#tatiana andreyeva

[star-the-gremlin]

My dumbass forgot to post this like, a week ago? It's been a few days since i drew this.

anyway

Have the russian heroes in their civilian outfits + their kwamis and miraculouses

I'll draw the costumes soon I promise ;-;

[gordonwilliamsweb]

Another Soda Tax Bill Dies. Another Win for Big Soda.

SACRAMENTO — A rogue industry. A gun to our head. Extortion.

This story also ran on San Francisco Chronicle. It can be republished for free.

That’s how infuriated lawmakers described soft drink companies — and what they pulled off in 2018 when they scored a legislative deal that bars California’s cities and counties from imposing taxes on sugary drinks.

Yet, despite its tarnished reputation, the deep-pocketed industry continues to exert its political influence in the nation’s most populous state, spending millions of dollars on politically connected lobbyists and doling out campaign contributions to nearly every state lawmaker.

The result? Bills long opposed by Coca-Cola Co., PepsiCo and other beverage companies continue to flounder. Just two weeks ago, a measure that would have undone the 2018 deal that lawmakers so vehemently protested was shelved without a hearing.

“Big Soda is a very powerful lobby,” said Eric Batch, vice president of advocacy at the American Heart Association, which has petitioned lawmakers nationwide to crack down on sugar-laden drinks that health advocates say contribute to diabetes, obesity and other costly medical conditions.

“They’ve spent a lot of money in California to stop groups like ours from passing good policy,” Batch added. “And they’ve been doing it for a long time.”

In the past four years, soft drink companies spent about $5.9 million lobbying California lawmakers and giving to their campaigns or favorite charities. A California Healthline analysis of campaign finance records from Jan. 1, 2017, to Dec. 31, 2020, found that the American Beverage Association, Coca-Cola and Pepsi have given to nearly every state officeholder — from Gov. Gavin Newsom to roughly five-sixths of the 120-member legislature.

The American Beverage Association declined an interview request to discuss its political giving and this year’s bill that would have upended the soda tax moratorium it helped orchestrate. Coca-Cola and Pepsi did not return requests seeking comment.

In 2018, the industry spent $8.9 million to boost a statewide ballot measure sponsored by the California Business Roundtable that would have made it more difficult for cities and counties to levy taxes — not just taxes on sugary drinks — by requiring them to be approved by two-thirds of voters instead of a simple majority. Fearful that local governments could face a higher voting threshold for taxes and fees that would fund libraries, public safety and other services, lawmakers at the time said they had no choice but to negotiate with the industry.

In a deal that several lawmakers described as “extortion” and a “Sophie’s Choice,” the legislature agreed to pass a bill banning new local taxes on sugary drinks until Jan. 1, 2031, if the industry and other supporters dropped the ballot measure. Then-Gov. Jerry Brown, who had dined with industry executives several weeks before, signed the bill.

The California deal was a coup for Big Soda, which doesn’t appear to have paid a political price: Legislation that would have imposed a state tax on sugary drinks died a year later, as did a bill that would have required health warning labels on sugary drinks and another that would have banned sodas in grocery store checkout aisles.

This year’s bill, which would have reinstated cities and counties’ ability to put soda taxes before voters, is all but dead.

“They’re gaming the political system,” said Assembly member Adrin Nazarian (D-North Hollywood), the author of AB 1163. Nazarian said he hopes to revive the measure before April 30, the deadline for policy committees to hear legislation for the year.

“It’s one thing for us to make a bad policy decision once,” he said. “It’s another thing to give a signal to all the industries that will then utilize this loophole against us. How many more times are we going to be doing this?”

Public health advocates point to such taxes as a way to cut consumption of soda, sports drinks, fruit juices and other sweet beverages, citing studies that show the more they cost, the less people buy them. On average, a can of soda contains 10 teaspoons of sugar, nearly the entire recommended daily amount for someone who eats 2,000 calories a day. Some energy drinks contain twice that.

Four California cities — Albany, Berkeley, Oakland and San Francisco — had soda taxes in place before the 2018 legislative deal that were allowed to remain. Boulder, Colorado; Philadelphia; Seattle; and the Navajo Nation also have soda taxes, with proposals under consideration in Rhode Island and Washington, D.C.

The revenue stream from the taxes could help fund financially strapped public health departments depleted by the covid pandemic, health advocates say.

