Mi-am gătit azi niște orez obosit și piept de pui cu ardei. Doar orezul e obosit, aparent încă mai am de învățat la capitolul gătit. Credeam că știu să fierb un orez. Nu a ieșit extraordinar, dar din greșeli învăț. Mai ales dacă e vorba de gătit.

Începe toamna, încet încet. Acum ceva timp fiecare dintre noi intra pe porțile facultății și pășea sfios, confuz, neștiind ce îl așteaptă. E și vremea frunzelor, iar din păcate, temperaturile scăzând, nu o să te mai văd purtând rochiile tale frumoase, colorate, în care ador să te văd.

Ție îți stă bine oricum, indiferent de cum te îmbraci, dar în rochie ești magnifică. Elegantă, simplă și cuceritoare. Și da, m-ai cucerit. Sunt complet cucerit, să știi.

Ți-am luat o rochie, e mai de vară și îți stă foarte bine. Abia aștept ca soarele să pună din nou stăpânire pe țara noastră și să te văd în ea, să te țin de mână în curtea ta și să sărim pe trambulină. Atunci când mă ții de mână, lumea devine mai liniștită, mai bună. Chiar dacă genunchiul meu nu prea îmi permite asta, atunci când sunt cu tine pe trambulină, parcă Pământul nu se mai învârte. Nimic nu mai contează. Suntem doar noi doi, vântul ce bate prin copaci și din când în când Gin care vine să ne cheme la joacă.

Ești frumoasă în rochie. Și cele elegante, și cele de noapte, dar și cele de zi. Ești frumoasă ca om, să știi. Reușești să mă supra-motivezi, cumva, nu știu cum. Sunt motivat de mine însumi să devin o versiune mai bună a mea, iar alături de tine, ca partener, simt că am loc unde să cresc, unde să mă cunosc și unde să te cunosc.

Te văd și cred că se întâmplă ceva cu tine. Te întreb cum ești și parcă nu-mi răspunzi. Dar sunt aici. Sunt aici să te ajut, să fiu stâlpul tău necondiționat. Chiar dacă nu-mi ceri asta. Sunt dispus și sunt aici să te ajut cu orice element cu care te pot ajuta, indiferent de natura lui. Nu fug, nu plec nicăieri. De câteva luni, știi bine, ai atenția mea, inima mea și pot să spun că și o parte din sufletul meu angrenat în această furmoasă călătorie. Dacă din momentul acesta simți că te pot ajuta într-o anumită direcție, las totul baltă și trag de tot și toate ca să fie bine, să ne fie nouă bine.

Lucrez la mine, săptămână de săptămână, zi de zi. Pot da 400% în fiecare zi, pentru că indiferent de toate, tu ești partenera mea. Am ajuns departe singur, sunt într-un punct bun. E timpul tău să strălucești, iar eu sunt aici. Cu toate armele mele, de partea ta.

Ceea ce vreau să-ți spun, fără să te sperii, e că eu te iubesc, țin la tine. Nu spun ceea ce spun ca să te schimb, ci spun doar ca să fim noi înșine o versiune mai bună.

P.S: În curând vei citi tot ce am pus aici. M-am apucat să le pun într-un word, dar mai am de scris. Și cred că voi lega într-un fel de jurnal. Ca să îmi ai gândurile printate, scrise, nu doar într-un calculator. Ca o Cutie a Pandorei.

[confesiunianonime]

Problema este că nu am reușit să îi uit vocea. Îmi apare constant în vise noaptea și mă trezesc cu un gol în piept. Nu mai există șansa de a ne întâlni în altă viață. Nu există așa ceva. Eram mai mult decât compatibili,mai ales sexual. Ne-am făcut mult rău.Mă bucur,dar mă și doare după atâtea luni că nu ne mai vorbim. Mă doare că nu îi mai simt atingerea. Mă bucur că nu am stricat o familie. Este însurat și are doi copii. Se pare că nu pot să te șterg cu buretele. Încă te iubesc..

