#Ioan Es. Pop

[hristomuhtanov]

в тази самота, в която вече нямам куража да запаля огъня в печката, понеже печката повече дими, отколкото гори, в това нетрайно ноемврийско щастие до март като вчера знам, че утре няма да е нито утре, а само днес и днес и днес и днес завинаги и от днес за днес не може да се направи кой знае какво. и наистина не всеки човек би издържал сам премного, но има цял куп дребнавости, които трябва да се зачетат: желанието да те има на всяка цена безсилието да обичаш отново вчерашния ден.

Йоан Ес. Поп, превод Лора Ненковска, издателство за поезия ДА

[semnebune]

Notă: citiți aici prima parte a Jurnalului de FILIT 2018

Jonathan Franzen la FILIT

Vineri, 5 octombrie 2018, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, pe seară, a avut loc mult așteptata întâlnire cu Jonathan Franzen, scriitor american care este deja un fenomen în literatura contemporană. Marius Chivu, gazda serii, a menținut un dialog viu și autentic cu Franzen în care au discutat despre necesitatea cărților, despre romanul de familie, despre anxietatea virtuală, despre cititorul serios, dar și despre subiecte mai prozaice precum privitul păsărilor, sau despre giumbușlucuri lingvistice precum „brânza ficțiunii” – sintagmă care a luat naștere dintr-o confuzie (Marius Chivu a folosit termenul „homage”, iar Franzen a înțeles „fromage”).

Una dintre temele literare abordate de Franzen este familia, însă acesta a recunoscut că scrierile sale sunt la limita dintre autobiografic și ficțiune, întrucât personajele sale sunt pe cont propriu și nu sunt neapărat inspirate din familia sa, ci e tot el sub diferite forme. De aceea, pentru a scrie o carte diferită, a trebuit să devină mereu o altă persoană. Franzen a discutat și despre necesitatea romanului în era digitală. Autorul consideră că internetul ne alienează și ne pune identitatea între paranteze, de aceea oamenii au nevoie de romane mai mult decât realizează. De exemplu, un cititor serios nu e, cum ne-am aștepta, un critic sau un filolog, ci un prieten care a făcut închisoare și care a depins de cărți.

Publicul a fost foarte încântat de prezența celor doi pe scenă, întrucât au depășit convenționalismul întrebărilor, iar Franzen a avut un spirit jovial și tonic în contrast cu aparenta sobrietate a lui Chivu, contaminat și el, în cele din urmă, de umorul lui Franzen.

După evenimentul cu Franzen, a urmat „noaptea îngrozitor de lungă a poeziei”, moderată de Claudiu Komartin, Cezar Paul-Bădescu, Cosmin Perța, Radu Vancu. La casa FILIT, scăldată într-o lumină verde smarald, mi-am creat propriul meu eveniment, întrucât nu am stat în mod convențional pe scaune, ci pe o pernă, pe jos, de unde am urmărit reacțiile publicului prin mișcările picioarelor. Cei care erau interesați de poezie și-au înrădăcinat picioarele ca niște caracatițe în jurul scaunului și nu l-au mai părăsit, în vreme ce alții băteau din picioare în ritmul poeziei sau când conținutul poemului avea ceva erotic, fie săreau de uimire sau de disconfort. Dacă ar fi putut să aplaude picioarele! Au citit poeți români de toate vârstele poetice, de la „maestrul yoda es. pop al poeziei noastre” (e vorba de Ioan Es. Pop), până la elevi de Licart. Am ascultat poezie pe bandă rulantă, uneori nici nu-mi dădeam seama când începe poemul pentru că unii vorbeau precum scriu, în vreme ce alții nici măcar nu începeau să recite vreodată.

Sâmbătă, 6 octombrie 2018, am fost la „Întâlnirile clubului de comunicare culturală Logos”, care a avut loc la Palatul Culturii din Iași, moderat de prof. Serinella Zara, cu un public foarte tânăr, format din liceeni. La eveniment au fost invitați Iuri Andruhovici, scriitor ucrainean, tradus la noi cu romanul „Moscoviada” și Roland Orcsik, scriitor sârb, mutat în Ungaria, tradus de Andrei Dosa cu cartea „Comandoul Fantomă”, alături de traducătoarele Dana Băbulescu și Oana Franțescu. Discuția a avut în vedere subiecte precum prietenia, pasiunile celor doi autori, solitudinea omului modern, despre cum putem avea grijă de educația spirituală a tinerilor și s-a încheiat cu o mică dezbatere propusă de elevi, despre suporturile moderne de lectură (telefon, tabletă, reader).

