#părinți

[alexsavescu]

Ornamente meșterite cu dragoste: poveștile magice de iarnă la Grădinița Pinocchio

În prag de sărbători, Grădinița Pinocchio a devenit un loc plin de magie și creativitate, unde copiii explorează bucuria colaborării dintre familie și instituție. Proiectul educațional “Educăm Împreună” a găzduit recent un eveniment special, concursul “Ornamente pentru Sărbătorile de Iarnă”, transformând atmosfera grădiniței într-un colț al povestilor de Crăciun. Coordonatorul activității, prof.…

[lara-transilvania]

M-am săturat să aflu de altă nepoată/verișoară/prietenă/cunoștință de 15 ani că își face gagiu de 20+.

[nimrod-the-rebel]

Pe lângă plopii fără soț

Adesea am trecut;

Mă cunoșteau vecinii toți -

Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea

Privii atât de des;

O lume toată-nțelegea -

Tu nu m-ai înțeles.

De câte ori am așteptat

O șoaptă de răspuns!

O zi din viață să-mi fi dat,

O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,

Să ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii mici

O oră, și să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin

O rază dinadins,

În calea timpilor ce vin

O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci

Și rânduri de vieți,

Cu ale tale brațe reci

Înmărmureai măreț,

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi

Acele zâne ce străbat

Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni

Și plini de suferinți,

Ce mi-i lăsară din bătrâni

Părinții din părinți.

Azi nici măcar îmi pare rău

Că trec cu mult mai rar,

Că cu tristețe capul tău

Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor

La umblet și la port,

Și te privesc nepăsător

C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi

De acel farmec sfânt

Și noaptea candelă s-aprinzi

Iubirii pe pământ.

Mihai Eminescu - Pe lângă plopii fără soț

#MihaiEminescu #România #Citate #Cărți #Cultură #Poezii

[officialromaniantranslatiuni]

Cum vorbește cetățeana asta cu salvamarul, asa vorbesc cei mai mulți părinți cu mine și colegii mei 🎉 și cu angajații din magazinele unde fac circ și/sau fura plozii lor excepționali 🥰

[suntaiciblog]

„Cele 10 porunci” ale relațiilor

Dacă vezi că se comportă urât de la primele întâlniri, sau de la scurt timp de când sunteți împreună, așa se va comporta și pe termen lung.

Dacă dă semne de agresiune fizică și verbală nu ai nici o îndatorire să-i fii psiholog, sau să mai rămâi lângă el. Nu, nu se va schimba, nu va realiza din senin că e un jeg și se va opri din dragoste pentru tine, ci va continua, din ce în ce mai rău. Siguranța ta e prioritară, pleacă de acolo.

O relație nouă e un început nou, așadar fără legături cu foștii, fostele, și bagaje emoționale din trecut care să afecteze major noua relație. Toți venim cu bagaje, însă e de datoria fiecăruia să le discute cu noul partener și să le rezolve, fie prin terapie sau auto-reflecție.

Scopurile pe termen lung se discută de la bun început pentru a evita dezamăgirile. Dacă îți spune că nu vrea copii, iar tu vrei o familie, sau invers, cel mai bine relația se încheie, nu să continuați pe premiza că „celălalt își va schimba părerea în timp/o să-l conving eu pe celălalt să se schimbe pentru mine”.

Poți refuza sexul oricând dorești/simți dacă nu este ceea ce vrei (indiferent de circumstanță). Nu însemnă nu. Nu-l/o lăsa să te facă să te simți prost pentru că nu ai chef, să te șantajeze emoțional sau amenințe.

Dacă apar divergențe de la primele întâlniri cu părinții ori există prea multe discrepanțe, e posibil ca acestea să continue pe termen lung. Indiferent de care parte sunt părinții, ori că părinții celuilalt nu te suportă, sau că partenerul/a are niște părinți prea „mămoși”. Divergențele dintre voi și părinți pot crea multe piedici dacă nu sunteți capabili să vă detașați de ei și să conștientizați că sunteți voi doi într-o relație și voi contați cel mai mult, nu părinții.

