#In Corp Sanctis

[claudehenrion]

Au fond... pourquoi plus rien ne marche ?

En parcourant la Presse –c'est-à-dire avec des pincettes, pour tenter d'approcher une vérité que ''le système'' (quoi que l'on mette derrière ce mot) se donne un mal de chien pour triturer et rhabiller ''comme le veut la doxa''--, on est frappé par une chose : par un effet ''boule-de-neige'', les choses qui fonctionnent vraiment mal entraînent dans le sillage de leur échec des pans entiers qui pourraient aller bien... sans les efforts que font nos ''meneurs'' pour tout déglinguer... (le cas-type, ce sont c'est les efforts absurdes dépensés pour mettre la France en iso-état de guerre de facto avec la Russie.).

La désaffection générale, qui touche toutes les classes sociales, tous les secteurs de l'activité, tous les âges, n'est une bonne nouvelle pour personne. L'impuissance profonde de l'Etat régalien, la désintégration des corps intermédiaires, l'épuisement des institutions, la décrédibilisation des élus, l'épuisement des institutions et l'aberration qui confond ''transparence à tout prix'' et ''démocratie au rabais'', dégoûte tous les citoyens de s'intéresser à la ''Res Publica'', ce qui explique sans doute pourquoi, au moment où se préparent des ''élections européennes'', on voit les partis hostiles à ce qu'est devenue l'Europe caracoler loin devant les tenants de la ''doxa'' –dont personne ne semble vouloir. Et au lieu de chercher à oblitérer les angoisses de nos concitoyens, les partis au pouvoir ne savent qu'insulter tous ceux qui ne partagent pas leur fantasme-repoussoir : sentant se lever (enfin) le vent libérateur de sa défaite, attendue par tant de braves citoyens, le ''système'' ne sait que se répandre en haine primaire contre tout ce qui n'est pas lui.

En fait –et à ce jour-- une campagne européenne digne de ce nom, devrait séparer la politique politicienne, ''macrono-court-termiste'' et ''européo-von der machinée'', des vrais problèmes, qu'ils soient immédiats ou à plus long terme. Conseils aux candidats : interdisez-vous de ne parler que de faux problèmes... et évitez la dialectique puérile qui semble être devenu le seul ''savoir faire'' de la majorité actuelle. (NB : je propose le néologisme ''savoir-ne-pas-faire'', pour désigner... la seule chose que savent faire les nuls en place : rien !).

A ce jour, les deux seuls sujets autorisés sont le droit des femmes et l'Ukraine, mais qui ont perdu en chemin le vrai sens de chacun des mots employés, pour ne plus signifier, contre toute raison  : ''des divagations tous azimuts autour d'un sancti-sacralisé ''Droit des Femmes'' privé de tout sens raisonnable et rationnel''... pour l'un, et, pour l'autre : ''des considérations de comptoir autour du désir –jamais démontré et pour cause, mais rabâché ''H24'', pour faire peur aux foules-- de Poutine d'envahir le monde entier... alors qu'il n'arrive déjà pas à arraisonner l'Ukraine''

(NDLR : On en profite pour rappeler que cette ''crise'', bien au delà des chiffres officiels de l'aide française, grossièrement sous-estimée à 7 ou 8 milliards d'Euros, vole à nos contribuables pressurés, à nos paysans contraints au suicide, à nos industries, à nos ménages, à nos finances, à notre inflation, à nos fins de mois et à notre dette --''excusez du peu'' !-- un fardeau qui dépasse déjà les 20 milliards, soit 1 point de PIB. C'est gigantesque ! On n'aura pas besoin que Macron arrive à nous foutre réellement en guerre contre son fantasme puéril –ce qu'il appelle ''Poutine''-- pour que notre pays entérine son état d'exsanguination. On aura l'air encore plus malin que maintenant, et ce n'est pas peu dire !).

''On'' nous répète sans arrêt qu'une des définitions du ''Populisme'', c'est d'évacuer toute nuance, de surjouer l'affrontement ou la menace d'affrontement, de caricaturer l'adversaire qui doit être présenté comme un ''diable'', ou un fou, un gâteux, un grand malade ou un aliéné, et d'inventer des adversaires imaginaires...Eh ! Bien, il serait temps de se demander sérieusement qui ''rentre'' le mieux dans cette définition : est-ce vraiment Trump, Poutine, Orban, ou Javier Milei –après Bolsonaro, juste à côté), qui sont présentés, quoi qu'ils fassent, comme des réincarnations de Belzébuth ou de Méphisto... ou ne serait-ce pas plutôt les quelques grands malades qui mènent à sa ruine un Occident de plus en plus abandonné par tous les autres pays du monde, l'un après l'autre ? Ça fait un drôle d'effet de nous retrouver, nous, dans la posture ridicule de Khomeini qui accusait les USA d'être ''le grand satan'' dans les années '80 ! (Pour Macron et von der Truc, c'est Poutine qui est l'incarnation du Vilain).

(NDLR - 2 : Curieusement, on peut noter au passage que ''conservateur'', cette si enrichissante qualité, correspond au mal absolu, dans le jargon ésotérique de la ''Gôche''... cela seul justifiant qu'on la rejette ! Car le vieux ''catho'' qui sommeille en moi (et qui se réveille, parfois !) ne peut pas s'empêcher de citer Saint Jean : ''La lumière est venue dans le monde et les hommes ont préféré les ténèbres à la lumière, parce que leurs œuvres étaient mauvaises et que celui qui fait le mal refuse la lumière, de peur que ses œuvres ne soient vues pour ce qu'elles sont'' (Jn2, 13-25). Une bien belle idée, rendue éternelle en peu de mots ! ).

