#judecata lui Dumnezeu | Explore Tumblr Posts and Blogs

honey8and0milk · 11 days

Text

Nostalgia plajei....

Vol. O gandire mare, pentru cifra 14 - M. Daniela Mihaela

Era o dimineata… c-am racoroasa. Multa lume ar fi fost in patul lor dormind, dar eu stateam pe o plaja. Nu orice plaja, ci plaja copilariei mele. Aici se auzeau pescarusii din indepartare, si imi alineau indurerarea. Briza imi sufla fiori de gheata prin maduva spinarii, si ma facea sa lacrimez mai tare. Simtind cum inima imi bate mai tare. Lua pe sus si nisipul din imprejurime, iar particulele micute imi intrau in ochi. Incercam sa scot nisipul din ochi, insa am zarit rasaritul care abia incepuse. Soarele arata superb, si se reflecta pe tarmul marii ca intr-o oglinda. Acea imagine ma facea sa simt un sentiment arzator in pieptul meu, nemai-simtind vreodata aceste emotii. Arata ca o pictura familiara care as fi vazut-o in visele mele. Aerul rece imi taia respiratia, si imi usca buzele. Parul castaniu imi intra in fata de la vantul puternic, si imi desfacuse impletiturile facute de mai dinnainte. Cu cat ma apropiam mai mult de apa marii, cu atat de mult simteam focul din piept incepuse sa arda mai tare. Eram desculta si unele scoici imi intrase in talpi. Uitandu-ma mai bine, puteam vedea ca fiecare dintre scoici era speciala in felul ei, laolalta cu defectele ei. Defapt defectele scoicii o evidenteau mai tare, si o facea mai unica decat celelalte. Prin nisipul noioros ,o stea de mare se ratacise cu ajutorul valurilor de mare. Imi adusesem aminte de cand eram copila ,iubeam stelele de mare.

Imi amintesc ca aveam multe visuri si dorinte, pe cand sa ajung mare. Dar putine le-am indeplinit. Putine? Ma scuzati… Adica niciuna! Doresc sa fiu dinnou copil, fara nicio boala, ingrijorare, niciun stress si nimic otravitor pe suflet. Sa pot retrai acele clipe dinnou. In liniste sufleteasca, si neavand habar de aceasta lume putreda.

Dintr-o data simtisem un val rece, trecand peste picioarele mele. Eram uimita la cat de curata era apa marii. La fel de uimita de linistea din imprejur. Eram singura de pe plaja, si ma simteam in siguranta. Ce sentiment ciudat. Siguranta pe care n-am mai simtit-o de ani intregi. Ca si copil nu poti simti pericolul, si nici consecintele.

Oricum de cand crescusem ,tot mai singura ma simteam. Parca tot mai multe persoane ma uitau, prin gandurile lor ingramadite. Dar atunci… era sinfonia valurilor si a pescarusilor cu mine. Nu eram singura in momentul acela, ci eram impreuna cu creatiile lui Dumnezeu . Simteam in sfarsit ca cineva ma intelege, chiar daca ar fi sunat ciudat.

In viata asta facusem multe decizii regretabile. Dar asa a devenit viata omului, initial omul era perfect fix dupa cum l-a creat Dumnezeu. Dar din cauza vicleanului de “sarpe”, Adam impreuna cu Eva au facut cel mai mare pacat care a schimbat intreaga lume. Ci au mancat marul din pomul cunoastereii a binelui si raul. Deci eu n-am putut sa evit pacatul, si daca mi-sar fi dat decizia sa schimb situatia din care eram. Tot nu as fi putut. Noi oamenii nu suntem in stare sa schimbam o viata putreda in una mai buna. Nici daca am avea o inteligenta mai inalta, si am fi unul dintre cei mai destepti oameni. Deoarece nu se compara cu puterea creatorului nostru. Ar fi penibil ca un om sa se creada mai spre sus decat un dumnezeu. Insa in zilele din acestea, se intample cat mai des. Oamenii nu mai au frica de Dumnezeu, si sunt egoisti. Crezand ca destinul se afla in mana lor propie, si pot alege ce sa se intample. Jucandu-se cu focul, zdrobind betonul, si arzand gheata. Iubind sa taie si sa spanzure pe cine vor ei. Arantu-si prostia si rusinea oamenilor. Ca intr-un final… sa le vina sfarsitul perioadei lor de aur.

Nimeni nu scapa de judecata. Poti primi devreme sau mai tarziu, dupa cum ai dat. (de continuat)

----------------------------------

Aceasta mica compunere am scris-o initial pentru un concurs de la scoala. Insa nu l-am mai terminat fiidnca nu respecta subiectul dat din partea concursului. Si am facut alta compunere,iar acesta l-am abandonat crezand ca intr-o buna zi o sa-l pot termina.

UItati ca astazi am avut inspiratia sa-l pot continua, si sa-r putea in cateva zile cand mai am timp sa-l termin de asemenea.

Daca aveti niste sfaturi pentru felul in care am scris... Va rog frumos sa imi spuneti! Va multumesc ca v-ati folosit timpul pretios si l-ati citit. <3

#writing #romanian language #nostalgia #young writer #help out #text #essay

1 note · View note

dininimapentrumine · 10 months

Text

Proiectul Împreună (334)

https://youtu.be/GSKzrr2cgNk RUGĂCIUNEA DE ASTĂZI: Duhul Domnului ne avertizează de faptul că: judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu. 1 Petru 4:17. Având în vedere această perspectivă să ne rugăm pentru toți acei care împărtășesc nădejdea mântuirii din bisericile penticostale și să ne: • Îngrijim de starea noastră spirituală în perspectiva judecății finale. • Întărim prin Duhul în…

View On WordPress

0 notes

laudeluidumnezeucelatotputer · 4 years

Video

youtube

Video de mărturie creștină „Să trăiești puțină asemănare umană e, cu siguranță, minunat” Adevărata experiență a unui creștin

„Să trăiești puțină asemănare umană e, cu siguranță, minunat” este o mărturie a unui creștin care experimentează judecata și mustrarea cuvintelor lui Dumnezeu. Personajul principal preia sarcina de regizoare de film în biserica ei și, după ce vede că lucrarea ei obține niște rezultate, începe să simtă că e un talent indispensabil. Firea ei devine din ce în ce mai arogantă: vrea mereu să aibă ultimul cuvânt în datoria ei și refuză să asculte sugestiile fraților și surorilor. De asemenea, le vorbește de sus altora, îi constrânge pe frații și surorile ei și perturbă lucrarea bisericii. După ce e îndepărtată de la datoria ei, prin citirea cuvintelor lui Dumnezeu și reflectând asupra ei înseși, ea dobândește înțelegere despre natura ei satanică plină de aroganță și vanitate și nu mai este la fel de obraznică. Când întâmpină probleme, caută în mod intenționat adevărul și ascultă opiniile altora, trăind, în cele din urmă, asemenea oamenilor. Experimentează ea însăși că judecata și mustrarea lui Dumnezeu sunt dragostea Lui adevărată și mântuirea omenirii.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#marturii crestine #judecata lui dumnezeu #cuvântul lui dumnezeu #mustrarea

2 notes · View notes

khadijatries · 5 years

Text

Part 3: Different

The night was quite here, and long lamps lit a concrete path between houses. So many houses, so close together. It was unlike anything Cardan had ever seen before.

In Elfhame, there were vast, sprawling manors, and castles under hills. The lower class Faerie lived in cottages scattered across mountains, bear rivines, but never this...

This organized.

He was feeling conscious of his new outward firm, even though they hadn't even come into contact with humans yet, and even though it wasn't real. He kept reaching up to his ears to feel their point and swishing his tail to remind himself it was all pretend.

Beside his anticipation at merely laying his eyes on Jude, he now felt a buzzing thrum in his veins that was wholly unfamiliar.

Perhaps being away from Faerie made the King lightheaded, he thought writing off his most inner thoughts.

His most secret self thought that the Mortal world was beautiful. Peaceful. Welcoming.

As he walked past the houses in neat rows, their little gardens and pot plants greeted him, suddenly shooting from the soil with renewed vigor. As though they'd been starved, and Cardan was their sustenance. It made him was to be... Gleeful, at best.

He wanted to giggle, or jump up and down, or just show his appreciation on the outside.

He pushed down the feeling, though. Even if he was almost completely alone, even if nobody would know.

He didn't know how to let himself enjoy any experience.

As it was, this whole situation was so surreal. But he was done questioning himself. He was in charge of his own destiny now.

And his fancy this moment, however twisted, however depraved, was to see her.

"How much farther, Mel?"

"We have arrived, King Cardan Greenbriar." he stopped before a rather tall house, Cardan thought.

Well, at least the High Queen of Faerie was not living in poverty.

He looked around, and realized he didn't notice that the landscape had changed. There were lots of these tall houses, but the road had turned dirtier, the plants scarcer.

"Is this where the wealthy mortals live?" He looked up, wondering where in that building she was.

"On the contrary, King Cardan Greenbriar. The people who live here don't own much."

"what do you mean people? Are Jude and Vivian living with others?" perhaps they had found her mother's family.

"No King Cardan Greenbriar. This is what is known as an apartment building. It is many little houses, placed close together. Humans have a strange idea about lands. They trade it, even."

