purplewiu

[purplewiu]

În liniște

Liniștea

Un cuvânt

O emoție

O stare

O trăire

O realitatea distorsionata

În cioburi pentru fiecare ființă

Liniștea

Cea care îți dă siguranță și zâmbet

Iubire și sclipire

O simți ca pe o îmbrățișare între tălpi și iarba proaspet umeda

Contactul vizual cu oamenii

În care vezi și ești văzut

Liniștea

Tulburata

Cea dinaintea furtunii

Cea care calcă printre ouă

O simți în talpă când calci pe coji

Lipsa contactului cu oamenii de frica, de spaimă

În care doar cauți sa te ascunzi

În încercarea de a nu mai tăia bucăți din tine

Liniștea

Liniștea mediului

În care o adiere de vânt trece prin părul tău

Un pom așteaptă a fi îmbrățișat

Iar păsările îți cântă la ureche

O simți în pământ

Și o vezi printre nori și printre stele

Și scoate haosul din tine

Gălăgia vocilor trecute

Fotografiile ochilor ce au văzut

Pielea care simte atingerea răului

Liniștea după ușa încuiată

E o liniște asurzitoare

E terifiantă

E întuneric și nu vezi și auzi nimic

Decât când apare

Nu vezi

Dar simți

Și știi doar tu

Vine cu întuneric

Te orbește

Bâjbâi

E liniștea care nu te lasă să urli, să se audă scrijelitul lemnului cu unghiile

Nu știi dacă te omoară fizic

Dar te ucide încetul cu încetul

Nu îți astupă urechile

Și nici ochii

Dar îți coase buzele

Și zugrăvește orice ieșire

Liniștea...mascată în întuneric

Liniștea

Liniștea nopții si a dimineții

Când ești împăcat cu luna

Și soarele îți spune bună dimineața

Ești aici

Tu cu tine

Prezent

Simți lumină

Rază, cearșaf

Vezi viață

Și visezi câmpul cu maci

E o singură voce

Și emoții

Ești tu

Dormind și trăind

Liniștea

Liniștea sufletului 

Care nu e aici

E departe

De undeva de unde ai venit, inconștient

Și te vei întoarce, conștient de asta

E linistea dinaintea luminii pământești

Nu o cunoaștem

Nu o simțim

Nu o vedem

Dar mulți dintre noi

Ne gândim la ea

O fi oare linistea casei noastre?

Liniștea...

Și trăirea

Ce liniște ai trăit?

Ce liniște trăiești?

Ce liniște apare în tine când ești...în liniște?

Liniștea...un strigăt ascuns...dar și o vindecare

Liniștea...

Un cuvânt

O emoție

O stare

O trăire

[purplewiu]

Ochii

Era 23 59 când trăiai în întuneric. Era întunericul din jurul tău. Ochii închiși că deschiși erau totuna cu lentile pale. Mergeai prin întuneric și zgomotul îți era familiar. Nu știai ca într-un minut se poate schimba o viață. La ușa minții bătea cu pumnii și cu toporul...sufletul. " lasă-mă, lasă-mă sa ies".

Într-o disperare și o ruptură a vieții, a lumii, a întregii existenței. Ai picat la podea și ai urlat din străfundul plămânilor și a universului " nu mai pooot" cu o voce ce ar trezii morții la sfâșierea pământului.

Era sufletul. A spart ușa. La vederea realității și a traumelor ascunse bine în cutia pandorei...mintea s a spart ca acea glastră picată de pe masa bunicii.

30 de secunde. Ochii s au deschis crestați de cioburi. Acum vezi. Un sunet de liniște acoperă spațiul temporal. Plutești în fumul de țigară.

30 de secunde cu picături de sânge a lacrimilor le lași sa pice în urma pașilor grăbiți. Nu știi încotro. Tot ce ai nevoie e aerul. Prima gură de aer a unui suflet mort ce și scoate mâna de sub pământ și reînvie.

E 00.00 cerul plin de stele și o fată condusă de lună către un refugiu. Nu era nevoie de salvare. Avea nevoie de un veșmânt, vânt să o mângâie și timp să-și lingă rănile.

Într-un minut se schimbă viața. Ți se schimbă identitatea. Sufletul frânt își construiește aripi din crenguțe, frunze, le udă cu picăturile ploii și le lasă la soare să crească.

Mintea în confuzie și scurtcircuituri caută, analizează, pune și își răspunde la întrebări. Se pierde, se întoarce.

Cine ești? Cine sunt? Sunt doar eu dar tu cine ești? Care e vocea mea? Ale cui sunt vocile astea? Și caută...

1 minut să ne fragmentăm și 2 ani să facem un puzzle pentru o identitate întregită în armonie cu mintea alterată și un suflet de supraviețuitor ce refuză să rămână în camera de mult picată.

Spirite trecute și au găsit lumina dar în liniște, pe nevăzute, mai apar fantome ce sting lumânările și bântuie pe nevăzute. Le vezi și va speriați. Dar sunt ale tale, pe tine te vor. Căci tu ești lumina lor. Dar de întuneric ți e frică și fugi. Îți spui că ai nevoie de odihnă că nu vrei încă o eclipsă. Dar întâlnirile refuză să se oprească. Ai nevoie de fantome cum ele au nevoie de tine să vă contopiți.

Dar cum să o faci când demonii și coioții sunt în urma ta, după tine?

Să faci pace cu trecutul din tine la povești cu fantomele sau să te odihnești pentru a fi pregătită de confruntarea cu cel care e pe urmele tale și îți distruge tot ce construiești?

Poate e nevoie de încă 1 minut să distrugi camera din care ai fugit. Încă 1 minut să te întorci și să iei bucățile ramase din tine acolo apoi să arzi din temelie tot ce a existat la 23.59.

Fulgi și iarbă peste aripi. Vor crește și vom zbura. De mână cu fantomele se va împleti lumina cu întunericul în lungul cerului. La 00.00 va fi liniște din nou.

[purplewiu]

[purplewiu]

13 ani

13 ani trecuți de la primul cont în care îmi scriam gândurile la acea vreme fără să mă gândesc, de fapt, că îmi scriu trăirile pe care le voi căuta în prezent.

13 ani trecuți și uită-ne aici la 27 de ani cu aceeași tastatură pe platformă, în căutare de...? Inițial de contul trecut și de întâlnirea cu cea de atunci dar m-am întâlnit cu sinele meu. Aici. Locul de siguranță. Mi-a fost dor să scriu sau să mă scriu.

Atunci aici era refugiul meu, anii au trecut și se pare că tot aici m-a adus drumul. Mna, se spune că tot la familiar ajungem. Un alt familiar. Un familiar safe.

Aici. Unde vărsam trăirile. Mi-e necunoscut acum. Nu știu dacă încă îmi permit s-o fac. Dar multe taste îmi vine să apăs. Mă simt ca și când am multe de povestit de când am dispărut. Nu știu cine e la control acum. Ea entuziasmată sau eu că mă întâlnesc cu o latură din mine? Nu știu.

Eram aici în notiță...mereu în noapte...ca și acum de altfel...oricât am crede că „s-a schimbat„ multe nu s-au schimbat...căci tot în noapte îmi scriu în aceeași pagină albă care nu se schimbă cu trecerea timpului.

Am revenit, la plural, am revenit împreună că mă simt două persoane la tastatură.

^_^