#ludovic bun

[northtransylvanianews]

Infatuarea lui Ludovic Orban. Se consideră "Şi trecut, şi prezent şi viitor" al PNL

Infatuarea lui Ludovic Orban. Se consideră “Şi trecut, şi prezent şi viitor” al PNL

Liderul liberalilor, Ludovic Orban, a declarat, sâmbătă, 23 mai, că se prezintă “cu încredere” în competiţia pentru alegerea preşedintelui partidului. După propriile lui cuvinte el este “cel mai bun cunoscător al PNL şi, în general, al ţării”. Însă încrederea domnului Orban ajunge la culmi ce ating aroganța. Nu există un om mai bun ca și dânsul, iar calitățile sale în cadrul PNL devin aproape…

[smartseo4you]

MOTIUNILE TREC, CITU RAMANE Ministrul Finanţelor Publice, 'demis' de deputaţi

New Post has been published on https://reporterliber.ro/motiunile-trec-citu-ramane-ministrul-finantelor-publice-demis-de-deputati/

MOTIUNILE TREC, CITU RAMANE Ministrul Finanţelor Publice, 'demis' de deputaţi

Moţiunea simplă depusă împotriva lui Florin Cîţu, ministrul Finanţelor Publice, a fost adoptată, ieri, de Camera Deputaţilor, cu 166 de voturi pentru, 94 împotrivă, 28 de abţineri şi 22 de aleşi care nu au votat.

Este a doua moţiune simplă care trece de o Cameră a Parlamentului, împotriva lui Florin Cîţu, după ce, în 9 decembrie 2019, Senatul a adoptat o moţiune asemănătoare.

Din fericire pentru actualul ministru al Finanţelor Publice, adoptarea unei moţiuni simple de către Parlament nu înseamnă automat demiterea sa, aceasta rămânând la latitudinea premierului Ludovic Orban. Cum şeful Guvernului a declarat în nenumărate rânduri că este foarte mulţumit de activitatea ministrului de resort, este aproape cert că, în pofida moţiunii simple adoptate de Camera Deputaţilor, Florin Cîţu rămâne în continuare şeful Finanţelor Publice.

Moţiunea simplă împotriva ministrului Finanţelor Publice a fost citită şi dezbătută în şedinţa de plen de luni a Camerei Deputaţilor.

În textul moţiunii se arată că „Virusul Cîţu” a distrus aproape complet economia naţională. Semnatarii acesteia susţin că 70% dintre cetăţeni consideră, conform sondajelor de opinie, că ministrul Finanţelor a luat deciziile prea târziu pentru slavarea economiei naţionale. Cîţu a fost criticat pentru lipsa măsurilor concrete, rapide pentru ajutorarea firmelor şi cetatenilor.

„Ministrul Finanţelor Publice s-a comportat ca un cămătar. Va rămâne în istorie drept ministrul >. Actele normative au fost mult întârziate, iar platforma IMM Invest s-a blocat din prima zi de funcţionare. Analiza simplă arată că oamenii şi firmele trăiesc mai rău decât în guvernarea PSD”, se arată în textul moţiunii simple.

Materialul prezentat de deputatul social-democrat a inclus şi datele privind creşterea deficitului bugetar, creşterea datoriei publice, lipsa veniturilor la bugetul de stat, opinia Consiliului Fiscal şi analizele agenţiilor internaţionale de rating care nu dau cifre prea bune pentru economia naţională.

Florin Cîţu, ministrul Finanţelor Publice, a replicat: „Semnatarii moţiunii sunt cei care în 10 august au gazat şi bătut români nevinovaţi, iar a doua zi susţineau că românii veniseră să dea jos Guvernul. Semnatarii moţiunii sunt criminali, pentru că şi-au permis să ameninţe în Parlament cu respingerea decretului de prelungire a stării de urgenţă. Timp de două luni au modificat în Parlament, în mod criminal şi terorist măsurile luate de Guvern. Fără niciun fel de respect pentru români, semnatarii au folosit acest virus nenorocit pentru a-şi promova moţiunea şi agenda politică”.

El a spus că măsurile luate de guvernul Orban au frânat căderea economiei şi că IMM Invest este cel mai bun program de ajutorare a companiilor din ultimii 30 de ani. Cîţu a comparat IMM Invest cu programul Start-up Nation, pentru care guvernarea Dăncilă nu a alocat anul trecut sumele necesare pentru funcţionarea acelui program.

Florin Cîţu a mai spus că social-democraţii au trecut prin Parlament legi fără surse de finanţare, care au crescut cheltuielile bugetare.

[bartholomaus]

O paralelă între Cluj/Kolozsvár/Klausenburg/Kluž și Košice/Kassa/Kaschau/Caşovia

“The old lie has more friends than the new truth.”

„O naţiune modernă şi responsabilă îşi asumă trecutul său, cu bune și cu rele” Ottmar Trașcă, istoric

Iată dar, o paralelă între Cluj, în maghiară Kolozsvár, în germană Klausenburg, în slovacă Kluž şi Košice, în româneşte Caşovia, în maghiară Kassa, în germană Kaschau, legată de stemele celor două orașe.

Orașul Košice îşi respectă istoria. În schimb, Clujul îşi cam bate joc de ea…

De remarcat faptul că, slovacii din Košice se mândresc cu stema lor, ca fiind cea mai veche atribuită oficial în regatul Ungariei (1369, regele Ludovic cel Mare, în maghiară I. Nagy Lajos, în germană Ludwig der Große, în slovacă Ľudovít Veľký). I-au dedicat şi o statuie în 2002, care o reprezintă plastic, împreună cu variantele ei anterioare.

Niciunui primar din Košice nu cred că i-a trecut prin cap să se atingă de stemă, niciunui politician sau propagandist naţionalist sau comunist nu i s-a năzărit să spună că stema ar fi ungurească, sau că poporul slovac nu este reprezentat de ea, pentru că include dungile dinastiei arpadiene şi crinii francezi ai casei de Anjou! Numai la noi e plin de frustraţi ai istoriei…

Urmele epocii Funar sunt, din nefericire, vizibile și azi în Cluj.

Clujul are o stemă cam la fel de veche ca şi cea din Košice , de prin 1316, atestată documentar din anul 1377, de către acelaşi rege al Ungariei, Ludovic cel Mare. Dacă luăm în calcul faptul că stema din Košice a fost modificată ultima dată în 1500, stema Clujului ar putea fi considerată mai veche !!!

Contează mai mult însă detaliul: în vreme ce slovacii făceau o statuie stemei lor, primarul Funar desfiinţa în mod ilegal stema Clujului, înlocuind-o cu o impostură insultătoare pentru locuitorii oraşului( e adevărat, pentru cei care gândesc cu mintea lor) şi cu care ne facem de râs în toată Europa civilizată…

Iar urmașii retardului Funar, la conducerea administrației Clujului, nu se comportă cu mult mai bine…

Situaţia din Slovacia de Sud e destul de complicată, legat de comunitatea maghiară. Dar măcar în ce priveşte situaţia patrimoniului, jos pălăria.

Avem de a face aici, cu două atitudini.

Noi, românii, măturăm sub preș istoria (în special cea a Transilvaniei și Banatului), în timp ce slovacii o pun pe piedestal și scriu sub ea Made in Slovakia. Regii unguri făcuți slovaci, personaje istorice 100% maghiare sunt „rebrănduiți” în eroi slovaci…Care este mai bun? Dracu’ știe…

Ar trebui înțeles că aceste cuvinte ca „român”, „maghiar”, „slovac”, efectiv aveau atâta sens în Evul Mediu, ca și când ai fi spus „avion” sau „ciclotron”. Nobilii feudali erau subordonați ierarhic regilor Ungariei, toată societatea medievală era structurată funcție de poziția socială și de confesiune. Totul se rezuma la privilegii și statut social, nu la etnie…

Regele putea rezida la Viena, la Praga, la Buda, sau la Timișoara. Putea fi ungur arpadian, dar putea fi italian ca și Caroberto… dar erau regi unguri. Punct. Niciodată nu am auzit vreun italian aberând prostii cum că Caroberto ar fi fost italian. Era de origine din Napoli. La români și la slovaci am auzit, nu odată.

[assbuttyourlife]

When We Were Young - Chapter Six

Pairing : Misha/OFC

Warnings : Fire, trauma, PTSD, family members’ death (including child), therapy, flashbacks (not in every chapter), injuries, cheating. Long fic. Angst, fluff and smut will come later in the story.

Words : 5124

Summary : After her grandmother’s funeral, Lily must return to the place she lived in when she was young and has to confront the ghosts of her past. She will run into an old friend that she thought was lost forever.

Note : Sorry if there are mistakes, this chapter was not beta’d. (If you wanna help me I’ll be glad as english is not my native language)

CHAPTER 6 : CATCHING UP

 The following day started in absolute chaos.

“Lily! Wake the fuck up!”

 Katie crashed a pillow in her friend's face, still asleep at nine in the morning on a Monday. Lily jumped with a gasp, not used to be woken up so violently.

“Helloooo! It's almost 9 am and we're supposed to be at work already! Guess who will be in trouble?”

“Fuck! Katie, why didn't you wake me up earlier?”

 Lily panicked, jumped out of bed, looked at her quickly in the mirror, fixed her hair in a rush and put her shoes on. That was a good thing Katie had a spare key for situations like those. She rarely used it, but this morning's chaos was obviously an emergency.

“The right question to ask would be... why didn't you hear your alarm, woke up and get ready, then yelled at me because I was late? You know... the usual?”

“I don't knoooow Katie, oh my God, I overslept! I was so tired yesterday!”

“No kidding.”

“I think I actually forgot to set the alarm.”

“Well at least you're already dressed... you often sleep with your clothes on?”

“No I just... I was too tired to do anything last night, we came back home super late and I was an emotional wreck so I just collapsed on my bed. But it's a good thing I don't have to get ready, let's go!”

They ran out of the apartment into Lily's car and started driving, but Katie noticed something and yelled.

“Lily, STOP!”

She pressed the brakes pedal so violently that they almost hit their heads on the dashboard.