For example, last year San Francisco directed $1.6 million of its soda tax revenue to local programs that feed residents affected by school closures and job losses. Seattle tapped its soda tax revenue to give grocery vouchers to its hardest-hit residents.

Nazarian said he expected his attempt to undo the soda tax moratorium to be an uphill battle, but he is frustrated the bill was denied even one hearing.

Nazarian, like lawmakers before him, is butting up against a strong anti-tax environment in U.S. politics, said Tatiana Andreyeva, director of economic initiatives at the University of Connecticut’s Rudd Center for Food Policy & Obesity. So, while more than 40 countries have imposed national taxes on sugary drinks — including the United Kingdom, Mexico, Portugal and South Africa — national and state efforts have stalled here.

There’s also the political might of the soda industry.

“Look at how much money they spend fighting all these bills that have been proposed,” said Andreyeva, who has studied the soda industry since 2007. “We have seen dozens and dozens of bills at the state and local level. There’s always a lot of opposition by the industry. They are well-funded, they will organize and it’s very hard.”

In California, soft drink companies spent $4.4 million in the past four years lobbying lawmakers and state officials, treating them to dinners and sporting events. They hired veteran political firms staffed by former government employees who know how the Capitol works and often already have relationships with lawmakers and their aides.

For instance, until earlier this year the American Beverage Association had Fredericka McGee on its payroll as its top California lobbyist. She had worked for five Assembly speakers. Now, McGee is chief of staff to Los Angeles County Supervisor Holly Mitchell, a former state legislator who in 2018 was the chair of the powerful Senate Budget Committee, which oversaw the deal banning new local soda taxes.

In addition to lobbying, the industry spent just over $1.5 million on contributions to lawmakers, including big checks written to charities on their behalf.

The largest contributions flowed to the lawmakers with the most influence.

Pepsi and Coca-Cola gave a total of $25,000 to charities in the name of Assembly Speaker Anthony Rendon, according to the state Fair Political Practices Commission, which tracks the donations, known as “behested payments.” That’s on top of the $35,900 Rendon collected in his campaign account from the industry over the past four years.

Senate President Pro Tem Toni Atkins cashed $26,000 in campaign checks from Coca-Cola and Pepsi, and accepted a $5,000 donation to one of her charities from Coke’s bottling plant in her San Diego district.

In an emailed statement, Rendon described the issue of sugary drinks as complex and said he co-authored legislation in 2015 that would have imposed a tax on distributors of sugary drinks. It died in committee.

“I want us to do something to reduce the consumption of sweetened beverages,” Rendon said. “These bills have been hard to pass, but I think it’s simplistic to pin it on contributions.”

Atkins did not comment on Big Soda’s political power but said in an emailed statement she would review Nazarian’s bill “on its merits” if it comes before the Senate.

Nazarian’s bill is on hold in the Assembly Revenue and Taxation Committee, led by Autumn Burke (D-Inglewood). A spokesperson for Burke did not return calls and emails requesting comment.

Burke also received money from soda companies, collecting about $22,000 from Coca-Cola, Pepsi and the American Beverage Association from 2017 through 2020.

Public health groups aren’t willing to admit defeat and are mobilizing a grassroots effort to get a hearing for Nazarian’s bill. They say California must address the disproportionate health effects of sugary drinks on Black and Latino communities, which covid-19 only exacerbated.

“If the members of the legislature were looking at data and using data as the decision-making criteria for whether we should allow a ban on local taxes to be lifted, they would have to support that,” said Michael Dimock, president of Roots of Change, a program of the Public Health Institute. “But they are not looking at the data. Something else is influencing them.”

Elizabeth Lucas of KHN contributed to this report.

Methodology

How California Healthline compiled data about soda companies’ political spending

Among the ways soft drink companies exert influence on the political process are contributing money to campaigns; hiring lobbyists; plying elected officials with drinks, meals and event tickets; and making charitable contributions on the behalf of lawmakers.

Using the California secretary of state’s website, California Healthline downloaded campaign contributions made by the American Beverage Association PAC, Coca-Cola Co. and PepsiCo — the three largest contributors from Jan. 1, 2017, to Dec. 31, 2020.

To track lobbying, we created a spreadsheet of expenses reported on lobbying disclosure forms, also available on the secretary of state’s website, by the American Beverage Association, Coca-Cola and Pepsi. We found details about how much the industry paid lobbying firms and which lawmakers, or members of their staff, accepted gifts.

