Vă plângeți că femeile nu mai sunt femei. Vă plângeți că femeilor le-a dispărut feminitatea, și că în loc de fuste și rochii, ele poartă pantaloni.
Dar știți de ce poartă pantaloni?De NEVOIE!
Acum stau și mă întreb, voi, bărbații cu pretenții, de ce ați încetat să mai fiți BĂRBAȚI în adevăratul sens al cuvântului?De ce v-ați feminizat și ați ajuns să purtați fustițe și rochițe? De ce ați uitat cum să mai fiți bărbați?
67 I 2023. CURAJUL FEMEII DE-A DEVENI MAMĂ ! [Matei 1.18 I I Corinteni 15.45–49 I Marcu 3.31–32]
67 I 2023. CURAJUL FEMEII DE-A DEVENI MAMĂ !
I Podcast I Pasaje Biblice : Matei 1 : 18 I I Corinteni 15 : 45 – 49 I Marcu 3 : 31 – 32 I Meditaţii din Cuvânt I Cezareea I Reşiţa I 8 Martie 2023 I
În această zi specială să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu pentru cele care sunt fiice, mame și soacre, bunice și străbunice !
(more…) “”
Sper să îți găsești un soare al tău, să îți încălzească porii de pe față. Eu nu am fost de ajuns și-mi pare rău, ți-am fost luna, ea luminează în beznă calea... nu știe să topească suflete de gheață.
– Îmi ești mult prea costisitor emoțional, îmi măturiseai în timp ce o urmă de tristețe ți se prelingea pe buze.
Ți-am îmbrățișat privirea în palmele mele și aș vrea să îți străpung durerea într-un geamăt apăsat. Capacitatea ta de mă devora fără emoții mă înnebunește și o știi mult prea bine pe cât mi-aș dori. Însă nu ți-ai alungat emoțiile pe de-a-ntregul niciodată, doar le ascunzi adesea în miezul pieptului tău, în umbrele pătate de lanțuri pe care nu le-am cunoscut niciodată. Mă sperie puterea ta de a iubi și a de păstra suflete moarte în miezul existenței tale post-iubire. Pare că îmi citești gândurile căci îți simt suspinul..
– Ești primul om ce nu vreau să îl păstrez în mine..
Mă privești aproape lipsită de iubire și ochii tăi sunt îmbrățișați de gustul dulce al regretului cu care mi-ai îmbrăcat întreaga existență.
– Tu nu vrei să îți fiu printre emoții, căci nu aș avea loc de durere, vrei să îți fiu prin așternutul rece, să îți mângâi obrajii hipnotizat de steluțele ce par că se prăbușesc pe pielea ta atunci când zâmbești.
– Însă îmi ești un prezent absent, un suflet ce-mi străbate pieptul fără permisiune și un trup ale cărui atingeri mă costă prea multe emoții.
– O să rămâi într-un târziu fără mine.. iar durerea o să moară sublim..
– În prima întâlnire a privirilor noastre am rămas fără tine. Ți-am mărturisit că nu mă sperie durerea, voiam doar să mă dori poetic, să îmi sugrumi dorul în gemete, să îți simt absența în cuvinte ce se sărută pe ascuns și privirea cum își plimbă degetele pe pielea mea..
– De ce refuzi să mă scrii?
– Am preferat să te trăiesc, iartă-mă căci am îndrăznit să te iubesc fără să îmi oferi permisiunea.
– Însă acum nici nu mă mai trăiești..
Privirea ta profundă pare că îmi strânge în lanțuri fiecare cuvânt ce urmează să îl rostesc, deci mă opresc subit în puncte de suspensie ce au gust a gura ta pătată de fum de țigară. Te sărut puternic, ca și cum singura mea dorință ar fi să îți las gustul meu pe buze pentru clipele în care nu o să îți mai fiu, să mă guști când mă dorești dar nu mă vrei să îți fiu, să mă regreți mai domol..
Când nimeni nu e acolo să te înțeleagă ce faci? Cu cine vorbești? Cu cine te cerți? Pe cine blestemi ?