Pour être complets sur ce sujet, il faut dire que deux sujets connexes (con-nexes serait meilleur, puisque le suffixe ''nexe'' veut dire ''qui ressemble à''... ) vont sans doute être autorisés dans cette campagne de désinformation ''à propos de l'Europe (?)'' : (1)- La vision –totalement dépassée, mais prédominante chez… ceux qui la partagent-- d'une Europe-déïté, que l'on peut adorer, mais pas critiquer... et (2)- La marotte périmée (et sortie des préoccupations de la science) des menaces sur le climat qui auraient la préséance sur tout autre sujet (souvenez-vous de l'avalanche des ''La maison brûle'', il y a trois ans, à propos du CO² !).

Depuis... je n'ai pas remarqué que l'incendie en question ait changé quoi que ce soit, sur qui que ce soit, où que ce soit : on parle d'autre chose ! De toutes les idéologies destinées à ''foutre la panique'', il ne reste que leur néfaste, coûteuse et inutile ''transition climatique'' dont l'économiste David Thesmar, Professeur au prestigieux MIT, écrivait hier (le Figaro) : ''La Cour des Comptes estime que le coût supplémentaire de leur ''transition écologique'' représente un surcoût équivalent à 5 % du PIB, et est en croissance''. Que de problèmes sérieux, vrais et graves, ne seront jamais résolus, par la faute de cette ponction insane !

Je ne crois pas inutile de préciser que les faits et les chiffres rappelés dans les paragraphes qui précèdent ne sont pas sortis de mon cerveau indigent (que je verrais très bien affublé, par la ''nullo-cratie'' au pouvoir, des insultes habituelles de nos ministres, y/c le premier, pour camoufler leurs échecs dans à peu près tous les domaines : ''Ah ! Non, M'sieu l'Agent ! C'est lui qui me provoque : il fait rien que de dire ce que je veux pas qu'il dise !''. Je leur propose de m'accuser d'être, en vrac... de droite, extrémiste, conservateur, complotiste, ''tradi'', et islamophobe, raciste, ''me too'', xénophobe, voire féminicide... et que sais-je encore ! Que d'honneur ils me feraient : il n'est plus grande gourmandise que de se faire insulter ''à contre-rôle'' par quelqu'un que l'on méprise !

Mais revenons à notre sujet : franchement, vous avez envie, vous, de vivre, de voter, de ''vous crever la paillasse''... dans le pays qu'ils ont salopé en détruisant tout ce qui valait la peine d'être français, et en remplaçant tout ce qui faisait qu'il faisait bon y habiter par des dystopies dont aucun esprit sain ou simplement normal ne voudrait envisager jusqu'à l'existence ? Le titre de cet éditorial est : ''Au fond... pourquoi plus rien ne marche ?''. Et... la réponse est : ''C'est, en grande partie, parce que... EUX !''.

H-Cl.

[rocktails]

In Corp Sanctis, Bröder y Ese Perro juntos

Aprovechando el motivo de una fecha que congrega a tres bandas de la escena porteña que están en ascenso directo. Salió esta especie de ping-pong breve sobre el futuro próximo de cada una de ellas, que – vale aclarar – las tres están por sacar material nuevo, ya está todo definido y muchas de esas canciones van a sonar este sábado 14 de julio, cuando In Corp Sanctis, Ese Perro y Bröder se suban al escenario de IndieFuertes en Niceto Club.

  ¿Cuando sale el nuevo material de las respectivas bandas y cuánto de ese disco van a presentar en el show del sábado?

Bröder: Se vienen un par de singles nuevos en camino, que ya estuvimos tocándolos en vivo, son canciones que retoman las enseñanzas del primer disco pero con una personalidad más afianzada, más seguras de sí mismas.

Ese Perro: El nuevo material es un single que se llama “Hablarte” y lo vamos a tocar por primera vez en vivo en la fecha de éste sábado. La idea es salir con todo, con esa canción – aproximadamente – en octubre: canción, video, story, pdf, todo.

In Corp Sanctis: Tenemos nuestro tercer trabajo discográfico ya terminado y listo para salir a la luz. Creemos que a mediados de Agosto ya estará para escuchar en todos lados.

  ¿Qué nos puede adelantar de sus canciones nuevas; hay colaboraciones; ya tienen definido los nombres de los respectivo trabajos?

Bröder: En cuanto a si tendrán colaboraciones, con Bröder estamos con la filosofía de sacar de ahora en adelante todos temas con feats. De los singles más cerrados, los nombres fueron de las primeras cosas en cerrarse, les adelanto dos: Antes de subir y Lo que pudimos ver.

Ese Perro: “Hablarte” es una canción que cuenta una historia en la cual dos personas se conocen y pese a no hablar el mismo idioma, se gustan y se terminan relacionando a pesar de esa dificultad. Tiene una colaboración bestial de Agnes Simon, más conocida en redes como Femigangsta.

In Corp Sanctis: En Niceto vamos a adelantar varias canciones y algunas serán tocadas por primera vez en la historia. El disco se llama Eres Diferente, y se caracteriza por tener un sonido muy diferente (jaja) a lo que veníamos haciendo en LPs anteriores. Contamos con un productor externo a la banda por primera vez y eso le dio un vuelo más pop a algunas canciones.

  Hace poco un informe reveló que en gran bretaña las canciones tristes superan en número a las alegres. ¿Cómo definirían sus proyectos: las letras tiran para arriba o salen en momentos de bajón?

Bröder: Creo que no es la tristeza sino la melancolía lo que marca un poco las letras de Bröder, en varias canciones aunque la música sea en clave feliz, la letra tiene una dirección menos conejito. Me gusta esa ironía que se arma.

