#intuneric

[cas-soul]

worms

I was living in this vicious desert where I had no place to hide,no place to go,no place to love,walking with a target on my forehead.First, they disturbed my quietnessby appearing out of nowhere like a storm in July.And they threatened my sanity– was I ever sane?Then I became a forest,a junglewith wild nature raising fast in front of me,everywhere.But it’s nothing beautiful.Only a…

[dianapopescu]

Întunericul: Simbol și semnificație

Opusul complementar al luminii într-o dualitate fundamentală, întunericul este, în primul rând, un simbol al haosului primordial înainte ca acesta să fie alungat de lumină. https://www.diane.ro/2023/10/intunericul-simbol-si-semnificatie.html

[irobbert]

Nu ne dam seama pe moment insa maturitatea asta vine cu o greutate pe sufletul nostru de copil. Greutate care doar ne lasa un gust amar al vietii.

[unsarutsiamplecat]

Întuneric în culori

[toxicsoulsblog]

O luna.

Cine si ar fi imaginat ca se pot intampla atatea intr o singura luna? Nu, nici eu.

Am suferit, am cazut grav la pamant, am vazut intunericul din mine, am vazut cine eram cu adevarat si am mai vazut cine a fost langa mine in acel moment.

O perioada grea, un iad mai bine spus si in acelasi timp o perioada de vindecare.

“A trebuit sa se intample”, imi repet, “asta a fost momentul”.

Momentul in care eu trebuia sa devin “femeie” in adevaratul sens al cuvantului, momentul in care trebuia sa aflu cine sunt cu adevarat, cum sunt eu.

Suna prostesc faptul ca “am devenit femeie” dar chiar asa e, eram o copila. Traiam ca in liceu cu copilariile mele si visam la un viitor cu casa, familie si copii langa un om la fel de imatur ca mine. Gandeam si nu actionam sau actionam si nu gandeam, iar acum stai si te intreaba. Cum adica? Iti spun acum.

Aveam momente cand gandeam ca un om matur dar nu actionam ca unul si momente cand actionam ca un copil si nu gandeam deloc matur. Eram total pe dos si ma enerva faptul ca mi dadeam seama de actiunile mele dar nu faceam absolut nimic sa remediez asta.

Traiam in intuneric. Cum asa?

Eram egoista, vedeam raul in oameni, toti imi voiau raul, asa gandeam. Ma vedeam o victima in momentele cele mai nepotrivite, am fost victimizata constant de propria persoana. Prea multa neincredere de sine si prea mult contam sa ma ajute altul.

Cam asa definesc eu intunericul. Tu?

O singura persoana mi a fost alaturi si aia e chiar mama mea, omul pe care o sa l iubesc o viata intreaga chiar si dupa ea. Mi a vazut propriul iad si a intrat cu talpile desculț in el. Mi a dat cele mai grele palme ca sa mi revin, a tras de mine pana in ultimul moment si m a sustinut iar cand ma scapam de sub control imi tinea fraul, i am provocat rani adanci deoarece nu ma lasam asa usor…

Am multe regrete in viata dar singurul pe care nu o sa mi l iert e asta, faptul ca a trebuit ca ea sa ma vada asa.

Ti se pare penibil ce scriu? Ti se pare o poveste scrisa de o psihopata, ceva mitic?

Nu, chiar asta e realitatea, asta am trait, toate astea le am simtit. Fix acei termeni imi pot descrie povestea, poti tu mai bine? Scrie ti povestea, priveste inauntrul tau si incearca sa ti scrii povestea, vei descoperi multe, crede ma, odata ce ai inceput nu o sa te mai poti opri, e ca un drog, ca o tigara, odata aprinsa nu mai poti da inapoi, poti face pauze dar mereu te vei intoarce la ele.

Ah, uitasem, depinde si cat de puternic esti. Se pare ca eu nu sunt atat de puternica, tigara o mai aprind, de scris… mai scriu.

M am vindecat pe jumatate. De ce doar pe jumatate?

Am aflat cum sunt eu, m am cunoscut pe mine si am invatat foarte multe, acum stiu de ce sunt in stare si de ce nu. Sunt mai increzatoare, incerc desi gresesc dar ma ridic si o iau de la capat.

M am acceptat asa cum sunt, mi am acceptat greselile chiar si pe cele mai dureroase. Am privit pentru ultima data in urma si mi am promis ca nu o sa mai fie la fel, nu si de data asta, fata aia nu o sa mai existe.

M am videcat de mine cea cu “probleme”… dar nu m am vindecat de el, la naiba.

