#nichita stanescu

[intotheclash]

Insegnavo alle mie parole ad amare, mostravo loro il cuore e non desistevo finché le loro sillabe non cominciavano a battere. Mostravo loro gli alberi e quelle che non volevano stormire le impiccavo senza pietà, ai rami. Alla fine, le parole hanno dovuto somigliare a me e al mondo. Poi ho preso me stesso, mi sono appoggiato alle due rive del fiume, per mostrar loro un ponte, un ponte tra il corno del toro e l’erba, tra le stelle nere della luce e la terra, tra la tempia della donna e la tempia dell’uomo, lasciando circolare le parole sopra di me, come auto da corsa, come treni elettrici, solo perché arrivassero prima a destinazione, solo per insegnare loro come si trasporta il mondo, da se stesso a se stesso.

( Nichita Stănescu)

[ioana-huug]

dacă cineva poate să iubească

e împărat

dacă cineva este iubit

este infinit.

și dacă exista iubire

din goluri se naște plinul.

- nichita stănescu

[dk-thrive]

Lord, give me victory, help me defeat my enemies, the skin on my body, the verge, the hours, the years.

— Nichita Stanescu, "Wheel With a Single Spoke: and Other Poems,” which was translated into English by Sean Cotter. (National Geographic Books, July 13, 2012) (via Alive on All Channels)

[kitchen-light]

It licks itself white, with a tongue of memories.

Nichita Stănescu, from his poem ‘Ulysses’, translated by Sean Cotter, found here

[ms-blaga]

Nichita Stanescu, Îmbrățișarea

[nox-scrie]

Imagines cu autorx romanx

Salut, stiu ca nu ne-am mai auzit de o groaza de vreme dar revin cu o postare ce cu siguranta va va da peste cap si va va trece prin cel putin sase cercuri ale infernului- imagines cu autorx romanx. V-ati gandit vreodata cum ar fi sa fiti implicatx romantic cu unele dintre bomboanele pentru ochi din literatura romana, sau sunteti normalx? In orice caz, va asigur ca postarea asta va vorbi cu voi din cele mai adanci incaperi ale inimii voastre, cu genul de soapte sacaietoare ce va zgarie peretii in timpul noptii.

Cele trei victime din aceasta postare cu un twist modern sunt Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale si Nichita Stanescu. Cue feluri de mancare preferata, locuri perfecte pentru intalniri si mici lucruri de care sa te indragostesti la fiecare dintre ei (nu pentru ca duc dorul a ceva imaterial si necunoscut, doar vi se pare). Also Y/N este GNC because I said so. (piss sign emoji)

credits pentru idee @nichitastanescushitposts ms pentru boala mintala :**

IOAN SLAVICI

omul meu aduce conceptul de "people watching" la un alt nivel

chiar asa v-ati cunoscut, de fapt, cand stateati in capetele opuse ale aceleeasi cafenele micute si ati exclamat socati cand a intrat cineva ce purta dungi si buline in acelasi outfit, mascand rapid greseala voastra cu guri lungi de cafea si accese de tuse

(a venit la tine putin timp dupa aceea, cand v-ati calmat, cu un zambet mic in coltul gurii, sa te intrebe daca ar putea sa iti mai ia o cafea din moment ce nu parea ca ai savurat-o pe cea de dinainte)

una dintre activitatile voastre de cuplu preferate e sa va luati ceva de mancare la o terasa din centru si sa comentati, vorbind prin biletele sau prin soapte, despre toate si de toate legat de oamenii din jurul vostru

la un moment dat, va intocmiti un cod de priviri si semne simple cu mainile pentru a atrage atentia la o anumita parte a tinutei tintei voastre- de la imbracaminte la machiaj, la personalitatea putreda pe care o afiseaza in general victima barfelor

