#spu coating

[ladyveronikawrites]

THE GAMES WE PLAY

source : tiktok

Pairing: Noah Sebastian x gender neutral reader

CW: swearing, mild hair pulling/tugging, sloppy desk blowjob

word count :813

AN; unbeta'd oneshot - please enjoy❤️ - dividers @saradika-graphics

👑taglist sign up👑

18+ content MDNI

You find yourself under a desk… one might ask why you are there but not you. Not with the bet you have going with Noah that you can make him cum so hard he dies in game. You know his track record isn't great, he streams to play with his friends and right now one of those friends is in the room across the hall. 

Noah was gracious to set down a few blankets and pillows for you while you situate yourself for the long haul. You hear the smile in his voice and a soft chuckle when he greets those who have joined the stream. You gently slide your hands over his thighs, spreading his legs for you. On his lower half, he is dressed only in soft gym shorts giving you easy access to every sensitive part of him. 

Slowly, painfully slow, you graze the tips of your fingers from the inner thigh up the the large holes in the legs of his shorts. His breath catches only for a second and you hear him fake a cough when your fingers brush the junction of flesh between his legs. You feel his body tense to your touch, rubbing your thumbs over the skin, teasing. 

“Shit, shit, shit!” he swears covering the soft sigh you definitely heard. You haven’t even started and he’s going crazy. “Yes!” he cheers, “Next round let’s goooooo!” You scoot forward peering up from your lashes at him, and he winks at you. Your gaze lowers when his attention moves back up to the screen and you find the hand not holding the controller, flipping you off. Grinning, you know to double your efforts, thumbing the waistband of his shorts. To your surprise, he gets the silent plea and adjusts his weight for you to tug down his shorts while feigning what you would consider the most obnoxious yawn and stretch you’ve ever heard. 

Licking your lips, you get down to business, gripping the thickest part of his thigh to plant wet kisses up his leg. He coughs again and you notice the music getting louder. You hear Nick ask if Noah is alright and he responds with a “Fuck you” and back to button smashing. The trash-talking has you all riled up, impulsively you lick a fat stripe from the base of his shaft to the tip, earning you a magical slew of curses and a warning tug on your roots. It’s hot and over in seconds as he presses on in his game. 

But now you want more.

Crowding in closer to his lap, you support your knees on a few pillows before bracing your hands on his hips. He hisses when you dig your nails in and wrap your lips around the tip. Flicking your tongue over the slit, salty precum bursts on your tastebuds. Above you, Noah clears his throat again and you swallow more. Swirling and sucking, he slaps away your hands and when you look up at him he glares at you, his dark eyes narrow and dilated. You roll your tongue- a bratty fuck you too. His jaw tics before saying “I think I’m going to call this one.” You sit silently, the weight of his cock heavy against your tongue as the guys playing with him all gang up on him. Defeated, Noah agrees to keep playing. When you hear Nick say, “hold on guys I gotta pee,” the guys grumble in unison. Your ticket to victory. Noah instantly shoves your head down his length unrelenting when you start to gag. “Hey Noah, you loading in?” someone asks. “Oh yeah, one sec…” he mumbles, hands leaving your hair, one to claw at his own thigh while the other wipes away the stray tear from your cheek. A shimmer of adoration sparkles in his eyes just before his attention returns to the game. 

It’s time to finish him.

With renewed fervor, you swirl your tongue around him again and start bobbing your head up and down. Leaning back in his chair slightly, he meets your efforts with a rock of his hips. Drool spills from your lips coating the hands wrapped around his shaft. 

“Fuck,” he whispers, his rthymn sputtering. “Fuck, fuck, fuck!” he shouts, shooting ropes of cum into the back of your throat. There’s a loud thud above you -- a controller most likely-- jolting your concentration if only for a second as you lick and suck Noah’s cock clean. 

Another crash and suddenly large hands push you off making you fall onto your ass. Dazed, you hardly register being pulled up from the desk and onto Noah’s chest. With a vice grip, he tilts your chin up and spears your lips apart with his tongue. He ruthlessly explores your mouth, licking up any remaining cum from your mouth. 

“That was fucking hot,” Noah pants, chest heaving and eyes locked onto yours.

“You’re next.”

👑Royal Readers👑

@baddestomens @hedonists

@itsafullmoon @snarkysolaris @shilohrosechicken @mysticdoodlez

@sitkowski @blackveilomens @dominuslunae @cookiesupplier

@deathblacksmoke @iknownothingpeople @the-ancient-fae @collapsedglasshouses @agravemisstake @sorrowsofsilence

Please show your support with a reblog! If you want to be a part of Royal Readers👑 (tag list) please fill out this form OR you can leave a comment or send me a DM - whichever you prefer💜

[sukavietnam]

Thảm sân bóng rổ trong nhà, thảm Futsal - SuKa SSF 7+3

Thảm bóng rổ trong nhà SuKa SSF 7+3, đặc điểm, Ứng dụng & Kết cấu? Hơn 10 năm kinh nghiệm trên lĩnh vực sản xuất vật liệu & thi công sân thể thao. Chúng tôi cam kết các sản phẩm của SuKa đều có độ bền cao, đảm bảo các tiêu chuẩn thi đấu chuyên nghiệp.

Hình ảnh sân bóng rổ trong nhà sử dụng Thảm SuKa SSF 7+3

Đặc điểm của thảm bóng rổ trong nhà SuKa SSF 7+3

SuKa SSF 7+3 là thảm thể thao cao cấp chuyên dụng cho các loại sân thể thao trong nhà. Thảm cao su SPU có kết cấu đặc biệt đem lại độ bền cao, khả năng đàn hồi & giảm chấn rất tốt. Bề mặt bóng mịn, không thấm nước, chống trơn trượt Độ đàn hồi cao, giảm tối đa khả năng chấn thương của vận động viên. Cách âm và chống ồn tốt rất thích hợp để thi công trong nhà. Nhiều màu sắc phong phú, để có một thảm sân bóng rổ trong nhà cao cấp. Độ bền cao, dễ dàng sửa chữa khi có hỏng hóc. Ứng dụng của Thảm thể thao đa năng SuKa SSF 7+3 Thảm SuKa SSF 7+3 phù hợp & đảm bảo tiêu chuẩn cho nhiều môn thể thao trong nhà như: Sân bóng rổ, Sân bóng Futsal, Bóng chuyền, Cầu lông,...

Hình ảnh Thảm bóng rổ, bóng futsal trong nhà SuKa SFF 7+3

Kết cấu của SuKa SSF 7+3 - Thảm sân bóng rổ trong nhà

Thảm có kết cấu 7 lớp, Độ dày trung bình 10.0 mm Lớp Primer tăng cứng bề mặt – Keo PP 101 Lớp thảm đàn hồi Elastic, Độ dày 7.0 mm – Thảm FR 101 + Keo PP 103 Lớp chống thấm Waterproofing – Keo PC 201 Lớp Polyurethane ổn định bề mặt Stable 1, Độ dày 1.0 mm – Keo PC 201 Lớp Polyurethane ổn định bề mặt Stable 2, Độ dày 2.0 mm – Keo PC 201 Lớp sơn phủ màu & tạo ma sát Surface coating – Sơn TC 205  (03 lớp) Lớp sơn kẻ line – Sơn SuKa Line

Hình ảnh kết cấu thảm thảm bóng rổ trong nhà SuKa SSF 7+3 Quý khách có nhu cầu làm thảm sân bóng rổ, sân thể thao trong nhà. Hãy liên hệ với chúng tôi để được tư vấn và báo giá chi tiết. Chúng tôi cung cấp sản phẩm mẫu và các tài liệu kỹ thuật của sản phẩm miễn phí trên toàn quốc. Hotline: 0984.272.877 or 0945.57.33.57 Email: Sukasports.vn@gmail.com Xem thêm: => Báo giá thảm bóng rổ => Sơn sân bóng rổ Read the full article

[fsgrk]

The Unique Feature of Silicon PU stadium

Silicon PU stadium material is a patented stadium material with multi-functional sports and construction advantages. Through technologies such as modified silicon elastic particles, the PU material can be directly constructed on the concrete floor. And there will be no cracking and bubbling. At the same time, it has the excellent characteristics of conventional PU and acrylic. Is the best choice for sports projects.

1. Water-based second-generation silicon PU professionalism-a professional structure specially designed for healthy sports

The ingeniously designed three-layer composite structure of "hard surface and soft inside" forms a scientific sports safety guarantee system

· Effectively increase sports cushioning and reduce athlete's foot injury caused by ground reaction

· Effectively reduce sports accidental injuries caused by falls and falls during exercise.

FOSHAN GRK COMMERCIAL not only offer SPU materials but also application for all over the world ,WhatsApp :+8613660776067

 2. The environmental protection of water-based second-generation silicon PU-water as a diluent, a truly environmentally friendly and pollution-free product

· It is a one-component silicone-modified polyurethane, which cures by absorbing water and does not leave harmful chemical components;

· The surface layer is made of synthetic resin, water-based material, and recognized environmental protection material;

· China Environmental Labeling Product Certification (Type I), namely the Ten Rings Type I Mark, is included in the government's green procurement list;

· Pass the EU ROHS environmental protection test and meet the international environmental protection test standards.

3. The practicality of water-based second-generation silicon PU-super wear-resistant and durable, and its service life is 3.5 times that of other brands

Superior weather resistance

It will not fade, harden, or become soft due to environmental changes such as outdoor high and low temperature, and maintain bright colors for a long time.