“Shit Katie, don't do that! What is it now?”

“I don't see your violin's case anywhere... It may be problematic to practice the violin without a violin.”

“Shit... shit shit shit! Wait here, I won't be long.”

She busted out of the car and ran back inside the building, reappearing a few seconds later completely out of breath with her violin case, threw it in the car, sat back behind the wheel and took off.

 I need to run more often.

When they arrived inside the auditorium, everybody was already on stage rehearsing. Lily and Katie sneaked in as discretely as they could, their instruments ready in their hands, but as soon as they sat in their chairs, the music stopped.

“Long night, ladies?” Ludovic, the conductor, pointed out, and everybody turned to look at the two women. Lily was so ashamed she blushed furiously.

Katie glanced at her friend with a meaningful look and nodded, suggesting she got this.

“You know how it is... weekend... booze... men... hangov-”

“Sorry Ludo it won't happen again!” Lily interrupted and flashed angry eyes at her friend.

Luckily, Ludovic wasn't the mean type of boss, and he had a particular affection for Katie as they were both french, but when it came to work, he was a perfectionist and he hated when his musicians were late.

“Alright... I guess we have to start again then... Ready?” He lifted his arms, baton in his hand.

“Umm... I didn't have the time to check if I'm in tune...” Lily pointed out shyly, still cursing herself and blushing for such a waste of time for everybody.

Ludovic briefly closed his eyes but complied.

“Let's just set the tone again then...” He sighed. “Can I have an A for the lady, please?”

Lily was mortified. She cursed herself as she set the tone on her instrument. She was never late, it was something she hated more than anything. She could feel Ludo was slightly annoyed despite his nice voice. She turned her attention to David, who was glancing behind him. As he was the concertmaster, he was sitting at the front of the first violin section, she was placed right behind him. She placed her violin on the crook of her neck, held the bow in position to start playing, nodded at him, signifying everything was fine, and the music started.

“Perfect! Let's take a break, it was good enough for a Monday morning guys!” Ludo announced about an hour later.

“We'll start again in thirty minutes, don't be late.” He glanced at Katie and winked.

   Thank God, coffee time!     Lily thought. Having to leave home in a rush without an ounce of caffeine in her body was pure torture for her.

Soon enough, she was sitting in the cafeteria with Katie and David, swirling her warm cup in her hands.

“Are we gonna talk about it?” David tiptoed, observing Lily closely.

“Talk about what?” Lily knew exactly what they wanted to talk about. She couldn't stop thinking about it herself. It was such an impossible situation she still had trouble figuring out if it really happened or if she just dreamt it last night.

“Oh please Lily, don't play innocent! Misha!” Katie specified.

 Misha...

Just the name made her shiver.

“There is nothing to talk about. Just drink your coffee. Nothing happened that you don't know already.”

She spotted a woman walking toward their table and Lily's heart jumped in her chest, she suddenly felt nauseous.

“Hey guys!” Hayley sang happily with her high pitched voice, her perfect platinum blond hair tied in an elegant bun.

Nobody dared answering as they all gauged Lily's reaction. She didn't flinch at first.

“Hello Hayley.” she finally replied flatly without even looking at her. She found her cup of coffee suddenly very interesting.

“What do you want?” Katie asked coldly when she noticed the blond woman didn't move.

“I umm... can I talk to you a second, Lily?”

“No.” She replied very bluntly. Who the hell did she think she was? Three days ago she found her fucking her boyfriend and now she wanted to talk?

“Please... Peter needs to-”

“I said no!” She almost screamed, and everybody in the cafeteria turned to look at her.

Once again, Katie stepped in to help her friend, speaking surprisingly calmly.

“I think you should go drink your coffee far from here... and if you choke on it, we won't move a finger to help you.” She was casually checking her phone at the same time.

Hayley sighed, vexed, and turned around to leave the cafeteria without a word.

“She's got some nerves!” David pointed out, but looked down at his mug quickly when both women stared furiously at him.

“Alright I'm outta here.” he stood and left the table to go talk to Ludo. Women.

Lily's phone buzzed and Katie jumped looking at the screen.

“Misha texted youuuu!” Katie squealed.

Lily took her phone quickly.

“Shut up.”

 M: Hey! When can I call you?

So it wasn't a dream... she wasn't losing her mind, it really happened...

 L: After work? I'll be home at 5.

 M: Great. Ttyl.

They didn't share more, just the minimum, and Lily thought it was enough already. She still didn't have the time to really think about what happened at the airport, and it may be the Misha she spent her teenage years with, but everything changed since those days; she moved on, he probably moved on too, and nothing would be the same ever again, not even their friendship.

You just don't find people twenty two years later and resume things the way they were, it's just not possible. Plus she didn't even know if she wanted that.

“What does he want?” Katie was bent over, almost laying down on the table trying to look at her phone's screen.

“Nothing Katie, will you sit down? You're wearing a damn skirt, everybody has a very interesting view on your panties right now! He'll just call me tonight.”

“Who says I'm wearing panties?” she replied saucily and Lily winced.

“You'll tell me right? You wouldn't leave me wondering what is happening between you and mister Castiel, would you?”

Lily frowned. “Mister what?”

Her friend laughed heartedly without explaining further.

“You know what I have to do? I have to check his Twitter so I can spy!”

Lily rolled her eyes.

“So... let's see what he tweets... Holy shit he was with John Barrowman!”

“Who?”

“Geez Lily you're so pathetic. Would it kill you to watch TV?” She scrolled down her screen and her heart raced when she saw a picture of him with his baby girl, but she was subtle enough to not react and scrolled further. Maybe it wasn't a good idea after all.

“I'm going back in the hall. Have fun stalking, but don't be late again or you'll be in trouble for good this time.”

“Ugh! You're no fun.” Katie followed her reluctantly.

At 4.30pm they were done for the day and headed home together. Katie couldn't hide her excitement and there was no way she could go back to her apartment without spying on the phone conversation Lily would soon have with Misha, so here she was, sitting on Lily's sofa, her phone on the coffee table, patiently waiting for it to ring. Lily had to take a shower, feeling dirty as she was still wearing her clothes from the day before.

It was exactly 4.52pm when Lily's phone lighted up and Misha's name appeared on the screen, but she was still in the shower.

Katie squealed and picked it up.

“Hello Misha!” She sing-sang, a huge grin on her face.

“... Hello? Uh... You're not Lily.”

“You can tell with just a hello?”

“I actually remember your screechy high-pitched voice pretty well... That's not something you forget! Katie right?” Misha chuckled.

 Misha Collins remembers me!

“I should be offended but... I'll forgive you for this time.” She managed to reply coolly.

“So... May I speak to Lily or-”

“LILYYYY!” She screeched.

“Oh God! I'll be deaf for sure.”

Lily popped out of the bathroom wearing her robe, her hair dripping, and ripped the phone from Katie's hands.

“Ouch!”

“Did I allow you to pick up? I don't think so!”

Katie pouted. Misha heard Lily's distant voice through the phone and couldn't help smiling.

“Hello?”

She couldn't see it but Misha's smile turned into a huge grin when he heard her shy voice on the phone. He tried to suppress it but failed miserably.

“Hey Lily. Is she living with you or is she just your bodyguard? I'd rather do this without her spying to be honest.”

“Hold on.”

She put her phone on the coffee table and took Katie's hand, leading her towards the door, not without a loud protestation.

“Hey!!! I'm not leaving!”

“Yes you are. I'll call you. Bye Katie.”

Lily pushed her friend out of her apartment and shut the door behind her, locking it and leaving the key in the lock just to be sure she wouldn't use her spare key to spy. She swallowed, took her phone back and sat on the sofa.

“Sorry... She can be a little... invasive sometimes but she means well, I swear.”

Misha chuckled, he was suddenly nervous, not knowing what to say to the girl he lost tragically twenty years ago.

Obviously, Lily felt the same way because the seconds of silence that passed felt like the longest of her life.

 Say something Lily, come on! You wished he was still alive a few days ago and now that he's here you're mute?

Eventually it was Misha who broke the silence.

“It's okay, I'll get used to it, I guess... so... I plan to come to see you on Friday, around 7 pm if that's okay with you?” He went straight to the point, considering they wasted enough time already.

Lily was a bit taken aback by his sudden question, but he always had been a bold and direct type of person... She just forgot.

“Sounds fine to me. Do you wanna go somewhere specific?”

“No, no... I'll come to your place, and be sure to turn off your phone, your computer and every device that could interrupt us, because I won't allow Katie or anyone else to ruin this. We still need to catch up and it will be long, considering it's been more than twenty years... a lot happened for both of us.”

She scoffed.

“understatement. Will I see Sasha and your mom?”

“Not this weekend, sorry. But I promise I'll arrange something soon enough. Plus I'd rather catch up with you first before we consider anything else.”

 Consider anything else???

“What's that supposed to mean?”

“Nothing I... I'm kinda lost right now to be honest with you. I need answers and you probably do too. I just know I don't want you to become a stranger.”

“I don't think I want that either.”

“Can you do me a favor?”

God he still had this soft pleading tone she used to be unable to say no to. She could almost see his puppy eyes in her mind.

“Sure.”

“Can you not... Google anything or listen to what people have to say about me until Friday? I really wanna do this face to face.”

Oh... That was an awkward request. It didn't even occur to her that she could “Google” him... Why would she search the internet about the homeless guy she dated when she was young? It was so surreal!

“Okay... I wasn't planning to anyway. I'd rather hear it from you but umm... how... how famous are you exactly? Katie told me a bit about it.”

Misha had to laugh about that. It was something he never really felt comfortable to talk about with.

“Don't worry, we'll talk about that too.”

“I'm kinda curious though... Like... Can you walk the street without being recognized?”

She started enjoying this little teasing game.

“I definitely can. Depends where the street is.”

“That's vague enough.”

She heard someone knocking in the background, and a male voice calling for Misha.

“I have to go...”

“Where are you?”

“Still in Vancouver, at work, I have to go back, they're waiting for me. See you on Friday?”

“Yes...”

“Text me your address. Bye Lily.” He hung up, and Lily stared at her phone.

