#David Ohanesian

[picturebookshelf]

Aa: Big Bird's Adventures (1997)

Story: Susan Hood -- Art: Tom Brannon

Bb: Zoe and the Runaway Ball (1997)

Story: Diane C. Ohanesian -- Art: David Prebenna

[lamilanomagazine]

Milano: martedì 17 ottobre alle ore 19.30, Le Cirque Astéroïde di Marie-Caroline Hominal

Milano: martedì 17 ottobre alle ore 19.30, Le Cirque Astéroïde di Marie-Caroline Hominal. Si conclude domani martedì 17 ottobre 2023 la terza edizione di FAROUT, il festival dedicato alle molteplici forme dello spettacolo dal vivo di BASE Milano, che quest'anno si sviluppa a partire dal titolo LONG STORY SHORT: la celebrazione di tante storie contro Una Storia. Artiste e artisti provenienti da diversi Paesi del mondo portano a FAROUT 2023 le loro storie e visioni umane, politiche, sociali. Prime nazionali e repliche di performance che hanno riscosso successo internazionale sui temi del corpo e della parola come strumenti di liberazione e resistenza ai canoni, del dialogo (im)possibile tra mondi in conflitto; della reazione generazionale al crollo delle ideologie; della liberazione della rappresentazione della sessualità dalle dinamiche patriarcali. A concludere il programma, martedì 17 ottobre Le Cirque Astéroïde di Marie-Caroline Hominal, una performance all'incrocio tra un concerto rock e uno spettacolo di danza nel semirimorchio di un camion, un pezzo di poesia mobile a Barrio's Milano. H 19.30 – BARRIO'S Milano (Piazzale delle Donne Partigiane 6) LE CIRQUE ASTÉROÏDE – MARIE-CAROLINE HOMINAL Le Cirque Astéroïde è una performance di 30 minuti in un rimorchio di camion. 5 artisti, parole, tamburi, ottoni e danze per una costellazione di festeggiamenti. "Durante la serrata della primavera 2020, mi sono trovata di fronte a un cantiere dove gli operai stavano caricando del materiale in un camion il cui enorme telo rosso si apriva come un sipario da palcoscenico. Questo è stato l'innesco per scrivere Le cirque astéroïde". La performance diventa occasione per ribaltare il vissuto del lockdown, trasformando il camion in un pezzo di poesia mobile che esplora l'immaginario della festa a Barrio's (Piazzale delle Donne Partigiane 6). Le artiste e gli artisti coinvolti in FAROUT Live Arts Festival 2023:  Soukaina Abrour — Katerina Andreou — Valentino Barrioseta e Steve Happi — Jacopo Benassi e Kinkaleri — Daniel Blanga Gubbay — Neunau — Chiara Paris — Pietro Porro — Valentina Ragno — Silvia Calderoni e Ilenia Caleo — Elisabetta Consonni — Corps Citoyen — Giulia Crispiani — Tomas Gonzalez e Igor Cardellini — Dario Moroldo e Eva Geatti — Bush Hartshorn/Teatro di Sardegna — Marie-Caroline Hominal — Kaleider — Göksu Kunak e Giulia Mengozzi — Sara Leghissa, Marzia Dalfini e Maddalena Fragnito — Enrico Malatesta e Chiara Pavolucci — Metrocubo — Mombao — Giorgia Ohanesian Nardin — Lucia Palladino — Lester Mann b2b Mattia Dambrosio, Rabii Brahim + Agnesoride + Chickpea — Parra for Cuva e Tamati — Zoe Romano — Fabrizio Saiu — Samara Editions / Jenna Sutela e Kate McIntosh — Adama Sanneh e Gabriela Gomez-Mont — STAN / Atta Nasser e Scarlet Tummers — Benno Steinegger e Jovial Mbenga — Lwando Xaso e Nana Akosua Hanson, Ilaria Speri, Olena Rosstalna, Rowan Roydon Pybus — ZimmerFrei / Anna de Manincor, Massimo Carozzi e Maria Caterina Frani, Davide Pepe, Fabio Sajiz — ubibroki — Elisa Zuppini e M.E.S.H. BASE Milano BASE Milano è un centro culturale ibrido al servizio della città che nasce dalla rigenerazione degli spazi industriali dell'ex-Ansaldo in zona Tortona. Un hub creativo dall'atmosfera internazionale che produce innovazione sociale e contaminazione culturale tra arte, impresa, welfare e formazione. Non è un museo, non è un teatro, non è solo uno spazio aggregativo, non è un coworking tradizionale, non è un locale da ballo. È tutte queste cose insieme e anche molto altro. Qui co-esistono attività di ricerca, sperimentazione e progettazione sociale con la produzione e co-produzione di iniziative culturali e di intrattenimento, tra cui processi di residenza artistica, festival dedicati a design e arte, appuntamenti musicali e un programma pubblico annuale che apre lo spazio 365 giorni all'anno. BASE si pone come istituzione artistica plurale e inclusiva, che abilita e promuove condizioni di accesso, convivenza e collaborazione tra i soggetti della filiera culturale e creativa.   FAROUT è un'iniziativa ideata da BASE Milano Con il contributo di: Unione Europea Programma Europa Creativa, Ministero della Cultura, Comune di Milano nell'ambito del progetto Milano è Viva Con il supporto di: Volvo Car Italia Partner: CityLife Shopping District, Storytel, Fondazione Moleskine, Istituto Svizzero, Le Alleanze dei Corpi, Barrio's, NERO Editions, Pro Helvetia, Le Cannibale, IN SITU Italia, Lo Stato dei Luoghi, Compagnia marionettistica Carlo Colla & Figli Partner tecnico: Crema Video Direzione Artistica: Linda Di Pietro FAROUT FAROUT è il pianeta più distante del sistema solare scoperto ad oggi. Letteralmente, "molto lontano, non convenzionale, non abituale". FAROUT Live Arts Festival è il festival di BASE Milano dedicato alla creazione contemporanea. Performance, concerti, installazioni e panorami immersivi in cerca di nuovi punti di vista. Un viaggio per osservare la terra e i suoi organismi (umani inclusi) dal punto più lontano. Linea guida nella curatela del festival, l'interdisciplinarietà di generi artistici, progetti e sperimentazioni tesi a superare le categorie tradizionali, integrando sempre di più scena, corpo, testo e musica, spaziando fino ai linguaggi connessi alle nuove tecnologie.... #notizie #news #breakingnews #cronaca #politica #eventi #sport #moda Read the full article

