#acord părinți

[alexsavescu]

Adolescenții pot călători singuri în străinătate începând cu 20 august

De la 20 august, minorii cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani din România vor avea o libertate suplimentară în ceea ce privește călătoriile. Aceștia vor putea călători în străinătate fără să fie însoțiți de un adult, fie acesta părinte sau reprezentant legal. Această măsură reprezintă o noutate legislativă importantă și aduce cu sine anumite cerințe pentru asigurarea călătoriilor sigure ale…

[nona-26]

În fiecare an părinții lui Mihai îl duceau la bunica lui în vacanța de vară...

Și se întorceau acasă cu același tren, a doua zi.

Într-o zi băiatul le-a spus părinților săi:

„Sunt mare acum, pot să merg singur la bunica?".

După o scurtă discutie, părinții au fost de acord.

Stateau în picioare așteptând plecarea trenului, își iau la revedere de la fiul lor , dându-i un sfat pe fereastra, în timp ce Mihai le tot repeta: "Știu! mi s-a spus asta de peste o mie de ori."

Trenul stă să plece și tatăl lui i-a șoptit la urechi:

„Fiule, dacă te simți rău sau nesigur, asta e pentru tine. "Și a pus ceva în buzunar.

Acum Mihai este singur, stând în tren, fără părinții lui pentru prima dată. Admiră peisajul de la fereastră, în jurul lui străinii se împing, fac mult zgomot, intră și ies din vagon. Supervizorul îi dă câteva sfaturi despre a fi singur. O persoană l-a privit cu ochi triști.

Mihai incepe să se simtă rău cu fiecare minut care trece.. Și chiar e speriat. Își pune capul jos, stă într-un colț, singur, cu lacrimi în ochi.

Apoi își amintește că tatăl lui i-a pus ceva în buzunar. Tremurând, cauta ce i-a pus tatăl lui în buzunar. A găsit hârtia, a citit-o, pe ea scria:

„Fiule, sunt în ultimul vagon."

Asa este viata. Trebuie sa lasam copiii, să avem încredere în ei. Dar mereu trebuie să fim în ultimul vagon, privind, în caz că le este frică sau dacă găsesc obstacole și nu știu ce să facă.

Trebuie să fim aproape de ei. Cât suntem în viață, copilul va avea mereu nevoie de părinți.

[dianapopescu]

14 noiembrie: Ziua Mondială a Orfanilor

Ziua Mondială a Orfanilor, celebrată an de an pe 14 noiembrie, îi îndeamnă pe oameni să treacă peste nepăsare și zona lor de confort, și să acorde o grijă mai mare orfanilor din comunitățile lor. În lume, sunt milioane de copii care se confruntă cu probleme din cauza decesului unuia din părinți sau amândorura. Este important să nu-i uităm și să ne ocupăm de educația, sănătatea, adăpostirea, hrănirea și bunăstarea lor socială. https://www.diane.ro/2022/11/14-noiembrie-ziua-mondiala-orfanilor.html

[dininimapentrumine]

Pricina tuturor divorțurilor este căsătoria….nereușită.

Pricina tuturor divorțurilor este căsătoria….nereușită. Divorțul este prăpastia în care părinții sunt de acord să-și arunce copiii. Judecând după numărul divorțurilor, mai mulți părinți fug de acasă decât copii. În fiecare căsătorie mai veche de o săptămână poți găsi motive de divorț. Scopul este să găsești motive să rămâi căsătorit pentru a rămâne un cuplu fericit. Când doi decid să divorțeze nu…

[12iul-ie]

un număr par de flori

nu știu dacă scriu această postare din nevoia de a mă descărca, din regret sau pentru că mă simt nevoită să acord acestui subiect o atenție specială. nu sunt rece, nu sunt nebună, ci doar este prea târziu ca moartea sa să trezească sentimente mai puternice înăuntrul meu. 

nu are rost să vorbesc despre toate amintirile urâte cu el, nu este moral să fac asta ținând cont că în momentul de față este la câțiva metri sub pământ, sub o piatră pe care se află coroane de flori în culorile tricolorului. a iubit țara mai mult decât pe mine și a servit o până în ultima clipă. mi a dăruit sentimente de patriotism, și mai presus de toate, mi a dăruit viață. 

am stat în fața mormântului și am plâns cu vorbe. simțeam vinovăție, plângeam de nervi, îl acuzam. de ce a trebuit să ne vedem ultima oară așa? de ce a trebuit să fie așa, să mi îngrop unul dintre părinți la 20 de ani?  

ceea ce doare cel mai tare este speranța stinsă ce mi rămăsese în suflet că într o zi relația noastră ar fi fost mai mult decât una bazată pe tribunal și avocați. oricâte rânduri înșir totuși, nu ne oferă o a doua șansă.

am și eu partea mea de vină, nu i am spus niciodată că și eu îl iubesc. sunt extrem de vulcanică, calc pe oricine și orice dacă este nevoie. de la el moștenesc asta. 

astăzi i am deblocat numărul de telefon, de parcă ar mai avea vreo relevanță. mă gândesc că poate chiar sunt nebună, dar am câteva lucruri de împărtășit, căteva lecții primite în urma acestui eveniment. 

moartea nu ocoloște pe nimeni, și Dumnezeu ne poate lua pe oricare dintre noi, oricând. viața este scurtă, nu mai aduna bani cu nemiluita, nu îi iei cu tine, iar copiii tăi i ar da pe toți numai ca să te mai vadă o singură dată. trage concluzia că la finalul zilei, tot ce ai sunt persoanele din jurul tău și experiențele trăite. du te în vacanță, du te la petrecerea aceea, cumpără hainele care ți plac. 

banii se întorc, timpul nu. 

toți ajungem sub pământ, nu contează cât de dezvoltat personal ești sau nu. cheltuie ți banii pe a simți cu adevărat că trăiești. cheltuie ți timpul pe momente ce le vei lua cu tine cu inima împăcată. 

iartă. întelege și ascultă. 

într un ultim ceas, sper că ai grijă mai mare de mine de acolo de sus decât ai avut de pe pământ, tată. 

apropo, este prima oară când i am spus tată ci nu pe nume. din păcate, nu o să audă acest cuvânt din partea mea niciodată. 

și dacă ai citit până aici, te rog să faci ceva pentru sufletul unui străin anonim de pe internet. spune le părinților tăi astăzi că îi iubești 

[thenarrator102]

Feminism- doctrină odioasă

Nu avem nevoie de fminism ci de lupta pentru oamenii supuși discriminărilor, violenței ,lipsiți de libertate și expunere.

Totul a început cu niște demonstrații violente ale femeilor(vitrine sparte ,arderea bisericilor, greve de foame, tentative de bombardamente și sinucideri). Primul val a fost reprezintat de cele mai nobile femei in căutarea dreptății. În 1893 primele femei care au câștigat dreptul la vot au fost din Noua Zeelanda, Rusia -1917, Marea Britanie-1928 , Arabia Saudită-2015 și doar în Vatican nu s-a acordat acest drept. În acest stat au loc alegerile noului papă, pe care îl aleg doar cardinalii care , după tradiție, sunt compuși doar din bărbați .

Sufragetele luptau contra descriminării femeilor în economie și politică, luptau pentru dreptul femeilor în educație ,dreptul la vot și pentru egalitatea într-o căsnicie, în timp ce un mare număr de soldați-bărbați luptau și decedau in primul război mondial. Aici bărbații erau lipsiți de drept, ei trebuiau să jertvească cu propria viață. Femeile nu aveau așa datorie. Se zice că femeile erau exploatate ,iar bărbații privelegiați . Unele din sufragete considerau că ele sunt demne de vot ,dar bărbații nu . Însemnau pe placate lozincile "Bărbații nu ar trebui să voteze. Ei se potrivesc doar pentru război." Feminismul nu doar că s-a abătut de la scopurile inițiale ci și nu a fost just de la început.