 It will be a long week.

And it was! Probably one of the longest week of her life, and not only because of Misha.

It became harder and harder to work with Hayley eyeing her from her seat between pieces of music, and Peter tried to call her everyday. She declined every time and she was considering blocking his number, but she knew he still had things at her apartment that he would want to get back, so sooner or later she would have to confront him.

Katie was also a pain in her ass the whole week. She was hysterical about the whole Misha story, and Lily had to almost yell at her to calm her down, making her swear that she wouldn't interrupt on Friday night, acting like an overexcited teenage fan-girl. She swore, but somehow Lily wasn't quite sure she would keep her promise.

And when Friday evening finally came, Lily found herself doubting more than ever. Was it a good thing? How did he change? She sure wasn't the same person anymore so he must not be either, twenty-two years is a very long time and apparently he went from a poor boy to a rich and famous actor so he must be... different? Would they still manage to be friends? What happened in his life? What happened right after the fire? Did he really try to find her?

 Her mind was spiraling with       so     many questions!

She was waiting in her apartment, sitting on a chair on the balcony, sipping her tea. She was observing the pathway so she would see him, but it was 7.30pm and he still wasn't here nor had he called.

Maybe he changed his mind and wouldn't come after all...

But then she saw a car approaching and her heart sank in her chest when she saw Misha getting out of it. He looked at the building and spotted her on the balcony. She waved at him with a smile and screamed: “Second floor, first door on your right!”

 He's here... You can do this Lily you're not a child anymore.

She put her cup of tea in the kitchen's sink and went to open the door. He was already waiting here.

“Hey! come in!”

“Hey. Fancy place...” He entered her apartment but didn't hug her or anything, not because he didn't want to, he just didn't know if she would accept it.

She laughed nervously, wiping her suddenly moist hands on her jeans.

“Well, not as big as the farm we used to live in but I like it. Wanna visit?”

Her apartment was situated in West Seattle near the beach. It wasn't the biggest, but it was brand new in a nice neighborhood, not to mention it was near her work place.

It was a luminous loft with brick walls and big windows offering a nice view on the ocean, which she loved, a cute kitchen with wood counters big and equipped enough to allow her to cook anything she wanted, a spacious living room with comfortable sofas and armchairs, a fluffy white carpet on the ground and even a fireplace (that she'd never lit!). Along the hallway, there were two bedrooms facing each others, but she used one as a practice room, where she could play music and dance when she felt like it. The spacious white bathroom was at the end of the hallway near her bedroom.

“I'm impressed! I like it too.”

“Make yourself comfortable, I'll bring us something to drink.”

She went to the kitchen while Misha sat on an armchair in the living room, and she soon put a huge jug full of a crystal liquid with mint leaves and two glasses on the coffee table.

“What's that?”

“Mojito! The night will probably be long, I need courage.”

Misha scoffed but happily took the glass full of beverage when Lily handed it to him. She sat on the end of the sofa next to his chair, a leg folded under her.

“So... You know where I live now, but I don't know where you live. Vancouver?”

“Not really. We film in Vancouver so I have a place there but my house is in L.A.”

Lily smirked and Misha's gaze instantly fell on her lips.

“Now I'm the one who's impressed! You have two houses?”

“Don't be, only the one in L.A. is mine.”

“Oh excuse me, mister Collins... you only own one house in L.A.” She couldn't help but teased. Last time they were together, he was broke and homeless and now he owned a freaking house in Los Angeles like a superstar.

“God, I just can't with that name... Sorry but you probably will never be Misha Collins for me. Why did you change it in the first place?”

“You know... When you wanna succeed as an actor in L.A. and you already have a weird female firstname, it's kind of a good thing to change “Krushnic” into something more... American.” He laughed and she joined him but became serious again after a few seconds.

“So it wasn't to hide and not be found...”

And just like that the mood changed into something heavier. Misha saw the hint of pain in her green eyes.

“No... why would I want to hide, and from who? You thought I wanted to run from the life we had in Northfield? I was happy there, I had plans, we were all happy. Weren't you too?”

She quietly remembered, staring at the glass in her hand ... It was definitely the happiest years of her life. Teenagehood's insouciance, first love, a loving family around her, a nice place to live, lots of good friends...

“I was.”

“When we talked at the airport...” he paused and she saw a sparkle of mischief in his squinted eyes all of a sudden.

“Remember? After you said I was lying about who I was...”

At that comment, Lily smiled, bit her lower lip, closed her eyes and scratched the back of her neck, visibly ashamed of herself, but didn't interrupt.

“You said you were just back from Northfield. Do you often go back there?”

 Brace yourself Lily, it's time for the tragic explanation.

“No. I hadn't been in Northfield for twenty-two years. I never came back, not even once. I went back last weekend because I had to take care of a few things after grandma died. She still had her house in Litchfield and the farm was still hers too... Now they're mine and I have no idea what to to with it.”

“She died recently?”

Misha's eyes were shiny now, but not from playfulness anymore. He once loved Lily's grandmother like his own and knowing he wouldn't see her anymore was painful.

“Twelve days ago.”

“How?”

She cleared her throat.

“She was sick. Cancer.”

Misha swallowed thickly and wiped the single tear that felt down on his cheek.

“I'm sorry.”

Lily smiled, touched by the fact he was still very emotional when it came to her grandparents. She wanted to lighten the mood back, but she had too many questions that needed to be answered, and it was now or never. She put her empty glass on the coffee table and sat back comfortably on the sofa.

“She wasn't at the farm the night of the fire... You knew she was still alive, you could've gone to her to check on us... Why didn't you?”

“I did! After we left the hospital three days after the fire and the doctor told us you all died, that's the first thing we did! She wasn't home, she wasn't at the farm either, and when we got back the week after, the house was abandoned. I went to ask the neighbors and they told me she left the country but they didn't know where exactly. She apparently didn't tell anyone where she moved.”

“Fate is a cruel bitch”, Lily thought and sighed deeply. They indeed never told anyone they were moving to France. What was the point anyway?

“I stayed at the hospital for a couple weeks. Grandma never left my side.”

Misha frowned obviously worried.

“Why so long? We were out after a couple of days... I know we didn't have health insurance but still...”

“No, no it had nothing to do with that, I umm... They needed to treat my wound and it was a bit long.”

“What wound?”

“I... I got burnt on my back.”

Silence fell in the room and Misha put his glass on the coffee table too, then glanced at Lily.

“How bad was it?”

He couldn't see of course, she was hiding the scar under a long-sleeved vest.

“Well... I have an burn scar that won't go so... ugly kind of bad I guess.”

“Show me.”

 What? No way.

“Uh... No. Not happening. It's not good to see. I mean, it's just an ugly sc-”

“Show me, Lily!” He almost pleaded with a low but insisting voice.

 She froze, not knowing what to say or do to get out of this situation. She was definitely      not     going to take her vest off just to show him the ugliest part of her body.

Misha suddenly stood up and sat behind her on the sofa, softly placing his hands on her shoulders. He turned her a little bit, facing her back, and started to slowly pull her vest off. He would've stopped at any sign of protestation, but she didn't move or make any sound. Her heart was racing, and she was breathing heavily, looking at her hands.

 Oh my God what is happening?

 When the black vest was down her shoulders' blades, he easily saw it because she was only wearing a pink tank top under it. At the top of her left shoulder blade, he stopped pulling to take a deep breath. The skin wasn't red anymore, as it happened a long time ago, it was already healed, but he could see a patch of altered and depigmented skin with weird shapes in it. It wasn't      that     bad from his point of view, and he started pulling further down on her vest.

When he managed to take the vest off completely, his hands reached her lower back, and he gently pushed her top up.

The scar was spread on the entire length of her back, on the left, and was disappearing under her jean's waistband. Misha gasped, not because it was disgusting, but because he couldn't understand how he made it without a scratch when she had such a huge scar.

“How... How did that happen?” His voice was weak and shaky. He was still staring, and Lily started to feel very uncomfortable, so she pulled her top down and put her vest back on before turning back on the sofa to face Misha.

Her heart broke a little when she saw the pained expression on his face.

“I don't really know for sure. I passed out right after you did and I woke up like that in the hospital. When I asked the doctor, he said something very hot, or inflamed, fell from the ceiling and burnt the blanket that was on my back, which burnt my clothes and then my skin.”

“The blanket on your back?”

“Yeah... After you lost consciousness, I took the blanket off my bed and put it on my back... Don't ask me why, I don't even know myself. It was a protection reflex I suppose.”

Misha tried to remember and picture the scene in his mind, but something wasn't right.

“Why did your back burn but I made it without a scratch? It doesn't make sense we were in the same spot! If something fell from the ceiling it would've fall on me too!”

It hit Lily like a brick wall when she understood... she never thought about that before, but it all made sense now... She looked straight into his piercing sapphire eyes.

“I... I was laying on top of you... The flames probably didn't reach you before the firemen took us out.”

He thought hard, trying to remember, but the last thing he could recall was her distant voice calling his name. Everything went black after that.

“You... protected me?”

She shrugged like it was no big deal, but she was in tears now, and so was Misha.

Her voice was just a whisper at that point.

“I didn't think about it... I didn't know what to do so I just laid on top of you, I was sure you were already dead, you weren't breathing anymore, and I wanted to... I don't know... hug you one last time before dying myself, I guess, so I put the blanket on us and waited for who knows what like an idiot.”

This was too much for him. He leaned forward and took her in his arms, hugging her tenderly, both arms almost crushing her waist. Burying his face in the crook of her neck, he let out a loud sob.

“I'm so sorry, Lily!”

She hugged him back, placing her arms around his neck, a hand on the back of his head, the other on his shoulder.

“For what? You're not responsible for anything.”

Lily could feel his body convulsing from the sobs.

“I was supposed to protect you and I failed. I thought you died because I was so weak. I will never forgive myself.” He said with his head still buried in her neck. She could feel his warm tears running down her skin.

 And she thought she was the one feeling guilty all those years...

They didn't move, still holding tight on each other.

“Well, I didn't die. And I certainly never thought you were weak. It's not your fault, Misha... I never blamed you for anything.”