Superior wear resistance

The silicon PU water-based surface layer can ensure permanent and stable appearance and structure, and the wear resistance can meet the needs of long-term high frequency of use.

Excellent stain resistance

The silicon PU surface layer is tough and dense, and it is not easy to be scratched by the sole or other hard objects. It can keep the stadium bright and clean for a long time through simple washing.

4. The economy of water-based second-generation silicon PU-simple maintenance, low maintenance/construction cost

Low overall project cost

Suitable for new and old cement or asphalt foundations, special anti-fouling additives, so that the site does not leave scratches, low comprehensive use cost, high cost performance

Low construction and renovation costs

Because silicon PU has extremely excellent permeability and adhesion, it can be laid directly on the cement foundation, which greatly reduces the cost of infrastructure or renovation

Low material cost

The use of new technologies, new methods and new materials has lower material costs than PU.

[intercoursefluids]

Promise? Part 1

"Come on Alya! Hurry up!"

Running down the street Marinette turned left sharply pulling Alya with her as she desperately tried to record and run at the same time. Since the Akuma had struck when Marinette was out at the park with Alya meaning that she couldn't transform and help Chat Noir.

Running down the alley Marinette had pulled them down into in an attempt to get away from one of the Akumas chain-covered minions she can't help but cry out in surprise as she comes face to face with a wall. A dead-end. Turning back around she tries to make a dash back out of the alley but it’s too late, she can already see the chain-monster coming towards them.

Panting Marinette pulls Alya behind her picking up a glass bottle from the ground before shattering it against a nearby dumpster, ready to fight.

"Girl! What the hell?! Are you planning on fighting with that?!" Alya shakes her arm from behind her, looking at her as if she’s lost her mind completely.

"I will if it comes to that. I don't know about you, but I'm not just going to stand by and watch you get turned or even worse hurt." The determination in Marinette's voice almost to Alya by surprise. Key word being almost. Alya knew how ridiculously brave her best friend was, especially when someone other than her was at risk of getting hurt.

Alya was just about to respond when the minion found them. Grinning sinisterly it spoke, its voice sounding like grating metal.

"You two will definitely please Madame Anchor." It cackles loudly before lashing out with one of its chain weapons.

At that moment, as the chain sailed through the air on a direct path for Marinette, Alya had never been happier to have such a good camera on her phone. Thanking any and all higher beings for giving her a steady hand and talent to film Alya was dumbstruck.

Watching Marinette, sweet, harmless, clumsy Marinette, shatter a glass bottle against a dumpster was one thing. It was an entirely different thing to watch her gracefully spin around the chain reaching out to grab it and sever it from the minion with the broken bottle was another thing.

The minion screamed in pain and pure, feral rage. Collapsing to the ground hold its 'arm' where the chain was cut from. Using its pain as a distraction Marinette grabs Alya by the arm yet again bolting from the alley and back out onto the street.

Marinette can't help but notice the pulsing feeling coming from the chain she still had a grip on. All of a sudden it starts spuing smoke coating Marinette’s arm with a very smelly substance.

Throwing the chain away from her body and running in the opposite direction she can't help but let out a curse, concerning Alya even further.

"Um, what was that?!"

Marinette can't help but cringe at the panicky breathlessness of Alya's voice.

"Well, I'm going to assume that it was some kind of distress signal that marks us for the others to find. Follow me, I have a plan but I'm not sure it will work." Veering towards a building Alya can't help but start panting from how long and fast they've been running.

"And... do I... get to hear this plan?" Marinette lets go, jumping up onto a dumpster before leaping onto a fire escape gesturing for Alya to do the same.

Once they are both on the fire escape and running up the stairs to the roof Marinette continues.

"I'm hoping that the smell only lets them know the location and not elevation. Jump onto the dumpster should have covered the scent enough to throw them off our trail for a few minutes. I'm not sure how long we have until they finally realize it but it will have to be enough until I can think of something else." Breaking off as they reach the roof they run to a corner before collapsing in a heap, breathing hard from the run.

"Okay.... that’s great and all but..." Panting for breath Alya turns her phone towards Marinette.

"When did you... become a..... a battle strategy GENIUS?! And why didn't we just hide in someone’s apartment instead of the roof?" Alya can't keep the excitement from her voice as she watches her best friend.

"Well, I wouldn't call myself a genius. I've just picked up on a few things here and there. As for the second question." Marinette stands up, walking over to one side of the roof pointing behind her as she smiles at Alya.

"I thought that you might want to get some footage from the actual fight."

Alya squeals in delight noticing the incredible vantage point Marinette found for the fight going on less than two blocks away. She happily films the fight for a good 15 minutes before Marinette grabs her arm again. Following her arm, she just makes out the group of minions marching towards the building.

"I haven't come up with a plan yet, we'll have to hide and hope they don't notice us." Leading her away from view of the group. They hunker down in a corner for what feels like hours although it was probably only a few minutes before they hear it. The unmistakable sound of footsteps on the fire escape.

"Do you know how to do Parkour?" Marinette's question surprises Alya into silence before she remembers to answer.

"Yes, I know a bit why?" All she gets as an answer is a smile she doesn't trust for a second.

As soon as the golden head of one of the chain monsters pops up over the side of the roof Marinette takes off, dragging Alya with her. Neither girl even pauses before clearing the small gap between their roof and the one next to it. Even after Marinette releases Alya's arm she still keeps up never more grateful that she had a good grip on her phone (which was still recording). Both girls slide under air ducts and jump small gaps, the Akuma minions still chasing.

"You know, when I said you should do more exciting things with your free time I meant that you should go on a couple of dates or something. Not fight Akumas barehanded and jump buildings trying to outrun them!"

Marinette's laughter sounded breathless, the wide smile never leaving her face.

"Well, it seems that we have two different definitions of 'exciting', and it wasn’t bare-handed. I had a weapon.”

“A glass bottle doesn’t count as a weapon.” Alya snaps pointing the camera at Marinette just in time to catch her joyous laughter.

“I really think a date can qualify as exci-. Oh no." Stopping abruptly Marinette spins around, the only way off this roof would be going back the way they came, but that wasn't an option seeing as how the minions were fast approaching from that direction. Steeling herself Marinette turned back to Alya holding out her hand to her.

"Do you trust me?"

Alya didn't even hesitate before taking her hand with her free one.

"With my life."

For the next few days, next few WEEKS everyone who watched that video would shudder at the next words to leave the bluenettes mouth.

"Then don't let go."

Without another word, she took off just as the minions made it to their roof. Alya's eyes widened as the edge of the building came into view. There was no way they could make that jump, and there was absolutely no way they would survive the 30 something story fall.

“Mari! Mari wait! MARI WAIT!”

Reaching the edge Marinette didn't stop. Instead, she planted her foot against the ledge leaping off as Alya's screams filled the air, shouting for the one person she knew would always be there to save her, the one who would always catch her.

"CHAT!"

[pipbellerophon]

Who is getting me this

[arhitectul]

azi ești frumoasă, ai fost și ieri, vei fi și mâine.

ești frumoasă,

deși nu ți-am spus-o in fiecare zi.

ești frumoasă

dimineața, ciufulită, cu ochii închiși, nemachiată și într-un simplu tricou de-al meu care îți ajunge până la genunchi.

ești frumoasă

când mă înjuri, când mă alergi, când mă bați sau îmi dai coate în abdomen în timp ce mergem pe stradă și eu te provoc.

ești frumoasă

atunci când îți iei cartea de pe raft, te așezi într-un loc din cameră, si pe măsură ce citești, ajungi peste tot, pe fotoliu, pe pat, pe mine.

ești frumoasă

până și cand plângi, pentru că au fost momente când te-am văzut cu lacrimi sincere în ochi.

esti frumoasă

pentru ca ai un fel frumos de a iubi, de a mă iubi, pentru că știi să fii, doar pentru mine.

ești frumoasă

de fiecare dată când mănânci, lași numai firimituri de pâine in urmă sau te murdărești toată de ciocolată.

ești frumoasă

pentru că ochii mei au fost concepuți să te vadă așa, și oricât de urâtă ai încerca să devii, o să rămâi mereu

frumoasă.

semnat:@arhitectul

[tipul-in-tricou-negru]

EL...

Nu am scris niciodată despre tine, scriu în general despre oameni, răni, iubiri și gânduri, dar despre tine niciodată. Și nu pentru că nu mă inspiri, ci pentru că-mi blochezi circuitele. E ca și cum inima mea este prea egoistă să vorbească despre tine și te păstrează doar pentru ea, strângându-te mișelește la piept.

Dar m-am trezit. Târziu, recunosc, dar în cele din urme am făcut-o. Dar m-am trezit și am ochii deschiși larg și am văzut distanța. Distanța pe care eu am trasat-o cu degetul, plasându-te pe partea cealaltă a liniei. Și am fost egoistă și plină de frici, pentru că am fost orbită de valeitate și mândrie, pentru că m-am rezumat la mine și m-am încăpățânat să învăț ce înseamnă noi. Pentru că așa julită pe genunchi am continuat să merg pe brânci, refuzând să te prind cu adevărat de mână. Am închis ochii și am negat filmul tău ce rula în fața mea, pentru că am crezut că pot singură, pentru că nu voiam să-ți fiu slăbiciune sau piedică și astfel m-am transformat într-un bolovan ce ți-a atârnat de picioare.