( Mi a scapat, scuze! :)) )

Am iubit si inca iubesc. Indiferent de actiunile mele eu chiar am iubit si aveam momente cand credeam ca el ma face o persoana mai buna. A fost prima persoana cu care am simtit acea conexiune, stiam ca noi trebuia sa ne intalnim, ceva m a impins sa i acord acea sansa si asta nu o s o regret. Nu pot si nu e momentul sa trec peste el, asta o sa mai dureze, o sa ma mai macine un timp.

Amintirile… ce mai mare durere e sa ai amintiri o gramada, cu carul mai bine spus, cu o anumita persoana. Cu greu scapi din inchisoarea asta. Ce denumire frumoasa, stiu :))).

O luna, mii de ganduri, cea mai grea durere si vindecata pe jumate

[actualmorph]

D asta imi place muzica. O piesa este un sir de ganduri care, la un moment dat, m a facut sa pierd nopti.

[suntaiciblog]

Buna!

Am revenit aici, dupa multa vreme..si as dorii sa imi dau share povestii ce o am.

De cand ma stiu, am avut probleme de personalitate, cum ar fii:

-ma simteam energica, entuziasmata, bine, radeam si zambeam, 5 minute mai tarziu, plangeam, simteam toata durerea din mine, repetam mereu "e prea mult pentru mine, nu mai pot".

-aveam stari de negare, furie, singuratate;

-imi era prea greu sa memorez lucruri de-a lungul timpului, uneori imi era greu sa fac taskuri simple de zi cu zi, dar acum simt si mai multa presiune acestui lucru.

Toate relatiile mele au fost foarte varza, le era greu sa steie cu mine, din cauza schimbarii de stare constanta, si de goliciunea pe care o simteam mereu.

Recent, de 1 an de zile, au inceput probleme mult mai constante si mari.

Ma concentrez foarte greu, nu ma pot incuraja singura, nu pot vorbii cu oamenii, imi este foarte greu sa ma exprim verbal, ma simt ca si cum as fii la un teatru si as privii sceneta exacta ce se intampla in viata mea de zi cu zi.

Am avut multe episoade suicidale, ganduri, daydreamings cum ca sunt moarta, sau omor oameni, ma satisface facerea de rau, dar este inconstienta, si partial constienta (nu o observ tot timpul, dar vad si o simt, simt ce le fac oamenilor si cum ii tratez, uneori mi se pare amuzant sa ii fac sa sufere psihic).

Ideea este ca langa mine, am o persoana care este cat de cat experimentata in cunoasterea bolilor psihice, dar nu este psiholog sau psihiatru.

Astazi, am mancat jumatate de doza de trufe, nu stiu cum se numesc dar sunt opiacee, (cred), usoare. Ataca sistemul psihic, ("iti deschide al 3-lea ochi"). Nu stiu foarte multe despre ele, ce anume sunt mai exact si din ce ramura, dar mi s a spus ca te ajuta la cunoasterea personala.

A fost teribil ce am vazut, pentru ca mi am vazut cele mai intunecate frici, traume, si m am vazut pe mine, separata. ( daca va da cu virgula, exista un episod in teen titans, unde raven este despartita de ea insasi, fiecare sentiment, emotie sau latura de-a ei, capata propria sa forma, iar ceilalti tineri titani trebuie sa o reintregeasca folosind cristalul care a impartit-o in toate cele 7 parti ale ei (cred ca erau 7*) *).

Doar ca eu aveam 3 parti.

Partea Mov inchis:

-Unde plang mereu, nu imi place sa fac lucruri, ma simt fortata, ne-ascultata, partea unde se simte cel mai tare durere, frig, si intuneric.

Partea Galben-Portocaliu (ceva asemanator de culoarea soarelui):

-Unde rad mereu, sunt foarte energica, imi place sa fac multe lucruri dar nu le termin niciodata, sunt capoasa, ca un copil..si imi place sa fac rau altora, (vorbind intr-un sens copilaresc, o persoana care te seaca de psihic, tot ce inseamna nervi, timp, iubire, si rabdare).

Partea Alba ( cumva spre energia calda si energia rece, adica cele de mai sus, un alb vag):

-Sunt umpic din amandoua, dar sunt eu. Serioasa mai mult, cat de cat implicata, agila mental, (foarte serioasa pe lucruri :sunete, miscari, obiecte sau momentul din prejur).

Unde imi doresc ca eu, sa fiu eu. (adica ca celelalte parti ale mele, sa fie doar una, pentru ca este obositor mental si sentimental ceea ce simt zilnic, ma seaca si ma duce intr-un breakdown la fiecare cateva zile sau o data in fiecare saptamana).

Ma simt cel mai depressed, si am mereu acelasi sentiment de gol. (e ca si cum te uiti in oglinda dar fata ta este foarte amestecata, nu iti mai recunosti fata, nu este ceva concis, este acolo si te irita pentru ca oricat de mult te stradui sa o intelegi, nu poti, pentru ca dai gresi mereu.)