Dacă își schimbă atitudinea după ce începeți să locuiți împreună, ori nu e dispus/ă să te ajute prin casă, cel mai probabil nu o va face niciodată, nu se va schimba.

Nu, nu-ți poți schimba tu partenerul oricât ai vrea, nu-l poți face tu să devină ceea ce cauți și iubești.

Dacă îți arată cine e, crede-l/o pe cuvânt. Fie că vorbim de primele zile din relație, câteva luni, sau chiar ani de zile. Nu mai închide ochii, nu te mai lega de trecut și de cum era acu nu-știu-cât timp când ați început să ieșiți și să simțiți fluturași lângă celălalt. Ce e acum și cum e acum e adevărul, raportați-vă la el.

Fugi de omul care nu e în stare să comunice. Atunci când aveți o problemă, discutați. Nu stați lângă un om care doar se victimizează, dă vina pe tine, sau nu rezolvă absolut nimic din ce îi spui. Comunicarea e unul dintre stâlpii relației și trebuie mereu să fie deschisă, să fiți deschiși spre înțelegere și rezolvat de probleme, pentru bunăstarea relației.

!!IMPORTANT: Postarea nu e de tipul „vezi o chestie ce nu-ți place la partener/ai întâmpinat o problemă? Fugi!”, ci e un fel de „ai grijă la lucrurile astea, mai ales dacă ți se întâmplă constant” pentru că mulți stau în relații în care lucrurile astea se tot întâmplă și nu se soluționează absolut nimic. COMUNICAREA E CEA MAI IMPORTANTĂ, DAR ȘI VOINȚA FIECĂRUIA DE A LUCRA LA PROBLEMELE RELAȚIEI ȘI PROBLEMELE PERSONALE! Nici o relație nu e perfectă și ambii parteneri vor întâmpina dificultăți, însă trebuie să munciți împreună, nu să fiți unul contra celuilalt. În aceiași notă, doar pentru că în relații e mult de muncă nu înseamnă că trebuie să stai și să accepți orice mizerie de la ce de lângă tine, on and on! E vorba de un balans și limite personale, de cât poți duce tu ca individ și unde ți se pare că nu mai este vreo șansă de rezolvare!

[ispeakofficial]

PRIN CE TRECE O SUPRAVITUOTIARELE A TRAFICULUI DE PERSOANE

Victimele majore ale traficului de persoane din România sunt multe. Locurile pe care le au la dispoziție, dacă vor să evadeze din rețeaua de trafic și să apeleze la găzduirea pe termen nedeterminat a unui adăpost specializat, sunt puține. Șaisprezece la număr, mai exact. Și nu le operează statul - ci un ONG.

Traficul de persoane nu se reduce la poveștile de groază pe care le citim în rechizitorii. Nici la comunicatele DIICOT care anunță dezmembrarea vreunei rețele. Și nu se termină pur și simplu în momentul în care victimele ies din rețele. Pentru o fată traficată ieșirea din rețea e abia începutul.

Victimele traficului de persoane sunt, în multe situații, copiii sau adolescenții abandonați, în ultimă instanță chiar de statul român. Cei mai mulți au părinți plecați sau absenți, episoade de violență în familie în istoricul personal, ba chiar sunt victime ale abuzului sexual. Pentru traficanți acest abandon personal și comunitar este mană cerească, întrucât le deschide calea către propriul lor abuz.

Statul român nu operează în momentul de față nicio locuință protejată pentru fetele traficate. Aceste facilități sunt absolut elementare, căci primul lucru pe care trebuie să-l asiguri unei victime scoase dintr-o rețea este siguranța. Apoi suportul necesar pentru recuperare și reintegrare, care necesită servicii oferite pe o perioadă îndelungată de timp.

PRIN CE TRECE O SUPRAVIEȚUITOARE DUPA CE IESE DIN TRAFIC?