#confesiunianonime

[artthroughmme]

au trecut anii și dacă e ceva ce am realizat este faptul ca, ma bucur ca mereu am iubit în jurul meu. realizez, abia acum, dupa 3 ani de zile cât de mult am putut sa iubesc astfel încât sa nu uit, sa nu bag sub preș amintiri care azi nu mi mai folosesc la nimic, ci doar ocupa un colt al mintii pe care nu l folosesc. amintirile astea, ma fac sa ma simt împlinita pentru ca atunci ziceam te iubesc și chiar era adevărat pentru ca mintea mea încă e acolo de parca a fost ieri.

[arhitectul]

Christina: De ce fugi, Egor?! De ce nu mă laşi să te iubesc? Sau poate iubeşti cu adevărat pe Sanda?... Egor: Dar tu eşti moartă, Christina! Tu nu mai poţi iubi!... Christina: Nu mă judeca aşa repede, dragostea mea! Eu vin din altă parte... Dar sunt încă femeie, Egor! Şi dacă au fost fete care s-au îndrăgostit de luceferi, de ce nu te-ai putea şi tu îndrăgosti de mine?!... Egor: Nu pot. Mi-e frică de tine!...

fragment din romanul ”Domnişoara Christina” de Mircea Eliade

[ladyl]

Dragă @mihaelaosman_hair,

Nu-ți spun atât de des pe cât ar trebui, dar vreau să știi că te iubesc. 🤗

Și nu doar în clipa aia când tot ce știi tu despre frumusețe și îngrijirea părului prinde contur în șuvițele mele. Nu doar când tu și echipa ta mă faceți să mă simt răsfățată tot timpul cât sunt la voi și nici măcar când plec de acolo simțindu-mă cea mai frumoasă femeie de pe pământ.

Nu.

De fiecare dată când mă spăl pe cap, în intimitatea casei mele. De câte ori cineva îmi complimentează culoarea sau tunsoarea, de câte ori ies bine în poze pentru că părul ăsta frumos îmi acoperă chipul.

Te iubesc pentru că nu faci nimic de mântuială. Că înveți mereu, mergi înainte și mergi minunat. Ești un om bun, un profesionist extraordinar, o femeie frumoasă care picură puțin din magia ei în tot ceea ce atinge.

E luna iubirii și eu încă n-am scris toate scrisorile de dragoste pe care vreau să le trimit.

Încep cu cea pentru tine. 💓

#lunaiubirii #scrisori.

[celeestial]

Te as astepta o viata și încă o zi.

Te as astepta pana as rămâne fără respiratie.

Dar nu mai pot stagna.

Am încercat prin toate modurile posibile sa te fac sa te intorci

Răspunsul tău a fost mereu același.

Nu ma poți invinui pentru ca am avut speranta ca totul o sa se schimbe

Dar acum nu mai pot sa sper

Nu mai pot sa sper ca tu o sa realizezi candva cat de mult te iubesc

Pentru ca tu deja o știi

Te as astepta o viata și încă o zi

Dar iti mulțumesc ca m ai lăsat sa plec

Singura nu as fi reusit niciodată

Te as fi asteptat mereu cu mancarea calda

Cu un zambet

Și cu speranta ca azi e diferit

Ca poate m ai văzut in vis

Ca poate m ai văzut in rochie alba

Ca poate m ai iertat

Te as astepta o viata și încă o zi

Dar as vrea sa ma simt iubita.

Sa îmi porti poza in portofel

Sa o scoți mandru și sa spui

"Ea o sa îmi poarte numele"

As vrea sa vad in ochii tai iubire iar

Atunci când ma atingi

Nu doar disperare

Nu doar pofta

Nu doar nevoie

Te as astepta o viata și încă o zi

Dar nu mai pot sa îți scriu scrisori

Fără un răspuns înapoi

Fără o dovada de iubire

Ci doar o obligatie

Nu pot accepta cum te uiți la mine și nu ți mai vezi viitorul in ochii mei

Ci doar o obligatie.

O nostalgie.

Te as astepta o viata și încă o zi

Dar asta este ultima mea scrisoare către tine

Poate in alta viata, băiatul meu frumos

Știi ca eu o sa te aștept acolo

[sad-souls-things]

Doi oameni care se iubesc chiar se pot pierde .