Înainte tații rămâneau responsabili de copii după divorț deoarece numai ei răspundeau pentru hrană și adăpostul lor. Caroline Norton a convins sistemul juridic englez ,mai apoi chiar și întregul Occident, că copii trebuie să rămână cu mamele lor. Doar că ajutorul material la fel a rămas asupra bărbaților. După acest eveniment procentajul divorțurilor a crescut de 15 ori. Câți bărbați astăzi varsă lacrimi din cauza că nu-și pot vizita îndeajuns copiii sau nu pot să participe la educația lor , majoritatea fiind jertve a unor circumstanțe nejuste...unii se confruntă cu paternitatea falsificată ,plătesc pentru alimente chiar dacă nu sunt părinți biologicici... și multe alte probleme.

Deci putem să afirmăm chiar că nici primul val al feminismului nu era așa de nobil și just cum mulțimea crede .

Feministele de astăzi nu sunt de acord cu aceea că "lucrul egal este plătit diferit în conformitate de gen ,că astăzi sunt oficial interzise femeilor multe profesii ..."

Există o legendă că femeilor i se plătește 77 cenți la fiecare dolar câștigat de un bărbat, dacă e adevărat, păi atunci de ce toate companiile să nu angajeze la lucru doar femei ? Cheltuielile pentru salarii s-ar micșora cu un sfert. Mitul decalajului salariilor este distribuit de superstar-urile feministe și de politicieni. Ei nu i-au în considerare posturile, educație, orele suplimentare pe săptămână... Chiar și organizația feministă — American Association of University Women— confirmă că decalajul salarial oficial este in jur de 6,6 cenți.

Nu știu cât e de corect ,dar s-au făcut observări și calcule, unde s-a constatat că bărbații tind să lucreze mai multe ore suplimentare. Adică femeile lucrează în jur la 33 ore pe săptămână pe când bărbații — 40. Chiar dacă să luăm persoanele care muncesc întreaga zi lucrătoare ,atunci femeile — 7.8 ore pe zi ,iar bărbații —8.4 ore. Deci cei care afirmă că: " pentru absolut aceleași ore și condiții de lucru femeilor i se plătesc mai puțin de cât bărbaților", pur și simplu nu pot socoti sau sunt jertvelele acestui mainstream .

Într-adevăr astăzi mai exista căsniciile forțate, crimă de onoare, mutilarea genitală la femei ,restricții la educație , dezaprobarea avortului sau exploatarea sexuală. Lucruri ,bineînțeles, groaznice. Dar feminismul in aceste sfere nu este eficace ,deoarece luptă în Europa sau în Occident ,unde așa obicei, dacă și există ,păi nu așa de accentuat ca spre exemplu în Africa , Caucaz sau în Pakistan. Lupta contra acestor lucruri este inutilă, dacă ea nu se extinde în interiorul acelor țări unde astfel de tradiții se întâlnesc la fiecare pas.

O altă problemă este violența ,se confirmă că fiecare a doua femeie s-a întâlnit cu violență fizică sau abuz sexual, dar dacă să întrebi pe orice băiețel de 12 ani sau bărbat : s-au confruntat ei cu violență? Atunci fiecare va răspunde afirmativ . Aici femeile acționează cu cruzime , poliția mereu e încrezută că vinovat e bărbatul, deoarece femeile decurg la mărturiile false , șantajul, apelarea poliției doar din pricina unei vânătăi la mâna apărute întâmplător... Mass-media mereu atrăgea atenția doar acelor știri unde victimele sunt femei, dar victimele-bărbați sunt numiți ca "oameni ,individ, pasager, locuitor , lucrător..." "Lucrătorii sunt crud exploatați, 112 din ei au decedat!" Recunoaște, oamenii ar reacționa cu mult mai aprins dacă vorba ar fi despre " 112 femei ".

Teroriștii s-au învățat să profite de această mișcare: în Nigeria sute de fetițe au fost trezite brusc de împușcături. Militanții înarmați au atacat o școală și au ars zeci de clădiri , în jur la 300 de fetițe au fost răpite. Prin urmare s-a desfășurat o demonstrație ce s-a extins din New York la London cu cerința față de teroriști de a elibera fetițele. Tot acești militanți în primul atac au ucis mai mult de 106 bărbați printre care doar o femeie. La știri aceștea au fost numiți pur și simplu"oameni" sau "locuitori". În cazurile precedente au separat fetițele de băieți și le-au dat drumul cu îndemnul "Căsătoriți-vă, pocăiți-vă, trăiți-vă viața pentru Allah.",iar băieții ce ? Da, băieții au fost arși de vii. Cu toate acestea nu a fost întreprinsă nici-o demonstrație și aproape că nu se discuta la știri această temă până ce nu începea să sufere și fetițele. Teroriștii au dorit atenție, atenția pe care media i-au acordat-o.

Feminismul astăzi reprezintă o neastâmpărată, egoistă și cu statistici exagerate doctrină. Ea optează, în majoritatea cazurilor, pentru inegalitate. În această mișcare este prezent un mare "blind spot" și "dublu standard" .

Sunt de părerea că discuțiile asupra problemelor unui gen este ignoranța problemelor altuia.

Există un film documentar pe care-l recomand "the red pill" , el explică și pune la dubii această ideologie.

[alexandra15119]

Viaţa şi moartea în continuumul existenţial

Viața și moartea sunt cei mai buni prieteni ai omului, pe care el încă nu-i cunoaște. Viața credem că o stăpânim destul de bine, dar moartea este un mister total de care nici măcar nu vrem să vorbim. La o primă vedere dacă aș întreba pe cineva ce înțelege prin aceste două cuvinte, sigur aș primi un răspuns de genul: ”Viața exprimă ceva pozitiv iar moartea exprimă ceva negativ.” Serios? Nu înțeleg de ce oamenii intenționează să se înspăimânte cât mai des și cât mai mult. Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veșnic același, asemenea lui și în repaos etern ca și spațiul.

Viața (respectiv nașterea) este pragul de trecere din lumea spirituală în lumea materială iar moartea este pragul de trecere din lumea materială în lumea spirituală. A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastră și chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. Cred cu tărie în această afirmație. Practic, viața și moartea au o strânsă legătură. Nu ar exista una fără cealaltă. Ambele sunt fețe ale aceleiaşi existențe continue.

Mă uimește numărul oamenilor care vor, chiar se roagă să trăiască cât mai mult posibil. Mă întreb dacă ei se gândesc că acei ani mulți pe care vor să-i trăiască, pot fi numai boală, numai suferință, singurătate, fără nicio satisfacție. Poți trăi o sută de ani și dacă ești grav bolnav sau sărac. La fel, poți trăi treizeci de ani și să te bucuri de toate minunățiile pe care lumea materială le oferă. Pot să-l dau ca exemplu pe Ahile, care a avut de ales între o viață scurtă și plină de glorie și o viață lungă fără prea mare însemnătate. El a ales prima variantă. Pentru omul de rând este mai importantă cantitatea decât calitatea, care de cele mai multe ori aduce şi nefericirea.

Nu există viață fără moarte și nici invers. Murim în fiecare clipă pentru a putea trăi în continuare, ceea ce este evidențiat de procesul de exfoliere al celulelor corpului. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze -- și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și „ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. Am citit mai demult o carte a lui Deepak Chopra, un indian cunoscut în domeniul vindecării minte-corp (”Cartea secretelor”,Editura ”For You” 2008, ediția tradusa în limba română) care dădea un exemplu foarte frumos în legătură cu ceea ce poate însemna moartea. Când tu, omule, ai șaizeci de ani, înseamnă că nu mai ești persoana care erai la zece ani. Gândurile, mintea, gusturile, celulele și corpul tău s-au modificat. Au trecut printr-o schimbare. Așadar, înseamnă că acel copil de zece ani care ai fost cândva, este mort. Doar Sinele este cel care nu se schimbă și căruia i se întâmplă toate experiențele. Acest Sine este cel care se ”plimbă” prin continuumul existențial, experimentând aceste două fețe ale lui. Viața și moartea. Imaginați-vă existența ca fiind un băț foarte lung, iar viața și moartea sub forma unei sfori care se încolăcește în jurul bățului.