Întrebați cum împacă timpul liber și pasiunile cu munca, Iuri Andruhovici a precizat că el nu le separă niciodată, în vreme ce Roland Orcsik își găsește mai greu timpul pentru scris, familia împreună cu hamsterul și câinele ocupând un loc central. Însă, el își găsește material pentru scris din vise sau din ceea ce îi mai inspiră câinele său (toată sala râde), care, deși nu-i poate răspunde la telefon ca membrii familiei, e un agent literar de nădejde. Ambii scriitori au în comun și pasiunea pentru muzică și colaborările de ocazie cu câte o trupă rock sau punk. Iuri Andruhovici a povestit despre primele sale încercări care nu erau tocmai literatură, întrucât își imagina că scrie lyrics-uri pentru o formație rock. Între timp, a devenit poet și mai târziu a început să scrie proză, dar uneori mai colaborează mai mult sau mai puțin profesionist cu trupa poloneză Karbido. În privința vieții lor virtuale, Iuri Androhovici a mărturisit că nu folosește Facebok, în schimb petrece foarte mult scriind corespondență electronică și încearcă să răspundă fiecărui cititor care îi scrie. Roland Orcsik, pe de altă parte, e un consumator de conversații pe teme politice pe diferite grupuri de Facebook.

Am plecat de la eveniment cu gândul că am mai pus doi autori necunoscuți pe lista mea de lecturi, dar și cu întărirea bănuielii pe care o aveam de ceva vreme, și anume că scriitorii contemporani nu sunt niște somități (chiar dacă unii sunt clasici în devenire, asta e cu totul altă discuție) ci niște persoane pe care, asemeni personajului lui Salinger, îți vine să le suni ori de câte ori ai chef, sau să le dai un mesaj pe Facebook, prin care să îi întrebi ce mai fac, să ți-i apropii mental ca prieteni. Cred că ăsta a fost și sentimentul elevilor din sală, care păreau foarte relaxați în prezența celor doi și care nu au ezitat să intre în dialog cu ei.

La casa FILIT, mi-am continuat itinerariul literar cu o întâlnire între Domnica Drumea și Ioan Es. Pop, moderată de Radu Vancu, la care s-a discutat despre mediul ostil al poetului ca modalitate de dezvoltare, despre diferite pseudo-teorii inventate ad-hoc de Radu Vancu, care a fost țapul ispășitor al teoriilor despre poezie, chiar dacă la un moment dat l-a citat pe Naum cu „teoria strică omenia”  („și nici nu o întreține multă vreme”, adaugă Ioan Es. Pop), asta nu l-a oprit să se joace cu diferite sintagme năstrușnice cu aer de concept literare, precum „poeții anticorpi”, „poezia e un mare indisciplinator, după cum a spus Pessoa de la Craiova”, „poetul care duce pe un umăr un crin ca pe o pușcă” etc. – toate preluate de la poeți din diferite timpuri.  O discuție teoretică despre poezie trezește mereu ostilități, mai ales din partea poeților, însă Vancu a reușit să împace seriozitatea teoretică cu spontaneitatea.  Discuțiile au fost întrerupte din când în când de lectura celor doi poeți – foarte diferiți între ei ca formulă poetică.

This slideshow requires JavaScript.