Și nu m-aș fi iubit. De-aș fi fost dincolo de acea linie nici măcar nu mi-aș fi întins vreo mână, dar tu, tu ai fost special așa cum am știu în clipa în care ți-am întâlnit ochii  verzi și cruzi.  Te-ai agățat de mine, m-ai cărat în brațe forțat, m-ai târât, mi-ai smuls neîncrederile, mi-am dat speranță, mi-ai insuflat libertate și m-ai învățat să spun da. Să simt, să mă iert și să am speranță în oameni.  Apoi ai luat-o de la capăt, încercând, rupând și trăgând de fiecare părticică din mine să-mi deschid ochii. Și da, oamenii nu sunt atât de buni pe cât am vrut eu să cred  și nici nu mă salvează de mine.

 Și știu că ai obosit, continuând să mă tragi după tine. Și la rândul meu, pur și simplu am cedat și m-am transformat în cea mai rea variantă a mea. Și m-am proptit în fața ta umbrindu-ți fiecare centimetru de încredere, am fost și mai egoistă și ți-am smuls aripile care m-au învățat să zbor, ți-am secat iubirea și te-am obligat să dai din coate pentru lucruri ce ți-au frânt inima. Însă cu toate aceastea ai fost acolo, mi-ai ținut strâns antebrațul și ai refuzat să-mi dai drumul din nimic.

 Și atunci m-ai eliberat, iar eu pur și simplu m-am trezit. De fapt, am văzut o perioadă lungă în ceață, încă voiam să-i frâng cuiva capul de pe umeri și să mă ascund în cele mai nimicitoare locuri. Ți-am recunoscut fricile mele cele mai mari și am revărsat fiecare secret pe care îl ascundeam în interiorul meu. M-am dezbrăcat în fața ta de cele mai întunecate gânduri, iar tu ai făcut un pas în spate.

Tu, piciorul tău e încă acolo în spate! Îl văd atât de clar, ca și cum am pășit eu în locul tău. Știu că ai obosit, știu că ai încetat să mai tragi de omul care ți se împotrivește. Și știu că doare, pentru că m-am trezit! Pentru că noi oamenii realizăm ceea ce am avut atunci când pierdem, dar tu ești aici, cu acel picior în îndepărtarea liniei, dar ești încă aici. Iar eu am rămas fără încredere, în mine, în tine și noi. Pur și simplu tu ai devenit cea mai mare frică a mea, pentru că sunt atât de multe lucruri pe care nu ți le-am spus.

Îmi pare rău că ți-am îngropat adânc iubirea inocentă, bilețele de dragoste și poezile romantice, textele pline de iubire, florile fără ocazie  și momentele sensibile. Cadourile acelea simbolice și pline de importanță și trudă și gândurile de viitor despre noi. Ești omul care deși este încă prezent, omul pe care eu îl regret. Îmi regret stările anxioase și episoadele maniace. Răutățile involuntare și fricile puerile. Faptul că nu mi-am dat voie să-ți strig în gura mare cât de important ești pentru mine, cum m-ai învățat să iubesc și să spun în cele din urmă... noi.

Știu că este multă ceață, știu că noi nu mai suntem noi, știu că nu mai ești tu pentru că ți se simte absența, dar eu, eu de abia mă scutur de praf. Eu m-am trezit și am curajul să-mi port rănile și cele mai mari frici ale mele. Și am de gând să te port pe tine.

Și toate acestea pentru că tu nu mai ești tu, pentru că ai obosit, iar tu nu mai ești acel el. Se mai întâmplă să obosim iubind,  dar nimic nu se compară cu omul care a crezut că este un nimic, dar care chiar a iubit.

Pentru el, pentru fiecare rană, pentru fiecare urmă lăsată

[nox-scrie]

husky

A treia parte din povestea lui Jacks. Chiar am nevoie de un nume. Ramasesem la ceva data trecuta? Oh, da, “The Jacks Series”. Merge si asa. Din moment ce e penultima parte poate imi vine ceva inspiratie pana la postarea ultimei parti, dar e foarte improbabil. Oricum, sper sa va placa! Puteti sa gasiti partile unu (freeze) si doi (build) mai jooos.

Word Count: 3014

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Caleasca tremura de parca ar fi fost un cutremur permanent inauntrul sau. In spatele perdelelor negre, cerul noptii era precum o pata de cerneala ce se intindea la nesfarsit; totusi, nimeni nu se uita in spatele perdelelor in seara asta.

Dezamagirea plutea in aer si avea gust amar, mirosind a casa parinteasca in care te intorci dupa ce esti dat afara de unde stai pentru ca nu ai mai platit chiria.

Jacks, individ plin de personalitate (in general criminala), persoana ajunsa fara voia sa pe un taram magic numit Regatul Folclor (desi avea mai multe regate si imparatii in acesta), de o frumusete imensa si cu o strambatura pe masura, statea pe o bancheta din catifea privind la propietarul calestii cu un ochi critic, incercand sa ascunda greata pe care o simtea stiind ca omul din fata sa este singura cale de a se intoarce acasa.

O raza din lumina lunii venea pe sub perdea si le lumina picioarele pana la genunchi. Pozitia lui Jacks era atenta, cu mainile pe coate, si observa cu coada ochiului cum luna se reflecta in cristalele colorate de la mana sa.

Barbatul din fata sa citea o scrisoare cu voce tare, insa Jacks stia cu siguranta ca persoana ce a scris-o nu putea sa fi inclus la fel de multe oftaturi dramatice pe cat o facea Vår in lectura lui. Nu a spus nimic legat de asta, totusi. Avea multe intrebari pentru vrajitorul ce putea sa construiasca orice din nimic si nu stia de unde sa inceapa cu ele, asa ca prefera sa nu adreseze niciuna.

Puterea lui Vår parea aproape fara limita, ceea ce baga sperietii in Jacks. Atunci cand vrajitorul si Jacks s-au despartit dupa discutia lor din bar, intalnindu-se din nou la apus pentru a-si incepe expeditia, Vår nici nu a ezitat inainte sa isi rasuceasca mana din inchietura o data, facand o caleasca din abanos si catifea neagra, perfect functionala, sa apara in fata lor. Jacks fluiera atunci, peste sunetul ingrozitor de alarmant al bataii inimii sale. Ar fi putut sa ii faca un sicriu si sa ii ingroape corpul de viu oricand, scapand nepedepsit, iar aceasta constientizare nu era una bine venita.

"... si astfel, OOOOFFF, iti urez mult noroc in a-mi gasi locatia, draga OOOOOOOOF frate." incheie Vår lectura scrisorii, iar Jacks nu avu nevoie sa ii acorde atentie pentru a stii ca sora lui Vår, Syksy, nu dorea sa isi vada fratele nici daca ar primi greutatea ei in diamante. "Mare pacat ca stiu exact unde esti, micuta surioara. Si o sa vin sa te iau chiar daca tu vrei sau nu."

Poate Vår ar fi fost amenintator daca vorbea cu cineva real, sau se uita in gol contemplativ, insa arata cu degetul aratator catre scrisoarea mototolita, avand si degetul mic in aer, de parca ar lua ceaiul.

"Presupun ca stie si ea asta." ridica Jacks din umeri, si se intoarse la a-si studia bratara pe care Vår i-o facuse cu un simplu gand.

 "Sper sa o faca, pentru binele ei." spuse Vår rastit, dar cand Jacks se uita la el, Vår ridica pur si simplu din umeri. "Nu vreau sa o sochez si sa ii dau un atac de cord. Din nou. Ia un sfat de la mine: nu te imbraca cu hainele surorilor tale daca nu vrei sa fi acuzata de cateva lesinuri nevinovate."

Fu o pauza in vorbire, cu Jacks uitandu-se fix in ochii lui Vår, parca provocandu-l sa zic ceva.

Si ticalosul chiar a zis.

"Ce pronume folosesti azi?"

"Feminine." a zis Jacks dupa o pauza, in care contempla daca sa il ia la bataie pe Vår acum sau dupa ce coborau din trasura.

"Am inteles, capitane." ii facu Vår cu ochiul, iar Jacks a tras perdeaua, uitandu-se pe fereastra. Il mai asculta un minut pe Vår, ce ameninta fara sa isi dea seama cat era de infricosator (deloc). 

Ce era in spatele ferestrei facu ca Jacks sa se aplece inainte, absorbind tot ce putea din aceasta imagine.

"Frumoasa priveliste, nu?" spuse Vår, dar Jacks nu se intoarse, pentru ca stia ca probabil se uita la muschii lui sau ceva asemanator.

"Am vazut si mai dragute." minti Jacks ridicand din umeri, si se lasa din nou pe spate, fara sa isi dezlipeasca ochii de la constructiile ce straluceau in noapte precum lumina a unei lanterne cand esti pierdut pe mare.

Era un adapost de animale, sau o ferma, sau un circ. Era totul in acelasi loc. Case scunde, luminate de candele colorate,cu  peretii pictati cu modele de pisici si caini de diferite rase, erau asezate intr-un cerc in mijlocul oraselului. De-abia vizibile, niste grajduri erau in partea opusa a oraselului, si Jacks poate spera la, sau poate chiar auzea, nechezatul cailor. Si peste tot erau curse, pentru cai si pentru caini, podiumuri si obstacole infipte in pamant cu lanturi. Totul parea ca bazaie cu viata, si Jacks isi simti inima batand mai tare cand se gandea la torte aprinse si la spectacole ce ii faceau pe oameni sa uite daca tipau de incantare sau de frica.

"Ai zis ca Syksy iubeste cainii." spuse Jacks dupa ce isi dezlipi ochii de la peisaj, nu fara greutate.