Viața presupune un scenariu prestabilit, același pentru toată lumea. Odată ce te-ai născut, trebuie să și mori. Nu există altă cale de ieșire. Făt-Frumos, oricât a încercat să găsească tinerețea veșnică, dorind să se ferească de acest proces de trecere, a sfârșit tot prin moarte. ”O palmă-i trase MOARTEA LUI şi îndată se și făcu țărână,” zice cunoscutul basm românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Aici expresia ”moartea lui” vrea să scoată în evidență propria moarte, a fiecăruia, cu care ne încheiem drumul inițiatic prin viaţă.

Cert este că omul poartă în subconștientul său ideea că este nemuritor, doar că la încarnarea pe pământ el a uitat acest lucru și din acest motiv are această sete de nemurire. Așa a procedat și Ghilgameș: nemulțumit fiind de condiția sa de muritor, a pornit în căutarea nemuririi.

Viața începe prin naștere. Să analizăm puțin ce înseamnă nașterea pentru oamenii secolului XXI. Bucurie imensă, doi oameni devin părinți și toată familia sărbătorește evenimentul. Pare foarte frumos, nu? Dar dacă nu e chiar așa? Pe vremuri, Geții plângeau la nașterea unui copil, deoarece știau că avea să înfrunte greutățile vieții și râdeau la moartea unui om, pentru că acesta s-a întors înapoi ”acasă”, respectiv la zeul lor, Zamolxis. Faceți un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să mergi în zilele noastre la o înmormântare și să râzi, să sărbătorești, iar când se naște un copil să începi să-i plângi de milă?

V-ați pus vreodată întrebarea de ce plâng copiii la naștere? De ce nu râd, de exemplu? Ar fi simplu. Copilul plânge când se naște deoarece el simte că se rupe de lumea spirituală. Practic, el ”pleacă” de acasă, fapt care îi întristează Sinele, el fiind în armonie perfectă cu Totul, în acea dimensiune. Naşterea înseamnă „în-trupare”,o ivire în trup, adică în ceva material, vizbil.

”Miracolul morții nu constă în ceea ce sfârșește ea, ci în ceea ce începe.”(Mircea Eliade,”Oceanografie”, Humanitas, 1991). Iată că din cuvintele lui Eliade, se poate înțelege că moartea nu e așa de ”moarte” precum pare. Aici ea este văzută nu doar ca un sfârșit, ci și ca un început. Deocamdată știm că moartea sfârșește viața, dar oare ce începe?

Această trecere presupune pierderea corpului. Acest lucru este perceput a fi o întrerupere și o pierdere a propriei persoane. Această frică pornește de la Ego. ”Scopul morții este să te imaginezi pe tine într-o nouă formă, cu o nouă locație în spațiu și timp.” (Deepak Chopra, ”Cartea secretelor” editura ”For You”, 2008, ediția în limba română)

Vreau să vă împărtăşesc încă ceva din ceea ce am citit. Voi da un exemplu asemănător. Dacă pui oamenilor o întrebare simplă, de exemplu: ”La ce oră te-ai culcat aseară?” Ei raspund: ”La ora zece și treizeci de minute, sau la ora nouă.” ”Și unde era această amintire înainte ca eu să vă întreb?” Aceasta este doar o reactualizare a unui eveniment. Vedeți? Cam așa este și cu procesul de trecere numit „moarte.”

De ce nu ne facem griji când cineva doarme? Doar pentru că știm că dimineața se va trezi? Și daca nu o va face? Asta nu înseamnă că nu mai există. Există în continuare, dar sub altă formă, timp și spațiu. Același Suflet, se poate întoarce chiar pe pământ, dar cu un alt trup și cu o altă misiune.

Mircea Eliade are o altă formulare extraordinar de sugestivă: ”Toți suntem nemuritori, dar trebuie să murim întâi.” (Mircea Eliade,”Noaptea de sânziene”, Editura Humanitas, 1971). Consider că este mai mult decât adevărat. Nemurirea aparține lumii spirituale. Noi nu putem fi nemuritori într-o lume materială, prinși în spațiu și timp. Mai întâi trebuie să ieșim din acest labirint, pentru a putea fi liberi cu adevărat.

Filosoful Emil Cioran spune:”Moartea este o stare de perfectiune, singura la îndemâna unui muritor.”( E. Cioran, Amurgul gândurilor, Humanitas, 1994) Să înțeleg că moartea este singura poartă de scăpare din locul acesta în care suntem prinși odată ce ne-am născut, așa cum menționam mai sus. Moartea în viața unui om, este precum o cascadă în mijlocul deșertului în care rătăcește o ființă.

Cred că oamenii sunt ca niște bebeluși când vine vorba de ce este dincolo de moarte. De câte ori nu auzim expresia: ”Există viață după moarte?” Se potrivește perfect cu povestea pe care o voi relata în următoarele rânduri și vreau să trageți singuri concluziile.

A fost odată o femeie care a rămas însărcinată. Timp de nouă luni, cei doi copii gemeni din burtica ei, discutau. Unul era credincios, celălalt era sceptic. Cel sceptic îl întreabă pe celălalt dacă crede că există viață după naștere. Răspunsul este afirmativ și începe să-i explice celuilalt că viața întrauterină îi pregătește pentru ce va urma. Crede că poate vor putea umbla în picioare, vor putea mânca cu gura și o vor putea vedea pe mama lor. Scepticul nu poate fi de acord cu așa ceva și se întreabă cum ar fi posibil să mănânce cu gura când au doar un cordon ombilical scurt, să meargă în picioare când ei abia au loc acolo,… mai ales să o vadă pe mama. Mama nu există pentru el, deoarece nu a văzut-o niciodată.

Pentru noi, cei care ne-am născut deja, această întrebare, ”dacă există viață după naștere” pare de-a dreptul stupidă.

Iată cât de mult ne asemănăm noi oamenii, cu acești embrioni, când ne întrebăm dacă există viață după moarte. Poate și întrebarea noastră pare fără sens pentru cei care sunt deja dincolo, în lumea spirituală.

Existența, acest fir continuu de actualizari ale Sinelui este așa numita ”viață veșnică”, restul este doar un joc, un drum plin cu labirinturi, dorințe, întrebări și frici ale omului care și-a uitat esența divină. Îți poți trăi viața cu adevărat doar atunci când te poți detașa de sentimentul fricii de pieire. Noaptea, dacă soarele nu mai luminează nu înseamnă că a pierit. El doar s-a actualizat în altă parte, pentru că asta este misiunea lui. ”Nimic nu se pierde, totul se transformă!” (Antoine Laurent de Lavoisier,”Considerații generale asupra naturii acizilor”,1778)

Poate că vă întrebaţi ce legatură au toate astea cu banda lui Mobius? Eu mă gândesc că ea ar putea reprezenta de fapt continuumul existențial, iar viața și moartea cele două fețe care nu pot fi despărţite. Prin confecționarea unei asemenea benzi din hârtie, am putea avea o dovadă palpabilă a existenței cu tot ceea ce cuprinde ea. Am putea ține întregul Univers în mână, doar jucându-ne cu o bucată de hartie! Și iată cum de multe ori, nici nu știm cu ce ne jucăm…

[lawishbaaby]

cât de tare trebuie să te saturi de viata încât să te măriți la 20 de ani?