"Trade LAND?" Cardan was incredulous. The nerve to put monetary value onto the Earth itself. It reminded him why he despised humans again.

Melvine was going to say something, but before he could, the little door to the apartment building swung open.

Jude stamped unceremoniously out of the building, letting the door swing shut loudly.

Cardan felt like he was dreaming. He shut his eyes tightly, and then opened them widely.

Yes, it was her. Right there.

It wasn't so much that she was there, that was shocking. More that, even at this distance, she looked... Different.

She was wearing the pants that he was wearing, and a Hoo Dee too. It hung on her body in a not very flattering way.

And her hair. Her Hair.

Gone were the endless waves he felt he could drown in, cut choppily around her neck.

She stamped more angrily, going back and forth on the side walk, mumbling to herself.

She must be cussing horrendously, Cardan thought, and that made him want to laugh.

Jude.

Jude. Jude. Jude.

Right within reach.

This moment wasn't at all what he thought it would be. And he had considered lots of different ways it might go.

He was content here, hidden in the shadow of a building, watching her be alive and okay. He could have sworn marrying her, making her queen, had done something to him.

He didn't lust for her, not now. He didn't want to go right up to her and kiss the daylights out of her. He only wanted to watch her be immature and annoyed for a while longer.

She grabbed a bicycle off the wall, and was about to mount it when she paused for the first time in her riot. She let it fall back against the wall.

Melvine let out a squeak and began to push Cardan away, around the corner, but it was too late.

Jude turned around swiftly, and there eyes locked.

She didn't look surprised. Not in the least.

The ends of her lips lifted in a daring sneer.

49 notes · View notes

saintelegembisericaluidumnezeu · 5 years

Text

Capitolul 18

Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin o parte din firea Sa; firea Lui nu poate fi pe deplin exprimată în cuvinte, deci, aceasta arată cât de multă bogăție există în El. Ceea ce oamenii pot vedea și atinge este, la urma urmei, limitat, la fel cum este și abilitatea oamenilor. Deși cuvintele lui Dumnezeu sunt clare, oamenii sunt incapabili să înțeleagă pe deplin. La fel ca aceste cuvinte: „Într-o lucire de fulger, fiecare animal este dezvăluit în adevărata sa formă. Tot astfel, iluminate de lumina Mea, ființele umane și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară. O, de s-ar răsturna în sfârșit lumea coruptă a trecutului în apa murdară și, scufundându-se sub suprafața apei, s-ar dizolva în noroi!”.

Toate cuvintele lui Dumnezeu conțin ființa Sa și, chiar dacă oamenii sunt toți conștienți de aceste cuvinte, ei nu le-au cunoscut niciodată înțelesul. În ochii lui Dumnezeu, toți cei care I se împotrivesc sunt dușmanii Săi, adică, cei care aparțin duhurilor rele sunt animale. De aici se poate observa situația actuală a bisericii. Toți oamenii se examinează pe ei înșiși sub iluminarea cuvintelor lui Dumnezeu fără a fi supuși lecțiilor de morală sau certării, fără a trece prin expulzarea directă sau printr-o parte a metodelor umane sau fără a fi scoși în evidență de către alți oameni și văd foarte clar, sub perspectiva unui „microscop”, cât de multă boală există, de fapt, în interiorul lor. În cuvintele lui Dumnezeu, fiecare fel de duh este clasificat și este descoperită forma originală a fiecăruia. Duhurile îngerilor devin din ce în ce mai iluminate și mai luminate, astfel, ceea ce a spus Dumnezeu, că ei „și-au recăpătat sfințenia pe care o aveau odinioară,” se bazează pe rezultatele finale obținute de Dumnezeu. Desigur, acum nu se poate realiza încă, pe deplin, aceasta – este doar o anticipare. Prin aceasta este văzută voia lui Dumnezeu și arată că un mare număr de oameni vor cădea în cuvintele lui Dumnezeu și vor fi înfrânți în procesul în care toți oamenii devin, treptat, sfinți. „Dizolvat în noroi,” care este menționat aici, nu este contradictoriu cu faptul că Dumnezeu distruge lumea cu foc, iar „fulgerul” se referă la mânia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu va emite marea Sa mânie, întreaga lume va experimenta, drept urmare, tot felul de dezastre, ca de exemplu eruperea unui vulcan. Stând deasupra bolții cerești, se poate vedea că, pe pământ, se apropie zi de zi tot felul de calamități asupra întregii omeniri. Privind în jos de la înălțime, pământul este ca o varietate de scene înainte de un cutremur. Apa fierbinte și lava curg peste tot, munții se mișcă și lumina rece strălucește pretutindeni. Întreaga lume s-a scufundat în foc. Aceasta este scena în care Dumnezeu Își emite mânia și este timpul judecății Lui. Toți cei care sunt cu trup nu vor putea să scape. Astfel, războaiele între țări și conflictele dintre oameni nu vor fi necesare pentru a distruge întreaga lume, dar ea se va „bucura, în mod conștient,” de leagănul mustrării lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea scăpa de ea și, unul câte unul, vor trece prin aceasta. După aceea, întregul univers va scânteia, din nou, cu o strălucire sfântă și întreaga omenire va începe iarăși o nouă viață. Și Dumnezeu Se va odihni deasupra universului și va binecuvânta, în fiecare zi, întreaga omenire. Cerul nu va fi insuportabil de pustiu, ci va recupera vitalitatea pe care nu a avut-o de la crearea lumii, iar „a șasea zi” va fi atunci când Dumnezeu va începe o nouă viață. Dumnezeu și omul vor intra, cu toții, în odihnă, iar universul nu va mai fi tulbure sau murdar, ci va câștiga reînnoirea. De aceea, Dumnezeu a spus: „Pământul nu mai este calm și tăcut, cerul nu mai este pustiu și trist”. În Împărăția cerurilor nu a existat niciodată nedreptate sau emoții umane sau oricare din firile corupte ale omenirii, deoarece nu este prezentă tulburarea Satanei. Toți oamenii sunt capabili să înțeleagă cuvintele lui Dumnezeu, iar viața în cer este o viață plină de bucurie. Toți cei din cer au înțelepciune și demnitatea lui Dumnezeu. Din cauza diferențelor dintre cer și pământ, cetățenii cerului nu sunt numiți de către Dumnezeu „oameni”, ci „duhuri”. Aceste două cuvinte au diferențe esențiale, iar acum, cei la care se face referire ca „oameni” au fost toți corupți de Satana, în timp ce „duhurile” nu au fost corupte. În cele din urmă, Dumnezeu va schimba toți oamenii de pe pământ pentru a avea caracteristicile duhurilor din cer, iar aceștia nu vor mai trece prin tulburarea Satanei. Acesta este sensul adevărat al cuvintelor: „Sfințenia Mea s-a dus peste tot în univers”. „Pământul, în starea sa primordială, aparține cerului, iar cerul este unit cu pământul. Omul este legătura care unește cerul cu pământul și, datorită sfințeniei sale, datorită reînnoirii sale, cerul nu mai este ascuns de pământ, iar pământul nu mai este tăcut față de cer.” Acest lucru este spus cu referire la oamenii care au duhurile îngerilor și, în acel moment, îngerii vor putea să coexiste din nou, în mod pașnic, să-și recapete starea inițială și să nu mai fie împărțiți între cele două tărâmuri ale cerului și pământului din cauza trupului. Îngerii de pe pământ vor putea să comunice cu îngerii din cer, oamenii de pe pământ vor cunoaște tainele cerului, iar îngerii din cer vor cunoaște secretele lumii umane. Cerul și pământul vor fi unite, fără nicio distanță între ele. Aceasta este frumusețea realizării Împărăției. Este ceea ce vrea Dumnezeu să îndeplinească, și este, de asemenea, ceva după care tânjesc toți oamenii și toate duhurile. Însă cei din lumea religioasă nu știu nimic despre aceasta. Ei doar Îl așteaptă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb, pentru a le lua sufletele, lăsând „gunoiul” pretutindeni pe pământ (gunoiul se referă la cadavre). Nu aceasta este o noțiune a tuturor oamenilor? De aceea, Dumnezeu a spus: „Oare cum ar putea lumea religioasă să nu fie distrusă de autoritatea Mea pe pământ?”. Datorită realizării poporului lui Dumnezeu pe pământ, lumea religioasă va fi răsturnată. Acesta este adevăratul sens al cuvântului „autoritate” despre care a vorbit Dumnezeu. Dumnezeu a spus: „Există cineva care, în ziua Mea, să-Mi facă numele de rușine? Toate ființele umane își îndreaptă privirile respectuoase spre Mine și, în inima lor, Mă strigă în taină”. Aceasta este ceea ce a spus El despre consecințele distrugerii lumii religioase, care se va supune, în întregime, în fața tronului lui Dumnezeu datorită cuvintelor Sale și nu va mai aștepta ca norul alb să coboare sau să vegheze cerul, ci va fi cucerită înaintea tronului lui Dumnezeu. Prin urmare, „în inima lor, Mă strigă în taină”- acesta este rezultatul lumii religioase, care va fi cucerită, în întregime, de către Dumnezeu și doar acest lucru se numește atotputernicia lui Dumnezeu – doborând oamenii religioși, cei mai răzvrătiți din omenire, astfel încât, ei nu-și vor mai păstra niciodată propriile noțiuni, ci Îl vor cunoaște pe Dumnezeu.