Proust la FILIT

Seara s-a încheiat cu o întâlnire cu Veronica Roth la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, moderată de Iulian Tănase. Deși nu a fost atât de animată ca întâlnirea cu Franzen, metoda lui Iulian Tănase mi-a stârnit toată invidia, pentru că, recunosc, toată ziua mă gândisem la metoda asta (fără să știu ce planuri avea el pentru eveniment), și anume aceea de a lua cât mai multe interviuri atipice scriitorilor de la FILIT printr-un joc de societate popularizat de Marcel Proust încă din 1890 și care încă se mai practică. Metoda se numește Chestionarul lui Proust și constă într-un set de întrebări, în care convenția sincerității și a directeții trebuie respectate. Deși sala nu prea a fost receptivă la metodă (am auzit remarci de genul: parcă îi adresează întrebări de oracol), pe mine m-a umplut de entuziasm. Poate ce a greșit Iulian Tănase a fost faptul că nu a legat foarte bine răspunsurile de întrebări și totul părea dezlânat, dar eu m-am bucurat, repet, în secret pentru faptul că Iulian Tănase a pus în practică ideea care m-a urmărit toată ziua. În altă ordine de idei, ca orice idee suprarealistă, cum e și chestionarul lui Proust, ea poate opune rezistență uneori.

Altfel, Veronica Roth este o prezență foarte plăcută și elegantă, cu un aer firesc în ținută și comportament, dublate de umor și o anume volubilitate. Scriitoarea este una dintre cei mai cunoscuți autori de literatură young adult și a devenit cunoscută prin seria de romane distopice „Divergent”.

Autoarea ne-a împărtășit câteva dintre tehnicile ei de lucru ca scriitor: îi place să rescrie, dar mai ales să găsească momentul luminos în care decide să fixeze ceva ce nu plănuise. Înainte să se apuce să scrie profesionist, îi plăcea să îi imite pe alții (prima carte care a inspirat-o e o antologie de proză scurtă), dar odată ce și-a luat în serios munca a constatat că atunci când te apuci de scris, locuiești cu totul acolo. Printre autorii ei preferați se numără Alice Munro, îi place să joace jocuri video, iar atunci când scrie o inspiră Lady Gaga (sala râde puternic).

Eu mă bucur că Iulian Tănase a prezentat-o pe Veronica Roth prin Chestionarul Proust, printr-un dialogism atipic, chiar dacă publicul ieșean nu prea a simțit aerul suprarealist al dialogului, precum și ironia din t��cerile prelungi dintre cei doi interlocutori. Seara, la Casa Filit s-a lăsat cu discotecă.

Așa cum spuneam și în articolul anterior, Iașul este deschis coincidențelor stranii de tot felul, de la modul în care sunt invitați scriitorii, nu numai după afinități, dar și după o anumită „filosofie” sau „aer de familie” care poate veni dintr-o zonă din care nu te aștepți, cum ar fi pasiunea pentru un gen muzical sau anumite incidente biografice, până la evenimentele minore de peste zi care te trimit mereu la literatură și iar literatură.

Jurnal extim de FILIT (II) Notă: citiți aici prima parte a Jurnalului de FILIT 2018 Jonathan Franzen la FILIT Vineri, 5 octombrie 2018…

[rudyroth79]

Știri: Ziua Culturii Naționale la Muzeul Național al Literaturii Române din București (15 ianuarie 2018)

Muzeul Național al Literaturii Române din București organizează cu ocazia Zilei Culturii Naționale, 15 ianuarie 2018, o serie de evenimente culturale la care vă invităm să participați începând cu ora 13.00. Această zi nu este numai o celebrare a unui mare scriitor, Mihai Eminescu, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române şi a proiectelor culturale de interes naţional. Există precedente…

[teodoracornea]

pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare - Ioan Es. Pop

pentru toată lumea, mâine va fi o zi mare. pentru mine va fi o zi mică. mă voi trezi mai târziu cu trei ceasuri, îmi voi pune costumul, cravata, pantofii, dar numai pentru că așa se cuvine într-o asemenea zi mare. nu, n-am să ies și nici n-o să mă arăt pe stradă așa cum o vor face toți. o să stau îmbrăcat două ore în baie, o să fumez mai multe țigări pe balcon și o să-mi tot repet că nenorocul meu nu-i altceva decât norocul altora. pe urmă voi da jos hainele de sărbătoare, mă voi dezrobi din cămașa prea strâmtă la gât și voi reîncepe să beau pe ascuns, cum o făceam la paisprezece ani. firește, cum o să fiu foarte singur, nimeni n-are să mă deranjeze. voi face sălbatice curse dintr-o cameră-n alta, tremurând de frică să nu greșesc pașii, voi afla de ce nefericirea la mine se-ntărește ca cimentul, apoi, după atâta alergătură, se va face nouă seara, da, și voi lua un pumn de somnifere, să scurtez ziua asta care oricum a fost cea mai lungă, deși m-am trezit atât de târziu, deși mă culc atât de devreme.