Frica, coșmarurile, depresia si pericolul de retraficare sunt doar cateva dintre lucrurile la care sunt expuse supraviețuitoare traficului de persoane. In realitate, daca reusesti sa iesi din trafic nu vei duce o viata normala niciodată.

"E O CURV@, STIU EU CE A FACUT IN GERMANIA"

"Fata lui x? S-a dus sa faca bani. O stie tot satul"

"Ce trafic? Sigur ti-a placut"

"De ce nu ai plecat? De ce nu ai spus cuiva? Daca ai ramas ti-a placut si tie. Ai facut-o pentru bani"

Realitatea este alta. Un procentaj foarte mic dintre lucratoarele sexuale o fac de buna voie. Marea majoritate sunt victime ale traficului si sunt obligate sa faca prostituție. Mai mult, victimele nu primesc nici un ban.

View this post on Instagram

A post shared by E.C.L.E.R (@ispeak_official1)

[nona-26]

În fiecare an părinții lui Mihai îl duceau la bunica lui în vacanța de vară...

Și se întorceau acasă cu același tren, a doua zi.

Într-o zi băiatul le-a spus părinților săi:

„Sunt mare acum, pot să merg singur la bunica?".

După o scurtă discutie, părinții au fost de acord.

Stateau în picioare așteptând plecarea trenului, își iau la revedere de la fiul lor , dându-i un sfat pe fereastra, în timp ce Mihai le tot repeta: "Știu! mi s-a spus asta de peste o mie de ori."

Trenul stă să plece și tatăl lui i-a șoptit la urechi:

„Fiule, dacă te simți rău sau nesigur, asta e pentru tine. "Și a pus ceva în buzunar.

Acum Mihai este singur, stând în tren, fără părinții lui pentru prima dată. Admiră peisajul de la fereastră, în jurul lui străinii se împing, fac mult zgomot, intră și ies din vagon. Supervizorul îi dă câteva sfaturi despre a fi singur. O persoană l-a privit cu ochi triști.

Mihai incepe să se simtă rău cu fiecare minut care trece.. Și chiar e speriat. Își pune capul jos, stă într-un colț, singur, cu lacrimi în ochi.

Apoi își amintește că tatăl lui i-a pus ceva în buzunar. Tremurând, cauta ce i-a pus tatăl lui în buzunar. A găsit hârtia, a citit-o, pe ea scria:

„Fiule, sunt în ultimul vagon."

Asa este viata. Trebuie sa lasam copiii, să avem încredere în ei. Dar mereu trebuie să fim în ultimul vagon, privind, în caz că le este frică sau dacă găsesc obstacole și nu știu ce să facă.

Trebuie să fim aproape de ei. Cât suntem în viață, copilul va avea mereu nevoie de părinți.

[psihologdecartier]

Ce este viata? Viata-i vinovata pentru durerea ta?

Sau poate ca e mediul?

In acest moment nu sunt psiholog, sunt doar un om obișnuit, obosit, un om căruia îi era dor să scrie. Un scriitor care a întâmpinat multe in ultimul timp, un om care a simțit mult timp un gol.

Știți care e problema cu adevărat? Golul nu pleacă pur si simplu la comanda unui om, nici mediul nu se schimba in ciuda dorintei tale arzătoare si nici tristețea nu pleacă pur si simplu.

Ce e de facut cand viata e un rahat?

Nu-i un limbaj potrivit pentru un psiholog, asa-i? Înainte de orice sunt om, apoi pot spune ca-s scriitoare, pictoriță etc. Nici macar rolul de fiica, ori prietena cuiva nu sunt fara principalul rol: #om.

Om esti si tu cel care citesti asta si e normal sa simti cum viata iti fuge de sub picioare, e normal sa tipi, sa urlii, sa fii trist, ba chiar sa vrei sa-ti bagi picioarele in ea de #Viata.

Viata-i vinovata pt tot, nu? Sau poate ca soarta, ori blestemele de acum 100 de ani de la celelalte neamuri.

