#minciuni

[anuntplus]

Detectoarele de minciuni sunt nesigure

[un-suflet-anonim]

De multe ori mi s-a spus că sunt o persoană rea și rece.

Dar ei nu vor să înțeleagă că a fi o persoană REALISTĂ este chiar așa: rea și rece!

Eu nu-ți pot servi minciuni, vorbe-n vânt și iluzii pe un platou plin de ipocrizie, falsitate și răutate!

@un-suflet-anonim

[p0ck3tp03t]

Răni şi Rădăcini

Răsfoiesc printr-o pădure printre pagini fiind pierdut Răspuns caut printre rȃnduri scrise p-un albastru mut Ȋmbibat adȃnc ȋn smoală calea-mi caut să o scriu Contemplez care-i povestea fără titlu pe sicriu

Ȋnlănţuit de rădăcini paşi-mi se-mpletesc Ȋmpiedicat de rȃnduri d-echilibru mă lipsesc M-oglindesc căzut şi-n umbră-mpămȃntat Smuls de p-un cotor şi-n uitare-aruncat

Metaforic mort viaţa-i amorţită Hedonic dependent nostalgia mi-e ispită Ancorat vizualizez momente ȋmblȃnzite Ȋnghit de bunăvoie adevăruri otrăvite

Rȃvnesc a fi-ngropat printre pagini numărate Rădăcinile-mi aşteaptă a se trezi la semn de carte Printre sȃngerii petale la umbră de coroană Spălat cu stropi de chihlimbar pe-nverzită rană

Inocenţă-nşelătoare ce-mprăştii-n vȃnt minciuni Gȃndu-mi-ţi aparţine să-l semeni şi s-aduni Jură-mi că sunt roade cȃnd mestec mucegai Arată-mi adevăr amar să uit de cum erai

Uscate rădăcini ȋnmuiate-n stropi de smoală Caută ȋn moarte o viaţă fără boală Ȋnfipte adȃnc ȋntr-un cotor rămas fără cerneală Visează ȋncă la sămȃnţa ce creştea din foaia goală

Rămas-au numai resturi din ce-am crescut odată Picături ce-au fermentat ce acum mă-mbată Mestec cu melancolie atingeri ȋncolţite Consumat de firimituri d-amintiri mucegăite

Agăţat de rȃnduri scrise paşi-mi greu ȋi desluşesc Tȃrăsc printre morminte rădăcini ce ȋncă-mi cresc Prizonier ȋn lanţuri rupte nostalgia mi-e sindrom Prefăcut-am suferinţa ȋntr-un dulce-amar simptom

Dovedit otrăvitor de vorbă iritată Tăiat-am fost din rădăcini d-o floare mult uscată Salvat-am inocenţă acceptȃnd etern absenţă Un blestem cu rădăcini ȋntr-o altă existenţă

                                                                                           By:PocketPoet

[simonastefania]

Îmbată-mă cu durere, dragul meu, litere să mi se prelingă pe piele, să îmi umble besmetic tăceri prin vene și să gust din absența ta atât de brutal încât să îți devorez existența dintr-o respirație.

Mă cuprinde mirosul sălbatic al nopții de coapse. Amurgul constelației emoționale la care priveam muți ne-a scris o ultimă respirație, o ultimă stea s-a sinucis în miezul cerului pătat de întrebări nerostite. Dragul meu, spune-mi ce gânduri dospesc în timpul nostru deja pierdut și ce-a reușit luna să ardă din noi încât să devenim străini. Ți-am așezat blând un răsărit în palme și tu l-ai adunat într-un ghem de rouă rece. Mi-ai urlat tăceri atât de violente încât am devenit capabili să respirăm în tandem a solitudine. Îmi lipsește irealitatea ce mi-ai sădit-o în mine, dar nicidecum nu mai miroase a tine ci duhnește sălbatic a minciuni poetice și priviri aspre. Golul întrebărilor tăcute se adâncește brutal, în valurile ce s-au izbit de nisipul pătat de întuneric se liniștesc doar ploi carnale și gânduri ce o să-mi fie etern obscure.

AMURGUL CONSTELAȚIEI EMOȚIONALE..