Deși cuvintele lui Dumnezeu au prezis, în mod repetat, frumusețea Împărăției, au vorbit despre diferitele ei aspecte și au descris-o din perspective diferite, ele încă nu pot exprima pe deplin fiecare condiție din Epoca Împărăției, deoarece, capacitatea oamenilor de a primi este prea deficitară. Toate cuvintele vorbirilor Lui au fost rostite, dar oamenii nu s-au uitat la ele printr-o lentilă, ceea ce a făcut ca oamenii să fie încă neclari și să nu înțeleagă și chiar să fie zăpăciți și confuzi. Acesta este cel mai mare defect al trupului. Deși, în inimile lor, oamenii doresc să-L iubească pe Dumnezeu, ei I se împotrivesc din cauza tulburării lui Satana, deci, Dumnezeu a atins, în repetate rânduri, inimile indiferente și stupide ale oamenilor, astfel încât ele să poată reînvia. Tot ceea ce Dumnezeu expune este urâțenia Satanei, deci, cu cât sunt mai aspre cuvintele Lui, cu atât este mai rușinat Satana și, cu atât sunt mai capabile inimile oamenilor să nu fie legate și dragostea oamenilor să poată fi trezită. Acesta este modul în care lucrează Dumnezeu. Deoarece Satana a fost expus și deoarece i-au fost ghicite intențiile, nu mai îndrăznește să ocupe inimile oamenilor și, astfel, îngerii nu mai sunt deranjați. În felul acesta, ei Îl iubesc pe Dumnezeu cu toată inima și mintea lor. Ei doar atunci arată că adevăratul lor caracter Îi aparține lui Dumnezeu și că ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Doar pe această cale, ei pot realiza voia lui Dumnezeu. „În inimile lor, a fost stabilit un loc pentru Mine. Nu Mă voi mai întâlni cu dezgustul sau renunțarea printre oameni, căci lucrarea Mea cea mare a fost deja îndeplinită și nu mai este zădărnicită.” Acesta este înțelesul a ceea ce a fost descris mai sus. Din cauza tulburării lui Satana, oamenii nu sunt capabili să găsească timp pentru a-L iubi pe Dumnezeu, ei sunt întotdeauna încurcați de lucrurile lumii și sunt amăgiți de Satana, astfel încât ei acționează din confuzie. De aceea, Dumnezeu a spus că omenirea a „trecut prin atâtea greutăți ale vieții, atâtea nedreptăți de la lume, atâtea urcușuri și coborâșuri ale lumii, dar acum ei locuiesc în lumina Mea. Cine nu plânge la nedreptățile de ieri?”. După ce oamenii au auzit aceste cuvinte, ei se simt ca și cum Dumnezeu ar fi partenerul lor de suferință, i-ar compătimi și, în acel moment, Și-ar vărsa năduful pe om. Ei simt, dintr-o dată, durerea lumii umane și gândesc: „Nu este acest lucru adevărat – eu nu m-am bucurat niciodată de nimic în lume. De când am ieșit din pântecul mamei mele și până acum, am experimentat viața umană și nu am câștigat nimic, dar am suferit extrem de mult. Este chiar o viață goală! Iar acum sunt atât de corupt de Satana! O! Dacă nu ar fi mântuirea lui Dumnezeu, când va sosi momentul morții mele, oare nu voi fi trăit o viață întreagă în zadar? Oare are viața omului vreo însemnătate? Nu este de mirare că Dumnezeu a spus că totul este pustiu sub soare. Dacă Dumnezeu nu m-ar lumina astăzi, eu aș fi în continuare în întuneric. Este atât de jalnic!”. Când se gândesc la acest lucru, ei consideră oarecum în sinea lor: „Dacă nu pot câștiga făgăduința lui Dumnezeu, cum pot eu continua să experimentez viața?”. Toată lumea care va citi aceste cuvinte, va plânge zdravăn la rugăciune. Aceasta este psihologia umană. Dacă spui că cineva poate citi aceasta fără să aibă nicio reacție, acest lucru este pur și simplu imposibil, decât dacă acea persoană are o tulburare psihică. Dumnezeu dezvăluie, în fiecare zi, stările multor feluri de oameni. Câteodată, El dă frâu liber plângerilor, în numele lor. Uneori, El îi ajută pe oameni să depășească și să treacă printr-o anumită situație. Alteori, El atrage atenția, în locul oamenilor, asupra transformărilor lor. În caz contrar, oamenii nu ar ști cât de ample ar fi viețile lor. Uneori, Dumnezeu atrage atenția asupra experiențelor oamenilor în realitate, iar, alteori, El le evidențiază imperfecțiunile și defectele. Câteodată, El le face noi cerințe și, uneori, le atrage atenția asupra gradului lor de înțelegere despre El. Cu toate acestea, Dumnezeu a spus, de asemenea: „Am auzit cuvintele rostite din inimă și povestirile spuse de atât de mulți oameni despre experiențele dureroase în mijlocul suferinței. Am văzut atât de mulți, în cele mai disperate situații, care și-au oferit, fără greș, loialitatea față de Mine și am privit atât de mulți, în timp ce mergeau pe cărarea stâncoasă, luptându-se să găsească o cale de ieșire”. Aceasta este o descriere a caracterelor pozitive. În fiecare episod al „dramei istorice” au fost atât personaje pozitive, cât și negative, astfel că, după aceea, Dumnezeu a dezvăluit și urâțenia personajelor negative. Astfel, doar prin contrastul „trădătorilor”, sunt dezvăluite loialitatea neclintită și curajul neînfricat al „oamenilor drepți”. În toate viețile oamenilor există elemente negative și, fără excepție, elemente pozitive. Dumnezeu dezvăluie, în aceste două ipostaze, adevărul despre toți oamenii, astfel încât trădătorii își vor pleca capetele și-și vor recunoaște păcatele astfel încât oamenii curați la suflet vor continua, încurajați fiind, să fie loiali. Semnificația implicită a cuvintelor lui Dumnezeu este foarte profundă. Uneori, oamenii se îndoaie de râs după ce le citesc și, câteodată, își pleacă capetele în tăcere. Uneori, ei se lasă pradă amintirilor, alteori plâng amarnic și își recunosc păcatele, uneori bâjbâie și alteori caută. În ansamblu, există transformări în reacțiile oamenilor datorită diferitelor fundale ale cuvintelor lui Dumnezeu. Când o persoană citește cuvintele lui Dumnezeu, uneori, spectatorii pot chiar să creadă, în mod eronat, că acea persoană este un bolnav psihic. Ai putea să te uiți la: „Și, astfel, nu mai sunt dispute controversate și, urmând cuvintele care ies de la Mine, feluritele „arme” ale epocii moderne sunt, de asemenea, retrase”. Cuvântul „arme” este o glumă suficientă pentru o zi întreagă, iar oamenii, fără să-și dea seama, atunci când se gândesc la „arme”, se vor amuza în secret. Nu-i așa? Oare tu nu ai râde din cauza aceasta?

Când râzi, nu uita să înțelegi cerințele lui Dumnezeu de la omenire și nu uita să vezi condițiile reale ale bisericii: „Întreaga omenire a revenit la normal și a început o viață nouă. Existând în noul mediu, un număr considerabil de oameni se uită în jurul lor, simțindu-se ca și cum ar fi intrat într-o lume nou-nouță și, din acest motiv, ei nu se pot adapta imediat la mediul lor actual sau nu se pot îndrepta direct spre calea cea dreaptă”. Acestea sunt condițiile reale actuale ale bisericii. Nu fi prea îngrijorat pentru intrarea imediată a tuturor oamenilor pe calea cea dreaptă. Imediat ce lucrarea Duhului Sfânt a progresat până la un anumit pas, toți oamenii vor intra în ea, fără să-și dea seama. Când vei înțelege esența cuvintelor lui Dumnezeu, vei ști la ce pas a lucrat Duhul Său. Voia lui Dumnezeu este: „Eu doar administrez, în funcție de faptele sale nedrepte, o măsură adecvată de «educație», pentru a permite mai bine tuturor să ajungă pe calea cea dreaptă”. Acesta este modul lui Dumnezeu de a vorbi și de a lucra și este, de asemenea, cărarea particulară de practică a omenirii. După aceasta, El a indicat, pentru oameni, una dintre stările omenirii: „Dacă ființele umane nu sunt dornice să se bucure de fericirea supremă care este în Mine, tot ce pot Eu face este să aprob dorințele lor și să-i trimit în Adânc.” Dumnezeu a vorbit cuprinzător și a lăsat oamenii fără nicio șansă de a se plânge. Aceasta este exact ceea ce este diferit între Dumnezeu și om. Dumnezeu vorbește mereu cu omul, în mod deschis și liber. Sinceritatea Lui poate fi văzută în fiecare dintre cuvintele Sale, făcându-i pe oameni să se pună în locul Său și, de asemenea, determinându-i să poată „să-și pună sufletul pe tavă” pentru ca Dumnezeu să vadă ce caracter are fiecare. Dumnezeu nu a aplaudat niciodată credința sau dragostea unei persoane, însă, a făcut întotdeauna cerințe oamenilor și le-a expus urâțenia. Acest lucru arată cât de mică „statură” au oamenii și cât de deficitară este „constituţia” lor. Ei trebuie să facă mai mult „exercițiu” pentru a se revanșa pentru acest lucru, de aceea Dumnezeu întotdeauna Se mânie pe oameni. Într-o zi, când Dumnezeu va fi dezvăluit întregul adevăr despre omenire, oamenii vor fi compleți, iar Dumnezeu va fi în largul Său. Oamenii nu-L vor mai înșela pe Dumnezeu, iar El nu-i va mai „educa”. După aceea, oamenii vor putea să „se descurce singuri”, dar acum nu este timpul. Mai există încă multe care sunt „contrafăcute” în oameni, deci, ei au nevoie de câteva runde de examinare și să fie stabilite mai multe „puncte de control” pentru ca „taxele” omenirii să poată fi plătite la fiecare punct de control. Dacă există încă bunuri contrafăcute, atunci, acestea vor fi confiscate și nu pot fi vândute, iar apoi, acel lot de mărfuri ilegale va fi distrus. Nu este acesta un lucru bun de făcut?