Despre efectele trufelor:

-totul era bine, putin stare de voma, ametita, putin slow motion, stare senzoriala calda-rece, durere de cap, rasete, nu imi mai simteam foarte bine muschii, corpul, de abea vorbeam, iar apoi totul s a stins, ca si atunci cand stingi lumina.

-m am pus pup intr-un colt cu jucaria pe care iubitul meu mi-a oferit-o cadou (e un iepuras de plus, l am numit bunny), si am inceput sa plang foarte nasol, ma simteam ca si cum nimeni nu ma vrea alaturi, ca tot ce fac este gresit, si in acelasi timp nu ma intelegeam nici pe mine.

-vedeam ochi mici de oameni, de diferite culori care se deschideau si se uitau la mine (atunci cand imi inchideam ochii si stateam cu capul pe genunchi si plangeam cu jucaria in brate, si o strangeam tare, actionam ca un copil care era traumatizat, batut, sau certat grav)

-vedeam guri, care radeau de mine, si auzeam voci spunand ca sunt nebuna, sau rasete, batjocoriri, maini care aratau spre mine cu degetul, etc.

La moment respectiv vorbeam si spuneam :" nu mai vreau, este prea mult chin pentru mine, vreau sa fiu eu, si atat, nu mai suport sa ma doara".

Prietenul meu era cu mine in camera, incerca sa ma calmeze, si am inceput sa ii vorbesc din partiile acelea care nu erau la loc (martea mov, si partea portocalie, calda, ca soarele).

La final dupa ce am scos toate lucruriile ce ma apasau, si dupa ce mi s a terminat trippu, mi a spus ca e posibil sa am inceput de schizofrenie, si m a sfatuit sa merg la un doctor. Cumva ma nelinisteste asta. Am inceput sa ma interesez putin de simptome, si am cateva in comun, si sunt destul de multe, care par concise, pentru ca anxietate si depresie nu simt.

As dorii o parere despre tot ce am scris, si chiar vreau un ajutor, pentru ca vreau sa ma fac bine, pentru mine si pentru el, pentru ca imi este dor de mine insami, si il iubesc enorm de mult pe el, imi este foarte frica sa nu il pierd din cauza problemei mele psihice. A trecut prin multe stagii si episoade de genul cu mine. Nu mai poate psihic nici el.

Si nici eu.

*Pentru cei care imi vor citii povestea si chiar si tu care imi vei raspunde, motivul pt care am luat acel tip de drog, a fost pentru a afla ce sta in mine, de ce ma simt asa, si vroiam sa ma cunosc mai bine, dar nu voi mai incerca niciodata, pentru ca mi a deschis ochii prea mult*.

PS: Pentru toti ceilalti consumatori de orice alt tip de substante, va rog sa nu incercati (fie ca sunteti la inceput sau experimentati) lucruri la care nu sunteti siguri ca doriti sa le simtiti. Depinde si de sanatatea mintala si daca nu cunoasteti destule, puteti ajunge sa doriti mai mult, sau sa muriti.

Va rog sa fiti precauti. Va multumesc si aveti grija de voi! :)

Nu-s nici eu cu vreo calificare de psiholog/psihiatru, însă... cred că drogurile erau ultimele lucruri ce-ți lipseau, și cred că ești și tu acum conștientă de asta. Cel mai bine ar fi să-ți explorezi traumele într-un loc safe, cu un adult specializat care să te ghideze și să aibe grijă să te expună mai treptat cumva la traumele respective, nu dintr-o dată și așa intens cum o fac drogurile. Asta îți sugerez să faci de acum. Mergi la psiholog, nu trage de acum concluzii cum că ar fi schizofrenie sau mai știu eu ce, nu te pune să-ți cauți etichete și diagnostice, ci pur și simplu mergi să-ți expui problemele și durerile și să vezi ce poți face de acum încolo.

[e11e19]

Sa nu depinzi prea mult de nimeni in aceasta viata. Nu uita, in intuneric, pana si umbra ta te paraseste.

[ineluluisaturn]

Te iubesc naiv si fara motiv. Te iubesc acum, altcandva n-am cand. Te iubesc aici, altundeva nu stiu. Te iubesc serios, altfel nu pot. Te iubesc cum pot, altfel nu stiu. Te iubesc in intuneric ca imi esti lumina.

[thatsnotmymilkman]

Francisss!... A few hiccups could be heard from him. I-I am so soon soorryy for making s-such an awkward call awhile ago! Another hiccup could be heard. It was Matthew, clearly drunk. Doamne d-de ce e asa de intuneric aici..

A loud thunder could be heard from the other side of the phone and a "oomf!"... He just tripped

Matthew..please be careful.. You've been drinking right?