[lumea-ei]

N am mai scris de..timp bun, am renuntat sa mai scriu ce simt pentru ca nu mai simteam nimic, sau cel putin asa credeam, pana cand am inceput din nou sa simt durere, si singuratate in acelasi timp, pana cand am inceput sa realizez ca timp de 5 ani te iubesc doar pe tine, si nu mai pot iubii pe nimeni altcineva. Realitatea m-a lovit ca o piatra in cap zilele trecute cand ma plimbam si vorbeam in capul meu, cand serile in care plangeam singura si nu mai puteam sa dorm decat cand se crapa de ziua, s au intors inapoi nu de mult.

Nu mai vreau sa folosesc pe nimeni ca scut, nu mai vreau sa incerc alt produs sa l stric doar pentru a ma reformata la ideea de a trece peste. M am obisnuit cu ideea ca ok, sufletul meu iti apartine, si am acceptat sa raman singura pentru binele altora, si pentru binele meu.

Ma doare inima, biologic vorbind, si sufletul, energia din mine sa stiu ca te iubesc de 5 ani incoace si ca tot ce am incercat ca sa pot sa "trec peste" a fost ca un "arunc cacatul sub pres".

Nu mai fug, asa cum am spus si desii noptile ma gasesc singura, cu lacrimi pe fata, prefer sa ascult muzica si sa scriu, decat sa plec in cautarea unei minciuni ca sunt bine si ca am putut trece peste.

Sunt 3 ani de cand nu poti trece peste fata aceea, de cand te doare sufletul si nu poti iubii pe nimeni altcineva, nu te mai poti gandii la nimeni, si nu poti face sex ca-lumea din cauza ca sufletul tau e in bratele altcuiva.

5 ani, se fac 6 aproape de cand am incercat sa trec peste tine fugind, aruncand in tine cu pietre si incercand sa te tai cu orice obiect ascutit, din inima mea.

M-a ajuns la 21 de ani, si nu e harababura din minte cum spunea Kazi, ci sentimentele ne dau de gol si ne sfarama.

Psihicul e neutru, uniform si se lasa afectat doar cand nu mai vrea sa traga pentru fizic.

In cazul meu, sentimental urlu, iar psihic e liniste.

5 ani de cand inima mea a ramas in acelasi loc in care te am cunoscut si in acelasi loc in care te am parasit.

Sufar singura cu oameni care trec prin mine si ma ocolesc, iar persoana de care am nevoie, aceea fiind tu, esti in acelasi stagiu ca si al meu.

Doar ca nu e despre mine, ci despre alta fata.

Imi vine sa te strang in brate pana iti pun sufletul la loc, as face multe lucruri pentru tine, doar sa stiu acum ca ai fii fericit, si nu, nu as vrea sa te chinui sa simti ceva pentru mine, pentru ca in definitiv, chiar daca ai simtit in felul tau, noi doi nu am fost sa fim niciodata.

Uneori mi as dorii sa ma impusti in cap, sau sa ma bati cu pietre, sa ma arunci in strada, sa mi faci cele mai oribile lucruri, si asta cautam la varsta de 18 ani, ca sa pot pleca, sa ma faci sa plec pentru binele meu.

Si tot aici m am intors la 21. Stiu ca nu esti legat de mine, cum sunt eu de tine, dar sper sa intelegi cat de tare m-a durut sa stiu ca niciodata nu am primit ce ti am dat si eu, si ca nu am fost tocmai o prioritate asa cum te am facut eu sa fii pentru mine.

Adevarul e ca, inca ma doare, pentru ca in adancul meu stiu ca nu m-ai vrut niciodata cu adevarat, de aceea nu ne am inteles si relatia a fost una toxica.

Doar eu te am vrut si te am primit cu bratele deschise, cat timp tu aruncai cu pietre si plecai tot mai departe de mainile mele care te asteptau.

Dar cu toate astea, sentimentele mele sunt reale, doresc sa te ajut, doresc sa treci peste ce te doare si te apasa, vreau sa ramai in viata mai mult timp decat iti imaginezi tu ca ai vrea, desii stiu ca am platit cu sufletul de la bun inceput, mi as dorii sa stiu ca am dat in dar inima mea, unui om care daca nu ma vrea, sa ramana in viata ca sa pot macar sa l mai vad.