[diasporamadrid]

31 august - Ziua Limbii Române, sărbătorită de ICR în Spania

31 august – Ziua Limbii Române, sărbătorită de ICR în Spania

31 august – Ziua Limbii Române. O serie de expoziții, recitaluri de muzică și poezie românească, cursuri de limba română vor fi prezentate pe paginile de Facebook ale reprezentanțelor Institutului Cultural Român de Ziua Limbii Române, sărbătorită pe 31 august.

Poetul Ioan Es. Pop, interpretat în suedeză de actrița Adriana Savin; un recital online de poezie și muzică cu actrița Daniela Nane și…

[nemzetinet]

Ioan Aurel Pop: az egyetemeink kiválóak, a betegségeket pedig templomban is gyógyítják

A napokban több megdöbbentő nyilatkozatot is adott Ioan Aurel Pop, a Román Akadémia elnöke, a Babeș–Bolyai Tudományegyetem rektora.

Először megelégedésének adott hangot, miután a mostanában elég gyakran díjazott BBTE a topuniversities.com legújabb, fejlődő európai és közép-ázsiai egyetemekre vonatkozó rangsorolása alapján a 34. helyen áll.

Pop az eredmények láttán az RFI Romanianak adott interjújában kissé elragadtatta magát (ami egyébként máskor is előfordult vele) és azt nyilatkozta, hogy „Romániában ugyanúgy lehet tanulni, mint a közepestől a felső kategóriáig terjedő német, francia, olasz, spanyol vagy amerikai egyetemeken”. Mivel a romániai oktatás egésze forráshiánnyal küzd (a román állam a GDP kicsit több mint 3%-át költi oktatásra az elvárható 6% helyett), Pop kijelentése talán túlzásnak tűnik.

Nem csodálkozhatunk ugyan azon, hogy a romániai felsőoktatás csillaga ilyen fényesen ragyog, ha a benne szereplők cinkelt lapokkal játszanak. Ioan Aurel Pop – akit viselt titulusai alapján joggal nevezhetünk a romániai akadémiai szféra fejének – például 4 eset miatt is felkerült a romániai plágiumokat gyűjtő plagiate.ro portálra. Főleg az Eikon Kiadó és a Román Akadémia által közösen megjelentett 2013-as Erdély történetével akadnak problémák, de egy 1997-es Erdély középkori történetével foglalkozó könyv se állta ki a próbát.

Aztán jött az Akadémia elnökének friss megnyilatkozása is, amely rávilágít arra, hogy Románia egy felvilágosult ország. Pop elítélte a Nemzeti Megmentés Katedrálisának építését kritizálókat, mondván azok, akik ellenzik a templom építését, nem keresztények. Azokra a vádakra válaszolva, amelyek a katedrális építésére fordított összegeket firtatták, mondván a pénzt az oktatás és az egészségügy jobbítására is lehetne fordítani, Pop hangot adott annak az elképzelésének, amely szerint a testi betegségeket nem kizárólag az állam által intézményesített iskolákban vagy kórházakban gyógyítják, hanem a templomokban is.

Ioan Aurel Pop: az egyetemeink kiválóak, a betegségeket pedig templomban is gyógyítják a Nemzeti.net-en jelent meg,

[cucumbercutlengthwise]

Mircea Bârsilă (Romania), Adrian Bodnaru (Romania), Yolanda Castaño (Spania), Rodge Glass (Marea Britanie), Kama Sywor Kamanda (Congo), Udo Kawasser (Austria), Arian Leka (Albania), Laura Lindstedt (Finlanda), Mircea Mihaies (Romania), Kristín Ómarsdóttir (Islanda), Marko Pogačar (Croatia), Ioan Es. Pop (Romania), Jean Portante (Luxemburg), Fiona Sampson (Marea Britanie), Martin Glaz Serup (Danemarca), Pia Tafdrup (Danemarca)

[semnebune]