Ese Perro: Lo que pasa es que allá llueve todos los días y quieren canciones que empaticen con eso. Acá nos saludamos con abrazos aunque tengamos el peor gobierno del mundo. Hay un optimismo y un deseo de esta contentos superior, creemos. Por eso acá las letras las hacemos para resaltar lo bello. Para lo otro está twitter.

In Corp Sanctis: En mi opinión componer en momentos tristes inspira mayor profundidad en las melodías y es algo que en In Corp se puede destacar.

La entrada In Corp Sanctis, Bröder y Ese Perro juntos se publicó primero en Rocktails.

from In Corp Sanctis, Bröder y Ese Perro juntos

[les-mirben-via-sancti-martini]

23 juillet ▪️ PONT SAINT-MARTIN - VERRES

16,5 km ▫️ 4h00 ▫️ +183 / -157 m

La veille au soir, nous avons dîné au LION DOR et discuté avec le monsieur d’un couple qui mangeait à la table derrière nous selon la version de Mireille et du monsieur, devant nous selon ma version et celle de la dame. Le monsieur était un Suisse, ancien professeur d’université en littérature italienne, et le couple, de retour de Sardaigne, avait l’habitude de faire étape à Pont Saint-Martin. La discussion était intéressante, portant notamment sur les places (piazzi) des villes italiennes, la plus belle pour lui, et pourtant méconnue bien que dessinée par Léonard de Vinci, étant la Piazza Ducale de Vigevano, une petite ville entre Pavie et Vercelli. Puis la discussion se porta sur la Via Sancti Martini et resta plaisante jusqu’à son “Et vous êtes à la retraite, BIEN SÛR !”. Lui était de 47 et ne les faisait pas.

Pas grand chose à dire sur l’étape du jour. Il faisait chaud (32 °C) ; on a longé l’autoroute, le chemin de fer et la rivière, mais c’est un peu normal car la vallée est étroite à cet endroit ; on a traversé une antique porte romaine taillée dans la roche de même que la route où l’on distingue encore les ornières des chariots (des précurseurs des tramways) ; on a contourné le fort de Bard qu’on a pris en photo du milieu du pont romain comme le font tous les touristes et randonneurs ; on a traversé de jolis petits villages aux maisons de pierres et aux jardins en terrasse.

Un truc qui m’inquiète un peu, c’est qu’on a pas encore vu de sphinx du pissenlit (Amata phegea). Quand nous étions passés là il y a cinq ans, c’était LE papillon qui animait notre chemin ; entièrement noir avec neuf taches blanches sur les ailes et deux anneaux jaunes sur le corps, on ne pouvait pas l’ignorer. J’avais mis pas mal de temps avant de pouvoir en faire un cliché correct pour notre blog et pourtant ce n’était pas les occasions qui manquaient ! Mais l’absence de celui que les Italiens appellent communément Pretino (petit prêtre) ne dit rien qui vaille pour l’état de notre planète, à moins que ce ne soit la crise des vocations !

Et nous arrivâmes à Verres.

[stiri-noi]

Planeta pitică Ceres, din centura de asteroizi, este o lume oceanică. „Știm că aceste minerale sunt esențiale pentru apariția vieții”

Ceres, cel mai mare obiect din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, este o „lume oceanică” cu un mare rezervor de apă sărată sub suprafața sa, au anunțat oamenii de știință ale căror descoperiri creează speranțe că planeta pitică ar putea fi un posibil avanpost pentru viață.

O echipă de cercetători a găsit dovezi ale unui „rezervor extins” de apă sărată sub suprafața craterului Occator, vechi de 20 de milioane de ani, aflat pe Ceres. Descoperirea a fost făcută pornind de la o serie de imagini HD înregistrate de nava spațială Dawn a NASA.

Ceres este singura planetă pitică din interiorul Sistemului Solar. Măsoară numai 950 de kilometri și orbitează Soarele în 1.682 de zile terestre (4,6 ani). Are o atmosferă foarte subțire de vapori de apă de la vulcanii de gheață.

Rezervorul recent descoperit este aproape de dimensiunea Marelui Lac Sărat din Utah (SUA) și se crede că este plin cu apă extrem de sărată, ceea ce a împiedicat înghețarea ei.

Sonda spațială Dawn a NASA, lansată în 2007, a înregistrat imaginile de la o distanță de numai 35 de km, în 2018, în timpul celei de-a doua apropieri de Ceres. Nava Dawn a studiat o serie de obiecte din centura de asteroizi, printre care Vesta şi Ceres (două dintre cele mai mari corpuri de acolo), dar în prezent nu mai funcționează după ce a rămas fără combustibil.

Pe Ceres a fost detectat un material regăsit până acum doar pe Terra

Echipa care a monitorizat sonda a analizat în infraroșu imaginile de pe Ceres și a găsit dovezi de hidrotalcit, un material care se regăsește în mod frecvent în gheața marină de pe Pământ, dar care nu a mai fost observat, până acum, pe nicio altă planetă.

Oamenii de știință cred că acest rezervor s-a format în craterul Occator după ce o altă rocă spațială a căzut acolo în urmă cu aproximativ 20 de milioane de ani. Oamenii de știință sunt de părere că, după acest impact, suprafața craterului a înghețat, formând dedesubt un mare rezervor de apă topită.

„Materialul găsit pe Ceres este extrem de important din punct de vedere al astrobiologiei”, a declarat pentru AFP Maria Cristina De Sanctis, cercetătoare la Istituto Nazionale di Astrofisica din Roma, Italia și coautor al unuia dintre studiile despre Ceres publicate recent în Nature.

„Știm că aceste minerale sunt esențiale pentru apariția vieții”, a adăugat cercetătoarea care este și membră a echipei Dawn.