To find how much these entities gave in charitable contributions, California Healthline pulled data on “behested payments” from the California Fair Political Practices Commission website. These are payments special interests can make to a charity or organization on behalf of a lawmaker. Sometimes, a few of these payments also show up on lobbying forms. We compared the behested payments with the lobbying reports to ensure we did not double-count money.

KHN (Kaiser Health News) is a national newsroom that produces in-depth journalism about health issues. Together with Policy Analysis and Polling, KHN is one of the three major operating programs at KFF (Kaiser Family Foundation). KFF is an endowed nonprofit organization providing information on health issues to the nation.

USE OUR CONTENT

This story can be republished for free (details).

Another Soda Tax Bill Dies. Another Win for Big Soda. published first on https://nootropicspowdersupplier.tumblr.com/

[rudyroth79]

Nu sunt critic de balet, nici măcar baletoman nu sunt, dar despre ansamblul de balet condus de Boris Eifman mă consider îndreptățit, de-a dreptul obligat să scriu, nu atât pentru că s-a întâmplat să văd la viața mea destul de mult balet, și din cel clasic, și din cel modern, în interpretări exemplare, ci pentru că una din ideile directoare ale lui Eifman este că spectacolele de balet pe care le montează el sunt, înainte de orice, spectacole de teatru.

Boris Eifman s-a născut în 1946, și-a început studiile la Chișinău, a absolvit Conservatorul din Leningrad și a pus în scenă, în calitate de coregraf, peste cincizeci de balete. Ansamblul de balet pe care-l conduce, Teatrul (Academic!) de Balet ”Boris Eifman” din Sankt Petersburg, l-a întemeiat în 1977, pe atunci el se numea Noul balet din Leningrad. În mare măsură experimental, ansamblul s-a impus rapid, a făcut turnee prin mai toate țările și e considerat azi unul dintre cele mai importante colective de balet din lume. În 2011 a luat ființă și Academia de Dans ”Boris Eifman”. Ansamblul de balet pe care-l conduce Eifman a mai fost în Israel și a fost și la București.

Cel dintâi dintre spectacolele pe care Teatrul de Balet le-a adus la Tel Aviv și pe care l-am văzut a fost ”Ceaikovski – pro și contra”. Am crezut, înainte de a-l vedea, că acest titlu straniu, care stârnește curiozitate, se referă la faptul că muzica lui Ceaikovski, în pofida extraordinarei ei popularități, nu încântă pe toată lumea; un eminent compozitor român, un distins muzician trecut în lumea umbrelor, spunea că muzica lui Ceaikovski îi miroase a iuft…

Acum, după ce-am văzut spectacolul, îi înțeleg titlul încă mai puțin, adică nu-l înțeleg deloc; dar, după cum zice poetul, ”un trandafir oricum îi spui îți dă același scump parfum”.

Înțeleg din programul de sală că un balet despre Ceaikovski, un compozitor a cărei creație îl urmărește pe Eifman dintotdeauna și ale cărui compoziții au însoțit mai multe din baletele lui, a fost creat de coregraf în 1993; în urmă cu câțiva ani, el a simțit nevoia să revină asupra acestei lucrări a lui mai vechi, iar baletul pe care îl prezintă acum este o creație nouă, care a absorbit idei și tehnici coregrafice noi, apărute și dezvoltate în ultimii ani; premiera acestei versiuni a avut loc în 2016.

Libretul baletului urmărește biografia lui Ceaikovski, amenajată cu mult tact în așa fel, încât să nu rănească sensibilitatea nimănui – Eifman explică tragismul muzicii lui Ceaikovski prin aceea că muzicianul a trebuit o viață întreagă să-și reprime adevărata natură intimă, diferită de a celor mai mulți.

În prologul baletului compozitorul (Oleg Markov) se află pe patul de moarte; rudele și prietenii încearcă să-i aline muribundului suferința; mișcările pe pat ale personajului se îmbină cu mișcările patului însuși (scenografia – Zinovy Margolin). Pe compozitor îl năpădesc amintirile; el se vede tânăr, însingurat în Sankt Petersburg – decorul, un pod îngust, în arc de cerc, sugerează orașul de pe Neva; un minunat număr de ansamblu cu umbrele semnifică atmosfera orașului. Apare un alter ego al compozitorului (Igor Subbotin), un Ceaikovski tânăr, și în continuare acest alter ego va juca rolurile eroilor principali din toate creațiile evocate ale muzicianului; cele două întruchipări ale eroului apar cu rândul și de mai multe ori împreună.