FILIT, ediția a VI-a: invitați și noutăți

FILIT, ediția a VI-a: invitați și noutăți

Iași, 3 septembrie 2018. Astăzi a avut loc conferința de lansare a celei de a VI-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași – FILIT. Organizatorii au anunțat noutățile și numele invitaților care vor sosi la Iași în perioada 3-7 octombrie 2018. La FILIT vor fi prezenți mari autori, cu milioane de exemplare vândute în întreaga lume, laureați sau nominalizați ai National…

[rudyroth79]

Știri: Scriitori contemporani la muzeu: Radu Aldulescu (26 august 2017,București)

Știri: Scriitori contemporani la muzeu: Radu Aldulescu (26 august 2017,București)

Sâmbătă, 26 august 2017, între orele 13.00–17.00 la Muzeul Național al Literaturii Române (Strada Nicolae Crețulescu, nr. 8, 010341 București) continuă seria ”Scriitori contemporani la muzeu” cu cea de-a 16-a întâlnire: Radu Aldulescu – Muzeograf pentru o zi. Vă așteptăm la un tur inedit alături de autor prin expoziția de bază a muzeului, cu povești, amintiri și impresii personale.

Radu Aldulescu

[rudyroth79]

Știri: Dumitru Crudu, invitatul Festivalului Internațional de Poezie de la Rotterdam (30 mai–4 iunie 2017)

Știri: Dumitru Crudu, invitatul Festivalului Internațional de Poezie de la Rotterdam (30 mai–4 iunie 2017)

Poetul Dumitru Crudu este invitatul Fundației Poetry International Rotterdam în programul de rezidențe artistice din luna mai și al festivalului Poetry International Rotterdam, care va avea loc în perioada 30 mai–4 iunie 2017 (Schouwburgplein 25, 3012 CL Rotterdam, Rotterdamse Schouwburg), Cu sprijinul Institutului Cultural Român Bruxelles, Dumitru Crudu este primul poet din Republica Moldovainvi…

[rudyroth79]

Știri: Turneu literar Ion Mureșan și Ioan Es. Pop în Catalonia (13–17 mai 2017)

Știri: Turneu literar Ion Mureșan și Ioan Es. Pop în Catalonia (13–17 mai 2017)

Poeții Ion Mureșan și Ioan Es. Pop vor fi protagoniștii unui turneu de lansare a volumului bilingv de versuri ”Assedegasts. Dos poets transilvans/Însetați. Doi poeți transilvăneni: Ion Mureșan și Ioan Es. Pop”, tradus în catalană de Xavier Montoliu Pauli, în perioada 14–17 mai 2017. Volumul, publicat la Editura AdiA Edicions, în colecția ”Ossos de Sol” (no. 23), și postfațat de poetul Marc Romera

[nemzetinet]

A ROMÁN AKADÉMIA ELNÖKE… 

A román akadémia elnöke egy túlbuzgó hülye. Az alábbi levelet kéretik elolvasni e tény igazolására. S a levélhez tegyük hozzá: a gyulafehérvári nyilatkozat igenis teljes önrendelkezést ígért az erdélyi nemzeteknek. És ezt nem tartották be a románok. Persze, mit tartottak be valaha is a románok? Soha semmit. A kétségkívül sikeres és eredményes román külpolitika igazi, hamisítatlan fanarióta “külpolitika”, és az a lényege, hogy verj át, árulj el mindent és mindenkit a saját pillanatnyi és hosszútávú érdekeid szerint, ne tarts be soha, semmilyen szerződést, ígéretet, adott szót, szúrj hátba gondolkodás nélkül bárkit, és meglásd, sikeres leszel.

És tényleg…

Ja! Román akadémia… azért ne feledjük el, hogy Elena Ceausescu is tagja volt a román akadémiának. Nagydoktor volt, kémiai. És úgy hívta a CO2-tőt, hogy “codoj”.

Miért pont a Pop ne lehetne ott akadémikus?

Kedves Mindenki,

egészen friss tusványos utáni hírek. Ion-Aurel Pop, a Román Tudományos Akadémia elnöke vette a fáradságot, és “bátor” válaszreakciót adott a magyar kormánynak címezve, de elsősorban Semjén Zsoltot pécézte ki magának (tette ezt azért mert, “szégyenletes” módon a román kormány hivatalos részről nem szállt bele (annyira) egyes megélhetési román politikusok szokásos magyarkártya-játszmájába, de most aztán jött, látott, és “megmentette” a románok becsületét…vagy mégsem?)