întrebarea ta m-a făcut să mă gândesc doar la poza de mai jos. nu consider că s-ar pune vreodată problema în modul ăsta. că te-ai "sătura de viață" și te căsătorești. am atât de multe idei în cap, încât nu știu cu ce să încep. uite, acum ceva mai mult timp, la 20 de ani aveai deja, poate, al doilea copil. bărbatul îți era plecat în armată, iar tu așteptai să se întoarcă acasă teafăr și nevătămat la copii. poate vei spune că da, dar asta a fost pe vremea bunicilor, a părinților, sunt alte vremuri acum. da, nu neg, sunt de acord. însă... era o altă puritate și dragoste atunci. câte relații de acum mai rezistă ca cele de atunci? acum gagicile umblă după un iubi cu mașină, să își impresioneze prietenele cu ce/cât are și alte nebunii de genul ăsta. când tu o agăți pe Facebook, Instagram sau eu mai știu pe unde, ce așteptări să existe acolo? s-a pierdut toată vraja aia, plimbatul prin parc ținându-se de mână, o floare ruptă din boscheți, scrisorile, întâlnirile la cofetărie, vai, și pot să o țin așa până mâine. chiar nu consider că te-ai sătura de viață dacă te măriți la 20. dacă simți că ăla e omul tău, fă-o! nu suntem toți la fel. unii aleargă după carieră, alții aleargă după o viață mai bună pentru părinți și atât, alții aleargă doar după o familie, alții sunt doar pentru ei, alții, cumva, le îmbină pe toate și vor și familie, și carieră, și o viață mai bună. de ce consideri că o hârtie sau un inel pe deget te poate opri din a face aceleași lucruri pe care le face cineva care nu are nici acea hârtie nici inel? ba chiar îs mai câștigați ăștia cu hârtie și inel. știi de ce? pentru că fac toate lucrurile alea alături de persoana lor, de cel mai bun prieten, iar asta nu poate bate nimic în lume. ce e mai frumos decât să crești, la propriu și la figurat, lângă persoana iubită? repet, dpmdv, hârtia și inelul ăla nu reprezintă niciun impediment. aș fi mai fericită măritată la 20 lângă omul meu, muncind pentru un viitor, iubindu-l ca o nebună, decât să am parte de toate incertitudinile și dramele din zilele de azi. nu, chiar nu cred că te plictisești de viață în niciun fel. cred că ai iubi-o atât de mult încât ai vrea să o împărți cu cel de lângă tine. iar ca să las, un pic, juristul din mine la iveală: în ipoteza în care se dovedește că a fost încheiată o căsătorie ce nu a luat naștere ca urmare a intenției de a întemeia o familie, iar intențiile soților au fost altele, căsătoria se anulează.

[modalitate]

Sistemul de invatamant

Cred cu tărie că pentru a schimba ceva în România trebuie început de jos, de la bază, mai exact de la tineret. Știm că sistemul de învățământ este la pământ și foarte învechit. Cu toții ne plângem de asta, însă puțini spre deloc vin cu idei despre cum ar trebui schimbat sistemul. 

Marea schimbare nu va cădea din cer și nu va veni doar de la o singură persoană. Toată lumea ar trebui sa se implice într-o oarecare măsură. Deoarece puterile mele sunt limitate, am început un proiect intitulat „Pentru generații” și mi-am creat o idee despre cum ar trebui să arate un sistem de învățământ decent în țara noastră.

Creativitate!

Știm cu toții cât de anost este ca un profesor să vină în clasă, să predea lecția, să scrii cinci pagini, iar următoarea oră să îți testeze capacitatea de a memora. În viziunea mea, profesorul vine la oră, spune câteva cuvinte din câmpul lexical al lecției însoțite de o idee vagă despre ce se va vorbi, lăsând elevii să dezvolte propoziții și idei despre temă, urmând ca din idee în idee să se apropie din ce în ce mai mult de subiect. Acest exercițiu să zicem că durează jumătate de oră. În cealaltă jumătate de oră rămasă, profesorul va prezenta elevilor subiectul propriu-zis pe un videoproiector, cu cât mai multe imagini și videoclipuri. Lecția de cinci pagini va fi trimisă elevilor pe mail/site-ul școlii cu ideile principale și cuvintele cheie boldate sau colorate. Pentru cei ce nu au calculator se va tipări lecția. Avantaje: sporirea creativității, învățatul din clasă, asocierea cuvintelor din câmpul lexical cu anumite părți ale lecției, dezvoltarea comunicării verbale, economisirea hârtiei.

Manuale

Manualele în format fizic vor dispărea! Se va crea un site, ca de exemplu manuale.ro, de unde elevii și profesorii vor putea descărca manualele în format PDF. Banii economisiți din tipărirea și actualizarea cărților vor fi redistribuiți în achiziția de laptop-uri/tablete pentru copiii ce nu au posibilitate financiară. Vizualizarea manualelor se va face în sala de clasă, de pe videoproiector, astfel că elevii nu vor trebui să depindă de telefoane. Avantaje: manualele pot fi actualizate periodic într-un timp scurt, greutatea ghiozdanelor va scădea, economisirea spațiului acasă/în școală, economisirea hârtiei, manualele nu se pot pierde.

Discipline noi

Îmi pare rău să o spun, dar școala nu ne pregătește pentru viață, și asta din cauza multor materii lipsă. În schimb, există materii care ar putea fi înlocuite, iar unele din cele ce rămân, sintetizate. Iată o listă cu disciplinele la care m-am gândit că ar putea fi introduse:

         Educație economică/financiară - banii sunt instrumentele cu care facem contact aproape toată viața și este bine să știm cum să îi gestionăm. Pe de altă parte, trebuie să fim informați cu privire la ultimele noutăți în domeniul electronic-bancar pentru a ști cum să fim cât mai eficienți.

         Educație rutieră - unde nu se vor învață doar regulile de circulație, ci și cum am putea ajuta la îmbunătățirea traficului și ocrotirea mediului prin renunțarea la mașini și folosirea bicicletelor sau a trotinetelor. Puțină mecanică pe lângă nu ar strica!

         Educație medicală - primul ajutor poate face diferența între viața și moarte, dar din păcate doar 20% dintre români știu să îl acorde. Este principalul motiv pentru care educația medicală trebuie introdusă în școli. Sunt o mulțime de lucruri interesante și folositoare de învățat, cum ar fi: cunoașterea propriului corp, demontarea leacurilor băbești, importanța vaccinurilor, riscurile tratamentelor după ureche etc.

         Educație sexuală - un subiect pe atât de tabu pentru părinți, pe atât de important pentru copii. Accelerarea activității hormonilor și modificările fizice stârnesc curiozitatea adolescenților. Cea mai bună metodă de prevenire a situațiilor nedorite (sarcini, boli) este informarea.

         Educația pe internet - trăim în era internetului și suntem atacați cu informații din toate direcțiile. Televizorul ne manipula. Rămâne la alegerea noastră dacă ne lăsăm manipulați de internet sau învățam cum să îl folosim. Printre avantajele disciplinei se numără: deosebirea dintre o știre și un fake news, riscurile și avantajele rețelelor de socializare, alegerea informațiilor, cum funcționează anumite site-uri și cum le putem folosi pentru a ne dezvolta, tips & tricks etc.

         Educație civică și drept - trăim într-o țară în care o bună parte din popor nu știe care sunt atribuțiile președintelui sau cele ale Guvernului și asta din lipsa educației. Elevii ar trebui să învețe la această disciplină ce este dreptul la vot, cum a fost dobândit, cât de important este, atribuțiile și componența instituțiilor publice și principalele legi de care se pot lovi în viață.

         Cultură generală - unde se vor învăța noțiuni generale din mai multe domenii.

         Științele exacte – dat fiind faptul că la aceste materii se lucrează cu numere exacte, este dificil de schimbat ceva. Propunerea mea este ca în predarea materiilor să se lucreze în paralel exercițiu – exemplu din viață. De exemplu, la învățarea derivatelor se vor folosi exerciții în ale căror context se folosesc derivatele. Unii pot spune că există deja niște discipline unde se găsesc o parte din informațiile de mai sus. Da, e adevărat, însă de multe ori nu conțin destule informații, ori nu sunt predate când trebuie, ori sunt predate în grabă, sau mai rău, sunt clasificate ca fiind neimportante de către profesori și trecute cu vederea.

