#Radu Vancu

[hopernicus]

Unul dintre cele mai poetice romane de azi

[kiimarux]

HIIIIII NEW POST!!!!

These characters were drawn on the cover of two great poem books actually!!! One of them is called "Psalmi" by Radu Vancu and the other one is "Industria liniștirii adulților" by Anastasia Gavrilovici.

And the original design for these characters was done by Ana Toma!!

Anyways that's alllll for nowwww!!!

[bmhasdeu]

E plăcut când vezi poezia nu doar în cărți. De multe ori, chiar și la Chișinău, am văzut versuri (simple inscripții, stickere sau graffiti) pe ziduri sau pe pereți. La un moment dat graficianul român Ion Barbu a umplut orășelul minier Petrila de poezie. Din câte știu a avut probleme cu forțele de ordine, dar rezultatul a fost o frumoasă carte de fotografie și poezie.

Arta grafică, designul și tipografia sunt înrudite cu poezia. De obicei lor li se alătură experimentul. În perioada avangardistă revistele culturale arătau ca niște albume de artă: e o plăcere și acum să răsfoiești revistele UNU, Urmuz, Contimporanul sau 75HP. Și aici ar trebui să le mulțumim bibliotecilor pentru arhivele lor digitale.

În perioada avangardistă poezia ilustrată grafic a fost un fenomen amplu, dar cu inscripțiile de pe ziduri de acum nu se poate spune același lucru. Cel puțin în Chișinău, până acum, versurile din spațiul public rămâneau obscure.

Ei bine, lucrurile s-au schimbat acum! Poster X Poem, un proiect lansat în România de studioul GLITCH a ajuns la Chișinău, datorită grupului AA+ (Anna Vasina, Aliona Ciobanu). În România, studioul GLITCH a unit artiștii grafici cu poeții și ca rezultat a ieșit o serie de postere care au fost expuse pe gardul Muzeului Național de Artă din București, dar și pe site-ul posterxpoem.com.  În România au fost făcute postere după poeziile scrise de Elena Vlădăreanu, Andrei Doboș, Cosmina Moroșan, Tara Skurtu, Dan Coman, Vasile Leac, Andrei Dosa, Mina Decu, Răzvan Țupa, Teona Galgoțiu, Svetlana Cârstean, Silvia Grădinaru, Andra Rotaru, Sebastian Sifft, Jesica Baciu, Radu Vancu. Cele 16 postere au fost aduse la Chișinău și expuse pe gardul Muzeului de Istorie, dar surpriza pentru noi toți a fost completarea ei cu 14 postree care unesc 14 poeți cu 14 artiști vizuali din Basarabia: Moni Stănilă x Veronica Gorii, Paula Erizanu x Maks Graur, Veronica Ștefăneț x Cristina Halp, Alexandru Vakulovski x Aliona Ciobanu, Dan Negară x Anna Vasina, Hose Pablo x Sandul, Artur Cojocaru x Alex Escu, Anastasia Palii x Adrian Gavriliuc, Artiom Oleacu x Ecaterina Șălaru, Iulia Iaroslavschi x Mihaela Mîndru, Ion Buzu x Veronica Belous, Cristina Dicusar x Ana Grigorovscaia, Victor Țvetov x Cristian Menumortu, Alexandru Cosmescu x Denis Foca.

This slideshow requires JavaScript.

Am fost, am văzut! Chișinăul chiar avea nevoie de așa ceva. Ar fi fost un eveniment pentru orașul nostru în timpuri normale, dar acum, după izolare, posterele aduc normalitate în viețile noastre. Sunt 30 de postere expuse pe un spațiu mare, deci nu există înghesuială, deși cât am admirat lucrările am văzut cum trecătorii se opresc, admiră grafica și poezia. M-am bucurat că am văzut și o echipă de la Moldova 1 filmând un reportaj. Are rost să mergi câțiva kilometri ca să vezi expoziția! Dacă nu ați făcut-o până acum, mai aveți timp până pe 26 iulie. E ceva care merită să rămână în memoria Chișinăului.

Autorul articolului: Alexandru VAKULOVSKI

Poezia pe stradă la Chișinău E plăcut când vezi poezia nu doar în cărți. De multe ori, chiar și la Chișinău, am văzut versuri (simple inscripții, stickere sau graffiti) pe ziduri sau pe pereți.