"Husky, in general, da. Mereu i s-a parut ca seamana cu ei. Frumoasa, dar rece. Imposibil de domesticit. Ce nu isi are locul printre oameni. Iti dai seama cat de incantata trebuie sa fi fost sa ajunga aici." spuse el uracios, insa ochii ii scanteiau, asa ca Jacks nu a spus nimic.

Oricum nu ar fi avut ce sa zica; nu avea niciun frate sau o sora, iar parintii sai i-au zis sa plece din casa inca de cand avea 15 ani si le-a spus ca e genderfluid. Fusese o discutie ce nici macar nu poate fi considerata o discutie, ci o lupta. Tatal sau luase o lampa si era gata sa ii sparga capul cu ea, iar vocea ii era joasa si aproape canina. Jacks se lasa jos cu o milisecunda inainte ca lampa sa se distruga deasupra capului sau. Un ciob ii sari in ceafa, si Jacks il scoase cu un tipat indurerat, adrenalina o armura, adrenalina o arma pe care nu voia sa o foloseasca, si se arunca peste tatal sau, cu ciobul in afara.

Isi scutura capul. Vår se uita la Jacks de parca ii putea citi gandurile, dar nu a intrebat nimic, asa cum nu a facut nici Jacks. Pentru un moment, Jacks simti recunostinta pentru barbatul din fata sa, ce era opus fetei pe care o cautau. Fetei pe care Jacks o cautase toata viata sa, fara sa stie.

"Syksy ar trebui sa dea o reprezentatie azi, deci caleasca o sa ne lase acolo."

"Cum stii toate astea?"

"Am cautat."

Jacks se uita la el pe sub sprancene. "La bar imi zisesei ca nu stii de ea."

Vår se uita pe fereastra, o roseata palida colorandu-i obrajii inchisi la culoare. "A trecut o zi."

Incerca sa dea din umeri, dar nu avea acelasi efect nonsalant ca in de obicei. Inainte ca Jacks sa zica orice, caleasca se opri. Jacks inspira adanc si deschise usa, sarind distanta de o jumatate de metru pana jos si ridicand un nor de praf in jurul sau.

Erau aproape de cele mai indepartate case postate in cerc, si Jacks putea sa vada grajdurile extrem de bine. Mereu a iubit calaria, si faptul ca in aceasta lume putea sa o faca oricand ii umplea corpul si mintea de fericire.

Concentrandu-se pe imprejurimi, Jacks isi dadu seama ca aude de aproape zgomotele unei multimi: rasul slab, lovitul de pahare, tipete dar si discutii joase, alerte ca fluxul unui rau. Iar apoi, latratul.

Uitandu-se inapo pentru a se asigura ca Vår e in spatele sau, Jacks avansa printre case pana cand a ajuns in zona de spectacol. Ramase in loc cand observa ceva ciudat, si se intoarse pentru a se uita la Vår. Caleasca din care tocmai ce iesise se dezintegra.

"Daca nu mai am nevoie de ceva dispare." spuse Vår cand a ajuns in dreptul lui Jacks si ii urmari privirea.

"Deci bratara asta nu e de fapt o bratara, ci un dispozitiv de urmarire si control?"

"Nu as avea nevoie de unul ca sa te tin sub observatie. Am relatii, Jacks-criminala-de-ocazie." spuse el si trecu pe langa Jacks inspre spectacol. Jacks isi dadu ochii peste cap si il urma.

Era exact asa cum isi imagina. Mici podiumuri si cercuri de foc, o gramada de caini de toate marimile si oameni in jobenuri si paltoane cu sclipici, ce se potriveau cu cizmele lor pana la genunchi. Oamenii erau imbracati simplu, ca in majoritatea oraselor pe care le-a vizitat Jacks, cu tonuri de bej si alb, putine femei purtand pantaloni. Totusi, vazu cativa oameni imbracati elegant, nobil, cu parul in zeci de bucle si fetele pudrate, observand cum avansa spectacolul prin binocluri cu lentile mici, de care nu aveau de fapt nevoie.

Aceasta amestecare dintre oamenii de rand si nobili facea ca Jacks sa se simta de parca era din nou pe Pamant. Era ca in metrourile in care mergea erau deopotriva oameni ce lucrau doisprezece ore pe zi pentru a isi sustine familia, in hanoracuri si pantaloni vechi, si corporatisti ce lucrau opt ore si se plangeau ca era prea mult de munca, aranjandu-si costumele apretate.

Momentul in care Vår a pus ochii pe Syksy a fost magic, doar asa putea Jacks sa il descrie. A simtit pe pielea sa cum privirile li s-au conectat, si Jacks nici macar nu a incercat sa isi ascunda interesul atunci cand s-a uitat dupa sora fetei pe care o cauta.

O vazu, si ochii parca nu i se puteau concentra pe ea: era prea stralucitoare. Incerca inca o data sa o priveasca, si de data asta ochii i se lipira de chipul cu trasaturi ce in lumea lui Jacks ar fi fost considerate asiatice, dar aici erau pur si simplu frumoase. Purta unul dintre costumele acelea cu o haina stralucitoare, pantaloni scurti de piele si bustiera, iar ghetele pana la genunchi aveau un toc asa de ascutit ca Jacks stia cu siguranta ca i-ar fi facut o gaura in inima daca nu ar fi avut-o pe Vinter acolo deja.

"Frate." a fost tot ce a spus Syksy inainte sa plesneasca dintr-un bici de piele in directia lor. Jacks se indrepta de spate si se uita la fata cu o spranceana ridicata, dar ea incepu sa rada. "Trebuie sa ma astept sa vii, du-te-n cainii mei! Nici nu stiu de ce m-am mai chinuit sa iti scriu."

Syksy venea spre ei acum, iar cand era la un metru departare scutura o data din mana cu biciul si inainte ca Jacks sa poata observa miscarea, Vår era deja prins de mijloc cu el, si se impiedica in bratele lui Syksy, care il saruta pe cap.

"Ti-a luat ceva sa iti aduci aminte ca ai o surioara, Vår." ii ciufuli ea parul, dar dupa aia inspira de cateva ori si isi ingusta ochii. "Ceva nu e in regula. Esti fericit, dar e ceva.. deplangi pe cineva. Probleme cu iubitul ala frumos al tau?"

"Nu am avut niciodata un iubit Syksy, si stii asta." isi desprinse Vår biciul din jurul soldurilor si se uita la ea. Se vedea ca el trebuia sa fie mai inalt, dar tocurile ii dadeau un sfert de metru in inaltime lui Syksy.

"Ah, atunci cine e companionul tau?" intreba Syksy atunci, si se intoarse spre Jacks.

"Jacks." spuse Jacks si ii intinse mana inainte ca Vår sa apuce sa faca orice. "Nu as fi impreuna cu ratatul asta nici daca as primi viata vesnica." continua apoi, doar sa vada daca o poate face sa rada, si daca rasul ii semana cu cel al lui Vinter.

Iar Syksy a ras, si Jacks s-a uitat intr-o parte, pentru a nu i se vedea tristetea de pe chip.

"Imi place de el." a declarat Syksy, ciufulind parul scurt al lui Jacks.

"De ea, Syk." a zis Vår, obosit sa nu faca parte din discutie. Syksy ridica sprancenele ei subtiri, dar un zambet jucaus incepea sa ii apara pe buze. "Nu am venit aici pentru filtrurile tale, Syksy. Ceva s-a intamplat cu V-"

"Shhh. O sa inceapa spectacolul. Va rog, stati sa il vedeti. Nu o sa dureze mai mult de zece minute." spuse Syksy, si inainte sa se indeparteze de ei ii apuca mana lui Jacks si trase, apropiindu-i corpul de al ei. "Poate asa o sa uiti de fata de care te-ai indragostit."

Jacks ramase in loc, cu gheata in vene mai ceva ca atunci cand a vazut-o pe Vinter ultima data, si i-a inghetat totul fizic si sufletesc. Se intoarse incet cu capul spre Vår, ce se uita la Jacks cu ochii mari. Jacks nu stia daca de frica sau de ingrijorare, dar avea un avantaj, caci lui Vår ii parea rau de companionul sau acum. Avea sa-l foloseasca cu grija.

"Ce putere are Syksy mai exact?" intreba Jacks, si se intoarse spre multimea ce incepea sa se adune intr-un cerc.

Vår se uita la Jacks din varful capului sau cu par negru-albastrui pana in calcaiul ghetelor negre, lucioase. "Viteza. Putere. Aure. Orice ce iti poate aminti de un lup, sau un husky daca vrei sa fi draguta, si tot la fel de uman."

Din cunostintele limitate despre magie ale lui Jacks, putu sa realizeze ca aurele erau legate de personalitati si de stari. Probabil de asta putu sa stie cum se simt Jacks si Vår fara sa puna nicio intrebare, si asta ii indrepta coloana lui Jacks. Se vedea asa de mult cat de mult incepuse sa o placa pe Vinter, incat sa isi puna amprenta asupra aurei sale?

Spectacolul incepea, si Jacks ii multumea pentru a mia oara oricarei entitati ar exista acolo pentru cei cativa centimetrii in inaltime peste medie pe care ii avea. O putea observa pe Syksy, radianta precum o unda de curent electric, cu luna in spate. Fata saluta multimea, dand cu biciul si chiuind de incantare, cu doi caini mari, husky, in stanga si in dreapta ei. Intre o clipire si alta, Jacks putea sa jure ca a vazut trasaturile lui Syksy alungindu-se, gheare iesindu-i din maini, aratand la randul ei ca un husky, dar imaginea trecu pe cat de repede a venit.

