Istoricul Andrei Pogăciaș aduce lumină în bezna otomană lăsată de producătorii serialului Netflix Rise of Empires: Ottoman, cu privire la anumite aspecte care pe ecran nu numai că au fost prezentate și reprezentate într-un mod ridicol și lipsit de adevăr, dar și cum producătorii au ignorat kilogramele de informații încadrate în aproximativ 10 ore oferite de el și Mihai-Florin Hasan la cererea acestora. Interviurile au fost înregistrate înainte ca productia serialului să aibă loc, și cu grosolănie tăiate la montaj în proporție de 98%.
În podcastul canalului Zaiafet, Pogăciaș explică ce nu s-a văzut în serial și răspunde întrebărilor curioase într-un mod comic dar și sincer, de la începuturile domniei lui Țepeș, campaniile militare, aspecte ale imperiului Otoman, determinarea lui Mehmed, vestitul atac de noapte, Vlad Dracul, originile dubioase ale numelui de "Dracul", relația domnitorilor cu boierii, caracterul rebel si haotic al lui Vlad [să fim serioși, omu' era o tornadă], misterele morții sale, dar și scurte menționări despre Ștefan cel Mare.
În mașină, la metrou, la picnic sau la birou, podcast-ul îți va ține de urât, chiar binedispune prin umor istoric.
da, okay, ești viță nobilă, zdrăngăne metalul pe tine când pășești, ai palate, ai ghiul pe deget, armată, murg, femei, vin și faimă, ești "sultanul sultanilor, rege al regilor, cezar al cezarilor, soare al sorilor", dar degeaba că tot nu ai sânge în c*aie ca Valahul si Moldoveanul; ce să spun, nasol de tine, să te aplece amândoi e o performanță greu de atins, dar nu imposibilă 😂
Dor sa-mi fie mai bine, sa ma bucur cand vad oameni, sa ma exprim cu-mi vine, fara rusine, fara panica, cu sange-n vine, sa dau tot ce-i mai bun de la mine,
Imi doresc sa vie careva sa mi zica toate acestea, mai degraba mi doresc sa mi zic povestea.
Tata, mi e dor de tine si sper ca esti bine,
Asa as vrea sa i spun pe cel caruia m a crescut, suflet si trup, vreau sa compun pentru oameni,
Tata sa nu te sperii, am ajuns in lumea larga fara tine si fara mama, viata i amara n olanda.
Am crezut ca-s vre-o desteapta, viata nu i dreapta, mai urc o treapta si dau de nesimtire, ca nu s oameni ca si tine,
Ura, mila, raspunsuri gresite, e plina lumea de fete scrajelite,
Mi e dor sa vorbim, la un pahar de vin, sa ma mai iei cu ale tale, din armata, ce fata faceai cand imi ziceai de acea fata, dor sa stau sa te aud cum razi, noptile devin prea lungi,
zac amar in camera, imi doresc sa fiu moarta, de mult..
nu stiu ce sa iti mai spun, oare ai trecut si tu prin acest adevar dur?
currently writing a critical analysis of dimension 20 for my interdisciplinary arts course and taking psychic damage every time i have to academically cite an adventuring party episode
Les Mis Letters - 1.2.2 - Prudence Counselled to Wisdom
It’s interesting how Hugo goes to such pains to make Les Miserables sound like non-fiction. He repeatedly bulks up his chapters with antecedents that the narrator claims are true, the quotes bracketed with missing words, the comments like in 1.2.2:
Mademoiselle Baptistine has so often narrated what passed at the episcopal residence that evening, that there are many people now living who still recall the most minute details.
But as easy as it is to want to write it off as someone bullshitting their way to a word count, I don’t believe that is the case at all. It seems to me that he is trying to make the action as grounded in the (then recent) history as possible so the reader can’t help but draw parallels between the novel and the current day.
Unfortunately for us, the social problems feel as timely as ever.
Încă mă mai gândesc la tine uneori. Ma gândesc la tine înotând in mare. Ma gândesc la sunetul valurilor și la cum ma strângi în brate.
Cred ca mi-e dor de tine din motive egoiste, dar fiecare moment mi-e legat de amintirea ta. Când nu pot dormi pentru ca tu nu mai vii sa îmi spui noapte buna, când nu pot manca pentru ca nu ești aici, sau când pur și simplu sunt singura acasa.
Încă îți mai scriu scrisori când simt ca nu am pe nimeni care sa ma înțeleagă asa cum o faceai tu. Încă te mai vad în stele, în lumina focului, în apusuri, în albine și în animale.
Chiar dacă acum totul s a terminat, intr-o anumita secventa de timp noi încă existam și asta îmi oferă siguranță. Chiar dacă totul s-a terminat și acest capitol e deja scris, încă ma mai întorc sa îmi reamintesc cat de fericita obișnuiam sa fiu cu tine.
În ciuda tuturor faptelor, eu încă mai cred ca fragmentele sufletelor noastre au fost modelate din aceeași stea.