[lesser-known-composers]

(George Enescu) Georges Enesco - Œdipe, opéra; Prélude et Acte I, 1/4 (GEORGE ENESCU)  Georges Enesco (1881-1955), România / France "Œdip" Tragedie lirică în patru acte și șase tabluori. Libretul de Edmond Fleg "Œedipe", opus 23, est une tragédie lirique en quatre actes et six tableaux, sur un livret d'Edmond Fleg. Chanté en roumain. DAVID OHANESIAN: Œedip, Ioan Hvorov, Dan Iordăchescu, Valentin Theodorian, Viorel Ban, Valentin Loghin, Constantin Gabor, Ladislau Konya, Constantin Iliescu, Elena Cernei, Zenaida Pally, Maria Șindilaru, Maria Săndulescu Corul și Orchestra Operei Naționale Române   (1964) Mihai Brediceanu

[todayclassical]

January 06 in Music History

1695 Birth of Italian composer Giuseppe Sammartini in Milan.  1755 FP of Karl Heinrich Graun's opera Montezuma.

1824 Birth of Italian baritone Gottardo Aldighieri in Lazise Lake Garda.

1838 Birth in Cologne of Germany of composer Max Bruch in Köln.  1850 Birth of Polish composer Franz Xaver Scharwenka in Szamotuly. 