[semnebune]

Radu Vancu - Zodia Cancerului

Radu Vancu – Zodia Cancerului

În peisajul cultural și social al momentului, în România, puțini sunt oamenii despre care poți spune că sunt activi, implicați, informați și talentați. Radu Vancu este unul dintre ei. Scrie poezie, articole de atitudine civică, eseu (o superbă carte despre Mircea Ivănescu, așa cum doar un prieten loial și un rafinat cititor și scriitor de poezie ar putea scrie), cărți pentru copiii, stă să-i…

[rudyroth79]

Editura Humanitas vă aşteaptă sâmbătă, 6 mai 2017, ora 15.00, la Librăria Humanitas Constantin Noica din Sibiu, la lansarea romanului ”Pelinul negru” de Ioana Nicolaie. La eveniment vor vorbi Ioana Nicolaie, Dragoș Varga și Radu Vancu. Seara se va încheia cu o sesiune de autografe.

#gallery-0-5 { margin: auto; } #gallery-0-5 .gallery-item { float: left; margin-top: 10px; text-align: center; width: 50%; } #gallery-0-5 img { border: 2px solid #cfcfcf; } #gallery-0-5 .gallery-caption { margin-left: 0; } /* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Ioana Nicolaie

”Cernobîl înseamnă «pelinul negru» sau «iarba neagră», căci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decât într-o zonă a negrului, a amărăciunii. Am scris Pelinul negru şi ca o formă de revoltă, deşi mărturisesc că n-a fost uşor să plonjez în dramă şi să o deşir scriitoriceşte. Am copilărit, fără nici cea mai mică bănuială, într-un loc contaminat radioactiv. Abia când am început să simt pe propria-mi piele urmările, am înţeles cât de acută era grozăvia, şi câțiva ani m-am întrebat continuu cine e de vină, de ce nu răspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum există atâtea victime subînţelese, care n-au deloc glas. Nu mi-am putut răspunde altfel decât scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetiţe născute la câteva luni după dezastru, a cărei existenţă e ca o frânghie care, pe măsură ce calci, se tot subţiază, până devine o sforicică ce sfârşeşte, inevitabil, prin a se rupe. Iar căderea nu înseamnă strivirea pur şi simplu de asfalt, ci scufundarea din uman în subuman.” – Ioana Nicolaie.

Știri: Lansare de carte: ”Pelinul negru” de Ioana Nicolaie (6 mai 2017, Sibiu) Editura Humanitas vă aşteaptă sâmbătă, 6 mai 2017, ora 15.00, la Librăria Humanitas Constantin Noica din Sibiu…

[raceymaddox]

Utopia mea a fost inima ta.

Utopia ta, ceva mai modestă, a fost paradisul.

- Psalmi, Radu Vancu

[stireazileiuk]

Mircea Cărtărescu, Mihaela Miroiu şi Radu Vancu vor discuta, online, despre „Lemnul strâmb al omenirii”, o istorie a ideilor de Isaiah Berlin

[drugastraian]

Raul. Jurnal, 2016–2020 de Radu Vancu - Librex

Raul. Jurnal, 2016–2020 de Radu Vancu – Librex

https://www.librex.ro/jurnale/raul-jurnal-2016-2020.html

[radioclasic]

Şora, Pleşu și Cărtărescu, între semnatarii unei petiţii împotriva vânzării manuscriselor lui Enescu, din cauza unor suspiciuni de fraudă

Şora, Pleşu și Cărtărescu, între semnatarii unei petiţii împotriva vânzării manuscriselor lui Enescu, din cauza unor suspiciuni de fraudă

Mihai Şora, Andrei Pleşu, Mircea Cărtărescu, Gabriel Bebeşelea, Radu Vancu şi Eugen Ciurtin au iniţiat o petiţie intitulată „Eliade dezmembrat/ Enescu dezarticulat„, pentru a preveni înstrăinarea manuscriselor enesciene. Este o reacție la anunțul potrivit căruia joi, 19 august 2021, la împlinirea a 140 de ani de la naşterea lui George Enescu, casa de licitaţii „Historic“ a lansat o licitaţie cu…

[news24hrou]

FILIT 2019 - Romanul „Transparenţa”, de Radu Vancu, premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apărută în 2018 Romanul „Transparenţa” al lui Radu Vancu a fost recompensat, duminică seară, în finalul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, cu premiul liceenilor pentru cea mai îndrăgită carte apărută în 2018. https://ift.tt/2pRAdkg

[bmhasdeu]

Dialogurile bibliotecii Radu Vancu

[semnebune]