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

#biserica lui dumnezeu #Dumnezeu Atotputernic #Binecuvântarea lui Dumnezeu #Împărăției cerurilor #Judecata lui dumnezeu #Harul lui Dumnezeu #Cuvântul lui Dumnezeu #voia lui dumnezeu #Cunoașterea lui Dumnezeu

1 note · View note

evanghelialuidumnezeu-blog · 5 years

Video

Experienţele adevărate ale creștinilor din China „Credința în Dumnezeu 2 - După căderea Bisericii” Film creștin subtitrat

De când Partidul Comunist Chinez a venit la putere, acesta a suprimat și a persecutat încontinuu creștinătatea și catolicismul, pentru a eradica în întregime toate credințele religioase și a stabili China drept zonă atee. În special de când Xi Jinping a devenit președinte, atacurile PCC asupra credinței au ajuns la un punct maxim și chiar și Biserica patriotică aprobată oficial este eradicată și crucile sunt demolate. Yu Congguang este un evanghelist care face o evadare periculoasă dintr-un arest în masă al PCC.

Ulterior, el ajunge acasă la creștinul Chen Song'en din cadrul mișcării Bisericii patriotice. Clădirea bisericii mișcării din care face parte Chen Song'en este demolată de PCC, iar unele persoane din cadrul bisericii, după ce ascultă învățăturile pastorilor și prezbiterilor lor, se roagă pentru regimul PCC, crezând că, dacă procedează astfel, sunt fideli cuvintelor Domnului Isus: „Iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută” (Matei 5:44). (NTLR®) Totuși, mulți credincioși sunt confuzi, deoarece, în ciuda faptului că s-au rugat atât de mulți ani ca PCC să fie binecuvântat, acesta nu s-a pocăit, ba chiar le-a dărâmat biserica. Ei se întreabă: oare a te ruga pentru PCC chiar este conform voii lui Dumnezeu? Congregația dezbate chestiunea, dar nu poate ajunge la o concluzie. Mai târziu, citind cuvintele lui Dumnezeu și prin părtășia lui Yu Congguang și a colegului său, Chen Song'en și ceilalți află adevăratul sens al învățăturii Domnului Isus: „iubiți-vă dușmanii”. De asemenea, ei obțin discernământ privind esența satanică a PCC, care este de a I se opune lui Dumnezeu și de a urî adevărul, și văd clar consecințele periculoase ale faptului de a urma pastorii și prezbiterii pe calea patriotică și de a se baza pe protecția unei puteri conducătoare satanice…

Enunț special: Această producție video a fost produsă în scopuri non-profitabile de către Biserica lui Dumnezeu Atotputernic. Actorii care apar în această producție joacă în scop non-profitabil și nu au fost plătiți în niciun mod. Acest videoclip nu poate fi distribuit niciunei părți terțe pentru profit și sperăm că fiecare îl va distribui în mod liber. Când îl distribuiți, vă rugăm să notați sursa. Fără acordul Bisericii lui Dumnezeu Atotputernic, nicio organizație, niciun grup social sau individ nu poate falsifica sau reprezenta în mod greșit conținutul din acest videoclip.

#Filme crestine #Biserica lui Dumnezeu Atotputernic #Dumnezeu Atotputernic #Domnul Isus Hristos #binecuvantare #a doua venire a lui isus #cuvântul lui dumnezeu #Cunoașterea lui Dumnezeu #judecata lui Dumnezeu

1 note · View note

cercetandbisericaluidumnezeu · 5 years

Video

youtube

Film creștin „Dorință arzătoare” Segment 3 - Cine va fi răpit primul când va veni Domnul?

Mulți dintre cei care cred în Domnul au convingerea că, atât timp cât fac sacrificii, se consumă și lucrează din greu, cu certitudine vor fi printre primii care vor fi răpiți. Dar există un temei pentru așa ceva în cuvintele Domnului? Domnul Isus a spus, „Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi” (Matei 19:30). (NTLR®) „Oile Mele ascultă glasul Meu” (Ioan 10:27). (NTLR®) Este clar că răpirea cuiva este determinată de capacitatea lui de a auzi glasul lui Dumnezeu. Cei care aud primii glasul Lui și acceptă arătarea și lucrarea Lui sunt fecioarele înțelepte și ei vor fi primii răpiți.

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Vă invităm să vizionați mai multe conținuturi despre diferitele numele lui Dumnezeu.

#Revenirea lui Isus #Judecata din zilele de pe urmă #Împărăția lui Dumnezeu

1 note · View note

spiritual123 · 4 years

Photo

Ahaşver (vI)

Thales din Argos către Empedocle,

fiul lui Miles din Atena:

de Înţelepciunea Dumnezeului Răstignit

- bucură-te!

Ascultă, Empedocle, - am să-ţi povestesc o mare întâmplare despre aceea cine a pornit la drum în ziua fatală a răstignirii lui Dumnezeu, cât şi despre aceea cine este pe acest drum până în prezent şi va călători până se va îndeplini totul ce este prezis de Răstignit despre ultimele zile ale planetei Pământ.

Larg era drumul pe care urca spre Golgota Jertfa Dumnezeiască, căci larg este orice drum ce duce la suferinţă, şi îngust este drumul ce duce la fericire. O căldură chinuitoare a înfierbântat solul argilos presărat cu gropi şi brazde adânci de la roţi. În tăcerea mormântală a căldurii de amiază s-a oprit stihia aerului, care încă nu îndrăznea să creadă ceea ce se săvârşea pe Pământ...

Pe drum cu răcnete şi urlete se mişca o gloată uriaşă de oameni. Înainte cu un pas regulat de ostaş mergea un centurion vârstnic fără patimă, iar după el - doi soldaţi. O mulţime nenumărată de băieţi huiduind înconjurau ceea ce urma după ei - un grup din trei oameni însângeraţi, bătuţi, care târâiau pe spinare cruci gigantice.

Eu, Thales din Argos, n-am să-l descriu pe Acela care mergea înainte şi spre care au fost îndreptate huiduielile şi urletele turmei omeneşti din jur. N-am s-o fac fiindcă în limba ta, Empedocle, nu sunt nici cuvinte, nici culori pentru redarea Iubirii Dumnezeieşti, amestecate cu suferinţă omenească, ce luminau faţa blândă dar totodată de o înţelepciune supraomenească a Galileeanului. Urmele de sânge pe el numai adânceau marea şi cumplita taină ce lumina această faţă cu aripile-i.

După El mergea un uriaş idumeean care mândru şi uşor purta pe umeri povara giganticei cruci. Ochii lui mari ardenţi cu mare dispreţ priveau gloata - ochi în care se reflectau privirile muribunde a zeci de victime care au căzut de mâna celui mai cumplit tâlhar de pe drumul Tyrului. Tăcut, scăldat de şiroaie de sudoare şi sânge, mergea el, şi numai uneori, când mulţimea înghesuia prea mult pe cel care mergea înainte, el slobozea un răcnet dens şi sălbatec a unui leu îmbătat de sânge, şi mulţimea se arunca în părţi, iar soldaţii romani care mergeau pe lături tresăreau şi strângeau mai tare mânerele săbiilor. Complet aplecat la pământ sub povara crucii, abia-abia se târa după ei al treilea. Sângele şi sudoarea se amestecau pe faţa lui cu lacrimi; acestea însă nu erau lacrimi de disperare – erau lacrimi de frică dezgustătoare; el urla trist aidoma unei hiene vânate, întruna plângându-se cu voce tare de nedreptatea judecăţii, ce l-a condamnat la moarte ruşinoasă pentru o crimă nesemnificativă. Iar pe faţa lui, cu ochi tulburi şi puroiaţi, erau clar vizibile toate viciile şi căderile lumii întregi, amestecate cu cea mai josnică şi dezgustătoare frică pentru viaţa sa.