Cercetările anterioare au arătat că Ceres avea un ocean planetar, iar Maria Cristina De Sanctis a afirmat că ultimele descoperiri au indicat faptul că o parte a acestui ocean ar fi putut supraviețui și sub suprafață.

Un studiu amplu despre rezervorul cu apă sărată de pe Ceres a fost publicat în  în Nature Astronomy.

Vă recomandăm să citiți și:

Explozia Soarelui va transforma centura de asteroizi a sistemului nostru solar în praf

Planurile ambițioase ale Chinei pentru Palatul Ceresc, stația sa spațială

Şapte lucruri fascinante şi sclipitoare despre Soare care îl fac pe departe cel mai interesant corp ceresc din apropierea noastră

Descoperire uimitoare cu privire la materia organică de pe Ceres: originea acesteia este nativă

Articolul Planeta pitică Ceres, din centura de asteroizi, este o lume oceanică. „Știm că aceste minerale sunt esențiale pentru apariția vieții” apare prima dată în Descopera.ro.

[bartholomaus]

Creștinismul are multe povești cu martiri și luptători întru credință, dar majoritatea sunt doar pilde și relatări despre niște oameni simpli, normali să zicem, care au preferat să moară decât să îl renege pe Hristos, Împăratul lumii.

Unul dintre ei este însă un martir pe care îl admir. Aș merge până într-acolo încât să zic că ar fi unul dintre puținii sfinți martiri pe care i-aș pune pe un perete sub formă de icoană sau i-aș purta imaginea atât la gât, cât și în suflet. Este vorba de Gheorghe din Lydda. Sau, cum este el cunoscut, Sfântul Gheorghe.

Ca de obicei, scrierile despre viața Sfântului Gheorghe sunt contradictorii și, în special, diferă de la o ramură a creștinismului la alta. Mai mult, aflăm că Sfântul Gheorghe este celebrat și în lumea musulmană, ceea ce nu este neapărat ciudat. Islamul este strâns legat de credința creștină, chiar dacă nici musulmanii, nici creștinii, n-ar recunoaște asta nici picurați cu ceară.

Deci, în varianta greacă (ortodoxă), scrisă cam pe la anul 600 în siriacă (aramaică) și păstrată, sub formă de fragmente, în Anglia (British Library), Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, din părinți greci creștini. Tatăl său a fost și el martir întru credință, fiind ucis pe când Gheorghe avea 14 ani. După moartea acestuia, Gheorghe și mama lui s-au mutat în Siria. După câțiva ani, a murit și mama sa.

Rămas orfan, Gheorghe nu are ce face altceva decât să rătăcească prin Imperiu fără scop, asta până când ajunge la Nicomedia, capitala imperială în vremea lui Dioclețian. Se înrolează în armată și urcă treptat în ierarhia militară, ajungând până în Garda Pretoriană, garda de corp a împăratului.

Aici încep să se bată cap în cap unele lucruri. Aparent din neant, Gheorghe este persecutat de un anume Dadianus, probabil din cauza credinței sale. Într-o versiune mai târzie, numele lui Dadianus se schimbă, bineînțeles, în Dioclețian.

Împăratul află că tânărul său soldat este creștin și îi cere să renunțe la credința în Dumnezeu. Acesta refuză cu obstinație toate cererile și recompensele adiționale. Dioclețian nu are ce să mai facă - îl condamnă la moarte, sentință dusă la îndeplinire pe data de 23 aprilie 303.

Sfântul Gheorghe este executat prin decapitare în fața zidurilor Nicomediei, dar împărăteasa Alexandra (soția lui Dioclețian sau, după cum vom vedea mai târziu, a unui prefect numit Dacian) este impresionată de suferința și tăria Sfântului Gheorghe și se declară și ea creștină acolo, pe loc. Dioclețian este pus iarăși în fața faptului împlinit - își dă și nevasta pe mâna călăului.

După moarte, trupul sfântului Gheorghe este transportat și îngropat în orașul natal, Lydda, unde începe să fie tratat ca un martir și sfânt.

Un lucru cel puțin interesant în această povestire ar fi locul martiriului, Nicomedia (Izmit de astăzi, în nordul Turciei). Este oarecum ciudat că este numit orașul Nicomedia ca loc al martirajului, având în vedere faptul că primele apariții ale cultului Sfântului Gheorghe se găsesc mult mai la sud, în orașul Diospolis (Lod de astăzi, în Israel).

Varianta latină

În varianta catolică, latină, ''Acta Sancti Georgii'' (sec.6), se preia foarte mult din textul grecesc. Însă locul nașterii este schimbat - în loc de Lydda, ca oraș de baștină este amintit Melitene, tot în Cappadocia. Numele persecutorului este preschimbat în Dacian, împăratul persanilor. Dacă Dioclețian l-a executat simplu și repede, în varianta latină Sf. Gheorghe a fost torturat timp de 7 ani prin mai mult de 20 de metode de tortură. Pe parcursul acestor încercări la care a fost supus, Sf. Gheorghe a rezistat cu stoicism. Curajul său a dus la convertirea a nu mai puțin de 40.900 de pâgâni la ''dreapta credință'', inclusiv împărăteasa mai sus amintită, Alexandra.

Când a murit, în sfârșit, Sf. Gheorghe a avut ultimul cuvânt. Persecutorul său, Dacian, a fost lovit de o furtună de foc venită din cer și a murit pe loc.

În versiuni mai târzii, persecutorul Sfântului Gheorghe este or împăratul roman Decius, or un anume prefect din timpul lui Dioclețian, numit, ei bine, Dacian.