He moved back just a little to look at her, but he didn't took his hands off of her. His face was wet and flushed, his eyes swollen from crying, and Lily's heart broke a little more.

His lips raised into a faint smile though.

“Can you say that again?”

“I mean it. It's not your fault.”

He smiled wider.

“No I mean... You haven't pronounced my name since we found each other back... I almost forgot how it sounds in your mouth... Say it again, please.”

Oh God... He hadn't changed that much after all. He was apparently still the cheesy romantic guy she had known. Was that butterflies in her stomach all of a sudden?

“Misha...” She whispered, and a single tear dropped down her face.

Time froze. No one could tell how much time passed after that moment. They were still holding each other, not so close anymore, but staring at each others eyes.

And then Lily smirked.

“Have you been working out?” She slightly squeezed his shoulders. Misha snorted and his eyebrows popped up.

“What???”

“I mean... as far as I can remember, you've never really been the muscular type of guy, but look at you now...”

He let her go and burst out laughing, leaning on the sofa's back, holding his stomach.

She knew how to lighten the mood, didn't she? She soon joined him, laughing too.

“I think we need one more drink.”

She poured two more glasses and held one to him. “Cheers!”

 KNOCK KNOCK KNOCK!

“Oh you gotta be kidding me! I'm gonna kill her!” Lily rolled her eyes throwing her head back.

“Katie? Why isn't she home right now?”

“She is but... she actually lives right up here on the third floor... I knew she wouldn't keep her promise!”

“Ah... you forgot to mention that.” He couldn't hide his disappointment.

 I swear to God she will regret this!

Lily stood up angrily, opened the front door, and was suddenly face to face with Peter, her ex-boyfriend.

“You don't answer my calls... I thought I would drop by and see if you're okay...”

 Oh no.

[rudyroth79]

”Prințul pasteliștilor”, așa a rămas în istoria artei pictorul francez Maurice Quentin de La Tour (5 septembrie 1704, Saint-Quentin – 17 februarie 1788, Saint-Quentin), răsfățatul aristocrației și al mediilor academice de la mijlocul veacului al XVIII-lea. Un artist care ilustrează cât se poate de elocvent stilul rococo, chiar dacă s-a dedicat unui singur gen, cel al portretului și tehnicii pastelului. O figură zâmbitoare, poate ușor ironică, cu ochi expresivi și privire virilă, cu sprâncene stufoase și perucă bine strânsă pe ceafă, cu fundă albastră, un bărbat puternic îmbrăcat cu o redingotă în tonuri de bleu închis, cu nelipsitul jabou de dantelă, desprins din moda vremii – așa ne apare în autoportretul din perioada maturității (în jurul anului 1751), când era de mult celebru. Crescuse într-un mediu cultivat, era fiul unui muzician. Numele său de familie era Delatour, deformat, nu se știe grație cărui capriciu, în de La Tour (tour = turn). (A nu se confunda cu Georges de La Tour, pictor din veacul anterior, 1593 – 1652; nici cu Henri Fantin-Latour, 1836 – 1904.)

Voltaire, 1735

La 15 ani, în 1719 ajungea la Paris, ucenic într-o mică academie de pictură. Spre sfârșitul deceniului al treilea, îl întâlnește pe Jean Restout cel Tânăr, pictor rococo agreat de Academie, sub influența căruia se va perfecționa. Quentin de La Tour devine unul dintre cei mai apreciați pictori din atelierul deschis de Jean Restout la Paris, în 1730. Cinci ani mai târziu pictează în tehnica pastelului portretul lui Voltaire, tablou care îi aduce notorietatea. De la Tour devine repede un pictor la modă, arta sa portretistică aducându-i deopotrivă superlativele criticii și ale publicului. În 1737, o impresionantă galerie de autor, 150 de portrete expuse la Paris, sintetizează arta singulară a pictorului pastelist. La salonul din 1748 expune un pastel, la rândul lui celebru, Portretul lui Ludovic al XV-lea, bust. Quentin de La Tour este un desenator excepțional și un colorist de mare rafinament, exploatând toate resursele tehnicii în discuție. Încadrarea chipului uman urmează, e adevărat, rigorile clasice, artistul neabătându-se de la compoziția să-i spunem conformistă; ceea ce îl individualizează este însă finețea în stabilirea raporturilor dintre culoare și umbră, răsfrânte pe chipul uman și pe „decorul” care îl înconjoară. Iar tehnica pastelului se dovedește ideală pentru acest studiu meticulos, pentru această elaborare de extremă finețe, pentru trecerile subtile de la un ton la altul, pentru această lumină dulce și pentru umbra colorată, parcă având și ea tresăriri mătăsoase, seducătoare.

Se cuvine să fac o paranteză și să amintesc câteva date tehnice. Pastelul (”creion moale”) este o tehnică picturală ce ”utilizează pigmentul aproape pur și care, ca și acuarela, folosește drept suport hârtia mai groasă sau mai subțire, dar aspră”. Se distinge de acuarelă prin specificul culorii. În compoziția creioanelor moi sau a batoanelor intră pigmentul, un aglutinant și apa. Pot fi folosite și alte suporturi, ca pânza lipită cu clei de caseină pe un suport rigid. Tabloul în pastel se pune obligatoriu sub sticlă. Tehnica aceasta începuse să se răspândească la începutul secolului al XVIII-lea, odată cu producerea pe scară industrială a sticlei plate, subțiri.

Marchiza de Pompadour

Perfecționarea tehnicii pastelului (și implicit garanția conservării picturii în această tehnică) îi permit lui Quentin de La Tour degradeurile cromatice atât de fine, tonurile care reflectă lumina, trecerile de efect de la o nuanță la alta, reliefarea atmosferei vaporoase, a transparențelor parcă muzicale, tipice pentru stilul rococo. Observați cu cât rafinament și bun gust pictează Quentin de La Tour portretul Marchizei de Pompadour în tonuri de roz, care ”răsar” de pretutindeni, din chipul personajului, din rochia largă care umple tabloul, din obiecte – dar și acordul cromatic subtil cu nuanțele de verde și griurile colorate, acord pe care un pictor mediocru l-ar fi ratat, fără îndoială. Sau tonurile de roz, în mod evident diferite, cu alte reflexe, mai reci, în acord cu nuanțele de bleu strălucitor și de argintiu, din portretul Domnișoarei Sallé.

Doi ochi negri surâd galeș în portretul Mariei Fel (1757), în care ne întâmpină neașteptate tonuri de griuri albastre prin care De La Tour tălmăcește umbrele fine ce dau relief chipului. Și, deși ansamblul cromatic al portretului este rece, el respiră o surprinzătoare căldură interioară. O privire vie și prietenoasă răzbate din portretul lui Jean-Jacques Rousseau, pictat în tonuri dominante de ocru și argintiu. Un verde metalic explodează în portretul lui Marc-René, marquiz de Voyer d’Argenson, ocrurile şi roşul-brun domină tabloul dedicat lui D’Alembert.

În 1773, o cădere nervoasă îl determină pe ilustrul portretist al veacului să se retragă, în plină glorie, în orașul natal, Saint-Quentin, unde moare, cu mintea rătăcită, în februarie 1788.

Favorită a unor colecționari celebri (Wildenstein, Gulbelkian, Getty), arta lui Maurice Quentin de La Tour și-a etalat frumusețea, unitatea stilistică și originalitatea la marea expoziție organizată la Versailles, în 2004, cu ocazia tricentenarului nașterii pictorului.

Maurice Quentin de La Tour, ”prințul pasteliștilor” – articol de Costin Tuchilă ”Prințul pasteliștilor”, așa a rămas în istoria artei pictorul francez Maurice Quentin de La Tour…

[bucuresti3-blog]

Ludovic Orban: Victoria Partidului Național Liberal ne face mai responsabili și mai dedicați servirii interesului cetățeanului român.

Ludovic Orban: Victoria Partidului Național Liberal ne face mai responsabili și mai dedicați servirii interesului cetățeanului român.

Partidul Național Liberal a câștigat alegerile pentru Parlamentul European cu un scor de 27%, la o diferență de peste 4 procente față de partidul de guvernământ, a declarat presedintele PNL, dl. Ludovic Orban la sfarsitul BEX

Așa cum am anunțat, obiectivul nostru a fost să învingem PSD și să scoatem cel mai bun scor posibil la alegerile pentru Parlamentul European. De asemenea, Partidul Național…

[miniaturefantree-blog]

Un alt PSD-ist a semnat inițiativa USR. Mesaj despre Dragnea: Eu cred că el ar trebuie să …

//<![CDATA[ (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) return; js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = '//connect.facebook.net/en_US/sdk.js#xfbml=1&version=v2.6'; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); //]]>

Vicepresedintele PSD Dambovita, Fanut Costea, a declarat, luni, pentru Agerpres, ca a semnat initiativa ”Fara penali in functii publice” si a spus ca a facut acest lucru la solicitarea unui membru USR.

Acesta a explicat ca a semnat petitia in cursul lunii iulie, la ‘Zilele orasului Gaesti’, dar a spus ca regreta totusi faptul ca strangerea de semnaturi a fost asociata cu vizita in acel oras a liderului liberal Ludovic Orban.

”Da, am semnat. Trebuia sa nu semnez? Atunci cand mergem la vot, este sinonim cu: ati fost la vot? Da. Cum ati votat? Cam asa vreti dumneavoastra sa ma intrebati. Oricum imi pare rau ca am votat-o, pentru ca in momentul in care am vazut ce s-a intamplat si de ce s-a legat tot evenimentul de la Gaesti, pentru ca acolo s-a intamplat, mi-a parut rau pentru ca a fost legat de prezenta presedintelui PNL, Ludovic Orban. Mi-a parut rau pentru baietii astia care fac un lucru foarte bun si, dupa parerea mea, nu ar fi trebuit sa se lege de acest eveniment”, a precizat Fanut Costea, care este si presedinte al organizatiei PSD Gaesti.

Acesta a adaugat ca nu a vorbit despre semnarea petitiei cu presedintele PSD Dambovita, senatorul Adrian Tutuianu.