4 melodii ti le dedic si vor ramane pe veci sentimentele mele nespuse fata de tine, in acele piese, pentru ca doar muzica ma face sa ma exprim si arata cu adevarat cine sunt eu.

"Doar un cuvant"

"Inger si demon".

"10 mii de ore".

"Hidrogen".

Vreau ca la finalul vietii mele, cand va fii perioada aia, sa mi se cante aceste 4 melodii si pe patul de cosgiuc sa stiu ca tot cu iubirea mea pentru tine am plecat din lumea asta.

Vreau ca tu sa fii bine.

Cred ca asta inseamna sa iubesti pe cineva atat de mult. Nu sa te sinucizi pentru el/ea. Ci sa continui pana la apogeul proprii vieti, tot cu aceeasi iubire, cu acelasi om in suflet, stiind ca ai facut tot ce s a putut sa i arati ca iubesti si sa l faci mandru. In acelasi timp traindu-ti viata.

Imi doresc sa plang in bratele tale, sa ti strang mainile sa ti le sarut si sa ti le pun pe fata arzanda de la atatea lacrimi scurse in toti anii astia.

Imi doresc sincer sa nu spui nimic, doar sa iti vad privirea, si mi as dorii sa plangem impreuna fiecare pentru cauza proprie.

Si de ar fii vreodata sa te intrebi cine te-a iubit atat de mult, sa iti amintesti de mine.

Am devenit matura din cauza ta, pentru ca vocea ta a fost mereu acolo, in capul meu, sa ma sustina.

Am devenit mai calculata, mai versatila cu oamenii, mai calda si mai iubitoare, sunt mai stapana pe mine, doar din simplul fapt ca te am iubit atat de mult, incat mi ai lasat o amprenta mare pe suflet.

Iti multumesc ca m ai primit inapoi, ma bucur sa te vad, chiar daca nu esti bine si acel tuti a disparut de multi ani, ma bucur sa vad si stafia pe care o sustii ca esti.

Ma bucur sa o vad pe mama ta, cu toate ca nu te intelegi cu ea si a murit de mult pentru tine, pentru mine a fost ce am avut nevoie, si m a primit mereu cand veneam acasa.

Mi-a fost dor de voi, as vrea sa stiti ca va iubesc foarte mult, imi e dor si de tatal tau, si mi as dorii sa pot sa va prind pe toti 3 intr-un moment, in care sa va pic la picioare, sa plang si sa ma odihnesc de la cate lupte am dus cu mine.

Sunteti familia care m a ridicat cand am avut nevoie cea mai mare intr-o perioada a vietii, si mereu ve ti ramane in sufletul meu.

Va iubesc, si imi pare rau ca am fost un copil si ca v am ranit. Totusi daca nu se intamplau toate..nu mai ajungeam sa realizez defapt cine sunt, ce simt, si ce vreau sa fac mai departe.

As vrea sa va imbratisez pe toti 3 in acelasi timp.

Va multumesc ca m-ati acceptat candva, si ca inca o faceti.

E mai mult de cat am putut cere.

Dar tu, esti casa mea.

Cu toate ca nu ma accepti inauntru, ma bucur sa ma uit de afara. Imi e suficient ca pot sta pe prag.

I love you so much, that it hurts my entire body.

[inabusire]

Minciuni, minciuni, minciuni. Tu, nicăieri. Nicio speranță, doar plictis. Atâtea posibilități, și totuși nimeni care să merite efortul. Goală, golită de plăcere, de visuri, cumva liberă, altcumva permanent înfrânată, așteptând ca lucrurile să însemne ceva în lumea mea în care toate par fără de sens, iar iubirea are sunet gol, de sticlă spartă, miros de fier, de lamă. Gust de cenușă, ochi purpurii, sceptici, îmbâcsiți de mizerii. Singurele culori pe care le cunosc sunt ale pieptului meu sângeriu, ale minții mele veștede, parcă înțepenită într-un cadru tomnatic, muribund. O să treacă, dar ceilalți îmi reamintesc la nesfârșit, ca-ntr-un refren tâmpit, inutilitatea și frigul. Sunt singura ce-mi mai aprinde sufletul, în taină, când ușile se închid și lumea nu vede, nu știe.