(mai mult de o data ioan te face sa vrei sa intrii sub masa de ras si de rusine, totul cu un simplu deget inelar ridicat spre o directie oarecare)

ioan a crescut intr-o familie relativ buna dpdv financiar, asa ca nu ezita sa te scoata in locuri extravagante uneori, chiar daca e doar pentru o sticla sau trei de vin si compania placuta a unei discutii moi si tandre. asta pana cand vi se urca vinul la cap si incepeti sa va complimentati pe toate partile, in feluri gretos de adorabile si incredibil de vulnerabile

dar adevarata placere a lui ioan e sa faca excursii cu tine: te trezesti cel putin o data pe luna cu un mesaj de la el in care iti spune ca weekend-ul acela veti merge intr-un sat la nimereala de munti, sau din celalalt capat al tarii, sau pe langa mare, si ca trebuie sa te pregatesti

ioan e dubios de priceput la a-si face prieteni oriunde s-ar duce, avand o flexibilitate emotionala care te intimideaza uneori, pentru ca nu stii care e adevarata lui culoare cand e un cameleon asa bun

(dar dupa aceea se va uita cu zambetul lui siret, secret, la tine, si doar acel suras te va asigura ca tu esti persoana pentru care va alcatui mereu o paleta de culori)

reuseste de fiecare data sa convinga batranii satelor pe care le vizitati sa va primeasca peste noapte, sa va dea mamaliga calda si tocana de ciuperci, sa va spuna povesti pana cand stelele rasar pe cer precum niste felinare

iar seara de seara, cand va pregatiti de culcare, fara ezitare, te prinde de maini pe sub cearceaful sau patura cu care sunteti invelitx, iti deschide palmele cu degetele sale, si iti spune cele mai frumoase povesti despre zane si eroi si oameni simpli, care te fac sa razi si sa plangi si sa zambesti pana te doare tot corpul

ION LUCA CARAGIALE

relatia voastra e haosul intruchipat

ILC considera romantic sa te duca la miezul noptii in parcul din cartierul in care ai crescut si sa iti inmaneze un spray de graffiti cu care sa iti lasi amprenta asupra fantanii arteziene nefunctionale din mijlocul acestuia

(e dubios de romantic, de fapt, mai ales cand iti sterge degetele cu servetele umede cu miros de musetel, tutuind ca un parinte ca nu ai grija de tine, pana cand vedeti niste lanterne venind spre voi: cea mai romantica parte e cand fugiti impreuna de paznicul BGS)

la prima voastra aniversare, v-a dus la teatru: nu pentru a va uita la o piesa, dar pentru ca era o seara libera la improvizatie

a fost cu siguranta cel mai ciudat date la care ai fost vreodata, de la jobenul pe care il purtai in timp ce chinuiau un accent englezesc sa iti iasa din gatlej, pana la fusta pe care o purta ILC si cu care se invartea ca un titirez in jurul tau, insa a fost si cea mai distractiva seara pe care ai avut-o... vreodata

(daca dupa aceea ILC te-a condus pana acasa si s-a uitat in sus, spre nimicul noptii ce cadea peste voi, si a spus ca poate nu e la fel de cis pe cat credea initial... ei bine, asta trebuie sa ramana doar intre voi 2. momentan)

ILC e genul de persoana care uita des sa manance, asa ca majoritatea datilor in care va vedeti petreceti timp adunand snacks-uri de la cel mai apropiat magazin si dand din mana in mana bunatatile adunate, pentru a gusta din toate

v-ati cunoscut pe internet, fiind pe acelasi server de discord pe care niciunul din voi nu era sigur cum a ajuns, si ati inceput sa va luati unul de altul in primele cinci minute in care ati inceput sa vorbiti. a fost, fara doar si poate, dragoste la primul mesaj

(atunci cand lumea va intreaba cum v-ati cunoscut, insa, nu amintiti de sever-ul despre politica pe care ati ajuns cumva, ci doar ridicati din umeri si aruncati remarci precum "ah, la groapa de gunoi" sau "nicio idee, doar s-a tarat dintr-o canalizare la un moment dat si nu mai pot sa scap. ajutor.")

unul dintre lucrurile tale preferate la el e ca nu inceteaza sa te surprinda: cand credeai ca ai invatat totul despre el, iti va spune o poveste despre o matusa excentrica, iti va face o anecdota complexa despre un copil din autobuz, iti va strecura gem in buzunar

nu ai putea sa te plictisesti nici daca ai vrea, si de ce ai vrea sa te plictisesti de cineva ca el?