„Nu vad de ce ar trebui sa discut cu cineva hotararile mele si ce fac eu, indiferent ca sunt elemente legate de politica”, a subliniat Fanut Costea.

Intrebat daca il considera ”penal” pe presedintele PSD, Liviu Dragnea, Fanut Costea a replicat: ”atat timp cat are o condamnare definitiva si irevocabila si este pe latura penala, nu stiu cum as putea sa o numesc”.

Vicepresedintele PSD Dambovita Fanut Costea a mai spus ca, in opinia lui, Liviu Dragnea ar ajuta partidul daca ar renunta la functiile publice.

”Am spus si imi mentin declaratia, in sensul in care cred ca PSD are oameni foarte valorosi, cred ca putem sa punem in orice moment, daca prin Coalitie se hotaraste lucrul asta, prin votul in Parlament, putem sa numim in orice moment un alt presedinte al Camerei Deputatilor. Eu cred ca pentru partid, pentru noi toti si pentru partid in special, plecarea, inlocuirea, cum vreti sa ii spuneti, cred ca ar fi un lucru care ar ajuta foarte mult partidul. Dar este o parere personala”, a afirmat Fanut Costea.

Un alt vicepresedinte al PSD Dambovita, Constantin Ana, primar al localitatii Pucioasa, a anuntat luni ca a semnat initiativa ”Fara penali in functii publice”. Si acesta a spus ca a semnat la solicitarea unor tineri din USR si a precizat ca acesta este ”un gest de normalitate”.

vezi sursa: http://www.sokant.ro/un-alt-psd-ist-a-semnat-initiativa-usr-mesaj-despre-dragnea-eu-cred-ca-el-ar-trebuie-sa/

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica https://ift.tt/2NYHjKF via IFTTT

[smartseo4you]

MOTIUNILE TREC, CITU RAMANE Ministrul Finanţelor Publice, 'demis' de deputaţi

New Post has been published on https://reporterliber.ro/motiunile-trec-citu-ramane-ministrul-finantelor-publice-demis-de-deputati/

MOTIUNILE TREC, CITU RAMANE Ministrul Finanţelor Publice, 'demis' de deputaţi

Moţiunea simplă depusă împotriva lui Florin Cîţu, ministrul Finanţelor Publice, a fost adoptată, ieri, de Camera Deputaţilor, cu 166 de voturi pentru, 94 împotrivă, 28 de abţineri şi 22 de aleşi care nu au votat.

Este a doua moţiune simplă care trece de o Cameră a Parlamentului, împotriva lui Florin Cîţu, după ce, în 9 decembrie 2019, Senatul a adoptat o moţiune asemănătoare.

Din fericire pentru actualul ministru al Finanţelor Publice, adoptarea unei moţiuni simple de către Parlament nu înseamnă automat demiterea sa, aceasta rămânând la latitudinea premierului Ludovic Orban. Cum şeful Guvernului a declarat în nenumărate rânduri că este foarte mulţumit de activitatea ministrului de resort, este aproape cert că, în pofida moţiunii simple adoptate de Camera Deputaţilor, Florin Cîţu rămâne în continuare şeful Finanţelor Publice.

Moţiunea simplă împotriva ministrului Finanţelor Publice a fost citită şi dezbătută în şedinţa de plen de luni a Camerei Deputaţilor.

În textul moţiunii se arată că „Virusul Cîţu” a distrus aproape complet economia naţională. Semnatarii acesteia susţin că 70% dintre cetăţeni consideră, conform sondajelor de opinie, că ministrul Finanţelor a luat deciziile prea târziu pentru slavarea economiei naţionale. Cîţu a fost criticat pentru lipsa măsurilor concrete, rapide pentru ajutorarea firmelor şi cetatenilor.

„Ministrul Finanţelor Publice s-a comportat ca un cămătar. Va rămâne în istorie drept ministrul >. Actele normative au fost mult întârziate, iar platforma IMM Invest s-a blocat din prima zi de funcţionare. Analiza simplă arată că oamenii şi firmele trăiesc mai rău decât în guvernarea PSD”, se arată în textul moţiunii simple.

Materialul prezentat de deputatul social-democrat a inclus şi datele privind creşterea deficitului bugetar, creşterea datoriei publice, lipsa veniturilor la bugetul de stat, opinia Consiliului Fiscal şi analizele agenţiilor internaţionale de rating care nu dau cifre prea bune pentru economia naţională.

Florin Cîţu, ministrul Finanţelor Publice, a replicat: „Semnatarii moţiunii sunt cei care în 10 august au gazat şi bătut români nevinovaţi, iar a doua zi susţineau că românii veniseră să dea jos Guvernul. Semnatarii moţiunii sunt criminali, pentru că şi-au permis să ameninţe în Parlament cu respingerea decretului de prelungire a stării de urgenţă. Timp de două luni au modificat în Parlament, în mod criminal şi terorist măsurile luate de Guvern. Fără niciun fel de respect pentru români, semnatarii au folosit acest virus nenorocit pentru a-şi promova moţiunea şi agenda politică”.

El a spus că măsurile luate de guvernul Orban au frânat căderea economiei şi că IMM Invest este cel mai bun program de ajutorare a companiilor din ultimii 30 de ani. Cîţu a comparat IMM Invest cu programul Start-up Nation, pentru care guvernarea Dăncilă nu a alocat anul trecut sumele necesare pentru funcţionarea acelui program.

Florin Cîţu a mai spus că social-democraţii au trecut prin Parlament legi fără surse de finanţare, care au crescut cheltuielile bugetare.

[us89894]

Un alt PSD-ist a semnat inițiativa USR. Mesaj despre Dragnea: Eu cred că el ar trebuie să …

//<![CDATA[ (function(d, s, id) { var js, fjs = d.getElementsByTagName(s)[0]; if (d.getElementById(id)) return; js = d.createElement(s); js.id = id; js.src = '//connect.facebook.net/en_US/sdk.js#xfbml=1&version=v2.6'; fjs.parentNode.insertBefore(js, fjs); }(document, 'script', 'facebook-jssdk')); //]]>

Vicepresedintele PSD Dambovita, Fanut Costea, a declarat, luni, pentru Agerpres, ca a semnat initiativa ”Fara penali in functii publice” si a spus ca a facut acest lucru la solicitarea unui membru USR.

Acesta a explicat ca a semnat petitia in cursul lunii iulie, la ‘Zilele orasului Gaesti’, dar a spus ca regreta totusi faptul ca strangerea de semnaturi a fost asociata cu vizita in acel oras a liderului liberal Ludovic Orban.

”Da, am semnat. Trebuia sa nu semnez? Atunci cand mergem la vot, este sinonim cu: ati fost la vot? Da. Cum ati votat? Cam asa vreti dumneavoastra sa ma intrebati. Oricum imi pare rau ca am votat-o, pentru ca in momentul in care am vazut ce s-a intamplat si de ce s-a legat tot evenimentul de la Gaesti, pentru ca acolo s-a intamplat, mi-a parut rau pentru ca a fost legat de prezenta presedintelui PNL, Ludovic Orban. Mi-a parut rau pentru baietii astia care fac un lucru foarte bun si, dupa parerea mea, nu ar fi trebuit sa se lege de acest eveniment”, a precizat Fanut Costea, care este si presedinte al organizatiei PSD Gaesti.

Acesta a adaugat ca nu a vorbit despre semnarea petitiei cu presedintele PSD Dambovita, senatorul Adrian Tutuianu.

„Nu vad de ce ar trebui sa discut cu cineva hotararile mele si ce fac eu, indiferent ca sunt elemente legate de politica”, a subliniat Fanut Costea.

Intrebat daca il considera ”penal” pe presedintele PSD, Liviu Dragnea, Fanut Costea a replicat: ”atat timp cat are o condamnare definitiva si irevocabila si este pe latura penala, nu stiu cum as putea sa o numesc”.

Vicepresedintele PSD Dambovita Fanut Costea a mai spus ca, in opinia lui, Liviu Dragnea ar ajuta partidul daca ar renunta la functiile publice.

”Am spus si imi mentin declaratia, in sensul in care cred ca PSD are oameni foarte valorosi, cred ca putem sa punem in orice moment, daca prin Coalitie se hotaraste lucrul asta, prin votul in Parlament, putem sa numim in orice moment un alt presedinte al Camerei Deputatilor. Eu cred ca pentru partid, pentru noi toti si pentru partid in special, plecarea, inlocuirea, cum vreti sa ii spuneti, cred ca ar fi un lucru care ar ajuta foarte mult partidul. Dar este o parere personala”, a afirmat Fanut Costea.

Un alt vicepresedinte al PSD Dambovita, Constantin Ana, primar al localitatii Pucioasa, a anuntat luni ca a semnat initiativa ”Fara penali in functii publice”. Si acesta a spus ca a semnat la solicitarea unor tineri din USR si a precizat ca acesta este ”un gest de normalitate”.

vezi sursa: http://www.sokant.ro/un-alt-psd-ist-a-semnat-initiativa-usr-mesaj-despre-dragnea-eu-cred-ca-el-ar-trebuie-sa/

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica https://ift.tt/2NYHjKF via IFTTT

[news24hrou]

Cabinetul Dăncilă, la testul moțiunii de cenzură

Inițiată de Partidul Național Liberal, Uniunea Salvați România şi Partidul Mișcarea Populară, moţiunea de cenzură “Demiterea Guvernului Dragnea-Dăncilă, o urgenţă naţională!” va fi dezbătută şi votată, miercuri, în plenul Parlamentului.

Documentul a fost semnat de 152 de aleși.

Semnatarii documentului cer demiterea premierului Viorica Dăncilă, susţinând că aceasta “nu are curajul şi puterea de a se opune deciziilor arbitrare ale şefului de partid”.