1856 Birth of Italian conductor, pianist and composer Giuseppe Martucci in Capua.

1858 Birth of tenor Ben Davies in Pontardawe. 

1862 Birth of American soprano Frances Saville in San Francisco. 

1866 Death of French tenor and coach Louis Antoine Ponchard.  1868 Birth of Italian composer Vittorio Monti in Naples. 

1871 Birth of soprano Regina Pacini in Lisbon. 

1872 Birth of Russian composer Alexander Scriabin.

1874 Birth of American composer Charles Gilbert Spross. 

1875 Birth of Swedish baritone Thor Mandahl in Goteburg. 

1879 Birth of Austrian soprano Elise Elizza  in Vienna. 

1888 FP of Antonin Dvorák's Piano Quintet No, 2 in A, Op. 81, in Prague.

1890 Birth of Italian bass Bruno Carmassi. 

1891 Birth of tenor Stanislaw Grusczynski in Wilna. 

1894 Birth of bass-baritone Andre Pernet in Rambersville. 

1899 Birth of Canadian composer Sophie-Carmen Eckhardt-Gramatte in Moscow. 

1900 Birth of French composer Pierre-Octave Ferroud in Chasseley, suburban Lyon. 

1902 Birth of American composer Mark Brunswick. 

1903 Birth of Greek born American conductor Maurice Abravanel in Saloniki. 

1903 Birth of soprano Mafalda Favero in Portomaggiore. 

1906 Death of Austrian soprano Marie Gabrielle Krauss. 

1906 FP of Ravel's piano pieces called Miroirs by Spanish pianist Ricardo Vines, in Paris. 

1907 Birth of American baritone Frank Valentino in Denver. 

1912 Birth of German pianist Hans Richter-Haaser. 

1913 Death of tenor Anton Schott. 

1916 Birth of American composer Philip Bezanson. 

1920 Birth of American composer Earl Kim in Dinuba, CA. 

1922 Birth of Norwegian composer Finn Mortensen in Oslo.  1924 FP of Jacques Ibert's Escales 'Ports of Call', in Paris. 

1926 Death of French composer Emile Paladilhe in Paris. 

1927 Birth of baritone David Ohanesian in Bucharest. 

1932 Birth of tenor Andrej Kucharsky in Zilina.  

1938 Death of tenor Heinrich Botel.

1940 Birth of mezzo-soprano Shirley Love in Detroit. 

1942 Death of soprano Emma Calve. 

1949 Birth of American composer Richard Horowitz. 

1950 FP of Francis Poulenc's Piano Concerto, composer was soloist, in Boston, MA. 

1951 Birth of American composer Howard Buss in Allentown, PA. 

1956 Birth of English cellist Alexander Baillie. 

1963 Death of mezzo-soprano Lina Abarbanell. 

1967 Birth of Greek composer Panayoti Karoussos in Arta.

1967 FP of Elliott Carter's Piano Concerto. Boston Symphony. 

1970 Death of soprano Margaret Halstead.  1977 Death of mezzo-soprano Gusta Hammer. 

1978 Birth of American composer Ben Hunter in Boise, ID.

1983 Death of English composer Bernard Stevens in Colchester

1987 Death of Chilian composer Domingo Santa-Cruz-Wilson in Santiago.

1991 FP of Michael Torke's Bronze for piano and orchestra. American Composers Orchestra conducted by David Zinman. The composer, pianist, at Carnegie Hall in NYC.

1999 FP of Christopher Rouse's Kabir Padavali for soprano and orchestra. Minnesota Orchestra conducted by David Zinman, with Dawn Upshaw, in Minneapolis.

2000 FP of Bright Sheng's Red Silk Dance. Emanuel Ax, piano and the Boston Symphony conducted by Robert Spano.

2001 Death of baritone Victor Braun.

2014 Death of composer H. Owen Reed in Athens GA. 

[turistprinro]

Ziua de 4 septembrie este cea de a 247-a zi a calendarului gregorian și a 248-a zi în anii bisecți.

Iată selecția noastră de evenimente istorice care s-au întâmplat în ziua de 4 septembrie, în România.

Carol al II-lea (15 octombrie 1893 – 4 aprilie 1953)

În anul 1940, Carol al II-lea demite guvernul Gigurtu. Este numit prim-ministru al României, generalul Ion Antonescu, și este însărcinat cu formarea unui nou guvern. Constituția va fi suspendată iar Antonescu va fi investit “cu depline puteri pentru conducerea statului român”.

General Ion Antonescu (2/14 iunie 1882 – 1 iunie 1946)

Enciclopedia Britanică menționează, în legătură cu numirea ca prim-ministru a lui Antonescu de către regele Carol al II-lea: „Antonescu a fost numit prim-ministru cu puteri absolute la 4 septembrie 1940, după ce România a avut o treime din teritoriu împărțit între Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică”.

Ateneul Român, București

Festivalul George Enescu a fost inaugurat la data de 4 septembrie 1958, la trei ani de la moartea lui George Enescu. Până în anul 1979, festivalul a avut o frecvență regulată, din trei în trei ani. Festivalul a fost însoțit de un concurs internațional în primele 5 ediții, concurs întrerupt ulterior și reluat odată cu ediția din 1991.

Afișul Festivalului George Enescu

De-a lungul anilor, la festivalul organizat la Ateneul Român și la Sala Radio, au participat orchestre și muzicieni de mare prestigiu, precum Filarmonica din Viena, dirijată de Herbert von Karajan, Filarmonica din Stockholm, dirijată de Sergiu Celibidache și Filarmonica din Londra, dirijată de Sir John Barbirolli.

Printre personalitățile din România au fost Elena Cernei, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Dan Iordăchescu, Ionel Pantea, Ludovic Spiess, Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu, Elena Simionescu, Radu Lupu, Dan Grigore, Ion Kolenberg și mulți alții.

Gina Gogean, Simona Amânar, Alexandra Marinescu, Claudia Presăcan, Mirela Ţugurlan și Corina Unguranu

În anul 1997, echipa feminină de gimnastică a României cucerește medalia de aur la Campionatele Mondiale, desfășurate la Lausanne, Elveția. Echipa este formată din gimnastele: Alexandra Marinescu, Claudia Presecan, Ionela Loaies, Daniela Maranduca, Nadia Hategan, Mirela Tugurlan, Corina Ungureanu.

Această echipă de aur a cucerit de trei ori consecutiv titlul mondial pe echipe: în anii 1994, 1995 și 1997.

Alte evenimente importante ce au legătură cu data de 4 septembrie

George Bacovia (4/16 septembrie 1881 – 22 mai 1957)

Pe data de 4 septembrie se naște George Andone Vasiliu, cunoscut ca George Bacovia, în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu, pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău.

Este autorul unor volume de versuri și proză scrise într-o tehnică unică în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. George Bacovia cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.

Iuliu Hațieganu (14 aprilie 1885 –  4 septembrie 1959)

La data de 4 septembrie 1959, a decedat Iuliu Hațieganu. A fost un medic internist, recunoscut în mod special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. La Cluj a format o valoroasă școală de medicină internă. Astăzi Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj îi poartă numele. A fost membru al Academiei Române.

În toamna anului 1919, Iuliu Hațieganu a pus bazele sportului clujean prin înființarea Clubului Sportiv Universitatea Cluj.

Afiș Moara cu noroc, film regizat de Victor Iliu

La data de 4 septembrie 1968, a decedat Victor Iliu. A fost regizor, artist emerit și este considerat unul dintre maeștrii cinematografiei românești. Victor Iliu (24 noiembrie 1912 – 4 septembrie 1968) este regizorul clasicei ecranizări Moara cu noroc, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes din 1957.