Poți crede ce vrei tu, însă nu astepta sa se schimbe ceva stand ca o stana de piatră. Cauta ceva de care sa te agăți si ridica-te. Pana la urma rahatul turcesc e cel mai bun in cozonac, asa-i? #Nu mai vrem #lamai si #limonadă, eu cel putin urasc aceasta incurajare învechită.

Realitatea se poate vedea si in poza asta. Ce vezi uitându-te la ea, ce simti?

Initial pare o poza trista, rece, lipsita de viata, insa uita-te mai atent!

In poza e mai multa viata decat iti dai seama. Sunt animale, sunt oameni, e pana si o căsuță in spate, ascunsă cu o mica lumină care e de fapt speranța.

"Asta-i scriitoare... ba chiar psiholog pe deasupra, normal ca vorbește in metafore si sustine speranta".

Sa știi ca nu-i asa! 🤣 Am cautat o poza care sa descrie cel mai bine, am vazut multe, insa m-am intors la aceasta. Nu stiam de ce imi place, eu abia atunci am vazut ca poza are mai multa viata decat credeam inițial.

Unii psihologi sunt pt bani, altii pentru ca au fost obligati de părinți. Si mai există o categorie! "Asa a fost sa fie, nu am reusit la facultatea X, nu am fost admis si am venit aici".

Insa mai exista si psihologi buni, unii care sunt si ei nebuni la randul lor. De ce credeți ca psihologii îi inteleg pe ceilalți? Pentru ca si ei au partea lor de nebunie.

Iar in final nu am niciun sfat, nicio idee miraculoasă cum sa fie totul ok.

Cauta o modalitate sa schimbi #mediul si sa alungi #oamenii #rai.

[alexsavescu]

Magia primului Crăciun la Creșa "Sfânta Ana" din Fălticeni

[laurentiumihai]

Copiii si banii: Cum se dezvolta o legatura buna cu Adrian Asoltanie S07E18

Bine te-am regasit la un nou episod banii Vorbesc. Un episod in care vom vorbi despre copiii noștri și despre cum ar trebui să ne implicăm noi ca părinți în educație lor financiară. Educație financiară care TREBUIE să fie o PRIORITATE în educație fiecărui copil. Alaturi de mine, in acest episod, este cel mai cunoscut speaker de finanțe personale și educație financiară din România – Adrian…

[ccristine]

16.05.2023 data când ați devenit îngeri...💔🕊️

era seara, la apus

și v-ați urcat în mașină,

ați pornit la drum închis,

n-ați știut ce urma să vină.

bucuroși că veți petrece,

n-ați știut că nu veți trece,

de-acea curbă nemiloasă,

ce va-ntors pe toți acasă ,

nu așa cum vă știam,

ci așa cum nu visam.

era depășirea mare,

voi nemaiavând scăpare,

accident frontal și gata,

aici vi s-a încheiat soarta!

trei copii frumoși și buni,

au fost numiți în rugăciuni.

zeci de oameni se rugau,

pe Dumnezeu îl implorau,

să-i scoată de-acolo vii,

dintre fiarele morții.

părinți, prieteni, surori și frați,

ce nu credeau că voi plecați,

astăzi sunt îndoliați!🕯️💔

Dumnezeu mai are nevoie și de îngeri, de data asta v-a ales pe voi!

Dumnezeu să vă odihnească și să vă aibă în paza Sa!🙏🏻😔

[curierul]

99% dintre voi trăiți sau o să trăiți așa, nu realizați încă tot ceea ce viața trebuie să vă ofere, pentru că nu întrebați. Mulți dintre voi ascultați de părinți și de oameni mediocri care vă zic să aveți “un job stabil”, ceea ce nu există

Jobul stabil de acum 5-10 ani nu mai există, jobul stabil de azi nu o să mai existe în 5-10 ani.