Mulţimea care năvălea din urmă, ca oricare turmă omenească, - era puturoasă şi proastă. Trântori, care abia s-au trezit după beţia de noapte, mulţime nenumărată de săraci mizerabili, fanatici, urlând frenetic despre hulirea Aceluia care mergea înainte şi batjocorindu-l cu plăcere răutăcioasă, pur şi simplu animale indiferente, bucurându-se de apropiata privelişte, femei desfrânate, etalându-se cu haine de lux şi culorile false ale feţei, iar între aceştia - grupuri de oameni cu importanţă, bine îmbrăcaţi, raţionalizând motivat despre necesitatea de a-l executa pe îndrăzneţul Nazoreu, care a cutezat a critica clasa dominantă din stat şi a submina din rădăcină orice respect faţă de ea. Aceştia erau saducheii.

Doar ocazional în înghesuială se observau cărturarii palizi, meditativi, obosiţi şi neglijent îmbrăcaţi – savanţii, pe feţele cărora se putea citi efortul chinuitor de a ghici enigma nedezlegată: De ce atât de trist era aseară, la şedinţa de noapte a Sinedriului, marele şi înţeleptul Caiafa; de ce el a poruncit să se distrugă toate înscrierile despre cel care acum mergea spre răstignire din neştiute motive - Învăţătorul din Nazaret, care cunoştea aşa de bine Scriptura şi proorocii, Învăţătorul, care era atât de respectat de înţelepţii Nicodim şi Gamaliel, şi, în sfârşit, cel mai important - despre ce şopteau atât de mult şi trist într-un colţ al curţii Caiafa cu tânărul ucenic al condamnatului spre răstignire, Ioan? Şi ce însemnau ultimele cuvinte ale lui Caiafa: «Onorabili fraţi, aleşii lui Israel! Saducheii cer executarea lui Iisus Nazarineanul, numit în popor Christos. Dacă noi nu ne asociem cererii lor, ei ne vor acuza în faţa conducătorului Iudeii de complicitate cu El, care neagă notorietatea, bogăţia, nobleţea şi meritele pe tărâmul de stat, care propovăduieşte sărăcia şi sărăcia mizerabilă. Romanii ne vor bănui de dorinţa de a ridica o răscoală, vor dizolva Sinedriul, vor pune poporului şi mai mari biruri şi, la sfârşit, totuna îl vor răstigni pe Nazarinean. Aşadar, fraţilor, nu-i mai bine oare dacă un om va muri pentru popor?»

Asta este adevărat, - gândeau cărturarii, - dar totuși de ce să fie distruse scrierile despre marele fapte ale Nazarineanului? Dar ce ar fi spus ei dacă ar fi prezenţi la şedinţa tainică a marelui, inaccesibilului pentru ei, Sinedriu, compus din doisprezece haldei care au pierdut socoteala anilor, sfinţiţi de semnul Marelui Spirit al Iniţierii Lunare al tainicului Adonai, care domnea în Babilon sub numele dumnezeului Bel?

Zăpăcit, fără încrederea obişnuită, răsuna vocea aceluiaşi Caiafa care spunea Sinedriului:

- Iniţiaţi ai Dumnezeului lui Avram, Isaac şi Iacob, copii ai lui Adonai, binecuvântat fie-i Numele! A sosit ceasul groaznic la care nu ne-am aşteptat. Înţelepciunea noastră este neputincioasă, stelele tac, stihiile nu se aud, Pământul a amuţit, în Sfânta Sfintelor Templului nu pot să primesc răspuns de la Marele Sanctuar al Lunii. Fraţilor! Noi am rămas singuri cu înţelepciunea noastră în faţa marii enigme a simplului lemnar din Nazaret. Fraţilor! Din toate colţurile Pământului v-am adunat pentru marea consfătuire, căci se apropie ceasul cel mare pentru viaţa poporului aflat sub protecţia noastră. Aceasta o ştim. Ce să facem, fraţilor? Cum să salvăm poporul şi ce atitudine să luăm faţă de strania enigmă a lemnarului nazarinean?

Îndelung, profund îngândurată, adunarea tăcea, netezindu-şi bărbile lungi. Şi iată s-a ridicat marele haldeu Daniil, care a fost mare preot al Babilonului şi încredinţatul puternicilor regi:

- Fraţilor! Nici eu nu pot să vă spun nimic. Previziunea mea tace, nu am revelaţii de la spiritele luminoase ale lui Adonai, nu găsesc dezlegarea în scrisurile tainice ale Cabalei. Cine este acest Iisus? Acela pe care îl aşteaptă întreaga lume, ori o stranie, neştiută de noi creatură a adâncurilor altui Cosmos? Cum să aflăm? Misterioase şi mari sunt faptele Lui, dar stranie şi neaşteptată-i este învăţătura, care pune fioroasele taine ale Vechii Înţelepciunii la voinţa şi judecata mulţimii. Iar noi, doar, suntem chemaţi a păstra tainele acestei Înţelepciuni. Deci, cine este el: cel mai mare criminal în Cosmos sau, mi-e teamă să spun - Dumnezeu? Şi cine vom fi noi, opunându-ne lui sau ajutându-l? Înfricoşată oră, fraţilor, pentru noi, lăsaţi de Adonai, binecuvântat fie Numele Lui! Toate puterile Înţelepciunii voastre să fie încordate, fraţilor, căci este clar că nu zadarnic suntem lăsaţi singuri: această chestiune trebuie rezolvată numai cu Înţelepciunea Pământeană!

Aici s-a sculat bătrânul haldeu Rabbi Israel din Ninive şi a spus:

- Fraţilor, înţelept este reprezentantul nostru în sinedriul laic Caiafa! Eu văd colo după perdea trei reprezentanţi ai altor sanctuare ale înţelepciunii vechi. El i-a poftit aici. Eu aprob fapta, şi măcar că regulile Sanctuarului Lunii ne interzic să ne folosim de înţelepciune străină, ceasul este prea mare şi teribil ca să nu renunţăm la literă. Eu văd semnele la doi înţelepţi, şi întunecat îmi rămâne doar semnul celui de-al treilea. Fraţilor! Să-i rugăm să se expună în acest groaznic moment: fie ca înţelepciunea străină să ne-o întărească pe a noastră.

Cu tăcute înclinări ale capetelor, adunarea şi-a exprimat aprobarea cuvintelor înţeleptului Rabbi Israel şi hotărârii încă şi mai înţeleptului Caiafa. De după perdea au ieşi trei, care erau: eu, Thales din Argos, marele iniţiat al Sanctuarului Thebei, purtătorul Farului Eternităţii; înţeleptul Toma, iniţiat al Triunghiului şi discipolul Nazoreului; şi al treilea – el nu purta nici un semn, însă toată figura-i strălucea miraculos de o lumină azurie, iar faţa lui era ascunsă de ochii străinilor cu un văl alb.

Primul a vorbit Toma. Cu voce liniştită el a spus:

- Fiilor Înţelepciunii Lunii! Eu nu pot spune nimic, căci triunghiul meu este depus de mine la picioarele Aceluia Care după o zi va fi înălţat pe cruce. Fraţilor după înţelepciunea pământească! Eu sunt discipolul Nazoreului şi nu eu trebuie să vă vorbesc despre El…

Tăcut s-au plecat capetele membrilor Sinedriului la cuvintele simple ale lui Toma. Modest şi tăcut el s-a dat la o parte. Locul lui l-am ocupat eu, Thales din Argos:

- Nouă celor prezenţi, de Înţelepciunea Marelui Tată şi Fiului Înţelepciunii, Heraclit, bucurie! - aşa am începi eu. - Farul Eternităţii care arde pe fruntea mea - farul aprins de Hermes de trei ori măreţ - mi-a luminat adâncurile Cosmosului şi eu, Thales din Argos, marele iniţiat al Sanctuarului din Theba, am cuprins Marea Enigmă din Nazaret!

Deodată s-au ridicat toţi doisprezece haldei, iar cu ei şi Toma, discipolul Nazoreului, şi acela al cărui faţă era ascunsă cu văl alb şi mi s-au închinat adânc:

- Salutăm Marea Înţelepciune a Sanctuarului Thebei, - a răsunat prin sală şoapta înceată.

- Însă, - am continuat eu cu putere, - enigma cuprinsă de mine este o taină, dar nu este Taina Pământului, ci Taina Cosmosului şi Haosului. Şi voi ştiţi că astfel de adevăruri nu pot fi transmise, ci trebuie pricepute. De aceea eu tac. Pot doar să vă spun că Frigul Marii Prevederi m-a îngheţat şi straşnica enigmă a Cosmosului şi a Haosului mi-a dărâmat chiar iubirea pentru Marele Far al Eternităţii care arde pe fruntea mea! Eu am spus totul...

Uimiţi şi tulburaţi au sărit de pe locurile lor haldeii. S-a auzit din nou vocea stridentă a înţeleptului Daniil:

- Fraţilor! Cuvinte mari am auzit noi acum, dar ele mi-au îngheţat inima. Ce fel de taină straşnică este aceasta care a cuprins cu frig puternica inimă a marelui iniţiat? Ce fel de taină straşnică este asta, care a putut să frângă iubirea cosmică a marelui iniţiat faţă de simbolul iniţierii sale? Măriţi-vă precauţiunea, înţelepţilor haldei!

Pe locul meu stătea deja al treilea, cel necunoscut. Pânza albă era dată la o parte: spre adunare priveau ochi negri, adânci ca o beznă pe faţă smolită, înţeleaptă, liniştită ca cerul de amiază a Elladei.