A forrás:

https://ro.sputnik.md/politics/20180731/20928413/Ioan-Aurel-Pop-salveaza-onoarea-Romaniei.html

Tegyünk annyit hozzá, hogy Pop úr híres arról is hogy néhol erősen “fantasztikus” teóriákkal áll elő Erdély és a magyar történelmet illetően, persze ezeket tényként állítva, de maradjunk a konkrét témánál.

Semjén Zsolt nagyon helyesen kijelentette hogy a románok gyulafehérvárott kikiáltott uniója nem volt közjogilag érvényes – hogy miért, ezt már többször kifejtettem, akik lemaradtak, egy rövid ismétlés:

– A Román nemzetgyűlésre nem hívták meg egy nemzet képviselőjét sem a románokon kívül, illetve népszavazás sem volt (emellett folyton az esemény “demokratikusságáról” zengenek ódákat)

– A 26 vármegye területén, amelyek egyesülését önhatalmúlag kijelentették a lakosság csak kb. 44%-át tették ki a románok, tehát még többségben sem voltak (holott azt hirdetik hogy többségben voltak, így a döntés szent és sérthetetlen)

– A romány kormány minden trükköt bevetett Iuliu Maniu-n keresztül hogy úgy tüntesse fel a magyarok elismerték a döntést, de Dr. Berinkey Dénes többszörös válaszlevelei keményen annihilálták ezt a nevetséges kísérletet. A románok azért később a Consiliul Dirigent-tel is megerősítették döntésüket félelmükben, de ennek sem volt közjogi értelemben, vagy a nemzetközi jogban következménye, sem Magyarország, illetve senki más a világon nem ismerte el (nem is ismerhette el, hiszen az egyoldalú román kinyilatkoztatások még az Antant által lefektetett szabályokat is súlyosan megsértették, többszörösen, lásd kirúgások és felesketések a román alkotmányra, illetve az általuk megszállt területeket a román állam részeként tekintő jogsértő esetek, lásd kolozsvári számüzetések vagy Kratochvill-per, stb.)

A tények:

– Erdély a Trianoni békeszerződés alapján került Romániához, nem unióval, hanem odacsatolással, és Erdélyen kívül partiumi területek is, de egészében jóval kevesebb, mint amit a nemzetgyűlésen deklaráltak – azaz NEM 26 vármegyényi terület. A végül hozzájuk csatolt területen érték el a csak románok az 50-53 % körüli népességarányt. Magyarország, illetve a nemzetközi közjog ezt a döntést ismerte el, semmi egyebet.

Ion-Aurel Pop többek között először a román külügyminiszter nyilatkozatát támadja, ami “elítéli a helytelen és felelőtlen információkat amit Semjén Zsolt a nyilvánosság előtt tett, a román külügyi politikát illetően”, merthogy Semjén nyilatkozatának nem a román külpolitikához lenne köze….aztán Semjént vádolja hogy “meghamisítja a történelmet” és “tagadja a jogot a román hazának amit a történelem adott”… (Vegyük észre, mindkettő baromság, hiszen Semjén igazat mondott, ezt látni is fogjuk…)

Továbbá, kiakad a román külügyminiszter nyilatkozatának további részén: “…A külügyminisztérium elítéli a bátor román nemzetgyűlés képviselői akció által 1918-ban létrejött Egyesült Romániának a legitimitását, aminek a bázisa a Woodrow Wilson által prezentált 14 ponton alapszik amit bemutatott a szenátus, amerikai kongresszus előtt, stb. stb…”

Amit tapasztalunk, totális kapkodás és káosz, hiszen Popnak igaza van annak hogy a román külügyminiszter hülyét csinált magából hogy pont azt a Wilsont emlegeti, aki NEM írta alá a Trianoni békeszerződést, illetve az amerikai kongresszus SOHA nem ratifikálta azt pont őmiatta, illetve a Wilsoni elvek “erősen” nem lettek betartva, és még sorolhatnám…