Varianta musulmană

Și musulmanii îl consideră martir, chiar un soi de figură profetică pe Sf. Gheorghe, însă povestea lui diferă puțin. Cunoscut sub numele de Girgus, Sf. Gheorghe nu este însă soldat, ca la creștini, ci un negustor bogat care s-a împotrivit ridicării unei statui a unui zeu păgân în orașul Mosul de către regele Dadan. Înfuriat de îndrăzneala acestuia, Dadan l-a aruncat în închisoare, unde a fost torturat ani la rând, fără efect însă. A fost omorât de trei ori și de 3 ori a înviat. După a patra moarte a acestuia însă, orașul a fost distrus drept pedeapsă.

Sf. Gheorghe și dragonul

Legenda Sf. Gheorghe și a balaurului apare pentru prima dată în sec. 11, într-o cronică din Georgia. A ajuns în Europa vestică cam prin sec. 12 și de aici a început răspândirea sa în toată lumea.

Legenda sf. Gheorghe și a balaurului are multe similitudini cu legenda uciderii Himerei de către eroul grec Bellorophon sau cu cea uciderii Medusei de către Perseu. În fine, povestea ne spune că un teribil dragon făcea ravagii lângă orașul Silene din Libia. Ca să îi lase în pace, locuitorii îi ofereau câte două oi pe zi, dar, într-un final, au rămas fără oi și au început să îi ofere câte doi oameni pentru a fi sacrificați, aleși prin tragere la sorți. Foarte asemănător cu povestea Minotaurului, dar asta e altă discuție.

Într-o zi, sorții au decis ca fiica regelui și încă un cetățean să fie sacrificați dragonului. Nimeni nu a vrut să îi ia locul prințesei, însă Sf.Gheorghe, care se afla în oraș, a acceptat să îi ia locul celuilalt cetățean. Atunci când au ajuns la peștera dragonului, Sf. Gheorghe a scos lancea, a încălecat pe cal și l-a ucis pe dragonul cel nemilos. Regele a plâns de fericire și i-a dat o mulțime de bani plus fata de soție (povești românești much??), dar Sf.Gheorghe a refuzat mâna fetei. A acceptat, în schimb, banii, pe care i-a împărțit celor săraci. Impresionați de curajul și de inima bună a acestuia, toți locuitorii s-au botezat pe loc.

În poveștile și romanele medievale îl întâlnim des pe Sf. Gheorghe, ca un exemplu de cavalerism și curaj. Cruciații, în special, aveau un cult pentru el. De exemplu, în timpul asediului Antiohiei de către musulmanii lui Kerbogha (iunie 1098), cruciații care apărau orașul au fost convinși de faptul că l-au văzut pe Sf. Gheorghe luptând pe ziduri alături de ei. De asemenea, Sf. Gheorghe apare și la asediul Ierusalimului, unde luptă de partea lui Geoffrey de Boulogne, în sectorul de zid al acestuia.

Lancea sa, numită Ascalon, după orașul omonim din Israel (astăzi Ashkalon), era considerată magică și un simbol al curajului. Era (și este) considerat patronul soldaților, un lucru absolut normal, având în vedere că este reprezentat în armură, cu lance și sabie, în majoritatea icoanelor și tablourilor.

În lumea musulmană, povestea este aproape identică, doar că diferă locația - în loc de Silene, locul unde sălășluia dragonul era orașul Beirut. Musulmanii se refereau la modul afectiv la el ca la El Khudder - cel Verde, mai ales datorită aplecării musulmanilor în a folosi epitete în locul numelor. El Khudder mai poate însemna ''slujitor al Domnului'', ''mesager'' sau chiar ''profet.''

Sf. Gheorghe este considerat și astăzi sfântul protector al unor țări precum Anglia, Etiopia, Georgia, Portugalia sau Malta, precum și al unor orașe precum Barcelona, Genova, Londra, Rio de Janeiro, Moscova, Lvov, Botoșani sau Tecuci.

---

Sunt multe lacune în povestea Sf. Gheorghe, începând de la faptul că autorii nu se hotărăsc care e cel care îl persecută - ba că e Dioclețian, ba că Dacian, care era împărat al persanilor, apoi praefectus în timpul lui Dioclețian.

--

Pentru mine, povestile sfinților sunt basme care variază între 98% și 100%. Am fost martor la construirea unor legende ale unor sfinți în zilele noastre, darămite în trecutul îndepărtat. Vezi construirea începând din anii 40 și mai apoi cu intensitate crescândă după 90 a legendei prezenței Sf Andrei în Dobrogea. O legendă ”construită” de BOR, care poate fi urmărită cum s-a dezvoltat și cum i-au fost adăugate povesti apocrife, o pesteră, pelerinaje, etc. La fel și cu Arsenie Boca. Pt mine Sf Ghe e ”o icoană”, un ”logo” , un simbol, nu o persoană reală. Cine stie câți soldați or fi murit in epoca aia ? În jurul unuia s-a brodat o legendă care a crescut apoi cu fiecare povestitor.

--

Absolut. În primul rând nu există o cronologie serioasă. Sunt invenții și adaptări după felurite povești și texte de la greci, persani, romani sau alte neamuri. Povestea lui Sf.Gheorghe e din același aluat cu cea a lui Sf. Dimitrie si martiriul celor 40 de soldati din Legio II Fulminata de la Sebasteea. Pana si Biserica recunoaste ca povestea cu balaurul este inspirata din mitul lui Perseu si al Andromedei. Insa am o slabiciune pentru sf. Gheorghe. Cand eram mic si mergeam la biserica, cand intram in naos, mereu in partea stanga era pictat pe un perete Sf. Gheorghe. Parea puternic si magnific, mai ales din cauza faptului ca era in armura, cu sabie si lance. Mi se parea un soi de super erou. E singurul sfant care mi-a trezit interesul.