Notă: citiți aici prima parte a Jurnalului de FILIT 2018

Jonathan Franzen la FILIT

Vineri, 5 octombrie 2018, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, pe seară, a avut loc mult așteptata întâlnire cu Jonathan Franzen, scriitor american care este deja un fenomen în literatura contemporană. Marius Chivu, gazda serii, a menținut un dialog viu și autentic cu Franzen în care au discutat despre necesitatea cărților, despre romanul de familie, despre anxietatea virtuală, despre cititorul serios, dar și despre subiecte mai prozaice precum privitul păsărilor, sau despre giumbușlucuri lingvistice precum „brânza ficțiunii” – sintagmă care a luat naștere dintr-o confuzie (Marius Chivu a folosit termenul „homage”, iar Franzen a înțeles „fromage”).

Una dintre temele literare abordate de Franzen este familia, însă acesta a recunoscut că scrierile sale sunt la limita dintre autobiografic și ficțiune, întrucât personajele sale sunt pe cont propriu și nu sunt neapărat inspirate din familia sa, ci e tot el sub diferite forme. De aceea, pentru a scrie o carte diferită, a trebuit să devină mereu o altă persoană. Franzen a discutat și despre necesitatea romanului în era digitală. Autorul consideră că internetul ne alienează și ne pune identitatea între paranteze, de aceea oamenii au nevoie de romane mai mult decât realizează. De exemplu, un cititor serios nu e, cum ne-am aștepta, un critic sau un filolog, ci un prieten care a făcut închisoare și care a depins de cărți.

Publicul a fost foarte încântat de prezența celor doi pe scenă, întrucât au depășit convenționalismul întrebărilor, iar Franzen a avut un spirit jovial și tonic în contrast cu aparenta sobrietate a lui Chivu, contaminat și el, în cele din urmă, de umorul lui Franzen.

După evenimentul cu Franzen, a urmat „noaptea îngrozitor de lungă a poeziei”, moderată de Claudiu Komartin, Cezar Paul-Bădescu, Cosmin Perța, Radu Vancu. La casa FILIT, scăldată într-o lumină verde smarald, mi-am creat propriul meu eveniment, întrucât nu am stat în mod convențional pe scaune, ci pe o pernă, pe jos, de unde am urmărit reacțiile publicului prin mișcările picioarelor. Cei care erau interesați de poezie și-au înrădăcinat picioarele ca niște caracatițe în jurul scaunului și nu l-au mai părăsit, în vreme ce alții băteau din picioare în ritmul poeziei sau când conținutul poemului avea ceva erotic, fie săreau de uimire sau de disconfort. Dacă ar fi putut să aplaude picioarele! Au citit poeți români de toate vârstele poetice, de la „maestrul yoda es. pop al poeziei noastre” (e vorba de Ioan Es. Pop), până la elevi de Licart. Am ascultat poezie pe bandă rulantă, uneori nici nu-mi dădeam seama când începe poemul pentru că unii vorbeau precum scriu, în vreme ce alții nici măcar nu începeau să recite vreodată.

Sâmbătă, 6 octombrie 2018, am fost la „Întâlnirile clubului de comunicare culturală Logos”, care a avut loc la Palatul Culturii din Iași, moderat de prof. Serinella Zara, cu un public foarte tânăr, format din liceeni. La eveniment au fost invitați Iuri Andruhovici, scriitor ucrainean, tradus la noi cu romanul „Moscoviada” și Roland Orcsik, scriitor sârb, mutat în Ungaria, tradus de Andrei Dosa cu cartea „Comandoul Fantomă”, alături de traducătoarele Dana Băbulescu și Oana Franțescu. Discuția a avut în vedere subiecte precum prietenia, pasiunile celor doi autori, solitudinea omului modern, despre cum putem avea grijă de educația spirituală a tinerilor și s-a încheiat cu o mică dezbatere propusă de elevi, despre suporturile moderne de lectură (telefon, tabletă, reader).