- Arraim cel mare! - a şoptit Daniil şi a căzut la picioarele regelui şi domnitorului celor negri. Exemplul lui a fost urmat şi de alţii, chiar Toma şi-a aplecat un genunchi. Numai eu, Thales din Argos, marele iniţiat al Thebei, urmaş al dinastiei regale a Oraşului Porţilor de Aur, am rămas nemişcat, căci ce era pentru mine, purtătorul marelui frig al cunoaşterii, măria Pământului?

- Caldei, - s-a auzit vocea metalică, liniştită, dar puternică precum stihia, a lui Arraim, - ascultaţi-mă pe mine. Voi, lăsaţi astăzi de ocrotitorul vostru doar faţă în faţă cu Înţelepciunea voastră, singuri trebuie să găsiţi ieşirea din situaţie. Marele iniţiat al sanctuarului de la Theba, Thales din Argos, care a aflat adevărul, nu poate să vi-l transmită, căci adevărul nu se dă, el se află. Trebuie să mergeţi pe calea mijlocie, calea urmării voinţei Negrăitului. Nu ajutaţi la nimic şi nu vă opuneţi la nimic. Fie Voia Celui Unic. Pe Iisus Nazarineanul, dacă nu I-aţi pătruns taina, socotiţi-L ca pe un om. Distrugeţi toate scrierile despre învăţătura Lui, despre viaţa şi faptele Lui. Deoarece dacă toate acestea vin de la Negrăit, atunci El, Unicul, va și avea grijă ca opera Lui să nu se piardă, iar dacă acestea nu sunt de la El, atunci totul se va stinge, căci ştiţi cu toţii că numai sămânţa bună dă roade bune. Aşa că poate acolo, în adâncimea veacurilor, veţi găsi dezlegarea enigmei Lemnarului din Nazaret...

O linişte a cuprins adunarea. Mult timp au gândit haldeii netezindu-şi lungile lor bărbi.

- Să fie aşa! - a pronunţat Daniil, şi toţi ca unul s-au sculat şi, închinându-se încă o dată în faţa lui Arraim, au părăsit unul după altul locul adunării.

Acum, Empedocle, să ne întoarcem la începutul povestirii mele. Soarele ardea de parcă voia să ardă pământul plin de păcate. Gloata parcă s-a făcut mai leneşă, stăruind să meargă pe marginea drumului unde, din când în când se găseau niscaiva copaci. În sfârşit, în apropierea Golgotei mulţimea s-a apropiat de un rând lung de case mari, înecate în verdeaţa splendidelor grădini. Acestea erau casele bogaţilor saduchei. Pe lângă una din ele stătea un grup de femei, care, probabil, aşteptau venirea mulţimii, iar între ele – tânărul ucenic al Nazarineanului, Ioan. Ei înconjurau o femeie suferindă, înaltă, cu faţa acoperită cu văl. Prin vălul lăsat am cunoscut ochii Maicii Celui Măreţ, Maicii cu care eu, Thales din Argos, am vorbit odată. Despre această întâlnire am să-ţi povestesc altă dată, Empedocle, atunci când, dacă va fi voia Negrăitului, vei deveni mai înţelept. Căci taine mari am să-ţi povestesc, dragul meu amic, iar raţiunea ta de acum nu este în stare să le înţeleagă.

Când cedrul ce acoperea acest grup a aruncat o umbră de ospitalitate pe faţa Condamnatului Divin şi când, în acelaşi timp, El a fost luminat de ochii vii ai Maicii Lui suferinde, El s-a clătinat şi a căzut pe un genunchi. S-a auzit atunci un hohot dezgustător şi râsetele mulţimii, înmulţite de scheunatul murdar al celui de-al treilea condamnat, şi numai cel de-al doilea - gigantul tâlhar s-a aplecat aproape cu duioşie asupra Lui şi chiar i-a ţinut cu o mână marginea crucii ce-l apăsa greu pe Nazarinean.

- Marele Arghive! - a răsunat lângă mine vocea înceată a lui Arraim. – Au vezi tu răsărirea timpurie a seminţei Dumnezeieşti în ochii cruzi ai tâlharului?

Observând oprirea mulţimii, centurionul care mergea în capul coloanei s-a apropiat. El a aruncat mulțimii o privire soldățească cruntă:

- Porci ai Ierusalimului! - a strigat el tare. - El vă este dat spre batjocură, aveţi dreptul să-L răstigniţi, dar în drum spre moarte eu nu vă dau voie să-L batjocoriţi. E sleit de puteri. Crucea Lui e mai mare ca a celorlalţi. Poate cineva îl va ajuta?

Mulţimea a încremenit. Cum? Să ia crucea unui condamnat? Prin aceasta iei asupra ta o parte din dezonoarea lui. Cine din iudeii cei drepţi se va hotărî să facă aceasta?

- Jur pe Osiris! Ai dreptate, ostaşule! – brusc s-a auzit vocea tunătoare a cuiva şi prin mulţime cu putere s-a strecurat un om de statură gigantică cu barbă deasă, deja argintie. - Ai dreptate, ostaşule! Numai iudeii spurcaţi pot glumi pe socoteala suferinţelor unui om care, precum am auzit, a fost condamnat numai pentru satisfacerea bogaţilor. Ridică-te, amice, eu am să duc crucea Ta, fie ea şi de plumb. Jur pe Osiris şi Isis, să nu fiu eu fierarul Simon din Cirene.

Gigantul a apucat crucea Mântuitorului şi cu o mişcare a ridicat-o pe umerii săi, şi în acelaşi moment, ochii lui au exprimat o mare mirare:

- Chiar adevărat că este ca de plumb, - a mormăit el. - Cum de a putut să o ducă El până acuma?

- Marele Arghive, - iarăşi am auzit vocea lui Arraim. – Ia atenţie! Tâlharul din Fenicia, ostaşul din Roma şi durul fierar din Egipt! Ce vei spune tu de semănătura modestului lemnar din Galileea?

Deodată, grupul de femei fu despărţit de o mână albă puternică şi lângă Suferindul Divin s-a arătat un iudeu în vârstă, înalt şi subţire, îmbrăcat în haină bogată de saducheu. Ochii lui străluceau de răutate sălbatecă. El apucă furios pe Galileean de umăr şi L-a împins înainte:

- Mergi! Mergi!, - numai aceasta putu el pronunţa sufocându-se de ură şi furie.

Cu blândeţe l-a privit Mântuitorul.

- Te salut, Ahaşver, - încet de tot au şoptit buzele Lui însângerate şi El, ridicându-se încet din praf l-a urmat pe Simon care-I ducea crucea. Mergea încet, sprijinindu-se pe mâna tâlharului, binevoitor întinsă Lui.

Cu ţipete şi urlete a pornit mulţimea după ei, precum si grupul de femei. La portiţa casei sale de lux a rămas singur Ahaşver, continuând a arunca blasfemie şi blesteme în urma Condamnatului. Într-o clipă în faţa lui a apărut Arraim. Nu l-am recunoscut. El nu mai era un pelerin modest sau un învăţat care îndruma haldeii învăţaţi la marea ştiinţă. Acum el era Marele Preot al lui Lucifer, sluga lui de foc, care a adunat în sine toată puterea magică a Planetei. Cu o forţă de neînvins a Haosului îi străluceau ochii lui şi o inexprimabilă groază de gheaţă a încleştat trupul răului Ahaşver. Încet-încet s-a ridicat mâna lui Arraim.

- Ahaşver! - ca de oţel a răsunat vocea lui. - Îţi repet cuvintele tale: Mergi! Mergi! Mergi, până când El se va reîntoarce. Mergi! De la est la vest stă calea ta. Mergi! În fiecare sută de ani îţi dau trei zile de odihnă. Raţiunea ta să lucreze fără încetare! Mergi! Examinează, învaţă şi pocăieşte-te! Mergi! Primeşte blestemul meu, al lui Arraim, regele şi domnitorul negrilor! Mergi! În numele Aceluia al cărui nume este Tăcere şi care este Marele Preot al Negrăitului, îţi spun ţie: Mergi!

Şi Ahaşver, de parcă în vis, a tresărit, s-a clătinat şi s-a dus. El merge şi în prezent, Empedocle. L-am văzut şi în taigaua Siberiei, şi pe străzile Parisului, şi pe culmile Anzilor, şi în nisipurile Saharei, şi în gheţarii Polului de Nord.

Ghebos, cu barba lungă, prăfuit, cu ochii arzători, el merge cu pas socotit de la un pol la altul, de la est la vest, merge pătruns de marea Înţelepciune şi cu o Căinţă tot aşa de mare.

În prezent, uneori el nu umblă singur. Ochii unui iniţiat pot vedea pe lângă el o figură albă, strălucind cu o lumină albastră lină, care parcă îl duce sub braţ pe bătrânul Ahaşver. Ceva încet şi blând îi şopteşte ea cu duioşie la ureche şi ochii bătrânului Evreu Veşnic se învăluiesc de lacrimi arzătoare şi buzele-i uscate şoptesc:

- Domnul meu şi Mântuitorul meu!

Minunate fapte ţi-am povestit, Empedocle, prietene. Cândva, dacă lumina sfântă a vieţii va mai licări în tine şi inima de stihie va fi în stare să-şi aducă aminte de trecut fără cutremur, atunci am să-ţi povestesc despre ultimele momente ale lui Dumnezeu în arătare omenească.