“Doamna Viorica Dăncilă trebuie demisă, deoarece nu are nici curajul şi nici puterea să se opună deciziilor arbitrare ale şefului său de partid. Astfel, chiar sub ochii prim-ministrului, legile Justiţiei sunt mutilate, pentru interese politice obscure. Codurile penale sunt modificate cu dedicaţie! (…) Guvernul Dăncilă face politica partidului, în funcţie de nevoia şefului de partid, nu de nevoile oamenilor! Au trecut aproape doi ani de la preluarea guvernării şi PSD-ALDE nu a făcut nimic bun pentru români. Dar, în schimb, faceţi, zilnic, câte ceva pentru voi. Lucraţi zi de zi pentru deziderate strict personale şi care sunt contrare aşteptărilor românilor!”, se arată în moţiunea de cenzură.

Reprezentanţii Opoziţiei susţin că actualul executiv este ”mai incompetent” decât primele două guverne PSD-ALDE.

“Oricât de prost ar guverna, doamna Dăncilă pare că va rămâne la Guvern atâta vreme cât îşi păstrează singura sa calitate – aceea de a nu fi ‘conflictuală’ cu şeful său de partid. Am ajuns astăzi să dezbatem o moţiune de cenzură împotriva celui de-al treilea guvern garantat de domnul Dragnea, deoarece Guvernul Dăncilă ameninţă, prin miniştrii săi, proprietatea privată a 7 milioane de contribuabili la Pilonul 2 de pensii. Nu există nicio garanţie că Guvernul Dăncilă nu-i va lăsa pe actualii angajaţi fără banii de pensie! Am ajuns cu toţii să ne ruşinăm atunci când vorbim despre Guvernul României, fie în plan extern, fie în interiorul ţării. Nu a fost niciun moment un secret faptul că doamna Viorica Dăncilă nu îndeplineşte decât formal această funcţie, adevăratul prim-ministru fiind, în fapt, domnul Liviu Dragnea. De la începutul anului de când aţi fost învestită în funcţia de prim-ministru, nu aţi reuşit decât să afundaţi economia ţării şi mai tare, să generaţi panică şi neîncredere în rândul investitorilor străini, să-i goniţi din ţară pe cei deja existenţi şi să adânciţi şi mai tare evoluţiile economice negative”, spun semnatarii moţiunii de cenzură.

Potrivit acestora, Guvernul a eşuat şi în gestionarea demersurilor de îndeplinire a obiectivelor de referinţă din Mecanismul de Cooperare şi Verificare.

“Cele mai importante probleme ale sistemului judiciar au rămas nerezolvate! În schimb, actul de guvernare a fost deturnat în dauna intereselor cetăţenilor români. Nu mai puteţi nega faptul că preocupările dumneavoastră în domeniul justiţiei au urmărit planuri ascunse, pentru a asigura protecţia unor lideri politici în faţa rigorilor legii. Aţi îndepărtat actul de justiţie de principiile constituţionale privitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi vă străduiţi din răsputeri să creaţi o castă de cetăţeni mai presus de lege”, adaugă semnatarii documentului.

“Daţi un vot favorabil acestei moţiuni şi veţi da o şansă României ca să aibă un guvern responsabil, eficient, competent, interesat exclusiv de problemele oamenilor şi nu supus doar intereselor personale ale unui singur individ! Avem convingerea că în majoritatea PSD-ALDE se află, încă, parlamentari responsabili, care s-au săturat să le fie ruşine atunci când sunt întrebaţi despre Guvernul Dăncilă. Aşteptăm un gest de responsabilitate din partea fiecărui parlamentar, care a jurat solemn că-şi va îndeplini cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor!”, a transmis opoziţia.

Agerpres amintește că pentru a trece moţiunea de cenzură este nevoie de 233 de voturi favorabile. PSD şi ALDE au, împreună, 249 de parlamentari, în timp ce numărul deputaţilor şi senatorilor PNL, USR şi PMP este 154. UDMR are 30 de deputaţi şi senatori.

În forul Legislativ se mai regăsesc 17 deputaţi aparţinând minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară şi 15 parlamentari neafiliaţi.

Liderul UDMR a anunţat că grupurile parlamentare ale Uniunii vor decide miercuri dimineaţă cum se vor raporta la moţiunea de cenzură, oricare dintre opţiuni fiind teoretic posibilă. Kelemen Hunor a avut întâlniri şi cu liderul liberal Ludovic Orban, precum şi cu liderul ALDE Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului. Marţi, Kelemen Hunor a declarat că moţiunea de cenzură nu are voturile necesare să treacă fără ruperea coaliţiei PSD – ALDE. “În acest moment, Opoziţia, completată eventual cu o parte dintre minorităţi, nu are şanse să dărâme Guvernul”, a precizat Kelemen Hunor.

https://ift.tt/2BCPcmi https://ift.tt/2KtxnaI

[rudyroth79]

”Bolnavul închipuit” este ultima piesă scrisă de Molière, cântecul lui de lebădă. La a patra reprezentație a piesei dramaturgul, care juca rolul titular, a suferit – pe scenă – o hemoragie și în cursul nopții s-a stins. S-a scris mult despre acest episod tragic și s-a presupus că scriitorul suferea de tuberculoză. Ultima monografie dedicată lui Molière, scrisă de un foarte mare specialist de azi în literatura franceză a secolului al XVII-lea, susține că Molière era sănătos și că moartea lui a surprins pe toată lumea, ca un lucru cu totul neașteptat. Argumentele lui Georges Forestier sunt dintre cele mai concludente.

”Bolnavul închipuit” a fost scrisă ca o comedie-balet, în genul pe care Molière îl inventase împreună cu Lully și care îl încântase pe regele Ludovic al XIV-lea. Numai că monarhul între timp îl luase sub protecția lui pe compozitor, în curs de convertire la genul operei, care mai înainte nu fusese agreat în Franța, și dramaturgul nu a mai avut posibilitatea să prezinte ”Bolnavul”, așa cum intenționase, la Curte, așa că l-a prezentat, cu muzica – strălucită – a lui Marc-Antoine Charpentier, la Paris, la Teatrul Palais-Royal.

De-a lungul vremurilor această piesă a fost adesea interpretată – cu totul greșit – ca fiind portretul unui ipohondru, și atât. Or, comedia lui Molière este mult mai mult decât numai atât; ea este o dezbatere despre sentimentul profund omenesc al fricii de moarte, este o dezbatere despre relația – foarte complexă – dintre natură și știință, dintre forțele uneia și forțele celeilalte, e o piesă filosofică și poetică, despre înfruntarea dintre muritori și neant; asta n-o împiedică să fie foarte veselă, chiar și atunci când veselia ei e întunecată. Iar ”Regele moare” al lui Eugen Ionescu nu face decât să dezvolte, în secolul XX, motivele ”Bolnavului închipuit” de la 1673.

Dacă un spectacol atinge, fie și numai pentru câteva clipe, nervul piesei, dacă el parvine să mă emoționeze, fie și numai pentru câteva clipe, nu șovăi să-l elogiez, chiar dacă am văzut în el și destule imperfecțiuni. De astă dată, după ce-am văzut ”Bolnavul închipuit” la Habima, îmi e cu neputință să fac așa ceva – spectacolul ăsta mi s-a părut o totală eroare de la un cap la altul.

Există o superbă traducere a piesei făcută de Nathan Alterman, care era un poet adevărat. Tălmăcirea lui are parfum și are savoare. Există și o traducere făcută de Yehoshua Sobol, mai puțin colorată; Sobol nu e poet, dar e un dramaturg versat, care știe ce înseamnă un ping-pong de replici. Ambelor traduceri le-a fost preferată traducerea ”modernă” a lui Eli Bijaui, care e plată, incoloră, inodoră și insipidă.

Regizorul Ilan Ronen, care de-obicei știe ce pune în scenă și lucrează în adecvare cu textul, a fost de astă dată copleșit de ambiguitățile piesei și de propria ambiție de a fi in. Montarea lui începe cu cadre filmate, care-l prezintă pe interpretul rolului titular, Yaakov Cohen, pe coridoarele Spitalului Ichilov, aflat în centrul orașului Tel Aviv; suntem informați că actorul este îndrăgostit de acest spital, că e obsedat de medicină, de investigații medicale sofisticate și de cele mai recente produse ale industriei farmaceutice. Suntem, așadar, în miezul interpretării – false, precum am afirmat mai înainte – a personajului central al comediei ca fiind un ipohondru și-atât. Să trecem peste ciudățenia unei iubiri exaltate pentru Spitalul Ichilov; chiar și cei întru totul conștienți că Ichilov este una dintre cele mai fiabile instituții de acest fel din Israel nu se duc să rătăcească acolo pe coridoare numai din pornire sentimentală.

Admițând chiar că Yaakov Cohen, actor cunoscut și comedian îndrăgit, e un ipohondru înveterat, faptul că suferă de aceeași scrânteală cu aceea de care suferă eroul lui Molière încă nu constituie un motiv pentru ca el să devină interpretul ideal al acestui rol. Cu toate astea, el se trezește distribuit în rolul lui Argan, și, în consecință, debitează un număr de considerații de trei parale despre faptul că s-a pomenit distribuit în acest rol, pe care nu-i vine să-l refuze, deși are aprehensiuni superstițioase în legătură cu eventualitatea de a-l accepta (știe că autorul a murit după a patra reprezentație a comediei). Iată-l deci invitat, și venind la o primă lectură a textului.

Pe scena care continuă și prelungește – de altminteri cu mult simț estetic – arhitectura de cărămidă neagră a portalului scenei, inclusiv ferestruicile luminate cu inscripția ”Ieșire” (pe unul dintre pereți e reprodus chiar tabloul electric al scenei) sunt risipite mese și scaune (scenografia – Svetlana Berger), și uite că începe prima lectură a piesei, după ce s-au deschis în pereți niște dulapuri pline de medicamente ca dulapurile de farmacie; acestea se vor înmulți mai târziu în cursul spectacolului. Era de așteptat că regizorul nu va parveni să pună în scenă tot spectacolul în aberanta regulă de joc potrivit căruia acesta nu e decât o repetiție a piesei; principiul regizoral nerod e curând abandonat, după cum și costumele, la început toate moderne, se completează tot mai mult, pe măsură ce avansează acțiunea, cu elemente de epocă, până când devin costume de epocă din creștet până în tălpi (Elena Kelrich).