Informații wikipedia.org, http://www.romgym.ro

Fotografii wikipedia.org

Ziua de 4 septembrie Ziua de 4 septembrie este cea de a 247-a zi a calendarului gregorian și a 248-a zi în anii bisecți.

[mesagerulneamt]

”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” – Vasile Spătărelu, compozitor.

Elena Dumitrescu, viitoarea soprană a României, a văzut lumina zilei la Piatra Neamț, într-o zi importantă, de Rusalii. Era al șaselea copil al lui Cleonichi și Ștefan Dumitrescu, negustor înstărit din mahalaua Precista. Prăvălia acestuia era amplasată în fața făbricuței de cherestea Foresta, pe care actuala democrație a înghițit-o cu tot cu fulgi. Mai precis, în coasta cofetăriei lui Cozma. Pe aia mică, recent venită pe lume, frații au numit-o Dulcica, Berecheta, Țunăraș. Era răsfățata familiei și a vecinilor. A cântat din ”frageda pruncie”, și lălăială populară, și muzică ”cultă”, și fals, și adorabil.

Prima ei apariție în public s-a consumat la 4 ani, când frații ei mai mari, întorși cu chef dintr-o drumeție făcută la Sarata, au așezat-o pe masa musafirilor din ogradă, cu misia să cânte. Și artista în devenire ”s-a produs”. A cântat, cu mâinile în șold, ”Alunelul, alunelul, hai la joc”. A fost un succes uriaș, urmat de aplauze furtunoase.

La școala primară, eroina noastră a fost, în toții anii, premiantă, cu coroniță. Știm de pe diplomele pe care le-a primit: ”Se acordă elevei Dumitrescu Elena din cls. a IV-a, premiul I pentru bună purtare și silință la învățătură, obținând media generală 9,92. Semnătură, directoarea școlii Eug. Mrejeriu și institutoarea Viorica Theofănescu”. Diploma avea în antet: Școala Primară Nr. 1 de Fete, Piatra Neamț și anul școlar 1935-1936. Directoarea școlii era fiica celebrului învățător Mrejeriu, care a ridicat în ținutul Neamțului zeci de școli, apoi a intrat în politică.

Chipul viitoarei soprane de calibru poate fi văzut și în pozele fotografului regal A. Chevallier, elvețianul pripășit pe la noi, care avea atelier foto în fața liceului ”Petru Rareș”. Interesul Elenei pentru literatură, teatru și muzică a fost încurajat de toată familia. Încă din pruncie, avea o bibliotecă muzicală, cu Rigoletto, Traviata, Bărbierul din Sevilla. Că nu prea le înțelegea, era firesc. La 13 ani, frații grijulii au dus-o pe aia mică la sala de festivități a liceului ”Petru Rareș”, să-l vadă pe George Enescu, cum cântă la vioara lui fermecată. A rămas profund impresionată. Pe tot timpul șederii la Piatra, Enescu a fost găzduit de Gheorghe Lalu, bogătaș din târg, că așa era obiceiul pe atunci. N-am auzit în zilele noastre de astfel de acte caritabile venite din partea potentaților actuali, deși mulți artiști se află în jenă financiară.

Și la liceu eleva Elena Dumitrescu a fost studioasă și serioasă. Într-o poză, e prezentată în uniformă de elev și cu număr la mână. E dulce foc! Nu văd ce părinte nu și-ar dori să aibă un asemenea copil. Ce defecte am găsit la poză? Numărul matricol e format din ”L.P.N. 80”. Traducere? ”Liceul Piatra Neamț, 80”. Numai că ”N” a fost cusut invers. Se mai întâmplă (v. cartea ”Fragmente de cânt și viață”, autor Elena Botez). La amintitul liceu, a fost colegă cu Iulia Hălăucescu, care i-a făcut și portretul și ambele au beneficiat de severitatea Sidoniei Hogaș, profesoara de muzică de la liceu. Orele de muzică erau ore de teroare. Cine mișca era mort! Când spun asta, mă bazez pe declarațiile unei profesoare de 85 de ani, din Piatra Neamț, care a făcut muzica la școală cu domnișoara. Cum o descrie soprana noastră? Cum a fost:

”Era înaltă, voinică, blondă, cu un coc imens, cu mâini puternice. Când vreo fată din cor falsa, se și trezea cu diapazonul în cap! Sau apucată de moț! Profesoara o punea să repete, să-și repare greșeala. În ora domnișoarei Sidonia, tremuram mai mult decât la ora de matematică. Dar îți deschidea, vrând-nevrând, drumul spre a înțelege frumusețea armoniilor, calea spre minunata lume a muzicii. Te molipseai pentru vecie”.

Și eleva Elena Dumitrescu a avut necazuri cu dificila profesoară de muzică, dar până la urmă au dat la pace. La un 10 mai, pe atunci sărbătoare națională, la marea festivitate a liceului, eleva Elena Dumitrescu a cântat pentru prima dată acompaniată la pian de domnișoara Sidonia, care a făcut și o declarație de bun simț: ”Ți-am spus totdeauna că tu ești muzicală, că ai glas frumos!”. Ziarul ”Universul”, cel mai citit cotidian pe vremea aceea, a publicat un frumos articol despre ”vocea micuței de 16 ani care a interpretat cu mare talent și dăruire dificila arie a Violetei din Opera Traviata”.