NICHITA STANESCU

unul dintre cei mai imposibili indivizi pe care i-ai intalnit in viata ta, si o spui cu cel mai afectuos si totusi exasperat ton de care esti in stare

majoritatea intalnirilor voastre constau in a va lungi in pat toata dupa-amiaza, imbratisati sau macar atingandu-va mainile sau picioarele din colturi opuse ale saltelei, si scriind, citind sau desenand furios

la caderea serii, nichita se ridica din pat si iti intinde o mana, iar de atunci incolo incepe aventura: nu stii unde te va duce, dar incepeti sa mergeti, sa vorbiti despre oras, despre voi, despre oameni, despre pietre

nichita e genul de om care se opreste la fiecare animal pe care il vede, asa ca majoritatea galeriei tale sunt poze cu el incercand sa ademeneasca un patruped sau altil cu un gest al degetelor si un pspspsps ragusit

de multe ori ajungeti in parc la finalul plimbarilor voastre, sau, in cateva ocazii de neuitat, in gradini sau cimitire, si acolo va aratati ce ati desenat, cititi reciproc poeziile pe care le-ati scris sau povestiti din cartile pe care le-ati citit

nichita nu e genul de persoana care sa manance mult, preferand sa bea, dar daca e ceva ce nu poate sa reziste sunt prajiturile precum tiramisu sau oricare alta in care se foloseste macar un strop de alcool in blat

uneori gatiti impreuna, in orele voastre de letargie, si doar in acele momente nichita e intrutotul calmx, aproape lichidx peste umarul tau

v-ati cunoscut din intamplare, la o citire de poezie queer, si i-ai remarcat insigna "he/they" si pluoverul moale ce lasa la iveala gulerul unei camasi brodate, si probabil l-ai impresionat cu ceva, caci la final te-a invitat la un pahar si o plimbare pe sub cerul instelat

nichita e absolut obsedatx de stele si univers in general, unul dintre talentele sale fiind sa numeasca orice constelatie, chiar daca e o simpla adunatura de firimituri pe o masa si nu are in fapt nicio semnificatie pana sa i-o dea lui

in zilele rele, in care linistea se simte ca ceva tare, viu si furios intre voi, nichita iti tine oricum mana in a lui si o duce periodic la buze, o lipeste de fata lui, de gatul sau fierbinte, si tu intelegi chiar si daca nu ii vorbesti

pentru ca nichita este exasperantx, ambitiosx pana la refuz, si usor obsedatx, dar o scrii in cel mai afectuos mod posibil

[have-a-random-life]

[unsarutsiamplecat]

🍁🍂"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta." Nichita Stănescu🍁🍂

[perzo-vujita]

[gentle--man]

[intotheclash]

E’ un destino del mio essere ed allora la felicità del mio dentro è più forte di me, delle mie ossa, che le stridi in un abbraccio sempre doloroso, meraviglioso sempre. Chiacchieriamo, parliamo, diciamo parole, lunghe, lucenti, come degli scalpelli che separano il fiume freddo nel delta fervente, il giorno dalla notte, il basalto, dal basalto. Portami, felicità, in su, e sbattimi la tempia sulle stelle, fin quando il mio mondo allungato e infinito diventa colonna o un’ altra cosa molto più alto e molto più presto. Che bene che ci sei, che meraviglia che ci sono! Due canzoni diverse, colpendosi, mescolandosi, due colori che non si sono mai visti, uno molto di basso, voltato verso la terra, uno molto di su, quasi rotto, nella tremante, insolita lotta della meraviglia che ci sei, del destino che ci sono.

Nichita Stanescu Che bene che ci sei

[ioana-huug]

îmbrățisarea chipului cu chip sărut se numește.

[romaniasweetromania]

https://romaniasweetromania.com/2020/05/hotel-athenee-palace-bucharest/

[bujorulgalben]

să-l ia dracu pe ăla care se culcă pe o inimă de sârb. n-o să doarmă nici o secundă.

---

yet another declaration of love for anica maria mihăescu and slavoljub s. vukašinović (@sivisoko)

[tamurakafkaposts]

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin. NICHITA STANESCU - EMOTIE DE TOAMNA

[poesiablog60]

Avrei voluto conservarti tra le mie braccia

così come tengo il corpo dell'infanzia

nel passato

con le sue morti irripetibili.

E avrei voluto abbracciarti con le costole.

Nichita Stanescu