Întrebați cum împacă timpul liber și pasiunile cu munca, Iuri Andruhovici a precizat că el nu le separă niciodată, în vreme ce Roland Orcsik își găsește mai greu timpul pentru scris, familia împreună cu hamsterul și câinele ocupând un loc central. Însă, el își găsește material pentru scris din vise sau din ceea ce îi mai inspiră câinele său (toată sala râde), care, deși nu-i poate răspunde la telefon ca membrii familiei, e un agent literar de nădejde. Ambii scriitori au în comun și pasiunea pentru muzică și colaborările de ocazie cu câte o trupă rock sau punk. Iuri Andruhovici a povestit despre primele sale încercări care nu erau tocmai literatură, întrucât își imagina că scrie lyrics-uri pentru o formație rock. Între timp, a devenit poet și mai târziu a început să scrie proză, dar uneori mai colaborează mai mult sau mai puțin profesionist cu trupa poloneză Karbido. În privința vieții lor virtuale, Iuri Androhovici a mărturisit că nu folosește Facebok, în schimb petrece foarte mult scriind corespondență electronică și încearcă să răspundă fiecărui cititor care îi scrie. Roland Orcsik, pe de altă parte, e un consumator de conversații pe teme politice pe diferite grupuri de Facebook.

Am plecat de la eveniment cu gândul că am mai pus doi autori necunoscuți pe lista mea de lecturi, dar și cu întărirea bănuielii pe care o aveam de ceva vreme, și anume că scriitorii contemporani nu sunt niște somități (chiar dacă unii sunt clasici în devenire, asta e cu totul altă discuție) ci niște persoane pe care, asemeni personajului lui Salinger, îți vine să le suni ori de câte ori ai chef, sau să le dai un mesaj pe Facebook, prin care să îi întrebi ce mai fac, să ți-i apropii mental ca prieteni. Cred că ăsta a fost și sentimentul elevilor din sală, care păreau foarte relaxați în prezența celor doi și care nu au ezitat să intre în dialog cu ei.

La casa FILIT, mi-am continuat itinerariul literar cu o întâlnire între Domnica Drumea și Ioan Es. Pop, moderată de Radu Vancu, la care s-a discutat despre mediul ostil al poetului ca modalitate de dezvoltare, despre diferite pseudo-teorii inventate ad-hoc de Radu Vancu, care a fost țapul ispășitor al teoriilor despre poezie, chiar dacă la un moment dat l-a citat pe Naum cu „teoria strică omenia”  („și nici nu o întreține multă vreme”, adaugă Ioan Es. Pop), asta nu l-a oprit să se joace cu diferite sintagme năstrușnice cu aer de concept literare, precum „poeții anticorpi”, „poezia e un mare indisciplinator, după cum a spus Pessoa de la Craiova”, „poetul care duce pe un umăr un crin ca pe o pușcă” etc. – toate preluate de la poeți din diferite timpuri.  O discuție teoretică despre poezie trezește mereu ostilități, mai ales din partea poeților, însă Vancu a reușit să împace seriozitatea teoretică cu spontaneitatea.  Discuțiile au fost întrerupte din când în când de lectura celor doi poeți – foarte diferiți între ei ca formulă poetică.

This slideshow requires JavaScript.

Proust la FILIT

Seara s-a încheiat cu o întâlnire cu Veronica Roth la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași, moderată de Iulian Tănase. Deși nu a fost atât de animată ca întâlnirea cu Franzen, metoda lui Iulian Tănase mi-a stârnit toată invidia, pentru că, recunosc, toată ziua mă gândisem la metoda asta (fără să știu ce planuri avea el pentru eveniment), și anume aceea de a lua cât mai multe interviuri atipice scriitorilor de la FILIT printr-un joc de societate popularizat de Marcel Proust încă din 1890 și care încă se mai practică. Metoda se numește Chestionarul lui Proust și constă într-un set de întrebări, în care convenția sincerității și a directeții trebuie respectate. Deși sala nu prea a fost receptivă la metodă (am auzit remarci de genul: parcă îi adresează întrebări de oracol), pe mine m-a umplut de entuziasm. Poate ce a greșit Iulian Tănase a fost faptul că nu a legat foarte bine răspunsurile de întrebări și totul părea dezlânat, dar eu m-am bucurat, repet, în secret pentru faptul că Iulian Tănase a pus în practică ideea care m-a urmărit toată ziua. În altă ordine de idei, ca orice idee suprarealistă, cum e și chestionarul lui Proust, ea poate opune rezistență uneori.

Altfel, Veronica Roth este o prezență foarte plăcută și elegantă, cu un aer firesc în ținută și comportament, dublate de umor și o anume volubilitate. Scriitoarea este una dintre cei mai cunoscuți autori de literatură young adult și a devenit cunoscută prin seria de romane distopice „Divergent”.