O dai pe tine. Mereu o dai pe tine dacă ești un om bun. Mereu e vina ta pentru toate și preferi să iei tu palme de la viață decât să ia cel din fața ta. Când ești un om bun tu suferi că suferă celălalt și uiți că tu ești cel rănit. Omul cu inima bună plânge pentru o vorbă dură sau pentru o faptă rea, dar niciodată nu răspunde la rău cu rău. Pentru că, vezi tu, omul bun îndură tot ce îi servește viața, le ia pe toate în brațe și le adună într-un sac de gunoi fără fund. Le trece pe toate prin filtrul inimii și le arde făcându-le să nu lase urme ,prin iertare. Omul bun nu urăște, nu poartă ranchiună și uită când iartă.
Așa că eu aleg să fiu omul bun. Deși e trist intr-o lume ca asta să ai un suflet bun, aleg să îl am. Pentru oamenii ca mine viața nu e mereu dreaptă sau corectă, dar inima mea va fi mereu liniștită.
Aleg să nu răspund cu rău la rău. Când răspunzi cu bine la rău știi că ești cu un pas mai aproape de a salva sufletul celui care ți-a făcut răul.
Vioara (vioara) este un fel de orchestră super curată cântată pentru a suna instrumente de transport. Este răspândit pe scară largă în întreaga lume, este coarda orchestră modernă a instrumentului principal. În muzică joacă o poziție foarte importantă, este pilonul orchestrei simfonice moderne, dar are și abilități dificile de a cânta instrument solo.
Apariția viorii moderne a fost de 300 de ani de istorie, este muzica occidentală din secolul al XVII-lea într-unul dintre cele mai importante instrumente ca instrument regina, a fost, de asemenea, producția este ea însăși o vioară poarta pentru arta plastică. Tonul frumos al viorii, aproape de o gamă largă, iar performanța este puternică, sa născut din acea zi, el a fost în instrumentul de poziție semnificativă, pentru oamenii iubiți. Dacă pianul este „regele instrumentelor muzicale, atunci vioara este „regina instrumentelor”.
Timp de secole, compozitorul de renume mondial a scris o mulțime de lucrări clasice de vioară, violonist în acest instrument în suflet, dezvoltarea artei spectacolului superb. Vioara poate concerte si solo.
Vioara este o coardă de patru instrumente cu arc, familia fiind membrii principali ai sistemului familial al altor membri sunt: (viola, violoncelul și basul). Vioara modernă provine din italianul Craig mona, în anii 1600-1750 pentru a deveni cel mai mare centru de producție de vioară. Celebrii maeștri care produc chitare sunt: Nicola Amati (nicolas, Marty), Antonio Stradivari (tigla de jos Antonio Stella) și Giuseppe Guarneri (ji plug pu melon nai); Au făcut instrumente până acum neprețuite. Melodia a cincea de viori: g, d1, a1, e2, înregistrează mai mult de trei grupe și jumătate, este instrument indispensabil pentru orchestră, de asemenea, după instrumente.
,,Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare şi maşină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,
Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moşie mare şi bogată,
Uni-ar vrea o mamă, alți-ar vrea un tată,
Unii haine scumpe şi pantofi mai mulți,
Alţii vor picioare şi-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,
Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit…
Pelerini prin lume între nu şi da,
Fiecare suflet are rana sa!
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!
Luptă pentru tine, uşurează-ți chinul,
Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!"
Sper să te întâlnesc în viața-mi următoare, citind în noiembrie o carte în parc ,,Puterea prezentului'' sau despre ,,Practici spirituale'', ți-aș spune, pot cu dumneavoastră inima să-mi îmbrac?
M-ai recunoaște înainte să îți vorbesc, același suflet într-o altă înfățișare, pe buze, probabil, un roșu orbesc, cu părul arămiu și ochii ca marea. Tu ai fi într-o cămașă din in, palton gri pân' mai jos de genunchi, același suflet întru cu totul alt stil, la gât un lănțișor în formă de triunghi.
Să mă cauți în următoarea ta viață. Drept reper voi purta același parfum. Poate în cealaltă viață o să îți fiu mireasă. În aceasta ne-am pierdut și îți doresc drum bun!