[artparfumuri]

Yves Saint Laurent - Apa de parfum

Yves Saint Laurent Black Opium - 90 ml

pentru femei

Un parfum Oriental Condimentat pentru femei .

Acesta este un parfum creat de Nathalie Lorson , Marie Salamagne , Olivier Cresp si Honorine Blanc si lansat in anul 2014 .

Intens precum un shot de cafea care creaza dependenta , electrizant precum florile sale albe , aceasta noua generatie de parfum gourmand-oriental are o directie radical diferita fata de structura parfumului clasic : inspirat de miscarea artistica a clar-obscurului , in care accentul cade pe contrastul si tensiunea dintre lumina si intuneric .

[necrosyse]

Si te urasc, promit. Te urasc pentru cum mi-ai zambit. Te urasc pentru ca doar tu m-ai auzit. Ca m-ai auzit cum nimeni n-o facea. Ca doar tu imi cunosteai vocea.

Si chiar te urasc. Ca mi-ai fost puterea sa razbesc. Ca 4 ani, cica doar 3 ai fost Cel mai frumos, prost, adapost. Si ce urasc cel mai tare.

Sunt eu. Ma urasc pe mine, Caci oricat mi-as repeta, Ca nu te-as mai putea ierta. Si ca ai luat totul cu tine.

Nu pot.

Precum un blestem, fiinta depravata Ca-n fiecare colt sa fii gravata Sa ma bantui, tu, grozavie morala, Sa-mi fii infern pana la ultima petala. Pana la ultimu-mi "sperat rasarit".

Si asa, aseara, te-am zarit. Oniric, in intuneric, m-ai urmarit. Intr-o galerie cu amintiri m-ai gasit. Cu ochii tristi si grei M-ai intrebat:

De ce, de ce e din nou asa

M-a cuprins o groaza si disperare Ca dupa toate ce mi-ai facut Tot m-am inecat in lacrimi si durere Caci tu, tu ai plecat. Si in picioare m-ai calcat.

Iar eu, Probabil, Tot te-as ierta.

Si asa am aflat Ca niciodata n-o sa-ti scap. Promit, te urasc. Te urasc sincer si adevarat.

Dar, cred, ca totusi mi-ai ajuns un nimeni. Contradictie cordiala.

[unsarutsiamplecat]

Aproape de liniște de ceva vreme Și uneori mă sperie Sunt viu prin smerenie că haru' primit E păstrat pe deplin cu sfințenie

Lumina mi-e mama, ce nu imi e străină Și nu mi-a lipsit nicio vreme Nici când  mă rătăceam  prin intuneric   Tot ea imi șoptea : nu te teme

Trunchi de copac îmi știu rădăcina Am sufletul cald ce iubește iubirea Că ea m-a crescut și copilăria M-a învățat recunoștința să știu fericirea

Aproape am plecat uneori printre nori S-ajung înapoi fericit că trăiesc Vezi? Cândva am înțeles, acum primesc Cadouri de la Univers

Pentru orice om bun ce-a trecut prin mult rău Binecuvântat fie sufletul tău

[alexiahulea]

S C R 1 S 0 4 R 3 - 2,8 O

poti fi tu cel ce imi esti

sau nimicul in nimic.

tu - tacerea din tacere.

esti durerea ce o simt...

masochistic si cand fiinta crede ca nu piere.

e regretul efemerului

si a celui ce e vesnic;

vesnicie in lumina

sau absenta-n intuneric.

esti prezenta protectiva

si cutitul ce ma-ncearca.

esti dorinta creatiunii mele

si cel ce la esenta are sa ma-ntoarca.

indrumator prin usi de sticla.

indrumator si venic poarta.

paradoxul intre toate:

ce ma iubeste ca pe-o arta.

mangaierea printre chinuri

si amintirea vietii-n vid.

tu-oglinda sinelui cel gol.

ma incearca-n viata asta,

dar fara de tine... nu ma mai lasa sa mor!

inaintea mea de-i merge,

sa-mi ocolesc confuzia prelunga;

si-napoia mea de-ai sta,

ca raul sa nu m-ajunga.

- A. H.

oil sketch - done in procreate

[christianaiov]

La marginea timpului: sa dam timpului timp sa vina.

Un tren care ar putea sa schimbe infinite macazuri si a carui viteza nu lasa loc niciunui descrescendo- dezleaga si leaga vagoane. Cate-un tunel imbraca toata povara in intuneric. Incepe sa-mi fie indiferent daca se cara fulgi sau pietre. Umbre obscure lasa loc unor forme fara textura . Si ce mai sunt acum scheletele care alearga pe sina? Ce-i un vagon care nu stie daca e ingreunat de smoala sau de pasageri meschini?