Trist, dar adevărat. Când eforturile pentru relație nu sunt egale din ambele părți, balanța se dezechilibrează, iar persoana care luptă mai mult, in timp, eforturile se transformă in frustrări, regrete, resentimente. Și aici începe să se destabilizeze relația. Cel mai trist este faptul că o lume întreagă se ruinează, acolo, în suflet, rămânând doar ruine. Cum paharul se umple picătură cu picătură, fiecare dezamăgire, chiar dacă la timpul ei crezi că ai uitat-o, și mai urmează una, și încă una, și încă una... Iar când se adună toate astea, înțelegi că nu mai are rost.

Și în momentul în care te convingi să renunți la omul care înseamnă totul pentru tine, s-a ruinat totul... Și sufletul, și inima, și toate visele pe care le-ai legat de acel om.

[tonnic]

încă te iubesc chiar de nu mai știu nimic de tine , indiferent de ce se va întâmpla mereu voi fi aici pentru tine , tu doar cauta ma

[fatafaravise]

Toarnă-mi un pahar de vin roșu..

Poate așa îmi vărs sentimentele...

[gentle--man]

Gânduri la miezul nopții

31 decembrie 2023 - ora 00:38

Data era 30 decembrie când mă gândeam că mai este puțin și trecem în anul 2024. Un an ce avea să vină cu multe necunoscute, cu un timp scurt, dar și prețios în același timp. Un an cu multe lupte, gânduri și noi alegeri[probabil greșite:))], un an cu noi experiențe mai plăcute sau mai puțin plăcute.

Pentru mine... în ultimele luni au fost haos. Ore nedormite, insomnii, gânduri de vinovăție, întrebări absurde, știu sigur că vom afla cum este dincolo când vom trece în neființă..., am început să-mi dereglez programul de somn, nopți albe... Vinovăția că aș fi vrut să pot face mai mult, dar știu sigur că nu puteam. Nu eu, ori corpul ei... ori medicii. Dar mai mult ținea de corpul ei. Să lupte..., dar... chiar de ar fi luptat, nu mi-aș fi imaginat cum ar fi fost după.. că încă era în stare profundă. Ea și-a indus asta când s-a produs AVC-ul. Și, știam că nu avea să se mai trezească.. Am mers la ea aproape zilnic, când zic aproape.. zic că mergeam doar o dată.. vizitele erau permise de două ori pe zi. Era o săptămână haotică, slăbisem trei kilograme, nu mâncam mâncare gătită, abia beam apă... luam ceva suplimente de vitamine, era vară, caniculă, trebuia să iau ceva ca să pot rezista. Știu, știu, ideal ar fi fost să mănânc ceva, dar nu puteam. Încă nu realizam ce se întâmplă, încă nu realizez.. o parte din mine nu acceptă că ea nu mai este... nu pot... și este frustrant că stai și te plimbi prin casa ce odată ea se plimba, stătea, râdea stând în pat și uitându-se la tv show-urile de pe antena 1, protv.

Totul este gol și gri. Nu doar casa, ci și eu. O parte din mine a murit odată cu ea. Știu că nu am avut o relație roz, ci opusul ei. Dar tot m-a lovit grav. Știam că o să vină ziua când o să-i acord primul ajutor, știam pașii, știam ce să fac... Când mergeam cu ea prin oraș să-și rezolve treburile.. eram într-o alertă, pentru că era cald și ea mergea mai mult decât rutina ei de acasă-piață... eram atent la ea, cum merge, cum respiră.. insistam să luăm pauze să se odihnească, îi dădeam apă..

Dar nu ne-am așteptat să ne lovească așa. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu eram acasă în acea zi.. ziua când ea m-a trezit că se simte rău și la câteva secunde după a început coșmarul pentru mine. Nu am știut ce a pățit, am încercat să vorbesc cu ea, dar nu răspundea, i-am luat pulsul, l-am sunat pe fratele meu, și după am sunat la apelul de urgență 112...