Si atunci ceea ce Jacks nu poate descrie altfel decat iad incepu. Era frumos si fierbinte, si totul urla sub greutatea emotiilor care tineau multimea in loc. Jacks nu stia daca cainii chiar se marisera, dar acum pareau imensi, si cercurile ce acum un minut erau la un metru deasupra pamantului, acum erau la trei. Noii caini sareau prin ele, iar in timpul saltului si ei si cercurile luau foc.

Era magnific si terifiant. Jacks o prinse cu privirea pe Syksy si putea sa jure ca era dezbracata, doar cu biciul in jurul bazinului ei. Isi dezlipi ochii de la ea cand ii zambi, si nu mai avea dinti, ci colti. Reprezentatia continua; cainii se faceau din ce in ce mai mari, si isi schimbau blana de la rosul focului la albastrul negricios al cerului in timp ce alergau in jurul multimii, sarind peste obstacole, tarandu-se pe sub ele si rostogolindu-se in praf ce parea mai degraba pudra de talc, alba si faramitoasa, ridicandu-se jumatate de metru de la pamant.

Iar apoi cineva tipa, si visul se opri. Cainii erau husky din nou, si sareau prin cercuri cu limbile scoase, iar multimea chiuia adorabil, copiii cerand sa fie ridicati sus pentru a vedea totul. Vår era in dreapta lui Jacks, si parea ca ii e rau, cand aplauzele de final se auzeau. Jacks nu se simtea diferit acum, fara vraja ce sa ii intunece mintea, asa ca ii apuca cotul si il trase afara din multime, spre aleea pe care intrasera in satul propiu-zis.

Acolo, Syksy ii astepta, si Jacks constientiza ca era imbracata. Nu stia daca sa simta dezamagire sau exasperare ca macar se gandea sa simta dezamagire, si spera cu toata puterea sa ca acest conflict interior sa nu i se arate pe aura.

Dar Syksy parea interesata de altceva acum. Isi daduse jos paltonul sclipitor, aruncandu-l pe gardul unei case, si se uita cu sprancenele incruntate la perechea din fata sa.

"De ce fecalele mamelor voastre nu mi-ati zis ca Vinter a disparut?"

"Pai, draga sora, poate pentru ca..."

"Nu ma lua pe mine cu draga sora, natangule!" se rasti Syksy, si isi lipi o mana de frunte. Era rosie, si lui Jacks ii trebui o jumatate de secunda sa isi dea seama ca e sange, dar Vår ii lua mana dreapta a surorii sale inainte ca Jacks sa apuce sa faca o miscare.

"Cine ti-a facut asta?" intreba Vår, si amenintarea din vocea sa ii aminti lui Jacks de toata puterea pe care o avea el de fapt.

"Tu cine crezi?" isi intoarse Syksy cealalta mana, iar pe podul palmei acesteia era un sigiliu, precum cel de la scrisori.

Jacks se apropie pentru a-l studie mai bine, dar apoi ridica din umeri. "Ar trebui sa il recunosc?"

Syksy scoase un ras ce era mai degraba un latrat amenintator. "As fi ingrijorata daca ai face-o. Ce ati vazut voi doi acum nu e spectacolul meu. Ce ati vazut a fost o vraja..." isi ridica mana stanga, cu palma in afara, pentru ca amandoi sa vada. "Facuta de persoana asta."

"Deci o cunosti pe persoana ce a facut asta." ridica Jacks o spranceana, incercand sa isi ascunda rusinea de la iluzia cu Syksy dezbracata.

Vår scoase un hohot trist de ras, iar Syksy isi puse capul in pamant, parul ei negru si ondulat venindu-i in fata si acoperand-o.

"Din pacate, amandoi stim cine a fost." spuse el, si ii lua mana lui Syksy, trecandu-si degetele lungi peste floarea-de-nu-ma-uita de pe podul palmei surorii lui. "E sigiliul lui Kesä."

Dupa un moment de ingropat in mintea sa, ochii lui Jacks s-au aprins, incruntandu-se totusi aproape imediat. "Fratele vostru. Da. Dar de ce ar face asta...?"

"E un avertisment." vorbi Syksy, si cand se uita la Jacks din nou, lacrimile ii curgeau mute pe obraji. Il mai privi o data pe Vår, ce dadu din cap, inca aratand ingretosat. Syksy trase aer in piept, iar dupa ce vorbi, Jacks se ineca.

"Kesä o are pe Vinter." spuse Syksy. "Si ce am vazut eu, Vår si cu tine e ce pateste ea acum, daca nu venim in pestera ei pana la apus, maine... va muri."

Jacks ii dadu un pumn, dar durerea din sufletul sau nici nu se compara cu oasele ce i-au pocnit pe sub piele.

[alisamaria18-blog]

Azi.....

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală.

Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească.

“Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap.

M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.”

Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet.

“Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.”

Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește.

“Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară.

Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.”

Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți.

Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește.

“Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.”

Ea zambește și deschide biletul.

“Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.”

Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată.

“Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!”

Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet.

“Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.”

Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide.

“De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.”

Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place...si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa.

[andreiscrie]

azi ești frumoasă, ai fost și ieri, vei fi și mâine. ești frumoasă, deși nu ți-am spus-o in fiecare zi. ești frumoasă dimineața, ciufulită, cu ochii închiși, nemachiată și într-un simplu tricou de-al meu care îți ajunge până la genunchi. ești frumoasă când mă înjuri, când mă alergi, când mă bați sau îmi dai coate în abdomen în timp ce mergem pe stradă și eu te provoc. ești frumoasă atunci când îți iei cartea de pe raft, te așezi într-un loc din cameră, si pe măsură ce citești, ajungi peste tot, pe fotoliu, pe pat, pe mine. ești frumoasă până și cand plângi, pentru că au fost momente când te-am văzut cu lacrimi sincere în ochi. esti frumoasă pentru ca ai un fel frumos de a iubi, de a mă iubi, pentru că știi să fii, doar pentru mine. ești frumoasă de fiecare dată când mănânci, lași numai firimituri de pâine in urmă sau te murdărești toată de ciocolată. ești frumoasă pentru că ochii mei au fost concepuți să te vadă așa, și oricât de urâtă ai încerca să devii, o să rămâi mereu frumoasă.

[worrisomeme]

The Ex

Here’s a cute little prompt I got from @mexicancubby ^_^ You didn’t specify so I set it in a vague little AU lol Thanks for the request babe!

Evanstan fic Where Chris and Sebastian are out and about looking for things for the wedding and bump into Chris’s ex Tom Hiddleston who creates chaos for poor Sebby.

on ao3 if you prefer :)

Sebastian slips out of the busy Starbucks, two drinks steaming in the cool autumn air, when he sees it - the strange man unraveling himself from an embrace with his fiancé. He’s smiling just a little too wide, just a little too familiar as he lightly pats his arm. It doesn’t help that Chris is giving him the same look back – earnest as ever and smile a mile wide. Sebastian feels his heart sink. He almost drops the damn coffees, and wouldn’t that be a shame?

He sucks in a breath and straightens his spine as he forces his feet to move. You’re just overthinking things, he tells himself. And what does he even think all that is anyway? An ex trying to win him back? An acquaintance that’s just finally found the courage to ask him out? Some stranger aggressively flirting? Can’t they see the silver band around his ring finger?

Whatever it is, he forces a smile to his face as he approaches them.

“Hey! Babe! There you are,” Chris says, his smile widening impossibly, laughing as he tries to take the wrong cup and Sebastian pulls his right hand out of reach.

“You definitely don’t want that one,” Sebastian says, trying for teasing as he extends the left instead. He’s not sure how close he makes it. And normally he would press a kiss to his lips and nuzzle into his side, but he’s not quite sure just what he’s walked into or what will happen if he does, so he just settles awkwardly next to him, making a weird triangle that blocks most of the sidewalk. “Hi,” he says, almost timidly, to the stranger at his other side.

“Oh! Geez, how rude of me,” Chris says, always excitable and loud and talking with his hands. “Tom, this is Sebastian. Seb, this is Tom. I’ve told you about Tom I think.”

“Only good things I hope,” it comes with a laugh and British lilt that leaves no room for Sebastian to wonder exactly which Tom it is. Hiddleston. The ex. The ex he parted with, “On great terms, actually. He’s a really great guy. It just wasn’t the time or the place, you know?” Fuck. “Hi,” The Ex goes on, extending his hand. “It’s so nice to meet you.”

Ugh. Of course he has to be polite. And charming. And handsome. And- Shit, Sebastian, say something, he scolds himself.

“Only good things,” Sebastian confirms, taking his hand and shaking with a smile he hopes doesn’t look as strained as it feels. Chris wraps an arm around his shoulder and pulls him to his side and it does nothing to soothe the ache in his chest.

Chris and Tom catch up for a little while but Sebastian lets himself tune it out. He doesn’t care how much more successful The Ex is than him, or how much more exciting his life of travel is. And despite Chris’ arm around him, the chill settles into his bones just a little deeper. All kinds of horrible thoughts run through his mind. What if he and Chris get close again and Chris realizes he was too good for him all along? What if he decides to leave Sebastian for him? What if he does it on their wedding day? He could end up like one of those poor sweet guys from all the rom coms who are just there as a placeholder until the real love interest gets his shit together. What if he’s a background character in his own life?