Pacea să fie cu tine, amicul meu, Empedocle.

Thales din Argos

#argos #ahasver #thales #spiritual #initiere #antroposofie #teosofie

2 notes · View notes

anoceanofbeauty · 5 years

Text

Arhitectura, Constructiile si Real-Estate bazate pe campul unificat

Definitie

Daca arhitectura este stiinta si arta de a descoperi structuri in care partea este in armonie cu intregul, structurile individuale sunt in acord cu potentialul lor cosmic - celebrand potentialul nelimitarii in interiorul limitelor constructiile sunt stiinta de a pune in aplicare planul arhitectului tinand in acelasi timp cont de bluprintul arhitecturii Universului, este arta de a folosi acele materiale si tehnologii care favorizeza actualizarea potentialului nelimitat al locatarului. Real estate este stiinta de a furniza constructii in acord cu potentialu nelimitat al clientului.

Idealul Arhitecturii, Constructiilor si Real Estate

Idealul arhitecturii, constructiilor si real-estate este de a crea si apoi oferi cladiri care sunt in acord cu Intregul Potential al Legii Naturale, cladiri zidite in acord cu “Ziditorul Cerului si al Pamantului” - in care structurile individuale sunt in deplina aliniere cu stabilitatea eterna a structurilor cosmice si fluenta totalitatii nu este obstructionata de limitarile granitelor spatio-temporale astfel incat granitele spatio-temporale nu sunt o bariera pentru accesul practic la fluxul etern al vietii cosmice.

Realizarea idealului arhitecturii, constructiilor si real-estate-ului

Construirea cladirilor, si reconstructia oraselor si natiunilor in acord cu Legea Naturala va promova sanatatea, bunastarea, intelepciunea si starea de bine pentru fiecare. Arhitectura, constructiile si reale state-ul ideale sunt capabile sa structureze “Paradisul pe Pamant”, astfel incat demnitatea intregului sa apartina fiecarei parti. Casa si locuitorul casei, corpul si constiinta sunt ambele in perfecta armonie unul cu altul, practic traind intregul potential al vietii.

Pentru a furniza confortul corespunzator pentru fiecare aspect al vietii, nivelul suprem al arhitecturii, constructiilor si real-estate furnizeaza confort potentialului cosmic al individului. Sunt discipline care prin structurarea sistemelor si legilor, au grija ca toate aspectele individuale ale vietii sa ramana in acord cu potentialul cosmic al vietii.

Exemplu

Un exemplu al calitatii supreme a arhitecturii este universul galactic insusi - atat de vast si in expansiune continua, totusi niciodata in dezordine, totul la locul lui. Ce este aceasta arhitectura care tine impreuna infinita diversitate a universului, in timp ce mentine perfecta integrare a intregului? Ce calitate a arhitecturii ii permite sa expuna imposibilul? Noi putem doar sa ne supunem insondabilei demnitati a acestei arhitecturi a carei autenticitate apartine Toalitatii Legii Naturale.

Sursa idealului Arhitecturii, constructiilor si real estate-ului in Sine-Atma

Structurile sunt mereu in limita granitelor spatio-temporale dar structurile asociate cu inteligenta cosmica au un statut de durata si isi respira relitatea in infinitate, baza nemanifesta a tuturor structurilor si materilalelor manifeste. Talentul suprem in arhitectura, constructii si real estate este accesibil in infinita creativitate a campului nemanifestat al Totalitatii Legii Naturale, Constiinta Transcendentala - Sinele fiecaruia, Lumina lui Dumnezeu - Atma - campul Cunoasterii Totale si al puterii de organizare infinite, din interiorul eului fiecaruia.

Prin experienta Sinelui putem construi de la acelasi nivel de la care intregul Univers se construieste prin ruperi secvential dinamice de simetrie de la nivelul Campului Unificat.

A folosi planurile arhitecturale, materialele si structurile care pun planul arhitectului in acord cu caramizile fundamentale ale creatiei din adancul Sinelui nostru.

Referinta: Cursul Maharishi’s Total Knowledge

https://www.globalcountry.org/wp/architecture-and-engineering/ \

Home of all the Laws of Nature

“Leading quantum physicists have identified Transcendental Consciousness as the home of all the Laws of Nature—the Unified Field of Natural Law—which governs the orderly evolution of the universe.”

“Transcendental Meditation unfolds the creative genius of the self-referral state of intelligence—the home of all the Laws of Nature—and inspires the Laws of Nature to uphold all thought, speech, and action. Support of Natural Law increases in daily life with regular practice.”

https://transcendental-meditation.globalgoodnews.com/03-tm-mind.html

“Transcendental Consciousness is the home of all the Laws of Nature, the pure field of creative intelligence from which all of creation arises. By contacting this pure field of creative intelligence one experiences directly the nature, range, development and application of this field of creative intelligence which governs everything in creation. “ http://www.maharishi-mahesh-yogi.org/sci/sci.html

De ce trebuie sa ne racordam la Sursa? Filosofia abordeaza acest subiect dar nu ofera o metoda si cu atat mai putin o tehnologie

Pentru filosoful Virgil Stancovici, autorul cartilor Filosofia Informatiei si al Filosofia Integrarii,

“Functia omului este aceea de a crea in univers neghentropia prin cunoasterea fundamentala”. “Prin pozitia si functia sa omul poate inchide sau deschide circuitul informational al universului”. “Prin om prin constiinta lui, intregul univers se intalneste cu propria lui cauza. Constiinta umana cand este asemeni unei oglinzi curate poate reflecta Existenta Fundamentala Transcendentala.” , “Neandeplinindu-si aceasta functie, omul degradeaza intregul circuit informational al sistemului in care traieste”. “Orice deviere de la acest circuit incalca armonia fortelor fundamentale ale universului, energia cosmica devenind antagonica fata de energia disidenta si alienata a omului”

Profesorul Mihai Draganescu, fost Presedinte al Academiei Romane defineste sentimentul cosmic ca pe “sentimentul existentei in sine, din sine si intru sine”. “Cine ajunge la sentimentul cosmic stie, in principiu, totul. Dar nu stie detaliile. Iar fara aceste detalii nu poate completa opera creativa a naturii fara de care nu poate atinge sentimentul cosmic implinit”.

MD - Experimentul conştienţei

“Să încercăm să ne transpunem cu fiinţa şi mintea noastră într-o stare de neconcentrare, larg receptivă, cvasi-meditativă, blocând gândirea, cel puţin în momentele când privim un peisaj natural de munte, o turmă de oi pe coasta unui deal, o apă cristalină şi rapidă pe pietre strălucitoare în soare, marea reflectând culoarea cerului etc. Nu mai ştim nimic, toate căile gândirii şi memoriei le-am blocat, suntem într-o stare de relaxare totală, primitivă, vegetativă, dar înregistrăm o imagine pe care o privim ca şi când timpul ar sta ca şi cum dinamica imaginii ne-ar fi străină. Profunzimea acestei trăiri nu trezeşte plăcere sau durere, mai curând o stare afectivă neutră; un asemenea experiment, în care nu suntem în somn, ci într-o stare de veghe, în care atenţia noastă o îndreptăm către relaxare şi înregistrare senzorială, pentru ca în final atenţia noastră să nu mai fie efort de concentrare, ci plasată într-un punct de echilibru natural al fiinţei noastre, dar şi a noastră cu mediul înconjurător, constituie un fenomen de trăire pe care îl voi numi afiire (fiinţare). “

Mihai Sora in “A fi, a face, a avea” – Ed. Cartea Romaneasca, 1985:

“Atentia, in primul rand (deocamdata disponibila si asa zicand poroasa; intr-un cuvant primitoare), la constituentii lumii din care faci parte si care – in timp ce, si pentru ca, , te indrepti spre ea necentrand-o pe tine – se revarsa in tine. Atentia, asadar, la ceea ce, in miezul intalnirii tale cu ea, este Lumea cu adevarat si – din aceiasi infocata ochire – la ceea ce tu insuti esti cu adevarat in miezul aceleiasi intalniri. Atentia, altfel spus, la ceea ce esti-este” – din capitolul “Despre doua feluri de a fi atent” – p161

Virgil Stancovici, secretarul stiintific al Comisiei de studii Interdisciplinare a Asociatiei Oamneilor de Stiinta descrie in limbaj stiintific metoda Sfintilor Parinti pe care o si practica si o considera un apriori epistemologic:

“Intelegerea Universului nonobiectual necesita o tehnica speciala de gandire. Cunoasterea universului obiectual pleaca de la imagine, intuitie, cuvant, concept si urca spre judecata si rationament. Cunoasterea Universului non-obiectual are un sens invers, caci pleaca de la rationament – judecata – concept si coboara pina la cuvant – intuitie si se desavarseste prin eliminarea oricarei imagini. Tehnica inversa de gandire se realizeaza prin exercitii indelsung urmarite. Ea trece la un moment dat prin cunoasterea de sine care la randul ei trebuie depasita” “Eliminand orice fel de concept numeric, orice fel de imagine sensibila, geometrica sau matematica, intelegem valoarea, semnificatia si sensul dialectic crucial al Existentei fundamentale ca Substanta, Energie si Informatie necreate. (p 191)

Otto Scharmer il descrie ca pe U process https://en.wikipedia.org/wiki/Theory_U

Utilizarea unei tehnologii bine fundamentate cum este MT pentru conectarea la sursa

https://ro.tm.org/beneficiile-meditatiei-transcendentale

Cum sa asculti clientul: https://youtu.be/eLfXpRkVZaI

More about Otto Scarmer author of Theory U >>>

REFERINTE CULTURALE

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 12

22. Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească,

Osea Cap. 8

14. Israel a uitat pe Ziditorul său şi şi-a clădit palate, şi Iuda şi-a înmulţit întăriturile sale; de aceea voi trimite foc în cetăţile lui care îi va mistui palatele.