Din când în când textul dramaturgului este întrerupt de considerații ale lui Yaakov Cohen în spiritul celor emise la începutul spectacolului, adică tot de trei parale. Contrastul dintre aceste considerații și ceea ce a scris Molière, chiar și în traducerea lui Bijaui, este izbitor și greu de îndurat. Proza unei capodopere absolute nu se lasă amestecată cu comperaj de estradă.

Trec peste diverse invenții regizorale exasperante (clistirele supradimensionate, sau cadoul pe care-l aduce Thomas Diafoirus lui Angélique – macheta jumătății superioare a unui trup omenesc, din care se extrag, ca niște crenvurști, mațele), ca să mă opresc la faptul că regizorul a suprimat din piesă încântătoarea scenă a lui Argan cu fetița lui cea mică Louison, dar a introdus un personaj pe care Molière nu l-a prevăzut, și anume pe Molière însuși, cu înfățișarea unui tinerel care se zbânțuie cât poate, emițând vorbiri pe care autorul ”Mizantropului” nu le-ar fi putut imagina nici dacă ar fi suferit de delirium tremens. Și nu suferea!

Aș vrea să fie limpede pentru cititorii mei: nu mă revoltă adaosurile astea, considerate în sine; ceea ce mă revoltă e că ele distrug echilibrul dramaturgic al originalului – oricâte interludii muzicale și dansante și-ar fi dorit Molière pentru ”Bolnavul închipuit”, ele sunt complet separate de istoria lui Argan, iar piesa propriu-zisă este construită perfect, de un dramaturg care știa să clădească solid o piesă de teatru, cel puțin cât Ilan Ronen și colaboratorii lui.

În spectacol apar patru voinici, despre care am crezut la început că sunt muncitori de scenă solicitați să ajute la mutările diverselor elemente scenografice dintr-un loc într-altul, până când am înțeles că ei reprezintă un fel de cor care susține, cântând și dansând, personajele principale. Au toți mai mult chichirez decât personajele principale ale comediei. Faimoasa ceremonie prin care Argan este uns doctor în medicină, celebra scenă care încheie comedia, este suprimată din spectacol, în schimb este adăugat un soi de epilog în care se aduc elogii artei teatrului, ceea ce, desigur, e în spiritul operei lui Molière, dar se află, ca ținută literară, la antipodul acestei opere.

Ce am văzut eu era, mi s-a spus, duminică, a doua reprezentație a spectacolului, a cărui premieră avusese loc în joia de dinainte. Bineînțeles, nu erau programe de sală. Am primit un jalnic flyer, în care actorii sunt trecuți toți la grămadă. Poate că a fost mai bine așa: sunt în echipa Teatrului Național Habima, știu asta prea bine, foarte mulți actori buni și foarte buni; oare cum s-a făcut că în distribuția ”Bolnavului închipuit”, cu excepția lui Yaakov Cohen, o stea a trupei, erau numai actori lipsiți de sare și de piper, lipsiți cu desăvârșire de farmec și capabili să practice numai clișee răs-știute și răsuflate? Am recunoscut într-un rol important un actor bun și serios, care era, de astă dată, cu totul lipsit de convingere și cu totul ezitant. Nu am nimic împotrivă ca amorezul din piesă să fie supraponderal, bărbații supraponderali au drept la dragoste ca toți ceilalți, și nu sunt amanți mai puțin buni decât bărbații trași ca prin inel, iar cel din spectacol nu era lipsit de haz, dar costumul pe care îl purta la ultima apariție – o fustanea tivită cu pompoane sferice – îl făcea perfect hidos.

Da, în jocul lui Yaakov Cohen se putea desluși că, într-un alt spectacol, într-o altă regie (și, eventual, cu alți parteneri) ar fi putut – cine știe? – să aducă în scenă adevărul deplin al lui Argan, cel care, de fapt, nu e un bolnav închipuit, cât un om ca toți oamenii, căruia îi displace să se știe muritor. Îi place cuiva?

Fapt e, nu neg, că există în jocul actorului o sugestie care exprimă exact conținutul figurii create de Molière, numai că, din păcate, sugestia asta nu e dusă pînă la capăt: Argan e un tiran domestic, îi place să se răsfețe, să se arate suferind, pentru ca să fie ascultat și servit de toată lumea.

Publicul acestei sinistre producții s-a amuzat copios, râdea tot timpul și a aplaudat frenetic ceea ce eu consideram că nu-i decât o priveliște penibilă și rușinoasă. Ce-mi rămâne de făcut, în răspăr cu gustul public? Să fiu mai îngăduitor cu nepriceperea plătitorilor de bilete?

Nu pot! NU POT! Acestui public nepricepător Teatrul Național nu-i oferă o imagine cultă a geniului lui Molière, ci o imagine distorsionată ca în oglinzi deformante. Imaginile din aceste oglinzi pot stârni râsul, dar, în cazul oglinzilor, oricine se privește în ele știe că nu arată așa cum îl reflectă oglinzile și nu-și pierde respectul față de sine. Distorsiunile din spectacolul Teatrului Național vor împiedica, poate pentru totdeauna, un public nevinovat să știe de ce Molière, cu toate că farsa era o componentă funciară a dramaturgiei lui, a fost un geniu, și nu un fabricant de sketchuri pentru șușanele de estradă.

Arhiva rubricii Cronica de teatru

Vezi și arhiva rubricii Cronica muzicală

”Bolnavul închipuit” de Molière, la Teatrul Național Habima din Tel Aviv – cronică de teatru de Gheorghe Miletineanu   ”Bolnavul închipuit” este ultima piesă scrisă de Molière, cântecul lui de lebădă. La a patra reprezentație a piesei dramaturgul, care juca rolul titular, a suferit – pe scenă – o hemoragie și în cursul nopții s-a stins.

[stejarmasiv]

Înțelegerea muncii de restaurare pentru acest set Chippendale stă mai mult în imagini decât în text. Evaluarea facută pentru familia de medici din București, care au dorit să trimită această garnitură în Illinois, USA a indicat originalitatea pieselor și apartenența la stilul Chippendale. Restaurarea a fost făcută de Atelierul Stiluri și Mesteșuguri Irinel Gheorghe, din București. S-au stabilit esențele de lemn folosite la producerea acestui set Chippendale, finisajul cu shelac și pe parcursul celor 13 luni cât a durat restaurarea munca a fost făcută manual, respectând întocmai modelul original. Scaunele setului erau într-o stare extrem de precară, fiind nevoie de reconstrucția lor în proporție de peste 45%.

Imaginile dinaintea restaurării

Încadrarea acestui set Chippendale în categoria corectă poate fi o sarcină destul de dificilă, dacă considerăm că Thomas Chippendale a definit forme de construcție a mobilierului inspirat de stilul Queen Anne ori modificând influențele Rococo. Este primul cabinetmaker care dă numele unui stil, onoare deținută până la el doar de capetele încoronate. Provenind dintr-o familie relativ înstărită, face prima dată în breasla lui demersul publicării unui ghid de producere a mobilei, între 1754 și 1762 prin The Gentleman and Cabinet-Maker’s Director. Lucrează o perioadă destul de lungă în același atelier pe care îl lasă moștenire fiului său, însă acesta, chiar dacă a continuat tradiția tatălui, pierde clădirea când i se declară falimentul.

Thomas Chippendale a preluat elemente din Queen Anne, pentru că vânzările pe piața britanică ”cereau” un astfel de design, însă a modificat și adăugat elemente de Rococo pentru a ”îndulci” rigiditatea elementelor Baroque promovate puternic de un alt nume sonor – William Kent. Din caracteristicile franceze reduce tendința flamboyant a stilului Ludovic al XV-lea, pentru a le adapta preferințelor britanice și creează scaunele Chippendale, foarte bine cunoscute. Un set Chippendale poate încorpora mai multe elemente împrumutate sau restilizate din alte curente ale vremii, dar în general se disting cele 3 mari direcții – Gothic, Rococo ( numit modern în publicația sa) și Chinese.

Definitoriu pentru orice set Chippendale este baza piciorului care de regulă are gheara și bila prezente, însă nu obligatoriu la toate piesele autentice vom găsi acest atribut. Pentru cei mai puțin cunoscători, este elementul cel mai ușor de identificat și faptul că piesele sale pot valora milioane de euro sau dolari, face ca expertiza originalității să fie intens disputată. Veți găsi des picioare cabriole în piese Chippendale, mai ales la mesele consolă.

Set Chippendale – faze intermediare de restaurare

scule de sculptura

Prima data când am pătruns în culisele istorice ale stilurilor clasice de mobilă, am citit intens zile întregi materiale și am scris un mic compendiu în articolul – Antic, Vintage, Vechi … dar știi care stil ? . Știu că există mulți samsari de mobilă veche, iar nepriceperea se poate plăti scump, prin înstrăinarea unor valori considerabile. Poate merită să vă documentați temeinic, internetul oferă azi resurse nebănuite. Site-ul pe care îl accesez cel mai des pentru compararea pieselor de mobila veche, stil, este 1stdibs.com, unde găsesc repere de încadrare și descrieri foarte exacte pentru diverse piese. Prețurile am convingerea că vă vor stârni mirarea cel mai mult.

52.000 de Euro pentru această piesă unică poate explică mai ușor munca depusă de  Atelierul Stiluri și Mesteșuguri Irinel Gheorghe pentru restaurarea acestui set Chippendale, prezentat în imaginile de față.

Rezultatul final al restaurării

Parcurgerea pașilor și a întregului proces presupune răbdare, încredere în meșterul căruia îi încredințați lucrarea și resurse financiare însemnate, însă segmentul valoric în care se poziționează abordarea face parte dintr-o clasă superioară de la bun început. Ca precizare aparte, seturi Biedermeier se găsesc azi gratis, cu condiția de a le prelua din casele proprietarilor, însă un cost de 3-4000 de EURO pentru restaurare, poate părea prohibitiv.

Cu drag, de meșteșug și stil.