By the time he hears Chris say, “Well, hey, we’ve got an appointment with a bakery we can’t miss,” he’s worked himself into a mood.

“What’s the occasion?” The Ex coos.

“A tasting for our wedding cake,” Chris says, that grin crossing his whole face again as he squeezes Sebastian gently against his side and presses a kiss to his cheek.

“Oh! No way! Congratulations!” Tom laughs. He steps forward and rests a hand on Chris’ arm. Close enough that Seb can smell his cologne. Too close. “I’m so happy for you,” he says, and he even sounds like he actually means it. Then he rests his other hand on Sebastian’s arm and, with that same, wide smile and a wink, says, “You’re a lucky man.”

“The luckiest,” Sebastian says with a soft huff of a laugh, and he definitely can hear the strain in his own voice that time.

“Well, hey,” The Ex says, finally stepping back, “I’ll let you go. But it was really great seeing you again Christopher. Keep in touch!”

“I will,” Chris promises, rubbing his hand along Sebastian’s arm through his coat.

“And it was nice meeting you,” Tom goes on.

“You too,” Sebastian says, like his heart doesn’t feel like it’s been ripped from his chest, like his stomach isn’t churning.

And then he’s gone and the aching and the churning don’t quite stop, but he at least kind of feels like he can breathe again.

“You okay?” Chris asks, concern in his eyes as he looks to him finally.

“Yeah, yeah,” Sebastian waves a dismissive hand and tries to force a smile. It doesn’t work. “I’m fine. Just cold. Let’s go.”

He tries to get excited by the cakes – they all taste amazing (especially a ‘blue velvet’ made with just a hint of blueberry in it that he’d squealed and jumped excitedly into Chris’ lap over when he found on their menu) – but he just can’t shake the mood he’s in.

Chris senses it, Seb knows. He can tell because his fiancé, who is already a huge goof anyway, really hams it up. He’s also extra affectionate, never breaking a point of contact without creating another. But no matter what the big meatball does, Sebastian can’t pull himself out of this hole.

By the time they make it back to their apartment, a bag full of samples in tow, Seb’s in an all-out depressive episode. They’re rare now that he’s on the right meds, but that only makes him more frustrated that it’s happening. Today of all days. And for the stupidest reason.

He knows it’s stupid, knows he’s being jealous and petty and ridiculous, knows that Chris wouldn’t just leave him. No matter how handsome and charming and interesting and exciting and British Tom is.

But still.

He’s scowling as he unlocks the door and doesn’t even wait for Chris before trudging off back to their bedroom. He hears Chris lock the door and set their bags down in the kitchen before following him into their room.

“Hey,” he says quietly, leaning against their dresser.

Sebastian lets out a noncommittal noise of acknowledgement and flushes as he strips down, knowing Chris is watching.

“What’s wrong?” his fiancé asks, an eyebrow raised, as Seb slips into his sweatpants.

“Nothing,” Sebastian insists, tugging on one of Chris’ t-shirts and pushing past him, back out into the hallway and toward the kitchen. “What do you want for dinner?” he calls from the other room, starting to put the cake in the fridge and rummage through for ingredients.

Chris’ feet pad into the kitchen a moment later and Sebastian doesn’t have to turn to him to know exactly which look his fiancé is giving him. It’s equal parts worried and stern, he’s sure.

“How about the chicken and dumplings?” he suggests, humoring the younger man. “Haven’t had that in a while.” Sebastian lets out a thoughtful hum and nods his agreement, but when he doesn’t say any more Chris steps right up behind him and wraps his arms around his waist. “You gonna tell me what’s wrong?” he asks, pressing innocent kisses along his neck and shoulder.

Sebastian tenses a little and lets the fridge close. “I told you, nothing’s wrong.”

“Don’t lie to me Sebastian,” he says warningly into his skin. “You know you don’t have to lie to me. You’ve been acting weird since Starbucks. Did something happen?”

Sebastian scoffs and rolls his eyes, pulling himself from Chris’ arms under the guise of starting to work on dinner.

“Oh, da, da. Da, a fost magazinul de cafea,” Sebastian rambles quietly, passive aggressively. “Nu fostul tău iubit sau altceva. Nu ar putea avea nimic de-a face cu asta.”

Chris sighs and Sebastian can only imagine the unimpressed look on his face. “You know I’m not that good with the language yet Seb. You lost me after ‘da’, babe.” He steps forward before Seb can actually start cooking and spins him around. “Come on baby, talk to me,” he coos, wrapping him up in his arms and rubbing along his back slowly. “If you’re not feeling up to it I’ll just put that stuff away and order a pizza and we can sit on the couch and talk. You know I’m always here for you.”

Seb huffs but he melts a little at his fiancé’s touch. “Nu vreau să vorbesc,” he mumbles, even as he pulls away and starts putting the food back in the fridge.

“You don’t want…” Chris translates aloud, and Seb can’t help the slight smile that twitches up the corner of his mouth. “You don’t want to… to talk? Right?”

“Da, dreapta,” Sebastian nods, turning back to the other man. His smile’s just a little bit wider now as he crosses his arms over his chest. “Bine? Ai spus ceva despre pizza?”

“I’m not sure what you said but I heard pizza!” Chris laughs, throwing his arms up in victory. He presses a kiss to Sebastian’s cheek before grabbing his hand and pulling him into the living room. He gently pushes the smaller man onto the couch and presses the remote into his hand. “Here,” he says, “turn something on if you want to. I’ll be right back.” Then he races off.

Seb hears Chris on the phone with their favorite pizza place while he browses the guide. In the end he settles on some crime show he doesn’t recognize and pulls his knees to his chest, pouting just a little as he stares at the screen without actually watching it. A moment later Chris emerges from the hallway and flops onto the couch next to him. He pulls Seb into his lap and presses a kiss to his cheek.  They fall into an uneasy silence, Sebastian still tense in Chris’ arms.

“Was it something I did?” Chris asks after a beat.

Sebastian sighs heavily and rests his head on the other man’s shoulder. “No,” he says, too tired and sad now to keep up with the petty shit. “It wasn’t you. It was just…” he sighs and shakes his head a little. “Don’t worry about it Chris. It’s nothing.”

Seb can practically hear Chis biting back a goofy comment about him speaking English again (“Nice! That was almost four whole sentences!”).

Instead his fiancé hesitates a moment and then asks, “Was it Tom?”

Sebastian blushes and hides his face in the other man’s shirt. He is not about to admit he was jealous. No way.

But Chris knows him and his silence says enough.

“Awwwwh, baby,” he coos, pressing kisses to the other man’s hair. “You don’t have to worry about Tom baby. He was a great guy, really. But he was nothing compared to you Sebby.”

Seb whines quietly and curls up tighter, burrowing his face into the crook of his fiancé’s neck. “He’s not nothing. He’s handsome and smart and funny and kind and charming and interesting. He travels all over the world. He’s exciting. He’s the one that got away.”

Chris’ brow furrows and he pulls Sebastian away gently, just enough so that he can look at his face. The smaller man refuses to meet his eyes, but a big hand comes up to caress a cheek.

“Sebastian, will you please look at me?” he asks.

Hesitantly, Sebastian draws his gaze up until he’s meeting those eyes he fell in love with. And when he does he kind of feels like he’s going to cry.

“First of all, you were just passive aggressively speaking to me in Romanian,” Chris teases, drawing a weak laugh from his fiancé. “And you could also do it in at least one other language. That I know of. And he might travel around the world, but you’ve lived around the world. So I don’t want to hear about how you’re not interesting or worldly or whatever it is you think Tom has on you.”

Sebastian blushes and feels tears well up in his eyes. He doesn’t argue, but he doesn’t say anything else either. So Chris goes on, “And forget handsome. You’re the most gorgeous person on the planet. You’re, like, the smartest person I know – besides my mom.” That draws another laugh from Seb and earns Chris a playful shove. “And anyone who knows you knows how funny and kind and all that shit you are. When I say he’s nothing compared to you, I mean it. There is no ‘one that got away’. And in a couple months I’m going to marry your ass and make sure there never is.”

Seb huffs out a wet laugh and shoves his fiancé again, his cheeks burning as he hides his face in the other man’s chest again. “You really mean it?” he mumbles as a few stray tears roll down his cheeks.

Chris cups Sebastian’s cheeks and gently forces him to look at him again. “I really mean it Seb. I’ve never felt love like I do with you.”

Seb sniffles a little and wipes the tears from his cheeks. “Me either,” he says softly. “I love you.”

“I love you too,” Chris says, then he pulls him in for a kiss that shows him just how much he means it.