Se ivește Nadejda von Meck, protectoarea care l-a susținut vreme îndelungată pe Ceaikovski, ajutându-l și bănește, și cu care compozitorul a întreținut o intensă corespondență, fără să se întâlnească niciodată cu ea. Lilia Lishchuk, într-un costum superb (costumele sunt splendide toate – autoarea lor e Olga Shaishmelashvili) pe care îl face să danseze la fel de expresiv ca și purtătoarea lui, portretizează foarte convingător eleganța și mărinimia eroinei, care trebuie să fi fost, care a fost cu siguranță o femeie superioară.

Apare apoi Antonina Miliukova (Yana Gordienko), eleva lui Piotr Ilici, cu care acesta a încheiat în 1877 o căsătorie de conveniență; căsnicia aceasta s-a dovedit foarte curând a fi un dezastru total. Peste amintirea acestui episod din viața lui se suprapun  momente din ”Lacul Lebedelor” unde îndrăgostiții sunt persecutați de vrăjitorul Rotbart, și momente din ”Spărgătorul de nuci”, unde îndrăgostiții (Alexandr Solovey și Marianna Chebykina) sunt urmăriți de către unchiul Drosselmayer. Amintirile legate de aceste două balete nu izbutesc să-l lecuiască pe compozitor de deprimare, el rămâne singur și îndurerat. Consolare care să-i domolească suferința Ceaikovski nu găsește decât în creația muzicală – clipe din ”Evgheni Oneghin” se suprapun peste acest episod al amintirilor compozitorului (Lenski – Daniel Rubin, Tatiana – Anna Ostapenko, Olga – Polina Ryasnaya). Căsnicia nefericită continuă să-i tortureze lui Ceaikovski existența – un număr coregrafic de antologie îi înfățișează pe cei doi soți legați pe viață prin eroarea pe care au comis-o căsătorindu-se; un pas de deux bizar e interpretat de cei doi dansatori uniți între ei printr-un imens cearșaf.

Evocarea ”Damei de pică” îi prilejuiește lui Eifman încă o scenă antologică, ea exprimă încrâncenarea demențială a cartoforilor din sala jocurilor de cărți (Un joker – Dmitry Savinov). Încetarea corespondenței cu Nadejda von Meck îl apropie însă pe compozitor de inevitabilul sfârșit; o uriașă pânză neagră îi acoperă trupul, care a urcat târâș și s-a cramponat de masa de joc, acum înclinată.

Întreaga creație coregrafică a lui Boris Eifman se sprijină pe dansul neoclasic; ceea ce însă acest mare artist izbutește în chip uluitor este să contopească lexicul neoclasic cu mișcări, cu atitudini, cu contorsionări (pe alocuri și cu elemente de acrobatică) absolut imposibile în baletul clasic, făcând ca această contopire să fie de o desăvârșită organicitate. Trebuie adăugat că, în montările lui, Eifman se slujește cu virtuozitate și de tot ceea ce poate întregi în ele dansul – decor, costume, lumini; dansul rămâne componenta primordială a spectacolului, dar acesta e un complex alcătuit din mai multe elemente, e un complex spectacol de teatru.

Al doilea balet din programul turneului în Israel al Teatrului de Balet Boris Eifman a fost ”Un Hamlet rus”. Baletul acesta a fost creat în 1999 și revizuit în 2017; el are în centru figura lui Pavel I, fiul lui Petru al III-lea, țarul forțat să abdice și, în 1762, asasinat, probabil, și al Ecaterinei a II-a, Ecaterina cea Mare; Pavel a fost țarul Rusiei între 1796 și 1801, după ce maică-sa, care l-a ținut cu consecvență departe de frâiele statului, a murit în 1796; fiul nu se sfiise să condamne aspecte ale politicii mamei. Prima soție a lui Pavel a murit la naștere, iar văduvul s-a recăsătorit la mai puțin de un an de la pierderea soției. Ca împărat, a încercat să introducă în Rusia anumite reforme – câteva dintre ele profund nepopulare. În 1801 a fost asasinat de către un grup de ofițeri.