Autoarea ne-a împărtășit câteva dintre tehnicile ei de lucru ca scriitor: îi place să rescrie, dar mai ales să găsească momentul luminos în care decide să fixeze ceva ce nu plănuise. Înainte să se apuce să scrie profesionist, îi plăcea să îi imite pe alții (prima carte care a inspirat-o e o antologie de proză scurtă), dar odată ce și-a luat în serios munca a constatat că atunci când te apuci de scris, locuiești cu totul acolo. Printre autorii ei preferați se numără Alice Munro, îi place să joace jocuri video, iar atunci când scrie o inspiră Lady Gaga (sala râde puternic).

Eu mă bucur că Iulian Tănase a prezentat-o pe Veronica Roth prin Chestionarul Proust, printr-un dialogism atipic, chiar dacă publicul ieșean nu prea a simțit aerul suprarealist al dialogului, precum și ironia din tăcerile prelungi dintre cei doi interlocutori. Seara, la Casa Filit s-a lăsat cu discotecă.

Așa cum spuneam și în articolul anterior, Iașul este deschis coincidențelor stranii de tot felul, de la modul în care sunt invitați scriitorii, nu numai după afinități, dar și după o anumită „filosofie” sau „aer de familie” care poate veni dintr-o zonă din care nu te aștepți, cum ar fi pasiunea pentru un gen muzical sau anumite incidente biografice, până la evenimentele minore de peste zi care te trimit mereu la literatură și iar literatură.

Jurnal extim de FILIT (II) Notă: citiți aici prima parte a Jurnalului de FILIT 2018 Jonathan Franzen la FILIT Vineri, 5 octombrie 2018…

[stiri-noi]

Protestele faţă de OUG 7 se extind şi la Sibiu. Zeci de studenţi şi profesori manifestează pe treptele Facultăţii de Litere

[adianghel]

Bookfest 2017

2017 și vine din nou perioada aia mișto în care-mi spăl ochii de fie văd mai clar, fie orbesc pentru restul anului. Cu bune, cu rele, cu glume, cu înjurături pe sub mustăți, cu bătăi pe spate, pe umăr, felicitări sau fără toate astea.

Și o să mă duc val-vârtej. Mă duc să văd, să aud, să citesc. Dar ce citesc? Mă rog, întrebarea ar fi: pe ce dau banii? Și nici măcar banii n-ar fi o problemă, hai să mai încerc o întrebare: pe ce-mi voi oferi timpul? 

Eh, aici discutăm altfel. Timpul. Acest cuvânt, concept, element, variabilă, glumă, haos, unitate de măsură. Și m-am uitat și m-am tot uitat și, în fine, pe lângă zecile de cărți și proiecte în care m-am avântat în ultima perioadă, simt nevoia să-mi storc și ultimele secunde libere cu încă ceva. Anume:

Face ce face și mai scoate ceva. Florin Iaru, Sînii verzi. E proză scurtă. Iaru știe proză scurtă. Și dacă tot scoate ceva nou, zic să văd ce-i mai poate mintea.

Mai e Ana Maria Sandu cu Pereți subțiri. Cel puțin descrierea sună bine. O voi răsfoi acolo, iar de-mi va plăcea, atunci scot banii fericit. 

Cel care cheamă cîinii n-are cum să nu fie un roman cu pretenții. Îmi inspiră pretenții. Aș vrea să simt acele pretenții. Lucian Dan Teodorovici. În spate ar fi o poveste tristă, crudă, din țara asta mică. Crudă și reală.

De la Matei Florian o să cumpăr într-un final Cexina Catapuxina, iar de la Radu Pavel Gheo, Disco Titanic. Și cu asta cred că-mi ofer prea mult timp literaturii române (despre care n-am o părere chiar atât de proastă pe cât se crede).

Asta a fost prima minciună.

A doua minciună este că timp mai am pentru autori români și continui cu Radu Vancu și al său Zodia Cancerului. Un jurnal al cărui nume nu-mi place pentru că imită romanul lui Henry Miller și pentru că Henry Miller chiar a reușit să facă din numele ăsta ceva splendid. Rămâne să mă conving dacă și domnul Vancu reușește. Până acum m-a prins cu ce a scris, așa că voi dori și Elegie pentru Uman. 

Franz Kafka revine în forță. O traducere de-a lui. Metamorfoza. Integrala prozei antume. 344 de pagini de forță poetică, dureroasă, de nebunie curată. 

Aceste ultime două cărți se vor găsi la Humanitas. Pardon, trei. Primele, de până la Vancu, la Polirom.