Și a început războiul, ăla mondial, ultimul. Deja în aprilie ’44, diviziile sovietice ajunseseră la Târgu Neamț. În această situație alarmantă, directoarea Liceului de Fete din Piatra, Eugenia Popovici, și-a anunțat elevele, cu glasul tremurând: ”De mâine, se închide școala. Veniți să vă luați carnetele de frecvență”. Și s-au executat. Astfel, elevele din clasa a XII-a în anul ’44 au făcut doar șase luni de școală. La vestea că ”Vin rușii!”, pietrenii au plecat în refugiu, fiecare s-a retras pe unde a putut.

Dulcica și a sa familie au ajuns la Lugoj, apoi la Arad, unde tânăra a luat și bacalaureatul, în plin război. Și, deodată, a auzit strigându-se în stradă: ”Armistițiu! E pace! S-a anunțat la radio!”.

Un val de fericire s-a revărsat asupra tuturor. S-a intonat imnul țării, oamenii se îmbrățișau fără să se cunoască. Libertatea a fost repusă în drepturile ei. Atenție!, pentru o clipă. Aparent, lucrurile au urmat normal. Absolventă de liceu, cu bac, eleva Dumitrescu a urmat Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică din București, avându-i ca profesori de canto pe I. Stroicesccu și Silvia Vrăbiescu Vațianu, la clasa de Operă pe Jean Rânzescu, la Armonii, teorii și solfegii pe Al. Pașcanu și pe marele compozitor I.D. Chirescu. Colegii cu care a onorat scena noastră lirică au fost Magda Ianculescu, Ioana Nicola, Marina Krilovici, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Lucia Roic și Emil Rotundu, ultimii doi fiind pietreni de-ai noștri.

Când studenția era mai frumoasă, viitoarea soprană a fost chemată de urgență la cadre, de tov. Valter Vogel, care i-a comunicat, rece și distant, că are ”un dosar cu scame”, în consecință e liberă ca pasărea cerului. Paralizată de vestea primită, studenta noastră a plâns. Așa a găsit-o maestrul Radu Botez, prim dirijor și director artistic al Operei. ”Trebuie ajutată”, a zis dirijorul. ”Nu se poate face nimic!”, a răspuns zbirul de la cadre. Și, atunci, dirijorul a luat taurul de coarne: ”O iau de nevastă!”. Sluga partidului și-a schimbat radical atitudinea: ”Maestre, atunci se schimbă problema! Îi facem un dosar curat!”. Și i-a făcut, după ce soprana a ajuns soția maestrului Radu Botez.

Să fim clari, niciodată Elena Dumitrescu n-a fost soția dirijorului. I-a purtat doar numele, de aceea și cartea ”Fragmente de cânt și viață” e semnată de Elena Botez.

#gallery-0-4 { margin: auto; } #gallery-0-4 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-4 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-4 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

După absolvirea conservatorului, în ’49, a fost angajată, prin concurs, la Teatrul de Operetă din București, unde, timp de doi ani, a interpretat rolurile de subretă, în Pericola, Tarșita și Roșiorul. ”Transferată la Opera de Stat din Timișoara în ’51, pe postul de soprană de coloratură, timp de 28 de ani, a interpretat peste 30 de roluri de operă și operetă: Rosina din Bărbierul de Sevilla de Rossini, Blonda din Răpirea din Serai de Mozart, Lucia din Lucia di Lamemoor de Donizetti, Meignon de A. Thomas, Lakme de Leo Delibes, Hansel și Gretel de Humperdinck, Gilda din Rigoletto de Giuseppe Verdi, Povestirile lui Hofman de Offenbach”…

Elena Dumitrescu-Botez a cântat și în fața conducătorilor iubiți, Ghiță Dej, Ana Pauker, Petru Groza, N. Ceaușescu. N-a cântat de plăcere, a cântat la ordin.

La sala ”Fantazio”, din București, i-a cântat lui Dej și ”Anei noastre”. În timp ce primul secretar general a urmărit cu atenție spectacolul de revistă, Ana Pauker s-a jucat tot timpul în lojă cu un cățel alb, cu funda la gât. Ceferistul Dej respecta actorii, probabil că se gândea și la fiica lui, artistă, Lica.

Și pe Groza ”l-a distrat” soprana noastră de Piatra. Dorind să vadă spectacolul ”Tarșița și Roșiorul”, s-a autoinvitat. A intrat în sală, s-a așezat în primul rând, refuzând loja de onoare, și-a privit cu interes trupa. S-a distrat copios. Spun martorii oculari: ”La sfârșitul spectacolului, ne invită pe soliști, alături de maestrul Radu Botez la locuința lui. Apasă pe un buton, un perete se rotește și apare un bar cu un ospătar foarte dichisit. Suntem serviți cu vinuri alese Tokai, raritate la sărăcia noastră de atunci”.