--

Îți place de el fiindcă este eroul viteaz și bun prin excelență! Este Făt Frumos-ul din basmele noastre, cum ai observat si tu. Cărui băiat nu-i place să omoare un balaur  călare pe un cal alb?

-----------------------------

o postare cu privire la  soția împăratului Alexandra. Care și asta e o poveste, fantezie pură.

CREDE ȘI NU CERCETA - ORTODOCȘII O PRĂZNUIESC AZI PE SOȚIA INEXISTENTĂ A ÎMPĂRATULUI DIOCLEȚIAN

Creștinii ortodocși o celebrează pe 21 aprilie pe Sfânta muceniță Alexandra împărăteasa. Conform "Vieților sfinților", sfânta împărăteasă Alexandra a fost soția împăratului Dioclețian. "Martoră la mucenicia Sfântului Gheorghe", ne spune sfânta biserică, citând aceeași sursă, "a crezut în Hristos şi s-a înfăţişat înaintea împăratului, în vreme ce acesta aducea jertfă idolilor, şi a mărturisit că este creştină. Dioclețian a aruncat-o imediat în temniță și a poruncit să fie ucisă împreună cu Sfântul Gheorghe. Înștiințată de hotărârea bărbatului ei, Alexandra a căzut în rugăciune fierbinte, iar Dumnezeu s-a îndurat de ea și i-a luat sufletul". Toate astea s-ar fi întâmplat în anul 303, în timpul persecuțiilor anticreștine declanșate de împăratul Dioclețian.

Informațiile de mai sus pot fi găsite pe basilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei Române, și pe o mulțime de site-uri aparținând bisericilor surori răsăritene. Astăzi au fost reluate și de instituții media mirene ca Agerpres sau Evenimentul Zilei, la îndrăgita rubrică "Calendarul zilei".

Doar că pe soția lui Dioclețian o chema Prisca și a murit la patru ani după Dio, în 315, ucisă din ordinul împăratului Licinius (din rațiuni de succesiune, nici o legătură cu persecuțiile religioase). Singura informație corectă livrată cucernicilor cititori e anul 303 - într-adevăr, anul celor patru edicte privitoare la creștini promulgate de Dioclețian. De asemenea, e posibil ca atât Prisca, cât și Valeria, fiica sa, să fi fost creștine, însă nici vorbă să fi avut de suferit din cauza asta - spre deosebire de părintele Pomohaci, de pildă, Dio a avut o viață de familie ok. De altfel, natura edictelor lui Dioclețian viza întărirea autorității imperiale și a instituției Tetrarhiei și mai puțin eradicarea creștinismului. Politica religioasă a lui Dioclețian a fost pragmatică și atitudinea vizavi de creștini a oscilat de-a lungul domniei sale (altfel, cea mai bună a unui împărat roman de la Traian încoace).

Dar să nu-i încurcăm și mai mult pe creștini, să reținem esențialul: pe soția lui Dioclețian o chema Prisca și se înțelegea bine cu soțul - care, din ce știm, n-a martirizat-o nici măcar c-o palmă.

Cât despre calendarul creștin-ortodox, iubiți credincioși, să știți că așa se-ntâmplă când șefi ai Bisericii ajung seminariștii care toată viața lor n-au citit decât note informative.

--

Pt. multi, orice hocus-pocus este o minune de la atotputernic; este mentalitatea omului primitiv, care intrucat la acea vreme nu exista stiintele, orice fenomen natural il punea in seama divinitatii; acest mod de-a "rationa" continua si in zilele noastre privind fenomenele naturale care inca  n-au fost explicate stiintific.

[vinayv224]

NCC unit launched in Alagappa University

A new National Cadet Corps (NCC) unit with a cadet strength of 104 was formally inaugurated in Alagappa University here on Wednesday. The unit, sancti from The Hindu - Home https://ift.tt/346NeWf from Blogger https://ift.tt/2O8HCFE via IFTTT

[lyrebeautiful-blog]

Confiteor Deo Omnipotenti - Partie 1 (on Wattpad) https://my.w.tt/UiNb/MWoPcSmAZJ Frollo est un ecclésiastique. Toute son âme est tournée vers Dieu l'Unique. Il ne vit que pour l'Amour Béni entre le Père, le Fils et le Saint Esprit, s'adonnant à acclamer leur Trinité. Chacun connait son dévouement à purifier la ville de Paris. Jour après jour, il fait traquer manants et bohémiens afin de parfaire son oeuvre d'une utopie bouleversante et inconcevable. Un monde sans le Malin, sans tentations. Mais Satan pourchasse les hommes de foi ... Il les convoite bien plus que de simples mortels. Hélas, l'Ange Déchu des Cieux est perfide et sait que Frollo cache en réalité bien plus de faiblesses qu'il ne veut en montrer. De sa main de feu, Lucifer a saisit le cœur glacé du prêtre et l'a écrasé avec la plus grande joie. Patiemment mais sûrement, la foi du Faucheur de Paris a vacillé et il est à présent au bord d'un précipice sans fond, privé de lumière. Alors pour endiguer cette passion qui dévore son corps et ses principes, Frollo prie. Il demande pardon à Dieu et le supplie de l'aider à surmonter cette épreuve. En proie à la torture, Frollo confesse avec ces quelques mots de latin ... Confiteor Deo omnipotenti beatae Mariae semper Virgini beato Michaeli Archangelo beato Joannni Baptistae sanctis apostolis Petro et Paulo omnibus Sanctis et tibi Pater quia peccavi nimis cogitatione verbo et opere mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa

[elvisattack]