Întregul spectacol conceput de Eifman se desfășoară pe fundalul unei imense rame de tablou rotunde și aurite, din care pleacă, de jur împrejur, raze poleite cu aur, ca în unele icoane; un fotoliu tapisat în roșu semnifică în câteva scene tronul imperial, ocupat de unii, râvnit de alții (decorul și costumele – Vyaceslav Okunev, care a soluționat strălucit problema adaptării greoaielor veșminte de epocă la exigențele costumului de balet). În golul acestui gigantic medalion se petrec, la înălțime, câteva momente ale spectacolului și de acolo de sus se și coboară uneori, spectaculos, în scenă. Dinamica sofisticată a luminilor urmărește îndeaproape dinamica acțiunii baletului.

Libretul baletului prelucrează liber date din biografia lui Pavel I. În prolog, viitorul țar, copil încă, asistă la asasinarea tatălui său (Oleg Markov). Actul I înfățișează tensiunile dintre Pavel și maică-sa (Alina Petrovskaya, care izbutește să exprime prin dans caracterul despotic, și depravat deopotrivă, al personajului). Apariția Împărătesei cu o trenă de atlaz de culoarea aurului, lungă cât toată diagonala spațiului de joc și purtată de opt bărbați e un moment de neuitat; pe trena asta va încerca moștenitorul tronului să se suie ca să devină părtaș la autoritatea și puterea maică-sii. Ca să-i mute gândurile de la treburile statului, Ecaterina își însoară fiul (Oleg Gabyshev). Un splendid duet de dragoste este, la un moment dat, despărțit de public printr-o uriașă fâșie de saten bleu, luminată în contre-jour, pentru ca intimitatea celor doi tineri să fie dezvăluită cu discreție. Tânăra soție (Lyubov Andreyeva) pare să-l împingă pe Pavel să se lupte pentru putere. Împărăteasa află și noră-sa devine victima favoritului țarinei (Serghei Volubuev); nora e mai întâi coruptă, apoi ucisă.

Actul al II-lea dă expresie ostilității curții imperiale față de Pavel, care visează victorii militare; expresia coregrafică a militarismului prusac de care e obsedat eroul baletului este obținută prin sumbre ansambluri, a căror mișcare e atât de sugestivă, încât dansatorii par încălțați în cizme. În amintirile lui, Pavel o vede pe răposata lui soție, vede clipe din propria lui copilărie, îl vede pe tatăl lui ucis. Un bal mascat pe care îl prezidează Împărăteasa se transformă într-o orgie. Pavel își invită mama la un spectacol de teatru; actorii, îndrumați de moștenitorul tronului, joacă scena uciderii tatălui de către soția necredincioasă a acestuia și de către amantul ei. Împărăteasa e cuprinsă de mânie. Pavel se hotărăște să i se opună maică-si pe față, deschis. Favoritul mamei e cuprins de o teribilă neliniște; el încearcă să recâștige bunăvoința iubitei sale, dar în zadar. Stafia tatălui îi cere lui Pavel răzbunare. Moștenitorul tronului își imaginează vendeta; episodul prilejuiește un moment antologic: un grup de soldați înalță și susțin două sulițe, care formează niște paralele ca pentru gimnastică, dar mișcătoare, și pe aceste paralele se dansează, ca și pe sulițele ținute cruciș! În fanteziile lui, moștenitorul tronului înfăptuiește răzbunarea care i-a fost cerută de stafia tatălui și favoritul moare în brațele Împăratului pe care l-a ucis. Ar fi rândul Împărătesei să moară, dar fiul nu cutează nici în imaginație să ridice mâna asupra propriei mame. Împărăteasa plătește prin singurătate și printr-o îngrozitoare teamă de moarte pentru nepotolita ei sete de putere; un enorm văl negru devine, în acest episod, partenerul balerinei și al fotoliului-tron; dansul exprimă aci, necruțător, în locul trufiei de altădată, angoasă. Nimic însă nu izbutește să-i bucure lui Pavel inima. El presimte sfârșitul fatal al scurtei sale domnii. El nu va dobândi faima dobândită ca monarh de maică-sa, el va rămâne pentru totdeauna prizonierul propriilor lui vise și fantasmagorii.