Set Chippendale restaurat – Atelier Stiluri si Mestesug Irinel Gheorghe Înțelegerea muncii de restaurare pentru acest set Chippendale stă mai mult în imagini decât în text. Evaluarea facută pentru familia de medici din București, care au dorit să trimită această garnitură în Illinois, USA a indicat originalitatea pieselor și apartenența la stilul Chippendale.

[robertcadar]

Ce filme rulează la Cinema One Brașov

Avem un aer primăvăratic în oraș, deci e timpul să ieși din casă la un film bun avem programul filmelor pentru saptămâna 16- 22.03.2018.  Bonus azi 16.03.2018 de la ora 19.00  – invitație la operă. “Carmen” este lucrarea cea mai cunoscută a compozitorului francez Georges Bizet, bazată pe un libret Henri Meilhac și Ludovic Halevy, după nuvela omonimă a lui Prosper Merimee. Combinația îmbătătoare a…

[smartseo4you]

Președintele Klaus Iohannis, după o ședință cu premierul Ludovic Orban și mai mulți membri ai cabinetului: Putem lua o parte din banii de la UE până la finalul acestui an. Trebuie să facem cât mai repede un plan de utilizare a lor.

New Post has been published on https://reporterliber.ro/presedintele-klaus-iohannis-dupa-o-sedinta-cu-premierul-ludovic-orban-si-mai-multi-membri-ai-cabinetului-putem-lua-o-parte-din-banii-de-la-ue-pana-la-finalul-acestui-an-trebuie-sa-facem-cat-mai-rep/

Președintele Klaus Iohannis, după o ședință cu premierul Ludovic Orban și mai mulți membri ai cabinetului: Putem lua o parte din banii de la UE până la finalul acestui an. Trebuie să facem cât mai repede un plan de utilizare a lor.

Principalele declarații ale președintelui:

Cele 79,9 miliarde de euro de UE, reprezintă o sumă foarte mare. Vom reconstrui România, deci putem face mai mult decât relansarea economică. Pentru a folosi aceeași bani, trebuie să ne facem un plan solid, bun aplicabil.

Această sumă se alcătuiește din 2 mari pachete bugetare: 

Fondurile europene din pachetul 2021-2027 – pentru a-i folosi este nevoie de un plan național. La acest plan lucrăm de când este în funcțiune guvernul Orban. El este ca și finalizat, lucrăm la ultimele finisaje.

Pachetul destinat relansării economice – este un pachet de 34 de miliarde de euro. Ei sunt destinați măsurilor de ieșire din criza economică, de întărire a economiei, după pandemie. Ei trebuie consumați mai repede, avem la dispoziție doar șase ani. O parte din acest fond poate fi folosit chiar în acest an, dar până în octombrie trebuie să prezentăm Comisiei Europene planul de utilizare a lor. 

Ședința de astăzi a fost pentru a folosi banii în cel mai eficient mod posibil, ca să aibă un impact major asupra economiei, bugetului și, în cele din urmă, asupra fiecărui român.

Vestea proastă este că azi suntem în prima zi în care avem peste o mie de cazuri noi pe zi. Problema poate fi rezolvată respectând măsurile de igienă, de distanțare și purtând mască. Acum, guvernul are la dispoziție noul instrument care reglementează izolarea și carantinarea. Dar nicio lege nu oprește virusul. Aici este nevoie de contribuția noastră, a tuturor.

[us89894]

După ce a fost dat afară din partid, Zamfir a anunțat că demisionează din PNL

Senatorul de Brașov Daniel Zamfir, a anunțat, pe pagina de Facebook, că demisionează din PNL. Asta după ce inițial a fost demis de conducerea partidului și aștepta un punct de vedere din partea conducerii formațiunii politice.

Iată mesajul lui Zamfir:

„Dragi colegi liberali,

Lucrurile pe care le trăim împreună de o bună bucată de vreme sunt pentru mine de neimaginat. V-o spun cu toată sinceritatea și amăraciunea! Sunt membru al acestui partid de zece ani, am avut onoarea să fiu deputat în perioada 2012-2016, iar acum, din 2016, senator. De la bun început am crezut și cred în continuare că rolul parlamentarilor este să facă legi bune și așteptate de oameni. Așa am gândit când am început cu legea dării în plată, așa gândesc și acum când am inițiat Legile împotriva cămătăriei, legi care protejează milioane de români împotriva abuzurilor instituțiilor financiare bancare și nebancare. Nu mică mi-a fost surprinderea când am constatat că președintele partidului meu (Ludovic Orban  n.r.) ia decizia să fiu exclus din partid dacă voi continua cu aceste proiecte de lege.

Eu însă am continuat și ele au fost votate în Senat, cu sprijinul majorității PSD-ALDE și îmi doresc să fie votate cât mai repede și în Camera Deputaților pentru a face dreptate milioanelor de români care sunt victimele abuzurilor sistemului bancar și nebancar. Motivația excluderii mele, cum că sunt deviaționist de la linia partidului, este, din păcate, din vremuri pe care ni le-am fi dorit demult apuse și sunt expresia gândirii primitive a președintelui PNL și a celor din jurul său.

Întotdeauna liberalii au fost campionii modernizării și dezvoltării economice și campionii democrației. Or, ce vedem astăzi? PNL a fost băgat în tranșee de către Ludovic Orban și un grup restrâns și ilegitim de „prieteni sfătuitori”, un PNL care în loc să apere drepturile și libertățile fundamentale ale omului, s-a transformat în apărătorul abuzurilor.

Tot expresia unei gândiri primitive este și decizia luată de „grupul președintelui” de a nu iniția și vota nici o propunere alături de PSD. Așa se face că la legi importante care vin în sprijinul milioanelor de români, cum sunt Legea plafonării dobânzilor bancare și ale IFN-urilor, Legea retractului litigios, Legea leasingului și a titlului executoriu la creanțele comerciale PNL a votat, din păcate, împotriva milioanelor de români, în interesul Instituțiilor bancare și IFN. La fel de aberant a fost votul împotriva Legii ”Parcul cu Platani” și nesusținerea noii Legi a Curții de Conturi, precum și a Codului Administrativ, legi așteptate de toți primarii și funcționarii publici din România.

Dincolo de atitudinea primitivă, aberantă a „grupului președintelui” eu așteptam o reacție și din partea celor din conducerea PNL, alții decât cei din „grupul Președintelui”! Este vorba despre direcția greșită în care merge PNL, din punctul meu de vedere politica neo-liberală a anilor ‵90, în care piața trebuia lăsată liberă cu reglementări minimale în domeniul financiar e deja depășită.

Astăzi, în toată lumea politica de centru dreapta, e o politică umanist-liberală care are în centrul preocupărilor prosperitatea cetățeanului, apărarea drepturilor lui, înaintea intereselor instituțiilor financiare și ale multinaționalelor. Inclusiv OECD atrage atenția că libertatea piețelor a dus la crearea de monopoluri și oligopoluri, iar spirala inechităților a crescut.

Cel mai rău lucru, însă, care s-a petrecut a fost pierderea brand-ului care consacrase PNL în istoria sa de peste 140 de ani în opinia publică: dintr-un partid apărător al drepturilor și libertăților fundamentale ale oamenilor, a ajuns apărătorul fățiș al abuzurilor, și mai grav, epuizându-și argumentele politice, președintele PNL apelează la plângeri penale și atacuri fără precedent la CCR, acțiuni care pun PNL în cea mai rușinoasă postură din istoria sa. Așa am ajuns ca acestea să fie prioritățile noastre și nu sănătatea și educația, după cum anunța eminența cenușie a PNL, dl Câțu.

Dragi liberali care gândiți cu adevărat în spirit liberal,

Constat cu amărăciune că efortul meu de a-i convinge pe aventurierii libertarieni din jurul președintelui că drumul PNL este unul profund greșit e în zadar! Am așteptat, dupa decizia legată de excluderea mea, o reacție a partidului. Ea n-a venit. Mulți dintre voi mă rugați însă în privat să nu plec, să lupt! Dar asta doar în privat. Am așteptat sprijin pentru proiectele de lege care fac bine românilor și nu intereselor care planează în jurul grupării Orban.

Dar cel mai mult am așteptat un răspuns la ceea ce e mai important: pentru cine luptă și face politică acest partid? Pe cine apără? Milioane de români sau pe cei care îi abuzează pe români?

Din acest motiv, am decis să-mi concentrez energiile pentru a duce la bun sfârșit proiectele de lege pe care oamenii le așteaptă. Fără ipocrizie, vă îndemn să dați răspunsuri la cele de mai sus!

Drumul meu în PNL se oprește aici. Sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, cu adevărații liberali din PNL ne vom întâlni de aceeasi parte a baricadei, apărând împreună DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE FUNDAMENTALE ALE OAMENILOR.

Așa să ne ajute Dumnezeu!”

The post După ce a fost dat afară din partid, Zamfir a anunțat că demisionează din PNL appeared first on .

vezi sursa: http://newsbv.ro/2018/06/17/dupa-dat-afara-partid-zamfir-anuntat-ca-demisioneaza-din-pnl/#utm_source=NewsBrasov&utm_medium=Newsbv.ro&utm_campaign=feed

Subscribe in a reader

blog afiliat

from politica https://ift.tt/2td589u via IFTTT

[politicaastazi]

Orban: PNL se luptă cu un partid dictatorial; nu ne așteaptă ajungerea la guvernare, ci un lung efort, o perioadă de ... - AGERPRES

AGERPRES

Orban: PNL se luptă cu un partid dictatorial; nu ne așteaptă ajungerea la guvernare, ci un lung efort, o perioadă de ... AGERPRES PNL nu se luptă cu un partid pe idei, ci "cu un partid dictatorial", iar pe liberali nu-i așteaptă încă ajungerea la guvernare, ci un lung efort și o perioadă de muncă în care trebuie să dea tot ce este mai bun, a declarat duminică președintele ... Ludovic Orban: PNL se lupta cu un partid dictatorial; nu ne asteapta ajungerea la guvernare, ci un lung efort, o ...HotNews all 26 news articles »

vezi sursa: http://ift.tt/2xXUCCA from Blogger http://ift.tt/2zEnWQt via IFTTT Like: My Library