In Corp Sanctis, Hijos de Padres y Ragazzas en La Tangente

Origen: In Corp Sanctis, Hijos de Padres y Ragazzas en La Tangente

[etienneignace-blog]

1. Un cadavre dessiné dans la chapelle des os (Capella dos ossos), Portugal. Suspendu à un mur construit à partir d'ossements humains se trouve le squelette séché presque complet d'un homme dont la peau desséchée recouvre encore la plus grande partie du cadavre. Vers le bas et à gauche est un cadavre séché de la même manière d'un petit enfant. L'idée derrière un tel usage choquant des cadavres d'humains était de rappeler aux visiteurs de la chapelle de la croyance catholique (particulièrement importante pour l'ordre franciscain) que le corps n'est qu'un vaisseau temporaire pour l'âme immortelle. Auteurs: Ken & Nyetta 2. Intérieur de la chapelle des Crânes à Czermna, Pologne. Auteur: Merlin 3 - 6. Santa Maria della Concezione dei Cappuccini, Crypte des capucins. 7. Chapelle ossuaire de l'église San Bernardino alle ossa à Milan: décoration baroque réalisée avec des os humains. Photo par Giovanni Dall'Orto. 8. Beinhaus Karner Hallstatt, Autriche 9. Vue des squelettes dans les catacombes de Paris, France Auteur:Colocho. 10. Catacombes de Paris, France. Auteur: Shadowgate. Domine Jesu Christe, Rex gloriae, libera animas omnium fidelium defunctorum de poenis inferni et de profundi lacu: libera eas de ore leonis, ne absorbeat eas tartarus, ne cadant in obscurum: sed signifer sanctus Michael repraesentet eas in lucem sanctam: * Quam olim Abrahae promisisti, et semini ejus. V. Hostias et preces tibi, Domine, laudis offerimus: tu suscipe pro animabus illis, quarum hodie memoriam facimus: fac eas, Domine, de morte transire ad vitam. * Quam olim Abrahae promisisti et semini ejus. Lux aeterna luceat eis, Domine: * Cum Sanctis tuis in aeternum: quia pius es. V. Requiem aeternam dona eis, Domine, et lux perpetua luceat eis: * Cum Sancis tuis in aeternum: quia pius es.

[micksloww]

cool

[rocktails]

In Corp Sanctis: “La gente se cansó de consumir basura y volvió a abrazar al rock”

In Corp Sanctis está en ascenso directo a fuerza de grandes canciones y un sonido cada vez más consolidado. Tanto en sus shows como en sus grabaciones. Acaban de sacar Eres Diferente, el tercer disco de la banda, y la evolución sonora es pronunciada. Esta vez cambiaron la metodología de grabación, recurrieron a la producción externa de Joaquín Crededio y salieron de la comodidad para estirar los límites de su música. El resultado son 7 canciones emocionantes, como un viaje interestelar, donde incurren en territorios que no habían explorado en sus dos discos anteriores y con un groove intenso. Por eso lo llamamos a Jero Alderete, el principal compositor de la banda, para que nos ayude a desvestir este nuevo material.

¿Cómo fue el proceso compositivo de este disco, que vinieron presentando a través de singles durante un largo periodo y en el que sumaron la colaboración de un productor externo por primera vez? 

Para nosotros fue una experiencia nueva. Antes vivíamos en una casa con una sala de ensayo y de ahí salían todos los discos de una manera casera. Esta vez el disco está como en una calidad HD, porque lo laburamos en un estudio y – como decís – con un productor externo. Nosotros tenemos una manera de trabajar bastante extraña, porque hacemos todo en una computadora. Generalmente yo grabo una maqueta en mi casa, después se lo presento a la banda. Ahí ellos van aportando sus ideas y mejorando esa maqueta. Así la maqueta va tomando poder y así queda la canción. Este disco nos llevó un año y medio en hacer las canciones, porque hay un momento donde no podes apurar las canciones y tuvimos que darle un tiempo para que vayan quedando bien.

¿Cómo laburás las letras? ¿Nacen como poemas que luego pretenden ser cantados o el disparador son los sonidos de cada canción?

Nosotros tratamos de focalizar las letras de acuerdo a lo instrumental. Si lo instrumental es muy viajero, tratamos de acomodarnos a ese entorno. Y tampoco son directas, se pueden interpretar de miles de maneras. Esa es la estética de la banda, jugar con eso y no ser tan explícitos.

El disco lo fueron presentando con una serie de singles y a su vez es un LP más corto que lo habitual. ¿Crees que en el futuro van a adoptar esta metodología de sacar single y dejar el “álbum” de lado?

Yo creo que estamos en una época donde las cosas suceden rápido. Con Internet y todo eso ya cada vez hay menos gente que escucha el disco entero. Nosotros estamos de acuerdo con esa modalidad, pero también somos de hacer esos discos cortos. Vamos directo al grano y tratamos de ser lo más efectivos posibles.

¿Cómo viven este buen momento de la escena nacional y ser una de las bandas que está en constante crecimiento dentro de ella?

Estamos muy contentos que se esté gesteando este movimiento, la escena está tomando mucha fuerza y nos pone muy contentos ser parte de ese movimiento. Vemos muy buena respuesta a la hora de salir a tocar. La gente va, quiere conocer propuestas nuevas y nos gusta que todo se generé de esa manera.

¿Qué pasó en con el rock que en un tiempo había quedado fuera de plano y ahora volvió a enamorar al público?

Es como una relación, a veces cortás y después volvés a querer a la chica. El rock en un momento fue aplastado por otros géneros de música que estaban más de moda. Ahora la gente se cansó de consumir esos estilos, se cansó de consumir basura y volvió a abrazar al rock. Que es lo más orgánico, lo más humano que hay – se podría decir.