Testele și examenele

După cum am spus și mai sus, ceea ce lipsește cu adevărat din sistemul de învățământ este creativitatea. În plus, la școală ești pedepsit pentru greșelile pe care le faci, ceea ce este total absurd, ar trebui să înveți din ele. Testele și examenele nu îți măsoară inteligența, ci capacitatea de a memora. Dar cum se poate schimba lucrul acesta? Hai să vedem. Voi lua ca exemplu examenul de bacalaureat:         

          Limba română - Structura va rămâne tot pe trei subiecte, astfel: Subiectul I va fi compus din întrebări ale căror răspunsuri se vor găsi într-un text, exact ca până acum. Subiectul al doilea va consta tot într-un text, unde vor apărea greșeli de ortografie, punctuație și dezacorduri, care va trebui rescris corect. După acest text, elevii vor primi un exercițiu în care vor trebui să formeze propoziții cu paronime, omonime și ortograme. Ultimul subiect va consta într-o întrebare scurtă despre viziunea elevilor „Ce părere aveți despre...?”, „Cum vedeți viitorul în domeniul...?” „Ce ați face dacă...?” de minimum o pagină, unde se vor puncta înlănțuirea logică a ideilor, ortografia, punctuația și creativitatea.            Nu va fi ceva greu! Absolvenții trebuie să demonstreze că știu să înțeleagă un text, pot identifica greșeli în anumite situații, știu când să folosească diferite forme ale cuvintelor.

           Matematică - Se va merge pe același principiu pe care l-am expus când am vorbit despre discipline: subiectele vor fi structurate folosind exemple din viață, pentru o înțelegere mai ușoară

           Istorie - Un subiect de tip grilă cu întrebări de cultură generală, apoi un alt subiect în care va trebui descris un eveniment important din istorie. În final, un text în care se descrie o bătălie/un eveniment istoric, iar elevii vor trebui să își spună părerea după niște criterii.            Disciplina la alegere - Disciplina la alegere ar trebui să fie nu doar disciplina la care elevii vor lua cele mai mari note, ci și disciplina al cărui procent ar conta cel mai mult pentru admiterea la facultate (dacă e cazul și dacă e tot în domeniul materiei). Toți elevii ar trebui să poată alege din aceleași materii, chiar și din cele enumerate mai sus. Cine știe, poate nu le-a plăcut profilul la liceu și vor să se reprofileze.

          Dacă nu ești de acord cu ceea ce am scris sau ai alte păreri/sugestii la ce ar putea fi adăugat/schimbat, nu ezita să lași un comentariu/mesaj. Sunt deschis. Schimbarea nu vine doar de la mine. Și părerea ta e importantă!

[bartholomaus]

Cand am spus la o sedinta cu parintii ca cei mici au prea multe lectii toti parintii mi-au sarit in ap. Ulterior am aflat ca unui tătic îi venea să mă și bată pentru stupiditatea de a fi ridicat o asemenea problemă. Nu spusesm decât că copii noștrii muncesc spre 10 ore pe zi, și că nu mai au copilărie și că asociază învățarea cu download-area de informații în creier. Cât mai multe, fără discernământ. Din vreo 28 de părinți doar 2 (DOI!) au fost de acord cu mine. Ambele mame de copii ff buni. https://www.simonatache.ro/2015/01/23/o-sa-las-si-eu-aici-pe-internet-acest-textulet -- in loc sa predai bine si atractiv mai bine bagi teme la greu, sa pari exigent si competent. cam asta e faza. de multe ori copilul nici nu stie sa rezolve ceva acasa pentru ca nu s-a predat mai nimic in clasa...solutia? MEDITATII -- Pana si cartile de povesti sunt scrise tampit. Ma chinui sa sar peste cacofonii si formulari gramaticale greoaie si inutile. Imi vine sa rescriu textul si sa-l lipesc peste cel din carte -- Scoala veche, ante- sau interbelica, forma oameni CUM sa gandeasca. Valabil si pentru universitate, nu numai in preuniversitar. Ce faceau dupa aceea cu gandirea, era treaba lor. Scoala noua e gandita sa pregateasca oamenii CE sa gandeasca, pentru a-i pregati pentru Munca. De aceea accentul cade pe asimilarea de informatii necesare unei asemenea munci. Au existat tentative de restructurare, incercand sa readuca materii din programa scolii vechi, crezand ca materiile in sine poarta plus sau minus valoare. Numai ca n-a iesit nimic bun din asta. In fapt, trebuie revenit la sistemul vechi educational, nu la materiile lui. Am mai scris si cu alte prilejuri pe langa postarile lui Radu ca pruncul sau adolescentul trebuie sa aiba perspective. Ce face cu ele dupa absolvire, aia e treaba lui. Pana una alta, va sfatuiesc ce au facut parintii mei: m-au educat acasa, iar aia e singura educatie care a rezistat. asta e malaxorul Sistemului. -- Mi-aduce aminte de unul din momentele mele "rebele" din timpul scolii, cand i-am spus profesoarei de engleza ca nu poate sa-mi dea 4 pentru tema nefacuta pentru ca notele sunt instrumentul didactic de evaluare a cunostintelor elevului (si nu au legatura cu ce fac in afara scolii), iar daca vrea sa-mi testele cunostintele sunt dispus aici si acum. :)) Evident ca ea nu era deloc pregatita pt asa o situatie, asa ca si-a trantit pixul de podea si a iesit tipand ca se duce la director - fara sa se mai intoarca si fara sa mai pomenesca apoi vreodata de incident. --

1. In primul rind copiii (ca si parintii lor) trebuie invatati sa se compare numai cu ei insusi. Orice referire la colegi si premiile lor meritate sau nu sint din punctul meu de vedere complet nepotrivite.

2. Asa cum parintii au servicii si obligatii si copiii au ‘servicii’ = scoala si obligatii = lectii. Unii profesori sint mai exigenti, altii nu; un an scolar e mai lejer, altul nu. Asa e si in viata prin urmare nu le mai plingeti de mila ca supravietuiesc.

3. Gasesc ca modul in care se preda in tara si rigiditatea profesorilor sint in parte motivele pentru care unor copii le e frica sa participe in clasa. Jena de a fi facuti de ris infrineaza curgerea de idei.

4. Scoala romaneasca oferea si probabil inca ofera o pregatire academica si cunostinte generale bune. Nu ne pregatea insa pentru realitatile vremii. Noi cei formati pe vremea ‘veche’ nici ca ne trebuia sa ne descurcam in viata ca doar aveam toti joburi si salarii asigurate.

5. Sistemul de invatamint American merge bine, ba chiar foarte bine zic eu. Trebuie insa sa-l intelegi. Cu permisiunea voastra uite cum am inteles eu ca sta treaba asta:

· In linii mari scolile americane (inclusiv liceul) au o reputatie proasta in lume (adevarat).

· Fiecare zona are un Board of Education responsabil pentru alegerea cursurilor, etc. care este platit de taxele locale ale zonei. Zonele cu scoli bune-foarte bune sint si cele cu parinti exigenti si taxe mai mari.

· Se considera o zona buna cea unde numarul de cursuri AP oferite la liceu este mare. Advanced Placement cursuri sint la nivel de college predate de profesori cu o pregatire superioara. Sint licee care ofera 1 AP curs in toti cei 4 ani de liceu si licee cu 24 AP cursuri in 4 ani de liceu.

· De la clasa a 3-a copiii talentati sint pusi intr-un program numit ‘gifted and talented’ (denumirile difera de la stat la stat ca si anul in care sint oferite). Astea sint clasele special de matematica, engleza…Motivul pentru care nu sint formate clase numai cu copii talentati este pentru ca au incercat si a iesit prost. Intentia scolii americane este sa pregateasca copiii pentru viata si viata este mixa de la culori si rase la nivele intelectuale. In concluzie cei care pot mai mult sint scosi din clasele lor la orele de matematica, etc dar restul de clase generale le fac la gramada.

· In liceu esti obligat sa iei numai un numar X de clase peste care tu alegi ce alte cursuri vrei sa iei. Deci poti sa iei AP clase cite poti si vrei sau de loc.

In concluzie: scoala Americana este formata pe principiul sa TE ajute sa te dezvolti la potentialul dorit de TINE. Cine vrea sa invete, invata. Profesorii abia asteapta sa aibe studenti doritori sa fie challenged.