Întâlnirea cu Tovarășa de la Cabinetul nr. 2 a fost mai dură. Televiziunea română și-a început viața într-un hambar din str. Moliere nr. 2. Într-o zi obișnuită de repetiții, cu actorii soliști, regizori, s-a auzit prin megafon un glas tăios: ”Aprobăm programul și artiștii interpreți, cu excepția tovarășei Elena Botez, din pricina că are un dinte de culoare mai închisă și tovarășa Elena Ceaușescunu o acceptă”. Cum partidul s-a ”șucărit”, vorba țiganului din Ciritei, soprana și-a tratat dintele și a mers mai departe pe drumul consacrării.

A avut prilejul să cânte alături de parteneri renumiți: marele tenor Di Stefano, partenerul sopranei Maria Calas, baritonul italian Aldo Protti, marele bariton canadian A. Quiliko, Giuseppe Taddei, precum și minunații colegi: Niculescu Basu, Ștefănescu Goangă, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Ludovic Spiess, Nicolae Herlea. A concertat cu colegi peste hotare, a cunoscut Bulgaria, Polonia, Ungaria, Germania, URSS-ul, Armenia… Vara, în concedii, când venea în urbea ei de baștină, organiza împreună cu baritonul Emil Rotundu și solista Lucia Roic, pietreni și ei, concerte mult apreciate de protipendada vremii. Cu banii strânși la micile serbări, erau ajutați studenții nevoiași. În aceste acțiuni lăudabile se amesteca și Dumitru Almaș, istoricul de mai târziu. Când Ceaușescu, nemaiavând ce face cu absolvenții de conservator, i-a pensionat la 45 de ani, în loc de 50, și soprana de coloratură Elena Dumitrescu-Botez a fost pusă pe liber. Fără comentarii.

Evident, s-a întors acasă, la Piatra Neamț. Aici, în târgul copilăriei sale, a fost profesor de Canto Clasic, la Liceul ”Victor Brauner”, timp de 26 de ani. A descoperit copii talentați și dornici să învețe meseria dificilă de solist vocal. A format numeroși elevi, mai târziu studenți în toate cele 5 Conservatoare, absolvenți și soliști în țară și în străinătate. A fost iubită de toți.

Întrebată fiind de ce a scris cartea ”Fragmente de cânt și viață”, a răspuns cu vorbele Sandei Stolojan: ”Trecutul, dacă nu e povestit se uită. În familie, zac multe informații care vor dispărea, odată cu moartea celor care tac”. Evident, se referea la familia lui Ștefan Dumitrescu din mahalaua Precista de altădată. Și, de ce nu, la cei șase nepoți care s-au realizat ca oameni.

Prof. Dumitru RUSU

O viață de cântec ”Pentru mine, doamna Elena Dumitrescu-Botez este mărturia vie a unui caracter deosebit, a unei artiste inspirate și a unui profesor de excepție” - Vasile Spătărelu, compozitor.

[nofomoartworld]

Hyperallergic: After Another Artists’ Enclave in Williamsburg Is Sold, Tenants Live in Uncertainty

Tenant values on display at 475 Kent in 2008 (photo by Jami/Flickr)

David Alan Harvey was out of the country when he learned he was being evicted from his South Williamsburg apartment.

Harvey, 73, has lived and worked in his loft at 475 Kent Avenue for more than a decade. A member of venerable photo agency Magnum Photos, Harvey constantly travels the world shooting for magazines such as National Geographic, and has had his work shown in the Corcoran Gallery, and the Museum of Modern Art in New York, while lecturing budding shutterbugs about the trade.

When Harvey came back in May from Mexico, where he had been shooting for his next photo book about rustic beach settings, he found a notice taped to his door. The note indicated he had to leave the premises in the coming months because he spent less than half the year living there.

Harvey was not surprised about his eviction, since deep-pocketed developers bought the building for $56 million in February. “As soon as the building was sold I figured this was over,” he said. “The time was just up. They want to raise the rent.”

Tenants protesting being removed from the building in 2008 (photo by iheart475kent/Flickr)

Artist lofts often take the moniker of the business that occupied their space before them, but most are simply known by their addresses. For example, there is the Pencil Factory in Greenpoint, Industry City in Sunset Park, 1717 Troutman in Bushwick, 56 Bogart in Williamsburg, and 66 West in Greenpoint.

Some of these lofts take on mythic qualities.

Andy Warhol’s iconic studio, The Factory, which was at one point located on East 16th Street and Union Square West, doubled as a hangout for fellow artists and celebrities. The Gretsch Building, once a 10-story factory that made guitars and drums, housed scores of artists before developers Martin and Edward Wydra bought it in late 2001 and converted it to condos. The complex has become one of the most desirable locations in Williamsburg.

Four blocks away from the Gretsch, on the edge of a Hasidic Orthodox enclave sits an 11-story former pasta factory known as 475 Kent. The building’s cast concrete and rebar components were typical of many industrial warehouses built in the early 20th century. The first wave of artists priced out of Manhattan moved into the building in 1998, knocking cinderblocks out of the wall and installing casement windows themselves.

The building’s charmingly ramshackle conditions fostered a close-knit community of visual artists, photographers, musicians, authors, and other creative professionals.