Vă dau un exemplu, toți angajații unor magazine comerciale au fost înlocuiți cu roboți care fac treaba mai ușoară firmelor

Mulți sunteți învățați de mici, de părinți, care au trăit vremurile lor limitate să aveți un job stabil

Fratele vostru vă spune că mulți dintre voi ascultați de niște sfaturi inutile de la oameni care “vă vor binele” din perspectiva lor

Nimeni nu decide în locul vostru, aveți acces la informație pe gratis, trăim timpuri unde poți afla absolut orice, oricând

Puneți-vă mintea la treaba și lăsați ceva frumos în urmă, nu generații care vor trăi limitat că n-ați fost în stare să realizați niște lucruri simple

Aveți o responsabilitate către toți strămoșii voștri care au trecut prin toate lucrurile de nu vă imaginați ca voi să existați AZI, ACUM!

NU VĂ IROSIȚI POTENȚIALUL!!!!

[emanuelstefancu]

Dragoste toxică de viață - Fac forfotă pentru a fi mai puțină gălăgie

Pe perioada liceului nu m-am simțit bine. Eram afectat de situația dintre părinți.

Când am intrat la facultate, am intrat în AIESEC. Am prins curaj și încredere. Eram din ce în ce mai stăpân pe viață și doream și chiar făceam chestii. Îmi plăcea viața. Un an am fost fericit (2012-2013). Apoi, am agățat o fată și am devenit un om rău și nu m-am simțit bine. După despărțire, am devenit o pizdă. Mă mâțâiam, mă plângeam într-una de viață și chestii.

Și am menținut acest ciclu până la Ana. Eram dintr-o stare în alta: Din boem/suferind/fragilitate/moarte/nemulțumire dar și superioritate/mândrie/măreție în om de căcat care folosește partenerul pentru a-și astupa niște goluri emoționale, niște lipsuri cât și dorința de sex pentru că doar așa îmi pansam rănile. Răni care repetau același tipar: din melancolie în dependență, din tristețe în plăcere și dorință. Eram boem și dependent de alții. A fost primul meu bolovan: dragostea față de viață, dar care era toxică; dragoste toxică de viață. Îl împingeam la nesfârșit. Astăzi voiam sex, mâine voiam alinare. Ce om hain.

Dar am fost fericit pentru că ele au fost sincere în a mă iubi. Sunt un om norocos și am fost un prost că eu nu am putut iubi pentru că nu m-am putut iubi.

La despărțirea cu Ana, am urlat în mine, către mine. M-am țipat din toți plămânii și mi-am spus că sunt un prost; că stau, că mă complac în penibil. Am plâns în seara aia. Am plâns din toată ființa mea. Am plâns în mine cât să mă audă tot universul; că sunt fragil, firav și am nevoie de ajutor. Am plâns în mine și am plâns către ea. Mi-a plăcut de ea și chiar am iubit-o. Dar nu am știut cum să comunic asta și am lăsat-o să plece. Ba mai mult, cu latura mea rece de om rău am împins-o departe de mine. Și ne-am despărțit pentru totdeauna pentru că eu nu pot iubi decât doar o dată. Plâng. Am iubit-o, dar și ea avea probleme. Nu puteam să o ajut. Așa că am plecat. Nu de bună voie. A fost nevoie de un imbold. Mă înșelase. Poate nu chiar înșelat, dar nici departe nu-i. Ne-am jucat șah unul cu celălalt pentru propriile nevoi și lipsuri.

A fost frumos, mi-a plăcut. Este frumoasă și mă bucur că am avut-o.

Acum, privesc cu ochi mari spre viitor. Cine va fi, va fi aleasa pentru că pot să iubesc din nou pentru că mă iubesc pe mine.

Zâmbesc.