Și știți marele amuzament? Că e foarte posibil să nu cumpăr nimic. Ba chiar e posibil să ajung la periferie și să mă împrietenesc bine de tot cu niscai autori de care nici dracu n-a auzit. Așa cum am făcut de fiecare dată. 

Și ultra amuzamentul vine acum: dacă cumpărați România literară care apare săptămâna asta, la secțiune de debut e posibil să ne citim. 

Gata că m-am pătat de faimă.

[politicaastazi]

Comisiile de cultură au respins raportul de activitate al SRTV pe anul trecut; Votul final, în plenul reunit al Parlamentului

Parlamentarii din comisiile reunite de cultură au respins, marți, raportul de activitate al Societăţii Române de Televiziune pe anul 2016. Votul final urmează să fie dat în plenul comun al celor două camere ale Parlamentului.

În comisie, au votat pentru respingerea raportului 17 parlamentari, și doar un parlamentar a votat în favoarea actualei conduceri a SRTV, înregistrându-se și două abţineri.

Dezbaterea raportului a fost introdusă suplimentar pe ordinea de zi, la solicitarea preşedintelui Comisiei de cultură din Senat, Radu Preda.  În semn de protest, parlamentarii PNL s-au retras de la şedinţă.

La finalul şedinţei, preşedintele Comisiei de cultură din Senat a arătat că raportul de activitate al TVR pe anul 2016 aştepta să fie dezbătut de câteva luni.

„Cifrele din raport nu arătau foarte bine. Dincolo de avizul negativ care s-a primit aici raportul a întrunit aviz negativ şi la comisiile de buget. Aşteptările noastre cel puţin în plan managerial de la conducerea Televiziunii Române erau altele, cu atât mai mult cu cât se fac eforturi ca de la bugetul de stat să se asigure sursele de finanţare sustenabile pentru Televiziunea Română. Aşteptăm acum ca o o conducere nouă să ducă TVR la un standard al calităţii emisiunilor de aşa manieră încât să obţină un vot în unanimitate pozitiv în şedinţele reunite ale Parlamentului. Deocamdată aceste standarde nu au fost întrunite’, a declarat Radu. El a adăugat că nu se discută de calitatea emisiunilor, ci de actul managerial”, a spus senatorul Radu Preda.

Comisiile au avizat cu unanimitate de voturi, și noul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune.

Astfel, din partea preşedintelui României, membrii CA ai SRR sunt Dragoş Gabriel Pătlăgeanu – titular şi Camelia Tatiana – membru supleant. Din partea Guvernului este Maria Ţoghină, aceasta fiind singura nominalizare, fără supleant. Din partea salariaţilor SRR, membri titulari sunt Adrian Valentin Moise şi Gabriel Basarabescu şi membri supleanţi – Nicoleta Balaci şi Constantin Puşcaş. Georgică Severin, Bogdan Niculescu Duvăz, Cristian Teodorescu, Ruxandra Ileana Săraru sunt membri titulari din partea PSD, în timp ce supleanţi – Anca Florea, Cristian Zărescu, Ioan Horăscu şi Adrian Pop.  PNL a desemnat ca titulari pe Radu F. Alexandru şi Alexandru Iulian Muraru şi ca supleanţi, pe Ioan Chiorean şi Laurenţiu Ichim. Membrii în CA propuşi de USR sunt Angelo Mitchievici – titular şi Mihai Radu Vancu – supleant. Şi minorităţile naţionale au doi membri în CA. Din partea UDMR şi a minorităţilor naţionale titulari sunt Demeter Andras Istvan, respectiv Milan Maniura, fiecare având şi un supleant.

Post-ul Comisiile de cultură au respins raportul de activitate al SRTV pe anul trecut; Votul final, în plenul reunit al Parlamentului apare prima dată în Libertatea.ro.

vezi sursa: http://ift.tt/2xjhu2k from Blogger http://ift.tt/2xdTjAN via IFTTT Like: My Library

[yesitsyourchoice]

...Seni düşündüğümde yara izlerimin 

şımartılmış birtakım çocuklar gibi

nasıl aydınlandığını görmediğimi mi sanıyorsun?

Sessizliklerine o kadar dalmış ölüleri

kıskandım ve hala bayıltılana kadar kıskanıyorum

çünkü onlar kendi kendilerini koklayan birtakım güllerdir...

Radu Vancu - Sözcükler 58