475 Kent tenants moving back in 2008 (photo by Alison Dell/Flickr)

Sculptor Deborah Masters once used a crane to lift her work that would be installed at JFK’s Terminal 4 through an open window in her studio.

Author Jami Attenberg, who wrote the best-selling novel The Middlesteins set her latest book All Grown Up in the loft, as a love letter to the building.

War photojournalist Tim Hetherington, whose documentary Restrepo was nominated for an Academy Award, lived there before he was killed while working in Libya in 2011.

Even Bill Murray rented a summer sublet in 2013 while he was shooting the film St. Vincent.

475 Kent (photo by David Gallagher/Flickr)

Life in a former factory meant regular visits from building inspectors to determine whether conditions were up to code. The city made tenants leave 475 Kent for four months in 2008 when the fire department found two silos of grain used to make matzoh in the basement.

But the rising property values of nearby lots attracted investors. The building’s Kent Avenue neighbors, which had been the Schaefer Brewery, the Domino Sugar Factory, and a bevy of smaller warehouses were converted one by one to luxury condo complexes with names like “The Oosten” and designed by renowned architects like ODA’s Eran Chen. And so investors Shlomo Meichor and Assi Arev of the Israel-based firm Gaia Investment Group purchased 475 Kent from Nachman Brach for $56 million in February.

Gaia, which has ties to Israeli billionaires Raz and Beny Steinmetz, has invested heavily in Kushner Companies, the real estate firm owned by President Trump’s son-in-law Jared Kushner, but their footprint in the city remains small. In this case, Gaia partnered with developer Copperline Partners run by the wealthy Miami-based Schlesinger family, to manage the property.

Moving sale (photo by Aaron Short)

Tenants began receiving certified letters in March notifying them that the building had been sold. Termination letters went out to some tenants on Memorial Day weekend while others received notices that their privileges were being revoked. “They were sending out notices to scare people and offer them some buyout number, around two years of rent equivalent for the rights to their apartment,” said Andrew Ohanesian, an artist who received a letter claiming that he could no longer park his truck in a parking space near the freight elevator.

However, many longtime residents should be safe from harassment.

Tenants applied and received coverage three years ago under the 2010 expansion of the loft law, which extended rental protections to residents living in warehouses for any consecutive twelve month period from January 1, 2008 through December 31, 2009. Their rent would remain stabilized regardless of who purchased the building in the future.

But the state law has several loopholes.

Subtenants do not have the same rights as those on the unit’s lease, even if they live in the premises for several years. Tenants must be physically present in their apartment for more than half the year in order for it to be considered their primary residence. And those who rented out their units on Airbnb found themselves in hot water with their new landlord.

The new owners have already cleared out about 25 percent of the 475 Kent’s residents —  mostly subtenants — and are trying to remove others. About half the building is preparing to defend their rights to stay, tenants say. “What we have here is a vertical village that grew organically and that’s something worth holding onto,” said video artist Eve Sussman, one of the building’s earliest tenants. “This is about whether we care that artists stay in New York, and how hard we are going to fight about it.” Her husband, artist and fellow longtime tenant Simon Lee summarized the issues this way: “The cultural life of the city is being eroded and that is what is at stake here.”

Eve Sussman (r.) and an unnamed friend while Eve was working on installing windows at 475 Kent in 1998 (courtesy Eve Sussman)

Other longtime residents worry the character of their loft and the neighborhood will change for the worse as the new owners refurbish empty units for affluent inhabitants. “What’s happened here is when artists moved out of 475 they were replaced by other artists moving in, and now when artists move out investment bankers will be moving in,” said writer and longtime tenant Guy Lesser.

Harvey wanted to remain at 475 Kent and contest the eviction but found he had little ground. “The loft law doesn’t protect me in this particular case, and I’ve looked at it from every legal standpoint,” he said. “I talked with different attorneys who said you have to prove you were there with credit card records, plane tickets, and restaurant receipts.”

Harvey will miss the building. He’s planning to move out by October. “It was always kind of a renegade building that doesn’t exist in New York anymore,” he said. “It was a really good atmosphere. If you’re there, it had a good vibe going.”

Future generations of photographers, painters, and video artists would be so lucky to find these kinds of places in New York. Harvey’s advice: set up shop elsewhere.

475 Kent at night (photo by Aaron Short)

“Where do the struggling young photographers go? Don’t go to New York. The minute it becomes a rich person’s town it’s all over anyway,” he said. “People are going to LA; Atlanta; Marfa, Texas; Richmond, Virginia; Sicily. You have to go out and shoot your pictures in other places anyway.”