Rezultatul sint univeristatile americane. Consultati ‘Shanghai ranking’ sa vedeti ce rezultate produce sistemul de invatamint American. Din primele 50 de univeristati 33 sint americane.

http://www.shanghairanking.com/ARWU2014.html

Daca as fi in locul parintilor cu copii inca in scoala as mai introduce o materie: sinceritatea. Nu as incerca sa scuz sau sa justific de ce X a luat 10 si al meu 8 ci as spune-o pe nume. Da, profesorul a gresit si nu stiu de ce a facut asta dar tu nu te duci la scoala sa iei note; tu te duci la scoala sa capeti cunostinte intelectuale sa poti ulterior sa faci ce meserie vrei. Vrei si tu 10? Ia-l pentru tine si nu pentru ca X l-a luat. --- Absolut adevarat ca aici procesul de admitere universitara are o complexitate ce il determina pe student la responsabilitate si efort sustinut. Am asa daug doar un detaliu, aici in Canada (presupun ca in US este la fel), pentru a graduate high-school, adica pentru a primi diploma si deci a fi apt sa aplice la university, studentul are nevoie sa dovedeasca cu documente, cateva zeci de ore de voluntariat in servicii comunitare acreditate. Probabil ca multi romani ar zice ca este o prostie....dar in realitate este un program de consolidare a responsabilitatii si spiritului civic. Este ca un part time job, unde studentul invata ce inseamna sa fii angajat, sa lucrezi in echipa ca subordonat si intelege prin experienta personala, ca daca vrei sa fii mai sus in societate, atunci trebuie sa mergi mai departe sa studiezi in University. ---

am uitat sa mentionez de voluntariat ca aici parca face parte din curriculum asa de practicat este. Ba chiar multi liceeni se duc in excursii organizate in Africa, America de sud, etc cu misiuni umanitare pentru care ei/parintii platesc.

In legatura cu ‘student lown-urile’este adevarat ca multi termina facultatea cu sume mari de platit inapoi si cu toate astea tot se duc la facultati. Daca nu ar putea fi platite intr-un interval decent nimeni nu s-ar mai indatora. Faptul ca tinerii americani inca se duc la facultati cu bani imprumutati este dovada ca imprumuturile sint platite inapoi intr-un interval de timp mult mai mic zic eu.

O curiozitate este ca de dupa 1990 Princeton University aduce anual in jur de 10 studenti romani majoritatea olimpici la matematica care apoi sfirsesc a lua master la Harvard University (cei mai multi). Nici unul din acesti studenti nu are toti banii de platit si este tinut de facultate. Nota: facultatile foarte bune sint private si au bani de la donori.

Accesul la studii superioare este la dispozitia oricui vrea. Ca numai 20% se duc la facultati nu are nimic de-a face cu capitalismul inteles gresit. Fiecare are oportunitatea sa intre la cele mai bune scoli nu toti insa aleg sa faca asta. Ce nu se stie este ca un numar destul de mare de tineri americani isi deschid business-uri particulare la scurta vreme de la graduarea liceului, ca intr-o societate capitalista sanatoasa. Mai mult chiar, multi se duc 2-4 ani la Community College si apoi deschid business. Baietii mai nou fac landscape si sint cei care iti taie iarba vara si curata zapada iarna. Cum necum e loc pentru toti.

Cind se spune sa ‘shop local’ aici asta se face. Fermele locale sint preferate in particular pentru gradinarit vis a vis de magazinele mari. Restaurantele sint in vasta majoritate locale ca si coaforurile si cam tot ce iti trece prin cap. America a prosperat prin micile busniness-uri prin urmare nu vad nimic gresit ca numai 20% aleg studiile superioare.

Faptul ca in Romania in ziua de azi majoritatea tinerilor sint cu diplome de facultate cum a servit sectorul economic? Raspunsul il stim cu totii. Unii din acesti someri nici nu concept sa faca alte job-uri pentru ca sint licentiati si uite asa iti aduci aminte ca ‘meseria e mina de aur’.

[radioclasic]

Care sunt întrebările din formularele de vaccinare din școli

Care sunt întrebările din formularele de vaccinare din școli

Părinții vor trebui să răspundă la întrebările dacă “copilul este vaccinat sau nu?” și “în cazul în care nu este vaccinat, aș fi de acord sau nu pentru a fi vaccinat?”. În ceea ce privește ultima întrebare, ministrul a spus că există riscul ca foarte mulți părinți să răspundă cu “nu”. În cazul în care majoritatea părinților vor refuza să-și vaccineze copiii, fiind vorba despre cei cu vârsta peste…

[consultatiiladomiciliu-ro]

Jocurile video cauzează tulburări de atentie si ADHD?

Citeste articolul pe https://consultatiiladomiciliu.ro/jocurile-video-cauzeaza-tulburari-de-atentie-si-adhd/

Jocurile video cauzează tulburări de atentie si ADHD?

De ce copiii cu probleme de atenție sunt atât de concentrați – chiar fixați – pe ecran

dr Caroline Miller: O auzim de la părinții frustrați: de ce copilul meu, căruia îi este aproape imposibil să rămână pe scaun și să se concentreze asupra lecției la școală, poate să stea totuși în fața unui ecran video, fixat, ore în șir? El se potrivește tuturor criteriilor pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție ( ADHD)  – cu excepția cazului în care joacă jocuri video. Și când îi spui să se oprească și să vină la cină , ar fi bine să fii pregătit pentru un război.

Văzând această combinație de comportamente îi determină pe părinți să se întrebe mai multe lucruri: jocurile video cauzează de fapt ADHD? O înrăutățește? Sau concentrarea intensă pe care acest copil o are asupra jocurilor video sugerează că nu are ADHD până la urmă?

Să le luăm pe rând.

O atractie specială

Deocamdată „nu există nicio dovadă că televizorul sau jocurile video provoacă ADHD”, explică dr. Natalie Weder, psihiatru pentru copii și adolescenți la Child Mind Institute, care a tratat mulți copii cu această tulburare. Acestea fiind spuse, emisiunile TV foarte rapide și jocurile video au o atracție specială pentru copiii care au ADHD sau Sunflower Syndrome.

„Dacă te gândești la SpongeBob sau la un joc video, nu există niciodată o secundă când nu se întâmplă nimic pe ecran”, notează Dr. Weder. „Dacă joci un joc video, trebuie să răspunzi imediat; altfel pierzi. Nu ai timp să te gândești. Deci, copiii cu ADHD sunt foarte atrași de asta – aici nu există lacune pentru ca aceștia să înceapă să se gândească la altceva. ”

Rafale de atenție

Jocurile video dețin în mod eficient atenția copiilor cărora le este foarte dificil să se concentreze în restul vieții lor. Dar ceea ce se întâmplă atunci când copiii sunt absorbiți de jocurile video nu este același tip de atenție pe care o necesită alte sarcini.

Vezi și:  De ce copiii au probleme cu tranzițiile?

„Activitatea continuă nu înseamnă o atenție susținută”, subliniază dr. Ron Steingard, psihiatru pentru copii și adolescenți la Child Mind Institute. „Treaba se schimbă atât de rapid, încât sunt suficiente doar câteva scurte episoade de atenție. Aceste jocuri își schimbă constant atenția și există satisfacții și recompense instantanee. ”

Logic, copiii cu ADHD ar găsi jocuri mai convingătoare decât o persoană obișnuită. „Nimic altceva din viață nu se mișcă atât de repede și nu te recompensează în mod spontan atât de prompt”, notează dr. Steingard.