Luna viitoare se fac şase luni de când mama mea nu mai este printre noi fizic, am avut o perioadă la început când o visam... și era bine, mi-am cerut scuze față de ea.. ironic, nu? Ea mi-a zâmbit... nu știu cum este dincolo, am întrebări și voi rămâne cu ele, nu are cine să-mi răspundă la ele.

Luptă încă continuă, încă câștig mici bătălii, sau doar mă mint frumos...:)

Spuneți la timp "te iubesc"; să vă și răspundă înapoi... nu ca cealaltă persoană să fie pe patul de spital și să nu reacționeze.. a fost prima dată când i-am spus... și ultima oară când era "fizic" în fața mea. Am văzut și persoane mai tinere pe aici, iubiți-vă părinții, spuneți-le cele două cuvinte la timp, îmbrățișații...

Când nu făceam revelionul acasă, îmi sunam părinții, sau când plecam undeva, o sunam pe ea... să știe că am ajuns. Acum nu mai pot face asta, golul se simte când ajung la destinație și nu am pe cine suna, acum...de revelion, gândul a fost s-o sun, dar... știu că nu va răspunde... de la acest gând au pornit aceste gânduri la miezul nopții, mă descarc scriind. Nu este prima confensiune pe care o scriu, am mai scris și altele.. ce ziceam în ziua respectivă, mai ales când ea a stat pe patul de spital o săptămână.

A̲c̲e̲s̲t̲e̲ ̲r̲â̲n̲d̲u̲r̲i̲ ̲a̲u̲ ̲f̲o̲s̲t̲ ̲s̲c̲r̲i̲s̲e̲ ̲c̲u̲ ̲o̲ ̲a̲p̲ă̲s̲a̲r̲e̲ ̲p̲e̲ ̲s̲u̲f̲l̲e̲t̲ ̲ș̲i̲ ̲l̲a̲c̲r̲i̲m̲i̲ ̲î̲n̲ ̲o̲c̲h̲i̲ ̲ș̲i̲ ̲p̲e̲ ̲o̲b̲r̲a̲j̲i̲.̲

Dar am scris cu sufletul.

[fara-posts]

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a permis să te cunosc în ziua aceea de tristețe, angoasă și durere. I-am cerut lui Dumnezeu în cererea mea să-mi dea privilegiul și în acea zi în care te-ai adus în viața mea a fost o schimbare în tot ce mă înconjoară atunci când tu am intalnit acum ca esti departe de mine nu te pot vedea sau atinge sau simt buzele tale si caldura corpului tau privirea mea la ochii tai frumosi care m-au captivat in adancul sufletului meu dar te imbratisez in rugaciunile mele cer doar Dumnezeu să-mi permită să te văd încă o dată numai Dumnezeu știe ce se va întâmpla Nu știu nimic, dar știu că te iubesc viața mea iubirea mea raiul meu copilul meu copilul meu soarele meu luna mea ești dragostea mea frumoasă I te imbratisez si iti trimit un sarut din tot sufletulIubesc ochii tăi infiniti.

Lasă-mi ochii să te cuprindă, ca să rămâi imaginea cioplită în inima mea.

Lasă-mi gândurile să nu plece, ci rămâi sucit tânjind după tine.

Locuiește în inima mea

Vreau să te iubesc la marginea pielii și să-ți călătoresc venele ca un râu, te voi săruta în întuneric fără ca trupul meu să-ți atingă corpul, ca un zâmbet te voi mângâia cu o respirație și te voi ține ca vânt.

Dragostea este ca un vânt care traversează cerul într-un moment de infinit, îmbrățișează-mă și vei vedea infinitul plindu-se în mâinile tale.Îmi place să fiu unică pentru tine și tu unică pentru mine.

Doar noi cei care dormim între vise de îndrăgostiți, între suspine ale vântului, fericiți, doi la fel care se protejează, se atinge, se aparțin unul altuia.

Doar noi cu iubirea din suflet

Nu avem nevoie de cuvinte intre noi, cu privirea ta imi spui totul.

Din ochii tăi redescopăr gesturile tale dulceața.