Viszont ezután Pop a cikkben konkrétan rászáll Semjén Zsoltra, és így folytatja:

“..egy egyszerű ok miatt, a magyarok az ő globális pozíciójukban mint közösség, soha nem ismerték el Erdély unióját Romániával, nyíltan és egyhangúan, mint tették azt a szászok, svábok, ukránok, romák, stb.) -> ugye mindenki fogta, hogy unióról szó nem lehet, illetve pl. mit ért ukránok meg romák alatt? Egyedül a szász nemzetgyűlés utólag hozott elismerő döntést, egy szavazaton múlt, román fegyverek közelében…

Majd Pop a hibás eszmefuttatása margójára kijelenti:

“Tehát a magyarok nem ismerik el az 1918  decemberi 1.-i határozatot, amit 1918-ban az erdélyi népesség abszolút többsége hozott, összhangban minden nemzetközi rendelkezéssel amit az 1919-1920-as Párizsi Békekonferencia ratifikált, amit aztán megerősített az 1946-47-es békekonferencia, illetve számos nemzetközi dokumentum hivatalosan elismert, 1989 előtt és után is.”

Ugye, mindannyian érezzük, hogy nemcsak a román külügyminiszter, de a Román Akadémia “hiperokos-tudós” elnöke – így tartják őt ott számon – nem ismeri saját hazája történelmét, de a közelmúltat sem.

 – Ismét le kéne írnom, hogy az “erdélyi népesség abszolút többsége” hogyhogy csak románokból áll, illetve milyen alapon döntenek 26 vármegyéről, ami a történelmi Erdélynél jóval nagyobb terület ölelt fel, és e területről amiről döntést hoztak abszolút kisebbségben voltak?

– Mit értünk Erdély alatt, mert más a többség azon a területen amit Románia végül megkapott, és más a történelmi Erdélyben?

– Milyen “nemzetközi rendelkezéssel” volt összhangban a románok nemzetgyűlése, mert ilyenről nem tud a művelt világ?

– Mit ratifikált az 1919-1920-as Párizsi békekonferencia? Mert a románok döntését biztos nem, hiszen kevesebb terület jutott nekik mint amit kikiáltottak…

– Azt már meg sem kéne említenem, hogy a későbbi békekonferencia, illetve egyéb hivatalos szerződések csak a Trianoni döntés által megszabott határokat erősítették meg, meg, soha a románok által kikiáltott, helyenként Tiszáig érő határvonalat….

Végül, Pop válaszában Semjén Zsolt képét tünteti fel a következő aláírással:

“Nem értelmezheted a gyulafehárvári nemzetgyűlést úgy ahogy azt Te szeretnéd”

Hát ez fantasztikus, Ion-Aurel Popnak éppen a saját képe alá kellett volna ezt írnia ;)

Végül a cikkíró méltatja bátorságáért Pop-ot, aki “példát mutat a román vezetőknek”, illetve “megmenti a szégyentől Romániát”.

Kedves Barátaim, ez  a nagy büdös helyzet!

Az nem elég hogy a románok 99,9 %- nem tudja hogy hogy nem 1918-ban, hanem 1920-ban lett Erdély Románia része, és ennek semmi köze a gyulafehérvári nemzetgyűléshez, illetve bármiféle kikiáltott unióhoz, de hogy Románia fő közméltóságai, az adott területen legmagasabb pozícióiban lévő személyek sem, na ez az igazi szégyen!

Pont ezért is félrevezető az RMDSZ 1000 év Erdélyben – 100 év Romániában szlogenje, hiszen a románok most csak az antidemokratikus nemzetgyűlésükön hozott illegitim döntést ünnepelhetik, ha azt akarnák ünnepelni hogy Erdély Románia része lett, azt csak 2020-ban tudnák megtenni, de a 99,9%-nak ez szintén fel sem merül.

Remélem Semjén Zsolt, illetve a Magyar Külügyminisztérium, Szíjjártó Péter gondosan felkészül a viszontválasszal…ne nézze senki hülyének a magyarokat!

Hazafias Üdvözlettel, Rohla Tibor

A ROMÁN AKADÉMIA ELNÖKE…  a Nemzeti.net-en jelent meg,