[praf-in-ochi]

Au fost perioade în care am fost pur și simplu convinsă că viața este făcută numai din minciuni.

liennita.tumblr.com

[dianadya]

Crede-mă că e mai bine să rănești cu adevărul decât să te bucuri spunând minciuni

[decembrie-18]

Gelozia e un sentiment care macină, te mănâncă pe interior, la fel ca o boală. Încolțește undeva în inimă, în același loc în care încolțește și iubirea, apoi se răspândește prin artere și vene pâna ajunge să îți otrăvească fiecare celulă din corp. O simți pulsând și crescând, consumându-te, cu fiecare bătaie a inimii, tot mai mult.

Am auzit multe predici despre gelozie, cum că dacă ai încredere în persoana pe care o iubești, gelozia nu își face cuib între voi. Sunt prostii. Și minciuni. Nu poți să ai iubire undeva fără să ai și gelozie. Când iubești ești gelos. Nu pentru că nu ai suficientă încredere în celălalt, ci pentru că nu ai suficientă încredere în tine. Și pentru că așa suntem noi, oamenii, posesivi, dependenți, ne place să deținem și să știm că aparținem cuiva.

[pisicadefum]

Câte flori, atâtea minciuni.

Buchet.

[pentrucaiubimm]

O relație fericită este o relație sinceră. O relație fără minciuni. O relație în care știi că orice s-ar întămpla te poți baza mereu pe omul de lângă tine. O relație înseamnă fericire. O relație înseamnă iubire. O relație înseamnă să vezi în ochii persoanei dragi, viitorul vostru. Învață să apreciezi ce ai și trăiește fiecare clipă ca fiind ultima. Nu există relații fără certuri și supărări, cum nu există relații fără momente frumoase și unice. Altfel nu e relație. Altfel nu ajungi să mergi și la  70 de ani de mână cu omul tău. Nu există relații fără dorința de a lămuri lucrurile. De cele mai multe ori, asta merge mână-n mână cu cearta. Sau supărările mici. Dar mereu se rezolvă. Mereu se ajunge la un compromis. Așa procedează oamenii puternici și așa se face în relațiile puternice. Atât.

[rxcitate]

"Pentru minciuni îți trebuie memorie. Pentru adevăr îți trebuie caracter."

[cmosneagu]

Papa şi-a însuşit în chip pângăritor de cele sfinte şi mincinos numirea de „infailibil” pentru acoperirea oricărei minciuni privitoare la mărturisirea de credinţă https://c.aparatorul.md/recg9

[radioclasic]

Vânătorul de minciuni cu Grigore Cartianu – invitată senatoarea Simona Spătaru (USR)

În această săptămână, la Radio Clasic FM, vă invităm să urmăriți o nouă ediție a emisiunii „Vânătorul de Minciuni”, moderată de cunoscutul jurnalist Grigore Cartianu, de la „Ziariștii”. Invitata specială a acestei ediții va fi doamna Simona Spătaru, senator din partea USR, avocat cu o vastă experiență în drept administrativ și achiziții publice. Simona Spătaru este o figură proeminentă în…

[dininimapentrumine]

N-AM DE UNDE!

Ascunderea adevărului este egal cu spunerea unei minciuni. Omului îi este mai ușor să ascundă adevărul decât să spună adevărul. Limbajul se adaptează ușor când este vorba de ascunderea adevărului. Probabil că omului i-ar fi mai ușor să spună adevărul dacă nu i s-ar vedea fața sau ar purta o mască. Dar de cele mai multe ori omul poartă o mască pentru a ascunde adevărul. Minciuna se bucură să…

[inprimalinie]

Șefa Găgăuziei a făcut anunțul: o va da în judecată pe Maia Sandu

Guțul vs Sandu: șefa Găgăuziei a declarat că îl dă în judecată pe președintele moldovean pentru insultarea autonomiei și a liderului acesteia. Georgiana Arsene Maia Sandu a declarat luni că Evghenia Guțul ar lucra pentru “gruparea criminală ‘Șor'” [un partid de opoziție interzis de Chișinău] și nu pentru locuitorii autonomiei. Până acum, am ignorat aceste minciuni și calomnii din partea…