The post After Another Artists’ Enclave in Williamsburg Is Sold, Tenants Live in Uncertainty appeared first on Hyperallergic.

from Hyperallergic http://ift.tt/2uCpxYl via IFTTT

[lamilanomagazine]

Bologna: Nuovo Forno del Pane Outdoor Edition

Bologna: Nuovo Forno del Pane Outdoor Edition. A poche settimane dalla conclusione del progetto di residenza, in corso fino al 30 giugno 2023, il Nuovo Forno del Pane Outdoor Edition promuove una serie di incontri nati dalla progettazione condivisa delle artiste e artisti in residenza. Concepito come un laboratorio di autoformazione aperto al pubblico, il programma mette al centro il punto di vista delle artiste e degli artisti ponendoli come “indicatori” delle tematiche più rilevanti e urgenti del contemporaneo. Lezioni, performance, visite guidate, incontri con artisti, dj-set compongono un ricco calendario che si sviluppa tra il 9 e il 26 giugno 2023 e sono stati ideati da: Lorena Bucur (Cremona, 1996), in residenza presso il Distretto culturale Pianura Ovest, San Giovanni in Persiceto, Convento di San Francesco; Beatrice Favaretto (Venezia,1992), in residenza presso il Distretto culturale Reno Lavino Samoggia, Casalecchio di Reno, Montagnola di Mezzo; Valentina Furian (Venezia,1989), in residenza presso il Distretto culturale Savena - Idice, San Lazzaro di Savena, 10Lines e Kappa NÖUN; Giorgia Lolli (Reggio Emilia, 1996), in residenza presso il Distretto culturale Pianura Est, Budrio, Le Torri dell'Acqua; Lorenzo Modica (Roma, 1988), in residenza presso il Distretto culturale Appennino Bolognese, Castiglione dei Pepoli, Municipio di Castiglione dei Pepoli; Davide Sgambaro (Cittadella, Padova, 1989), in residenza presso il Distretto culturale Imolese, Imola, Centro d’Arte Novella Guerra. Gli appuntamenti che si terranno in diversi spazi del MAMbo - Museo d’Arte Moderna di Bologna (sala conferenze, foyer, biblioteca) e, in un caso, al Cassero LGBTI+ Center. Si parte venerdì 9 giugno con Valentina Furian che introduce Morena Poltronieri ed Ernesto Fazioli nell’incontro STREGA DONNA DEA (MAMbo, sala conferenze, h 17.30); segue, sempre il 9 giugno, Hold me while I’m Naked: Lewis G. Burton in dialogo con Beatrice Favaretto e Cassero LGBTI+ Center (Cassero, h 20.30). A seguire, venerdì 16 giugno, Lorenzo Modica dialogherà con Francesco Targhetta (MAMbo, biblioteca h 17.30), mentre mercoledì 21 giugno sarà la volta della lecture-performance di Giorgia Ohanesian Nardin introdotta da Giorgia Lolli I want to shake you off me | maybe this is my dancing (MAMbo, foyer, h 20.00, su prenotazione). Ultimi due appuntamenti: venerdì 23 giugno con Franco Bifo Berardi che presenterà il suo libro Disertate!, introdotto da Davide Sgambaro (MAMbo, sala conferenze, h 17.30) e lunedì 26 giugno con Adrian Paci, introdotto da Lorena Bucur (MAMbo, sala conferenze, h 17.30). A conclusione della residenza, dal 30 giugno 2023, sarà disponibile una pubblicazione che racconterà l’esperienza delle sei artiste e artisti ospiti del territorio metropolitano di Bologna.... #notizie #news #breakingnews #cronaca #politica #eventi #sport #moda Read the full article

[rudyroth79]

„In memoriam Mihai Brediceanu” de Costin Tuchilă

„In memoriam Mihai Brediceanu” de Costin Tuchilă

În vara lui 1986, stagiunea Filarmonicii „George Enescu” din București se încheia cu un eveniment memorabil: Oratoriul „Ioana d’Arc pe rug” de Arthur Honneger, sub bagheta lui Mihai Brediceanu, într-o versiune semi-stage, cum i-am spune noi astăzi, în regia Cătălinei Buzoianu, care imaginase, atât cât permitea Ateneul Român, mișcare scenică și efecte sugestive, personajele purtând costume de…

[rudyroth79]

„Reflecții la centenarul nașterii maestrului Mihai Brediceanu” de Adriana Velincov-Bennett

Din când în când, nu prea des, când mă opresc din vâltoarea de zi cu zi, cutez să privesc înapoi în încercarea de a readuce în prezent câte ceva din trecut care a avut cândva o semnificație deosebită pentru mine. Pentru unii acest demers nu-și are nici un rost pentru ca în cele din urmă ajung să se regăsească însingurați si înlăcrimați pentru simplul motiv că acele vremuri nu se mai întorc. Da,…

[rudyroth79]

Premiera mondială a operei ”Oedipe” de George Enescu – articol de Costin Tuchilă Astăzi, 13 martie 2020, se împlinesc 84 de ani de la premiera mondială a operei Oedipe 

[rudyroth79]

”Festivalul Internațional George Enescu 2017” de Costin Tuchilă

”Festivalul Internațional George Enescu 2017” de Costin Tuchilă

Au trecut aproape 60 de ani de la prima ediție a Festivalului Internațional ”George Enescu”. Bogata lui istorie a început în 1958(4–22 septembrie), când, la trei ani de la moartea lui Enescu, s-a organizat la Bucureşti prima ediţie a festivalului care îi poartă numele. De prima ediţie, cu invitaţi de prestigiu şi concerte memorabile, se leagă şi un alt eveniment important din istoria muzicii…