¿Cómo proyectan este fin de año?

Actualmente estamos parados porque me quebré el pie, así que tuvimos que suspender un par de fechas, pero dentro de un mes volvemos al ruedo. La idea sería salir a tocar lo máximo que se pueda. Ya tenemos algunas fechas confirmada: 1 y 3 de noviembre en Mendoza, 2 de noviembre en San Juan, 18 de noviembre en Santiago del Estero y 7 de diciembre una fecha grande acá en Buenos Aires, presentando el disco.

  FOTO: Hef Prentice

La entrada In Corp Sanctis: “La gente se cansó de consumir basura y volvió a abrazar al rock” se publicó primero en Rocktails.

from In Corp Sanctis: “La gente se cansó de consumir basura y volvió a abrazar al rock”

[ca-se-passe-la-haut]

De la matière organique détectée à la surface de Cérès

Et voilà ! Il y a de la matière organique à la surface de Cérès, et c'est la première fois que de la matière organique est détectée in situ sur un corps de la ceinture d'astéroïdes. Cette découverte a été effectuée à l'aide du spectromètre imageur VIR (Visible and InfraRed) de la sonde Dawn actuellement en orbite de Cérès au niveau du cratère Ernutet situé dans son hémisphère nord.

Des composés organiques avaient déjà été observés dans certaines météorites et inférés à partir d'observations d'astéroïdes par des télescopes. Cérès a d'ailleurs des points communs avec les météorites riches en eau et en molécules organiques qu'on appelle des chondrites carbonatées.

Maria Cristina De Sanctis (Istituto Nazionale di Astrofisica, Rome) et son équipe publient leur découverte dans Science aujourd'hui. Ils y montrent que la matière organique observée ne peut pas avoir été apportée de l'extérieur mais provient plutôt des couches internes de la planète naine. Les carbonates, minéraux hydratés et autres roches argileuses qui avaient été détectées par Dawn à la surface de Cérès indiquaient déjà la présence d'un environnement aqueux chaud avec une activité chimique. Ce sont des indices forts permettant d'expliquer comment des composés chimiques auraient pu se former in situ dans Cérès. Les sels comme ceux formant les zones très réfléchissantes observées dans le cratère Occator ont également dû être apportés à la surface par un liquide selon les planétologues et géologues.

La plupart des composés organiques détectés sont situés dans une zone s'étendant sur environ 1000 km² au niveau du cratère Ernutet, sur sa bordure et en partie à côté, ainsi que dans de petites zones à quelques kilomètres de là. Un autre cratère distant de 400 km de Ernutet montre lui aussi une zone riche en matière organique (le cratère Inamahari).

Les signatures spectrales dans l'infra-rouge détectées par Dawn sont similaires à celles des hydrocarbures aliphatiques comme la kérite et l'asphaltite. Mais les spécialistes ne peuvent pas dire de quelles molécules exactes il s'agit ou comment elles ont pu se former. Ils estiment néanmoins que ce matériau s'est formé à l'intérieur de Cérès et a été apporté à la surface par une activité hydrothermale. Ils rejettent l'hypothèse d'un apport par un impact d'un petit corps car la concentration en matière organique est bien trop élevée et incompatible avec un apport par impact qui aurait pour effet de disperser la matière.

La détection de matière organique sur un corps comme Cérès a des implications sur l'histoire de la Terre et comment la vie y est apparue. De nombreuses hypothèses font état d'un apport de matière organique ayant formé les briques du vivant par des chutes de météorites. Cette hypothèse se trouve donc plutôt renforcée. 

Après avoir passé deux ans en orbite de Cérès, Dawn est aujourd'hui sur une orbite fortement elliptique s'éloignant jusqu'à 9350 km de la planète naine. Le 23 février prochain, une nouvelle manœuvre l'enverra à une altitude de 20000 km et dans un nouveau plan orbital dans le but d'étudier Cérès dans une toute nouvelle géométrie. A la fin du printemps, la position de Dawn sera telle qu'elle aura le Soleil dans le dos pour observer la surface de Cérès, qui sera alors plus brillante que jamais. Peut-être l'occasion de faire de nouvelles découvertes.

Référence

Localized aliphatic organic material on the surface of Ceres

M.C. De Sanctis et al.

Science. Vol. 355, February 16, 2017, p. 719

http://ift.tt/2lrO9NU  

Illustration

1) La matière organique détectée sur Cérès apparaît en fausses couleurs en fonction de sa densité (JPL-CALTECH/NASA, UCLA, ASI, INAF, MPS, DLR, IDA)

2) Le cratère Ernutet sur Cérès, la matière organique apparaît en rouge

(NASA/JPL-Caltech/UCLA/MPS/DLR/IDA)

via http://ift.tt/2lVS6bk

[klaufimiani]

(via https://www.youtube.com/watch?v=WrqhDb8LF2U)

[vinayv224]

A new National Cadet Corps (NCC) unit with a cadet strength of 104 was formally inaugurated in Alagappa University here on Wednesday. The unit, sancti from The Hindu - Home https://ift.tt/346NeWf

[elotroperiodismo]

IN CORP SANCTIS SICODELIA Y ROCK DE ARGENTINA (VIDEO)

IN CORP SANCTIS SICODELIA Y ROCK DE ARGENTINA (VIDEO)

Desde Argentina, llega In Corp Sanctis, una banda proveniente de Buenos Aires con influencias relacionadas al rock de los 60, específicamente a la psicodelia y al hard rock.

Está formada por cinco personas que, además de músicos, son productores.

La característica de ser sus propios gestores en cuanto a la grabación y a la producción les otorga una mayor libertad en cuanto a la búsqueda de…