[enouhgt]

♥

E ziua ei liberă, dar nu și a lui. A plecat la muncă înainte să se trezească ea, nici măcar nu a intrat în dormitor să-i spună bună dimineața. Se așează la masa din bucatarie și își aprinde o țigară. E o cană cu cafea în microunde, apasă butonul și o încălzește. E încă ursuză și nu vede biletul de pe masă. Aprinde televizorul din bucătărie și trecând de pe un canal pe altul se oprește pe un post muzical. Era melodia lor. Ii dă o stare de bine și începe să o fredoneze ușor, deși nu are ureche muzicală. Iși aruncă privirea pe masă și vede biletul.Zambeste strengareste și deschide biletul împaturit în două și începe să citească. “Bună dimineața, iubito. Nu aveam somn, m-am trezit pe la 3 dimineața și m-am gândit să-ți scriu. Nu ți-am mai scris demult, știu că îți plăcea asta. Ți-am lăsat cafeaua în microunde și ți-am făcut niște clătite, sunt în dulap. M-am gândit să-ți țin companie azi, deși nu sunt lângă tine. Am program scurt că e sâmbătă, dar nu voiam să te las singură. Vezi că lângă clătite mai e un bilet, vorbim acolo. Te sarut.” Se ridică de pe scaun, umblă prin dulap și găsește o farfurie cu clătite rulate. Sunt cu gemul ei preferat, cel de visine. Sub farfurie se află un alt bilet. “Imi cer scuze că am ars prima clatită, dar știu că ție îți plac și astea arse. Cum sunt? Mi-au ieșit bine? Mi-ar fi plăcut să mă vezi cum le întorc în aer, un adevărat maestru. Știu că ai venit direct în bucătărie să fumezi, mi-ar fi plăcut să bem cafeaua împreună. Acum probabil stai picior peste picior pentru că faci pe tine și vrei să termini de citit biletul. Pe asta l-am facut mai scurt, cât să apuci să mănânci o singură clatită. Următorul bilet e în baie, sub tubul de pastă de dinți. Vorbim acolo.” Ușurată că s-a terminat biletul, se șterge cu un șervețel pe degete și fuge spre baie. Ia biletul și îl citește. “Pun pariu că ești relaxată acum. Aseară te-ai agitat mult, mi-ai dat coate și m-ai dezvelit. Cred ca iar ai visat că te urmarește cineva, te încruntai foarte tare. Te-am trezit să te liniștesc și mi-ai spus că nu ai furat florile, că le-ai găsit acolo pe masă. Am zâmbit și te-am lăsat să dormi, eram sigur că nu o să îți amintești. Dupa vreo o oră am simțit nevoia să te pup pe frunte, și te-am pupat. Ai zis “mhm”, de parca m-ai aprobat. Imi place să dorm cu tine, e o adevarată aventură în fiecare seară. Ai terminat? Mergem pe balcon? Hai.” Se spală pe mâini, apoi se spală pe față și pe dinți. Pe balcon găsește un bilet și o foaie mototolită aruncată pe jos. Ia foaia și o citește. “Vezi cât de bine te cunosc? Eram sigur că o să ridici întâi foaia asta mototolită. Nu scrie nimic în ea, dar poți să citești biletul.” Ea zambește și deschide biletul. “Stăteam pe balcon azi dimineață, fumam o țigară și mă uitam spre fântână. Era așa liniște încât auzeam numai apa. Am stat și m-am gandit la cât de fericit mă faci tu pe mine și mă gândeam să îți fac o surpriză. Iți mai plac surprizele? Ce întrebare, nu..? Ți-am luat ieri un cupon de la un salon de masaj, cu tot cu împachetari în algele alea scârboase. Vezi că stai pe cupon, e sub păturica de pe băncuță, ia-l de acolo și hai înapoi în bucătărie să mai vorbim că ți se răcește cafeaua. Ne vedem în congelator.” Zambește timid și împachetează înapoi biletul. Se ridică și scoate de sub paturică un plic roz care conținea cuponul. Cu gura până la urechi face pași lenți către bucătărie, citind. Ajunge în dreptul frigiderului și deschide congelatorul. Găsește un bilet și o înghețată. “Surprizăăă, ți-am luat ieri o înghețată . Am vrut să ți-o dau aseară, dar dacă tot te-a durut gatul am hotărât să ți-o dau azi. Tocmai bine că s-a integrat perfect în scenariul de azi. Sper că ești la fel de entuziasmată ca mine pentru ideea asta cu biletele, sper că nu te plictisesc. Azi împlinim un an de când suntem împreuna și voiam să îți spun la mulți ani într-un mod mai puțin firesc. Du-te până la șifonier și uită-te acolo unde îmi țin eu cămășile. Vezi că în pantofi mai e un bilet. Cum care pantofi? Du-te odată!” Se duce într-un suflet către șifonier și găsește o pungă de cadouri în care erau pantofii pe care îi probase cu două zile înainte, în mall, dar nu i-a cumpărat pentru că erau prea scumpi. În pantofi se afla un bilet. “Ia vezi, îți vin? La mulți ani, iubita mea. Să-i porți sănătoasă. Când termini de admirat piciorul perfect, vino înapoi în bucătarie. Mă găsești în ibricul roșu.” Ea se duce în bucătărie, caută peste tot și nu găsește niciun ibric roșu. Se enervează și începe să răscolească peste tot și îl găsește ascuns într-o oală cu capac. Ia biletul din ibric și îl deschide. “De-asta te iubesc eu. Nu mi-ar fi dat prin cap să caut în oala aia cu capac. Tu nu renunți niciodată, de-aia nu ai renunțat la mine. Stii că pot mai mult, așa cum știai că există un bilet într-un ibric roșu.” Azi am încercat să-ți arat că, deși uneori sunt prins , nu am uitat de noi. Incă țin minte ce îți place...si mi-ar placea sa te privesc tot timpul cum umbli dezbracata prin casa.

[smartseo4you]

New Post has been published on Ziarul tau online

SUA: Întregul Senat, chemat la Casa Albă pentru o reuniune despre Coreea de Nord

Oficiali de la vârful administraţiei preşedintelui american Donald Trump vor avea miercuri o întâlnire inedită la Casa Albă cu întregul Senat pentru a-i informa pe aleşi în legătură cu situaţia din Coreea de Nord, transmite Reuters. Toţi cei 100 de senatori au fost chemaţi la Casa Albă pentru un briefing cu secretarul de stat Rex Tillerson, secretarul apărării Jim Mattis, directorul comunităţii de informaţii, Dan Coats, şi generalul Joseph Dunford, preşedintele comitetului şefilor de stat major, a spus luni purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Sean Spicer. În mod obişnuit, oficialii administraţiei sunt cei care merg la Capitol Hill pentru a se adresa membrilor Congresului în chestiuni de politică externă, astfel că este neobişnuit ca întregul Senat să se ducă la Casa Albă şi ca toţi cei patru oficiali să fie prezenţi. Reuniunea de miercuri era prevăzută iniţial să aibă loc într-o încăpere securizată la Capitol, însă preşedintele Donald Trump a sugerat ca întâlnirea să se desfăşoar la Casa Albă, au spus consilieri de congresmeni. Washingtonul şi-a exprimat tot mai multe îngrijorări în legătură cu testele nucleare şi cu rachetă ale Coreii de Nord, dar şi cu ameninţările Phenianului că va ataca SUA şi aliaţii asiatici ai acestora. Trump, care a discutat telefonic în weekend cu preşedintele Chinei şi premierul Japoniei, le-a spus luni ambasadorilor la Consiliul de Securitatea al ONU că situaţia actuală este inacceptabilă şi ar trebui impuse noi sancţiuni Coreii de Nord. Potrivit unor consilieri de congresmeni, organizarea întâlnirii la Casa Albă are ca scop să transmită Coreii de Nord mesajul că SUA vorbesc serios atunci când spun că vor o schimbare de politică. Consilierii au mai afirmat că sunt în discuţii cu Casa Albă pentru a organiza o reuniune similară şi cu membrii Camerei Reprezentanţilor.AGERPRES

Sursa articol jurnalul.ro

, sursa articol https://blogville.ro/sua-intregul-senat-chemat-la-casa-alba-pentru-o-reuniune-despre-coreea-de-nord/

[stejarmasiv]

Dacă atunci când am scris pentru prima dată articolul – Masă de lucru din lemn pentru bijutier – cineva mi-ar fi spus că produsul banc de lucru pentru bijutier va deveni un obiect atât de solicitat nu l-aș fi crezut. Atunci am publicat acel articol intrigat de forma biroului de bijutier, constatând că are particularități pe care puțini tâmplari le cunosc. Am scris multe articole, rămân fără denumiri unice pentru titluri. I-am spus banc, dar este un birou, chiar dacă se lucrează cu ciocan și pilă, nu cu stilou.

De atunci am intermediat/facilitat producerea a circa 10 bucăți, de diverse forme, mărimi și complexități. Le-au produs colegii mei tâmplari din Baia Mare și București. Am ajuns să purtăm o discuție chiar cu Monetăria Statului, care dorea să-și upgradeze seria de banc de lucru pentru bijutier de care dispunea din perioada interbelică. Nu s-a finalizat, deși discuțiile au fost foarte avansate, poate că nu-și permit 🙂

Diverse persoane, particulare sau nu au comandat un banc de lucru pentru bijutier pentru proiecte dintre cele mai variate. Au fost achiziții prin programe StartUp Nation, cadouri pentru partener, sau dotarea unor puncte de lucru a unor firme consacrate. Cel mai frumos, și scump este cel produs de Dragoș Costache și Costy din nuc american, l-am prezentat acum 2 ani într-un articol – Masa de lucru pentru bijutieri la superlativ

Poate nu e corect spus cel mai frumos, am convingerea că fiecare artizan în domeniul giuvaerurilor prețuiește masa la care lucrează și de care se folosește pentru a produce piese ce fac fericiți mulți oameni. Și noi la fel, când se termină lucrul la un banc de lucru pentru bijutier privim piesa de mobilier cu admirație, încântare și mândrie.

Aseară, la ceasuri târzii, am finisat cu prietenul Tibi ultima piesă produsă cu această destinație. Blatul are 160×70 cm și înălțimea este de 93 de cm. Este echipat cu 6 sertare egale pe cele două margini și două sertare-tavă sub limba din poziția centrală. Sub blat se găsesc 3 suporturi, 2 pentru coate și unul sub limba, pentru a prelua materialul ce cade la prelucrare. Tavițele de mai jos au rolul de a păstra sculele la îndemână și de a permite colectarea materialelor ( scumpe) ce cad în timpul diferitelor oberațiuni de șlefuire sau tăiere.