De la Ana încoace, am fost într-o continuă cercetare, căutare, introspecție, o călătorie a Sinelui căutându-și identitatea. M-am găsit. Totuși, acest drum e greoi de menținut. Viața echilibrată, un stil de viață sănătos îmi era străin. Acum, îl am, dar e al naibii de greu să fiu consecvent. Lucrez la asta, îmi iau bolovanul și îl urc din nou și din nou până voi fi fericit pentru că așa îmi imaginez că voi fi. Absurdul, face întâmplarea că, odată acceptată ideea asta, sunt fericit. Îmi iau bolovanul și-l urc. Fac zgomot, gălăgie și particip la joc. Fac forfotă pentru a fi mai puțină gălăgie. Gălăgia zgomotului alb. Marele zgomot alb al conștiinței. Un bâzâit constant, perpetuum; cu mine, fără mine, întins la nesfârșit. O regurcitare forțată, indusă de către nevoia identității; o linie dreaptă pe un osciloscop de spital. Vreau să fiu pentru totdeauna conștient, vreau să fiu văzut de univers, de abis, să fiu unic, să am euforia de a trăi, extazul de a fi în viață. Acesta este marele zgomot al universului care tot îmi răsună în urechi, înspre ceafă, în spatele capului, cald ca soba unei plite de țară, care pulsează într-una. Câtă gălăgie.

"Sunt singur" îmi șoptește prin mine, către mine, din mine. Sunt într-adevăr singur și doare. Sunt singur și supărat pe viață că sunt singur. Îmi place să cred că sunt singur doar momentan. Abia m-am găsit, abia fac vâlvă printre oameni, doar câteva valuri în ocean. Așadar, este normal să fiu singur, pentru că mai am mult de lucrat la mine. Îmi este cel mai bine așa și mă bucur că reușesc.

Inspir, expir, zâmbesc și mă pun pe făcut forfotă.

https://youtu.be/-TF4p07aWwc

[dianadya]

Ai părinți stricți?

Foarte stricți

[ispeakofficial]

COMUNICAREA CU PĂRINȚII POATE SALVA POTENȚIALELE VICTIME

Părinții sunt deranjați când odraslele lor petrec foarte mult timp în fața dispozitivelor. Însă care este principala lor grijă? Că își pot strica vederea sau că nu mai fac treabă prin casă.

Însă câți părinți au fost îngrijorați de adevăratele pericole pe care le ascunde internetul? Câți părinți au vorbit cu ei despre ele?

Din momentul în care părintele îi pune copilului său telefonul în mână și acces la internet trebuie să îi vorbească de riscurile care vin la pachet: dacă îi scrie un necunoscut, dacă îi cere anumite fotografii sau favoruri sau dacă îl șantajează, el trebuie să știe cum să reacționeze și ce să facă.

În acest sens, importante sunt comunicarea și încrederea. Cel mai adesea, neîncrederea în părinți îi împiedică pe adolescenți să sesizeze abuzurile.

Astfel, potențialele victime sunt adolescentele care provin dintr-un mediu dezorganizat, familii mono-parentale sau cu ambii părinți plecați în afară. Când,  în loc de înțelegere adolescenții primesc critici, certuri, reproșuri, vor căuta un alt mediu unde să se simtă bine. Și asta este exact ceea ce loverboy-ul oferă.

Dorința de a fi înțeleși, validați, de a avea un refugiu, atitudinea empatică, ascultarea, răbdarea sunt factori care îi pun în situații de risc și care îi determină să accepte anumite cereri.

Ce este de făcut? Discutați, comunicați, încercați să înțelegeți. Nu îi forțați. Lăsați totul să decurgă de la sine. Nu îi împingeți în brațele proxeneților și a prostituției prin țipete și reproșuri.

View this post on Instagram

A post shared by E.C.L.E.R (@ispeak_official1)

[dianapopescu]

25 septembrie: Sfânta Cuvioasă Eufrosina

Sfânta Cuvioasă Eufrosina s-a născut la începutul secolului al V-lea, în Alexandria. A fost singurul copil al unor părinți iluștri și bogați. Când avea 12 ani, mama sa a murit și a fost crescută numai de tatăl ei, Pafnutie, care era creștin. Eufrosina avea obiceiul de a vizita o mănăstire a cărui egumen era părintele său spiritual. https://www.diane.ro/2024/09/25-septembrie-sfanta-cuvioasa-eufrosina.html