Ziditorul cerului şi al pământului

Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel

4. Căci orice casă e zidită de către cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.

Cap. 26

7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele,

Cap. 91

13. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori.

Cap. 117

26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului.

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 2

21. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul,

Ecclesiastul Cap. 12

1. Adu-ţi aminte de Ziditorul tău

Cartea lui Iov

Cap. 4

17. "Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?

Cap. 9

9. El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi.

Psalmi

Cap. 32

9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.

Cap. 73

18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit.

Cap. 77

75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.

Cap. 89

2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.

Pildele lui Solomon

Cap. 8

22. Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.

Isaia

Cap. 17

7. În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce.

Zidit apare de 238 de ori in Biblie

In cartea sa “Limba si gandire in cultura indiana” Sergio Al George spune: “Ca orice activitate semiautomata, cum este si cea respiratorie, cea lingvistica – dealtfel strans legata de aceasta din urma – devine o parghie in efortul de unificare a nivelurilor psihosomatice de care depinde” S. AlGeorge – Limba si gandire in civilizatia indiana”

Pentru spiritualitaea noastra traditionala respiratia e sacra, poate mai sacra ca orice pentru ca in Biblie se spune ca Dumnezeu a suflat suflare de viata asupra omului cand l-a creat. A urmari respiratia nu este decat a reface drumul invers de la creatie la Creator. In plus termenul din Biblie e Ruah care inseamna si respiratie si Duh Sfant. Dar nu trebuie sa te gandesti la semnificatie pt ca te tine la nivel cortical si aici vrei sa depasesti sa jungi la nivele mai profunde…

Petru Damaschin: “Fara atentie, fara privegherea mintii e cu neputinta sa ne mantuim.”

Sau in alta parte:

Si ia seama la cele mici facute de tine, ca si la lucruri. Si cerceteaza pururea gandurile tale si roaga-te ca sa castigi ochi. (Toata purtarea sa-ti fie ca o vedere, sau calauzita de o vedere, de o intelegere. Fi ca un heruvim care e intreg numai ochi.

Iata un fragment din procedeul care conform lui Nichifor Monahul de la Muntele Atos ” duce repede la nepatimire si la vederea lui Dumnmezeu::

Tu deci sezand si adunandu-ti mintea, introdu-o, mintea adica, pe calea narilor, pe unde merge aerul la inima si sileste-o sa mearga impreuna cu aerul inspirat, la inima. Intrand acolo va inceta lipsa bucuriei si a fericirii”, “… mintea cand se uneste cu sufletul (probabil cu intelesul de suflu, respiratie n.n)se umple de placere si de fericire nespusa”

Omul care respira prea repede nu poate cugeta linistit, explica parintele Staniloaie. De asemenea omul cuprins de patima respira accelerat. Nichifor nu foloseste termeni stiintifici spune parintele, dar acestia redau in felul lor un adevar stiintific. In metoda lui Simeon se spune insa “Comprima-ti deci inspiratia aerului, ca sa nu respiri usor” aratand ca aceasta este necesara pentru ramanerea mintii mai mult in inima. Nu putem decat sa observam ca desi respiratia este considerata o tehnica auxiliara ea ar putea fi chiar mai aproape de teologia negativa intrucat nu are forma, nume, chiar etimologic Ruah inseamna deopotriva duh, spirit sfant si respiratie. Inca odata subliniem importanta interdisciplinaritatii si a interculturalitatii. Daca un om al unei singure carti ar lua in litera lor recomandarile privitoare la respiratie in cel mai fericit probabil ca , in cel mai fericit caz nu ar ajunge prea departe.

Neşama înseamnă "respiraţie", fiind în multe cazuri paralelă cu ruah (Isaia 42:5).

Ruah apare de 389 de ori, sensul fiind de "duh" sau "vânt", rădăcina însemnând iniţial "a mirosi"

Facerea

Cap. 2

7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Sf. Simeon Noul Teolog spune “Omul din launtru pe care Domnul il numeste inima”; Grigore de Nisa spune “Inima, sau omul din launtru, reflecta prin firea ei pe Dumnezeu”. Iar in capitolul “Spre Isus prin adancul nostru” parintele Staniloaie spune “Inima in care se aduna mintea nu e atat inima de carne cat sediul central al mintii, centrul omului, duhul lui, subiectul lui, omul total din launtru.”; mintea adunata in intimitatea sa, in inima, da acolo de Dumnezeu.”

Ceea ce a adus nou Nichifor ca metoda de adunare a mintii în inima a fost tocmai aceasta îmbinare a actului de trimitere a mintii la inima odata cu aerul; dar el nu vorbeste si de îmbinarea celor doua parti ale rugaciunii lui Iisus cu inspirarea si expirarea aerului. El vorbeste numai de o continua trimitere a mintii la inima o data (împreuna) cu inspirarea continuu repetata si cu repetarea rugaciunii neîncetate. Propriu-zis el recomanda folosirea respiratiei continuu repetate a aerului mai mult ca un mijloc de a mentine mintea neîncetat în inima si de a rosti neîncetat rugaciunea lui Iisus.

Când mintea se împrastie în gânduri variate, nu mai e unita constient, nu mai este unita constient cu respiratia si cu inima, ca centru al vietii întretinut ca respiratie, adica nu le mai spiritualizeaza pe acestea.

http://www.filocalia.ro/referate/35/Scrieri/Nichifor_din_singuratate

Sfântului Simeon

Într-o forma putin deosebita apare metoda acestei rugaciuni în scrisul ramas de la Grigorie Sinaitul. Ea se resimte si de metoda lui Nichifor si de detaliul raririi respiratiei din forma ei de sub numele lui Simeon Noul Teolog.

Fericirea este un criteriu general valabil, ea este semnul limanului divin. “O cat de propriu te are mintea, stapane… Numai vazandu-te pe tine se bucura de pace si de odihna proprie ei” spune Calist Catafigiotul.

Alungă orice gând, chiar pe cel mai frumos, mai curat şi mai mântuitor. Ele vin de la cel rău, din partea dreaptă pentru a-ţi opri rugăciunea. Treci cu vederea toate gândurile rele, oricât de obscene, păcătoase şi hulitoare ar putea fi ele.

Ele nu sunt ale tale; nu-ţi fă griji în privinţa lor; nu tu eşti cel răspunzător de ele. Dumnezeu vede de unde vin ele. Pur şi simplu nu te lăsa ademenit de ele; nu te teme; nu te lăsa furat de ele şi nu consimţi la lucrarea lor. Dacă eşti distras pentru puţină vreme, îndată ce observi că te-ai depărtat de locul şi de felul rugăciunii tale, revino imediat. Şi dacă eşti furat din nou, revino încă o dată.

PĂRINTELE EFREM FILOTHEITUL

"noi suntem semințele, noi suntem / cei văzuți din toate părțile deodată,/ ca și cum am locui de-a dreptul într-un ochi,/ sau un câmp, pe care-n loc de iarbă / cresc priviri - și noi cu noi înșine " Nichita

“Ontologia structural-fenomenologică are în vedere caracterizarea conceptului de existenţă (mai exact acela de “existenţă totală” – desemnând toate palierele şi zonele acesteia), prin atribuirea unei clase de referinţă cât mai complete: existenţa cunoscută şi teoretizată de filosofiile trecute şi prezente, inclusiv o zonă profundă a acesteia, pe care ele au neglijat-o (ortoexistenţa). “Existenţa totală” (cum o numeşte M. Drăgănescu), înţeleasă ca atare, face posibilă – datorită introdeschiderii minţii umane spre informaţia profundă, fenomenologică – apariţia creaţiei, arhemelor, arhitecturilor, etc., a ceea ce depăşeşte prin complexitate sistemicul, structuralul, formalul, automatul etc.” Ionut Isac

http://www.history-cluj.ro/SU/cercet/IsacIonut/Introducere%20in%20filosofia%20structural-fenomenologica%20WEB.pdf

“Arhitectura este interfața dintre domeniul hardware-ului și cel al software-ului.

Unul dintre beneficiile majore ale introducerii conceptului a fost acela al emergenței unui spațiu foarte flexibil pentru procesul inovativ. “

Electronica funcțională din perspectiva structural-fenomenologică a lui Mihai Drăgănescu - Gheorghe M. Ștefan1 http://users.dcae.pub.ro/~gstefan/2ndLevel/technicalTexts/2015MDelectFunc.pdf

https://www.quora.com/What-were-Noam-Chomskys-views-on-Paninis-Ashtadhyayi - Chomsky - Panini

#arhitectura #constructiile #real-estate #campul unificat

1 note · View note