Hiper-vigilența

Dr. Steingard subliniază că o teorie dezvoltată de biologii evoluționisti pentru prezența ADHD în bazinul genetic este că a dat triburilor timpurii un avantaj de a avea oameni care urmăresc periferia taberei, oameni care erau hiper-vigilenți la orice semn de pericol, de la orice direcție. În mod similar, „jocurile video îți aruncă în față mulți stimuli vizuali diferiți, iar pentru a te juca bine trebuie să le poți acorda atenție tuturor în același timp. Dacă ești prea liniar sau metodic, nu va funcționa.” Dar acest lucru produce o stare de suprasolicitare susținută a creierului, cu un MARE consum energetic și o reducere a receptroilor aminici, ceea ce înseamnă că vei avea nevoie de mai mult și mai mult.

Aceste jocuri crează dependență pentru copiii cu ADHD, deoarece declanșează eliberarea de dopamină? „Doar în sensul că orice plăcere creează dependență”, spune dr. Steingard. „Orice lucru care te face să te simți bine conduce același traseu al circuitului. dar când faci acest lucru intenționat, compulsiv si excesiv, e o problemă, de fapt chiar mai multe.”

Dar unii cercetători au susținut că stimularea constantă și recompensele instantanee ale jocurilor fac mai dificil pentru copii să acorde atenție în situații normale, mai puțin stimulante, în care trebuie să muncească mai mult pentru a obține recompensa.

Timp de joc

Un studiu realizat de Universitatea de Stat din Iowa pe aproximativ 3.000 de copii și adolescenți din Singapore, măsurat peste 3 ani, a constatat că copiii care petreceau mai mult timp jucând jocuri video erau mai impulsivi, mai agresivi și aveau mai multe probleme de atenție. Cercetătorii au interpretat concluziile pentru a sugera că jocurile video pot „agrava problemele de atenție existente ale copiilor”.

Citesște și:  Nu toate problemele de atenție sunt ADHD

Dar rezultatele studiului nu oferă dovezi concludente că jocurile provoacă problemele de atenție – sugerează doar că copiii care se joacă cel mai mult au simptome ADHD mai severe. Dr. Steingard spune că nu există dovezi ale cauzalității aici. Iarăși, s-ar putea să fie invers, copiii care prezintă cele mai severe simptome ale ADHD să fie cei mai atrași de jocurile video. Mai trebuie să studiem, dar pănă studiem noi, industria ne-a luat-o înainte și vor fi câteva generații de sacrificiu.

De ce se lipsesc jucătorii care joacă abuziv?

Problema este că tot acest timp de ecranare înseamnă timp care nu este petrecut făcând alte lucruri mai valoroase pentru dezvoltarea lor, inclusiv interacțiunea cu familia și prietenii.

Deoarece abilitățile sociale sunt o provocare pentru mulți copii cu ADHD, care au probleme cu atenția și cu controlul impulsivității lor, costul supra dezvoltării lor poate fi ridicat. „Nu este sănătos din punct de vedere social să petreci mult timp singur jucând jocuri în loc să faci ceva cu oamenii”, spune dr. Steingard. Dar adaugă că aceasta este o preocupare globală – nu doar pentru copiii cu ADHD. „ Niciun copil nu ar trebui să petreacă timp nelimitat așezat în fața unui ecran în loc să se joace cu alți copii.”

Academia Americană de Pediatrie recomandă o oră pe zi din timpul total al ecranului media pentru copiii din școala elementară și două ore pentru copiii din școala secundară. Copiii americani, spune Gentile, au în prezent mai mult de șase ore de ecran pe zi.

Avem de lucru.

[smartseo4you]

30 de ani de existență în slujba educației de performanță

New Post has been published on https://business-entrepreneur.ro/30-de-ani-de-existenta-in-slujba-educatiei-de-performanta/

30 de ani de existență în slujba educației de performanță

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României aniversează, în acest an, 30 de ani de existență în slujba educației de performanță, a cercetării și inovării în România. Este un moment important, care coincide cu o transformare iminentă a vieții și a lumii. Însă, viitorul nostru începe cu generațiile de copii extraordinari ai României, care ne-au călcat pragul în toți acești ani, care sunt gata să deschidă noi drumuri și să reconstituie esența și sensul tuturor lucrurilor, pentru cel puțin încă 30 de ani de aici încolo.

Privind în urmă, 30 de ani par un vis, însă rememorând fiecare an, fiecare moment, fiecare proiect, fiecare secundă, i-am regăsit, rând pe rând, pe acești copii minunați, printre cei mai buni specialiști, cei mai buni artiști, cei mai buni medici, cei mai buni cercetători, cei mai buni profesori, cei mai buni ingineri din România și din întreaga lume.

Zeci de mii de copii și tineri au găsit aici un spațiu în care și-au putut dezvolta potențialul, și-au putut antrena inteligența, și-au descoperit vocația, și-au împlinit visele. Scopul acestor activități este acela de a spijini și promova tinerii valoroși și pe cei cu IQ ridicat, de a îmbunătăți cunoștințele și aptitudinile acestora, de a-i încuraja să își dorească să se autodepășească și să își valorifice la maxim talentul și potențialul individual.

”Noi, echipa FDVDR, credem în munca noastră, credem în acești copii, credem în viitorul lor și în dezvoltarea României! Credem că acolo unde există pasiune, calea către succes este una sigură și cu sens unic! Am construit această poveste frumoasă și trainică alături de mii de parteneri extraordinari, de personalitățile care au fost alături de noi în toți acești ani, de colaboratorii noștri, alături de părinți, alături de profesori și de inventatorii pe care i-am susținut și promovat, prin Senatul Științific. Ne dorim ca povestea noastră să devină un reper, să inspire și să continue la fel de frumos. Să putem proiecta următorii 30 de ani, într-o oglindă a succesului și performanței, ca un testament al implicării noastre, a tuturor, în dezvoltarea României!”, a declarat Trisi Cristea, Director General FDVDR.

Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României este membru al European Council for the High Ability și membru al World Council for Gifted and Talented Children.

FDVDR în cifre:

Peste 5.000.000 de euro investiți în educație Peste 2000 de premii Peste 3000 de copii și tineri beneficiază gratuit, în fiecare an, de activități de educație alternativă și dezvoltare vocațională, în cadrul Clubului de Excelență al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României Peste 3500 de copii din România, Republica Moldova, dar și copii români din țări precum Belgia, UK, Germania sau Italia participă, în acest an educațional, la cursurile organizate pe platforma de e-learning #ȘcoalaFDVDR Mai mult de 200 de spectacole, concerte și evenimente cultural-educaționale, doar în ultimii 3 ani Peste 50 de programe și proiecte pe termen mediu și lung, în domeniul educațional, cultural și social, unele dintre acestea în curs de desfășurare Cel mai mare premiu individual din istoria recentă a României, în valoare de 300.000 de RON, decernat, în 2007, inventatorului Justin Capră O bursă în valoare de 100.000 de dolari, pentru susținera tinerilor actori români Printre proiectele și activitățile desfășurate, de-a lungul timpului, de Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, se numără: Programe dedicate educației vocaționale pentru copii

Clubul de Excelență, destinat copiilor supradotați și talentați, în scopul dezvoltării aptitudinilor prin intermediul unor programe personalizate de pregătire. Scopul Clubului de Excelență este identificarea, dezvoltarea și promovarea copiilor și tinerilor talentați și susținerea excelenței. Program de Burse acordate cu scopul de a susţine excelenţa și performanța copiilor și tinerilor, destinate pregătirii de specialitate, participării la concursurile de profil relevante, achizitionării de materiale sau obiecte specifice, dezvoltării aptitudinilor și continuării activităţilor de dezvoltare personală vocațională. Programe personalizate de dezvoltare a abilităților vocaționale și a talentului, cum ar fi: cursuri Master Class, tabere, vernisaje, expoziții, concursuri. Printre acestea se numără: Vacanță pentru Campioni, Caravana Talentului, Tabăra de Creaţie ”Monumente de Civilizaţie Europeană, Concursul Național de Tinere Talente ”Allegria”, Bătălia Micilor Genii, etc. Programe de susținere și promovare a valorilor umane și profesionale 