Doar noi...[25.06, 22:18] Ioana: mereu orbitor

[25.06, 22:18] Ioana: Ioana:

Surogat de fericire inca nu s a inventat...iarta ma ,iubite...ma fac vinovata ...de o boala rara...si se pare ca n ar avea leac...ce stranie faptura ...ce pasare bizara ,ce slove nestiute ,ce inima amara...

mereu orbitor

[nparadox]

20 august, 19:32

Știu că sunt plecat, din nou sunt departe de tine și mi-aș fi dorit să te am lângă mine. Însă, ți-ar fi fost greu, plus, ai și tu treburile tale la tine acasă.

Îmi e greu să vin la Vaslui, să îmi văd bunica din ce în ce mai bătrână, satul din ce în ce mai părăsit. Știu că îi fac mereu o bucurie atunci când o sun, iar atunci când o vizitez, plânge săraca de fericire.

Azi m-am gândit mereu la tine, mi te-am imaginat cum fumezi pe prispa casei, cum te joci cu cățelul din curte, cum îmi zâmbești și cum îmi râzi că m-ai bătut din nou la remi. Într-o zi, voi lua o mașină și vom face o excursie aici. E izolat, câteodată nu ai semnal la telefon și doar gălăgia mașinilor de la strada principală trădează o liniște extraodrinară.

Azi, povestind despre tine, am realizat că eu am ajuns să te iubesc din ce în ce mai tare. Realizez asta, trecând timpul, iar dacă îți spun eu asta acum, s-ar putea să nu mă crezi. Frica din mine îmi dă motive ca nici eu să nu mă cred. Și când spun că am ajuns să te iubesc, n-o spun ca să te apropii mai tarede mine sau să te cuceresc sau că nu am ceva mai bun de făcut. Nici nu cred că are legătură cu mine. Să știi că eu te iubesc pentru ceea ce ești, pentru ceea ce încerci să fii. Ți-am văzut bunătatea, empatia și puterea. Încă îmi e greu să înțeleg multe din ce se întâmplă în viața asta, dar pe tine, viața te-a făcut mai puternică.

Toți trecem prin perioade mai grele sau mai puțin grele. Eu acum sunt într-un rollercoaster, dar voi răzbi, pentru mine. Știu că și tu ai o perioadă cât de cât confuză, nu prea știi pe ce drum să o iei, încotro să te îndrepți.

Oriunde ar fi direcția ta, oricare ar fi direcția ta, țintește cât mai sus, către stele. Ai puterea și capacitatea să obții totul. Iar dacă ai nevoie vreodată de direcție, de puțin ajutor, eu sunt aici și voi da absolut 300% din ceea ce pot. Știu și sper că într-o zi, voi avea curajul să îți spun și să îți arăt asta. Încerc să fiu mereu constant, mereu acolo, indiferent de locul în care sunt pe pământ. Vreau mai mult să îți arăt decât să o spun și mă țin de chestia asta.

Vreau să știi că indiferent de cât a trecut de când ne-am cunoscut, parcă a trecut de două ori mai mult. Iar asta spune ceva. Eu sunt aici, rămân aici.

Te sărut, abia aștept să te văd și să mă ții de mână.

[dannysky11]

te iubesc de mor.

te iubesc cum nu credeam că este posibil să iubești. nici măcar în filme nu am mai văzut ceva asemănător.

te iubesc de îmi vine să mă duc în vârful unui munte și să strig asta până cand ecoul glasului meu va ajunge în urechile tuturor pământenilor și ale Sfinților din ceruri.

te iubesc infinit, chiar și cu toată durerea pe care mi-ai provocat-o.

te iubesc, dar pentru tine numele meu nu se mai regăsește în versurile care cântă în inima ta.

te iubesc și încerc să mă mint că promisiunile pe care ni le-am făcut nu au fost doar cuvinte aruncate în vânt și pierdute în văzduh.

te iubesc și încă te aștept să te întorci... dacă sufletul meu va mai locui în acest trup pentru mult timp.

[pffmimi]

să te uiți, dar încă să știi că te iubesc

~pf~