Finisajul este realizat cu ulei Woca, nuanța Color Oil 349 Antic. Timp de aplicare 90 de minute, timp de uscare si polimerizare – 24 h. Apreciez finisajele cu ulei pentru că pătrund în masa lemnului și nu formează o peliculă de suprafață. Se pot realica foarte usor, dacă e nevoie, peste ceva timp.

Greutatea estimez că depășește 100 de kilograme, acest banc de lucru pentru bijutier are brad doar la corpurile celor 6 sertare, în rest este stejar masiv.

Nu am adăugat acest produs în catalogul de mobilă Mobel Amadeus, însă doritorii pot lua legătura cu mine direct.

Spor la ciocănit.

Articole pe acest subiect similare :

Birou de bijutier din lemn masiv de stejar cu câteva elemente de brad

Pentru bijutier biroul de lucru este o piesă fabricata unicat, la comanda

Birou pentru bijutier din lemn masiv de fag și tei

Banc de lucru pentru bijutier – o piesă din stejar deosebită Dacă atunci când am scris pentru prima dată articolul - Masă de lucru din lemn pentru bijutier…

[dssoraia]

Deal of the Day: Kujo Yardwear Lightweight Breathable Yard Work Shoe $84 with free shipping @Amazon

Deal of the Day: Kujo Yardwear Lightweight Breathable Yard Work Shoe $84 with free shipping @Amazon

Amazon has Kujo Yardwear Lightweight Breathable Yard Work Shoe for $84.00 with free shippig. You can save $36.00 at checkout. Sale ends in 23 hours.

Features include:

rubber sole

SPU Toe Material has waterproof coating, is easily cleaned, and abrasion resistant.

Cushioned EVA Midsole, with removable premium insole for added comfort

Durable Rubber Outsole with aggressive Lugs for slip-resistance.

[lopezdorothy70-blog]

Serrapeptase: A Wondrous Healing Enzyme for Inflammation

Silk cocoon with silk worm on green mulberry leaf in silk farm.

by Paul Fassa Health Impact News

Serrapeptase is a type of proteolytic enzyme, not a brand name. Proteolytic enzymes digest proteins from whole protein foods. But serrapeptase does much more than digest proteins from food. 

It scavenges unwanted proteins throughout the body, chews up internal organ scar tissue, breaks up plaque deposits, and even destroys cancer cells before they form tumors.

Serrapeptase, aka serratiopeptidase, was originally discovered in silkworms that create and use the enzyme to digest the tough mulberry leaves they live on then rapidly bore through their cocoons and fly away as silkmoths when they're ready.

Yes, these insects are used to produce real silk.

It wasn't until the 1970s that serrapeptase (serratiopeptidase) was isolated and applied medically, at first in India then China, Japan, and Germany.

Fortunately, today it is available as an over-the-counter capsule or tablet supplement to all of us.

Enzymes: A Short Review

Enzymes are considered more vital for our health than minerals and vitamins. Nutrients cannot be broken down from food or supplements and function as catalysts for cellular nutrition without enzymes. 

Enzymes are biological catalysts, which means they create biochemical chemical processes without becoming part of the end result. That's why they're so necessary to both digest food and absorb nutrients.

The different types of enzymes according to their functions on processing food types are:

Protease for protein.

Lipase for fats.

Amylase for starch.

Cellulase for fibers.

Lactase for dairy.

Sucrase for sugar.

Maltase for grains.

Serrapeptase is a Wondrous Healing Enzyme

Serrapeptase is not your ordinary run of the mill protease. It can function as a safe natural healing agent for many diseases and ailments.  It is commonly used in most of Europe to treat sprains and ruptured ligaments and speed up post-operation recovery with less need for pain-killers. (Source)

Chronic inflammation from autoimmune diseases can be treated with serrapeptase's ability to treat inflammation in tissues throughout the body, including joints and intestines. Removing the dead tissues and excess fibrin ameliorates the body's overacting immune system because the irritant is removed. Then actual healing can result without inflammation or pain. (Source) 

There have been many studies and actual clinical trials proving the efficacy and safety that serrapeptase provides for successfully treating inflammation.

For example, a 1990 clinical Italian study did a double-blind placebo test on 193 patients with nose, ear, and throat issues concluded that: 

Serratia peptidase [Serrapeptase] has anti-inflammatory, anti-oedemic [edema] and fibrinolytic [fibrosis] activity and acts rapidly on localized inflammation. (Study abstract source)

Fibrosis, excessive growth of fibrous material that forms scarring, calcification, and other dead obstructive tissue is not confined to any particular organ. The Western medical serrapeptase pioneer in 1980 was Dr. Hans Nieper. 

He used serrapeptase for cardiac patients in Germany so successfully that some who had been scheduled for double or triple bypass surgeries managed well without them after using serrapeptase. Presumably, there were also some dietary changes. Here are some quotes for Dr. Neiper:

The astonishing fact is that, unlike other biological enzymes, Serrapeptase affects only non-living tissue, like the silk cocoon. This is the reason the butterfly is not harmed.

For our health purposes, Serrapeptase dissolves only dead tissues such as the old fibrous layers that clog the lining of our arteries and dangerously restrict the flow of blood and oxygen to the brain.

Regarding clogged carotid arteries, which carry oxygenated blood along the neck and to the head, Dr. Nieper mentioned that many doctors avoid tampering with them surgically out of concerns for creating more problems. So he decided to treat patients with carotid artery blockages using serrapeptase:

We have therefore started to apply Serrapeptase in cases of severe narrowings of the carotid arteries. … The therapeutic results are excellent, certainly lifesaving. It is, however, mandatory that the therapy be conducted for a very long time. The first reliable results can be expected after 6-8 months. 

I have also found Serrapeptase to be an extraordinary substance for safety removing fibrous blockages from coronary arteries, particularly the carotid arteries found in the neck, which supply blood-brain (sic).  (…) I have used Serrapeptase with excellent, even life-saving results.

If you're inclined toward perusing more science-based evidence that demonstrates serrapeptase's efficacy and safety, you can access more here.

The True Story of a Miraculous Turn Around from COPD and Emphysema 

Due to serrapeptase's safety, anecdotal empirical evidence may suffice for most of us.

Here's a great example, related in a 2004 interview by veteran UK pharmacist with a weekly BBC radio show (at the time) Dennis Gore, who specialized in nutraceuticals and compounding. Britain has fewer restrictions on pharmacists than we do in the USA.

The first dramatic effect that I experienced was with a man in his 60's who had been a heavy smoker for many years. His wife wheeled him from a special van and into my pharmacy. He was very breathless in his voice and was difficult to understand because he has emphysema and chronic obstructive pulmonary disease (COPD). 

These are considered to be irreversible damage to the linings of the lungs usually caused by smoking or toxic environments. Whereas asthma may be considered reversible, COPD is an irreversible disease. …This man said he had heard me on the BBC Radio Program talking about the [serrapeptase] studies, 

…he was on sprays, on oxygen, and on antibiotics every two weeks as he was always getting bad infections; breathlessly, he told me he wanted to try Serrapeptase. 

To begin with, he took two tablets on an empty stomach, four times per day. Later, he reduced to four capsules per day, and finally, as maintenance, he reduced to a couple per day.

[One day he walked in unassisted] and said that in the early days so much rubbish was coming up that he thought his lungs might be disintegrating, but he soon realized that it was a big clear-out underway. 

He started to feel so much better and he was no longer on antibiotics, no longer on oxygen cylinders, and he was no longer using his sprays. (Source)

Serrapeptase is pricier than many commonly used supplements, but cheap compared to pharmaceuticals that are less effective and prone to adverse effects. 

It is measured in IUs (international units), or SUs (serrapeptase units), or SPUs (serratiopeptidase units). These measurements are more a gage of the supplement's activity level instead of weight or amount. The higher the IU number the greater its enzymatic activity.

It's important to purchase serrapeptase with enteric-coated capsules or tablets. Enteric coatings protect drugs or supplements from stomach gastric acid damage and allow passage into the small intestines for absorption into the bloodstream. 

If an enteric coating is not available or desired, take serrapeptase supplements first thing in the morning, before eating, while your stomach's gastric acid is lower than usual.

This is one of the many items disclosed in the excellent educational video below.

  <!--//<![CDATA[ var m3_u = (location.protocol=='https:'?'https://network.sophiamedia.com/openx/www/delivery/ajs.php':'http://network.sophiamedia.com/openx/www/delivery/ajs.php'); var m3_r = Math.floor(Math.random()*99999999999); if (!document.MAX_used) document.MAX_used = ','; document.write ("<scr"+"ipt type='text/javascript' src='"+m3_u); document.write ("?zoneid=3&target=_blank"); document.write ('&cb=' + m3_r); if (document.MAX_used != ',') document.write ("&exclude=" + document.MAX_used); document.write (document.charset ? '&charset='+document.charset : (document.characterSet ? '&charset='+document.characterSet : '')); document.write ("&loc=" + escape(window.location)); if (document.referrer) document.write ("&referer=" + escape(document.referrer)); if (document.context) document.write ("&context=" + escape(document.context)); if (document.mmm_fo) document.write ("&mmm_fo=1"); document.write ("'><\/scr"+"ipt>"); //]]>-->