După cum se vede, datele istorice despre Pavel I au fost amenajate în așa fel încât să pună în valoare analogii posibile dintre istoria acestuia și nemuritoarea tragedie shalespeariană. Ca și în ”Ceaikovski pro și contra”, avem de-a face cu un tip extrem de interesant de intertextualitate pe tărâmul coregrafiei. Ca și în celălalt balet, Boris Eifman se arată interesat să construiască situații conflictuale acute care se pot traduce prin dans și nu-și face prea multe scrupule în legătură cu exactitatea istorică a libretelor lui.

Boris Eifman explică undeva de ce baletele lui se bazează întotdeauna pe un material istoric sau literar; coregraful are o reputație binemeritată de coregraf filozof. El dovedește, dacă asta încă mai cerea o dovadă, că baletul poate să exprime nu numai idei generale, ci și mesaje deosebit de complexe (ca, de pildă, cel despre setea de putere) și nu numai, în linii mari, opoziția dintre bine și rău, ci și nuanțe psihologice deosebit de subtile și chiar neașteptate evoluții psihologice.

Last, but not least: opțiunile muzicale ale lui Eifman, uneori surprinzătoare (pentru ”Un Hamlet rus” – Beethoven și Mahler), niciodată ilustrative, sunt materializate în benzi sonore ireproșabile tehnic, în care trecerile de la un fragment ales la altul se fac lin, ca și cum întregul balet ar fi conceput pe un singur suport muzical, perfect unitar. 

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Teatrul de balet al lui Boris Eifman” de Gheorghe Miletineanu Nu sunt critic de balet, nici măcar baletoman nu sunt, dar despre ansamblul de balet condus de…

[childhoodobesity-blog1]

“There is insufficient research on the direct effects of food advertising on children’s diet and diet-related health, particularly in non-experimental settings... Our results suggest that soft drink and fast food television advertising is associated with increased consumption of soft drinks and fastfood among elementary school children (Grade 5). Exposure to 100 incremental TV ads for sugar-sweetened carbonated soft drinks during 2002–2004 was associated with a 9.4% rise in children’s consumption of soft drinks in 2004. The same increase in exposure to fastfood advertising was associated with a 1.1% rise in children’s consumption of fast food... Exposure to advertising for calorie-dense nutrient-poor foods may increase overall consumption of unhealthy food categories” (Adreyeva, pp.1)

This article addresses the fact that no too much research and data has been done on the impact of childhood obesity however, there is direct correlation between exposure to advertisements from food companies to the increase of consumption of those products which in turn will impact their health.

Andreyeva Tatiana, Inas Rashad Kelly, Harris Jennifer L.. "Exposure to food

 advertising on  obesity." Economics & Human Biology , Volume 9, Issue 3,

 July 2011, Pages 221–233

[star-the-gremlin]

Ok, so what are each person's civilian careers/jobs in the Russian team?

Oli is a vet student

Sampson is a bartender and a part-time taxi driver

Sasha is a full-time miraculous guardian

Svetlana is a swimming coach

Lev is a tattoo artist and sometimes does piercings as well

Tatiana is the school nurse

Mishka is an elementary school teacher

Ari is a transfer student currently studying law

Diana and Katrina help out at their parents grocery store

[star-the-gremlin]

*bites you*

Gimme some Tatiana and Mishka hero shenanigans!

since the two of them are physically the strongest in the group they like to wrestle a lot to find out how far they can push each other (and for other reasons but we don't talk about those)

They usually lose brain cells when hanging out with other more chaotic members of the team and stay pretty levelheaded when around each other.

[star-the-gremlin]

I have a feeling that Tatiana and Mishka are mutual pining for some reason

>:)

[star-the-gremlin]

How the heck do they know each other with so many different careers and stuff?

Sampson, Sasha and Tatiana know eachother from gym

Tatiana and Mishka work in the same school together

Lev and Oli went to the same elementary school

Lev did both Sampsons, Sashas, Dianas and Katrinas tattoos and piercings

Svetlana gave Oli swim lessons

Svetlana and Sampson did ballet together

Ari was being harrassed at the bar Sampson works at and he pretended to be her boyfriend to scare the guy off

[star-the-gremlin]

Aside from Sasha, who is the leader of the team?

Sampson was the first one to receave his miraculous from Sasha so the role automaticaly went to him but turns out the man is a fucking bottom and doesn't know how to lead for shit so the role fell onto the oldest of the group who was Tatiana and turn out she's a born leader

[star-the-gremlin]

So which one of them is Anansi's rival in the boxing ring?

Probably Tatiana but Mishka could also give her a run for her money