Conferințe, Mese Rotunde, Târguri, Programe de Internship, Programe educaționale internaționale, cum ar fi: Conferințele Fischer, Festivalul Educației, Școala de Vară Bucharest Summer University, Târgul Tradițiilor, JobFest, Programul ”Dezbate România”, etc. Spectacole eveniment în care sunt omagiate mari personalități ale vieții culturale românești, cum ar fi Ziua Recunoștinței pentru Valorile Naționale, prin care, în 2019, l-am omagiat pe marele poet național Mihai Eminescu, iar în 2020 am omagiat medicii români. Premiul de Excelență ”Dan Voiculescu”, prin acordarea unor premii de excelență personalităților din domeniul științei, culturii și tehnologiei. Printre cei premiați, până în prezent, se numără: Justin Capră, Radu Beligan, Gabriela Ficz, Tudor Gheorghe, etc. Gala Teatrului Tânăr, un program destinat tinerilor actori, organizat sub forma unui concurs și având ca premiu o bursă în valoare de 100.000 de dolari, pentru a reprezenta România în concursuri internaționale de teatru și pe marile scene ale Europei. Programe social-umanitare Aceste programe sunt derulate în fiecare an, în preajma celor mai importante sărbători creștine. Printre acestea se numără: Campania “Daruiește și vei dobândi”, Campania “O jucărie pentru un zâmbet”, Cantina Socială, Consiliul Seniorilor, Daruri pentru copiii nevoiași. Senatul Științific

În anul 2010, Fundația Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a înființat un nou departament, Senatul Științific, care promovează valorile științifice și tehnice nou create, orientate către dezvoltarea României. Prin activitatea sa, Senatul Științific este un catalizator pentru apariția și introducerea noilor tehnologii, descoperirea și susținerea creatorilor acestora, aducându-și contribuția la dezvoltarea societății românești. Obiectivul Senatului Științific este acela de a elabora și implementa proiecte și programe în domeniul cercetării și inovării, care să atragă cercetători, inventatori, oameni de știință cu idei inovatoare, revoluționare, descoperiri importante, prototipuri, premiere mondiale. Printre proiectele desfășurate de Senatul Științific, din 2010 până în prezent, se numără:

Conferințe despre marii inventatori români – desfășurate la Biblioteca Metropolitană București. Aceste conferințe au reunit oameni de știință și inventatori români care au discutat cu publicul prezent despre realizările științifice ale românilor. Acestea au avut diverse teme: Henri Coandă, Hermann Oberth, Petrache Poenaru, Victor Babeș. Cel mai mare premiu individual din istoria recentă în valoare de 100.000 $, oferit inventatorului Justin Capră. Burse pentru inovare și cercetare, oferite tinerilor inventatori și cercetători români. Printre acestea se numără: Bursa SAB – Propulsăm viitorul, oferită în cadrul Salonului Auto Bucuresti, pentru cea mai impresionantă invenție a momentului, din domeniul auto. EUROINVENT, bursă oferită celei mai interesante invenții prezente la Expoziția Europeană a Creativității și Inovării. Robochallenge, bursă oferită la cea mai mare competiție de robotică din Europa, celei mai interesante invenții înscrise în concurs. Promovarea culturii și patrimoniul național. Susținerea participării Asociației Scriitorilor de Cărți de Specialitate la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Având alături de noi personalităţi remarcabile ale ştiinţei şi cercetării româneşti, ale mediului cultural și academic, instituții reprezentative din diverse domenii, parteneri și colaboratori deosebiți, suntem pregătiți să ducem mai departe misiunea noastră de a susține excelența, de a antrena inteligența și de a promova inovația, pentru următorii 30 de ani.

Sursa stire svnews.ro

[suntaici]

Imi e frica ca o sa ne despartim cand o sa fim prinse si o sa am viata un calvar dupa. Ea nu intelege cat de important e sa fie discreta si ca un pas gresit pe noi ne poate costa relatie. Nu stiu ce sa fac. Si daca visez la viitor cu ea dupa 2 secunde ma gandesc la ai ei si totul se termina, nu stiu daca relatia noastra numara luni de cand suntem impreuna sau pana intervin ei si strica tot.

Salut! Contează în primul rand vârsta, dar dacă nu ai precizat-o o sa presupun că încă nu aveți independență financiara (aspect care ar ușura situația). Înțeleg, am trecut prin situații similare când am cerut discreție maxima din partea iubitei mele tocmai ca să nu fim prinse. Acum, ce îți recomand e sa porți o discuție serioasă cu ea în legătură cu asta. Dacă știți că aveți părinți conservatori care ar reacționa negativ la vestea ca sunteți împreună, atunci trebuie sa va păstrați discreția (din păcate) pana ajungeți la vârsta la care părerea părinților în legatura cu viata personala nu ar mai conta. Acum, e foarte relevant ce părere are ea despre asta și de ce nu dorește discreție. Nu am destule detalii ca să ma pot pronunța asupra unui sfat. 

Discutați, dezbateti situația și scenarii posibile. E necesar sa fiți amândouă de acord cu asta. E foarte important.

[eustiusaiubesc]

Poti Sam dai un sfat bun ? Acuma o luna am cunoscut un baiat e baiat drăguț dar câteva kesti num place la el inainte sal cunosc era vagabont mai fuma si aia 😒si părinți mei și-au dat seama ca im place de el si nu prea le place ca tot stau cu el si vorbim.. iei spun sa am grija ca e vagabont nu stiu ce.. nu stiu ce sa fac .. im place de baiatu asta .. asa cum e si lui i place de mine si mi-a zis ca vrea sa se schimba pentru mine, ce zici poti sa ma ajuți cu un sfat bun ?😕

Constientizezi ca daca parintii nu sunt de acord nu o sa fiti prea fericiti, nu? Parintii iti pot interzice sa iesi din casa, sa te vezi cu el, iti pot lua telefonul sau orice sursa de comunicare cu el. Plus de asta un om nu se schimba de pe o zi pe alta, deci probabil ca parintii tai au dreptate nefiind de acord cu el. Acum ii alegerea ta, eu mi-am zis parerea.

[nimeniimportant69-blog]

Şi îmi aduc aminte...

De prima zi când ne-am întâlnit, nu prea ne-am înteles, ne cam înjuram de toți morți şi sfinți, peste câteva zile mi-ai trimis un mesaj, ți-am raspuns...mi-ai scris iar, şi aşa am inceput să vorbim până tarziu, să ne tot dăm block, aşa a trecut vara, mi-ai facut-o mai frumoasă, dar a venit toamna, şi totul s-a schimbat, nu mi-ai scris, nu ți-am scris, peste câteva luni ai apărut iar, atunci mi-ai dat lumea peste cap, am început să te plac, ştiam că nu e bine, dar inima asta îmi spunea, după ce am aflat că mă placi şi tu am fost în culmea fericirii, când apareai în dreptul notificarilor mele, mă bucuram, mă culcam cu gandul la tine, mă trezeam cu gandul la tine, a fost o perioadă frumoasă, dar m-am schimbat, am început să ascund multe față de părinți, şi au observat asta, dar nu au zis nimic, uneori vorbeam până la 1 dimineața la telefon, dar la un moment dat m-a prins mama, am fost pedepsită, a aflat de noi, nu a fost de acord, te vedea un golan, am continuat să vorbesc cu tine pe ascuns, făceam atât de multe sacrifici ca să putem fi împreună. Dar se pare că nu am fost de ajuns pentru tine, te saturasei de mine, de noi, ai ales să pleci, te-am aşteptat o vreme, dar nu te-ai mai intors, mă uitasei...dar eu încă mă gândeam la tine, şi încă o fac, continui să te astept ca proasta în speranța că într-o zi ,,noi" vom exista iar. M-am schimbat, din vina mea, am fost o proastă, şi acum sufăr, stau noaptea şi plang şi citesc vechiile conversații în care ne iubeam, şi simt cum îmi cade cerul în cap, cum nu îmi mai bate inima. Nu mai sunt fata aia fericită, care zâmbea cu adevărat, acum plâng, zâmbesc fals şi mint că sunt bine, dar nu sunt, tu m-ai distrus, eu m-am distrus. Sunt o proastă.