#reflexia

[moebalovesyou]

If you want to play some cool free indie psycho-horror steam games, I recommend Psychopomp and Reflexia!

Psychopomp is a dungeon crawler style surreal game with a schizopost feel, nice nostalgic visuals, great music and an interesting story which we get to experience mostly at surface level (I do hope there will be a sequel to it). Meanwhile Reflexia is a rather linear visual novel that seems like a mocking version of a dating simulator which takes a deep dive in existential themes. (also it throws a bunch of achievements at you so if you need that sweet sweet dopamine…)

Both games can be finished rather quickly so if you have a free afternoon and you're bored out of your mind, these might just be the games for you!

[glacia-art]

Cringetober day 24

MLP

Reflexia as a pony (but she is actually a Changeling!)

Also. Hm. That's somewhat close to the show's style. And I enjoy clean lineart so. If you or anyone you know would like MLP art: My commissions are open ^^

Prompts under cut:

[nebunulcusentimente]

Tu ești oglinda în care reflexia mea arată cel mai bine.

@nebunulcusentimente

[sharma-the-terrible]

Drew some Reflexia in class (I swear i'm very NORMAL about this game)

[glacias-transformers-blog]

One of my older OCs: Reflexia. She has this scorpion form and I realized I could draw her as a tfa character based on Blackarachnia. :3

[stuffedgamer]

Played this short visual novel and fell in love with it. Go play it ya dorks!

[ther-man]

New Twitch VOD: Spooky Indie Steam p1 | !socials !comms !fundtober

[jhishi]

There are also others who did not enter here by type — Theodore Peterson, Nick Roth, Noelle and even that baker from Deltarune. But I adore them.🥰 (and I adore Sir Pentius).

[kanthecutie]

OOP,SORRY GUYS BUT MISS MUSIC IS TAKEN!! (I DID THIS ON TWITTER WITH A FRIEND! AND HER OC IS DR REFLEXIA BUT MINE IS MISS MUSIC!!)🩷🩷🩷🌺🌺🌺🤯🤯🤯

[spacejunes]

Mais um vídeo terminado :0

[slavicsnowball]

7/1/2024 haha funny ice cream date girl

[glacia-art]

Day 9 of cringetober! Rarepair / Crossover ship

I decided to go with crossover ship and ship my OC Reflexia with the Radiance. Two godlike beings who are also bugs (yes I know a scorpion isn't really a bug)

Commissions open - Template under cut:

[heldenraider]

Made a funny silly renpy port, and its... playable!

[fuka-petals]

♡ Introduction post ♡

@fuka-petalsart <- just art

my persona

info on me

hihi am V but like you can also call me Kennith, Flower, etc.

I use vamp/they/he/it/voca/soap/flower pronouns {in order of preference}

I'm diagnosed autistic

I'm an angelkin enby that uses xenogenders and am a lesbian

Currently hyperfixated on Vocaloid (Specifically V4Flower and Fukase), Mellow's games and ocs, Angelbrained's music and ocs, Touhou (Specifically Sumireko), Nso, Yume Nikki, any ynfg, Mindhaunt, Reflexia, and Psychopomp

all interests (I think) in no particular order - Vocaloid, Flower, Fukase, Utau, Mellow's stuff, Angelbrained's stuff, Mindhaunt, Yume Nikki + ynfgs, YTTD, NSO, ghostie-p & marz mitzi, touhou, len'en, lacey games, splatoon, rpg maker horror games, psychedelic looking art, milk inside/outside a bag of milk, rabbit maiden softworks, Liar Liar, precious theater, 8eyes, ranfren, a masochist's tango, madoka magica, precure, ojamajo doremi, reflexia

I fucking hate blueberries

Dni

Olikase fans. (please respect this if nothing else)

Proshippers (don't want dash algorithm picking up things that are triggering to me)

Pro harassment antis

transphobes

homophobes

racists

sexists (both ways)

l0li/sh0tacons

fatphobes

prolifers

progenocide/"it's self defense"

ai "artists"

ghost and pals/team 6x111 fans unless I followed you first for other content you post

furry haters (grow up its 2024)

ghost and pals/team 6×111 apologists/white knighters (ghostie-p/marz mitzi era better cry abt it)

Mellow haters (why are you even here)

use the term femboy on women, I use the term on myself and non women fictional characters and believe it is a term similar to tomboy as in that it is for fashion purposes. If you use it to be transphobic then you are especially scum and if you don't leave my page here you'll be added to my blacklist, I have very strong beliefs on this

Blacklist

Do not bring up Denzi-P to me or talk about me to them. They are not a good person and I do not wish to be associated with them.

Try and keep that the only name on this list

Links

itch

toyhouse

everskies

soundcloud

artfight

strawpage (will be replaced with a neocities site soon)

[ioana-emilia]

ceva ce nu-mi aparține

              Cum poate să te doară ceva ce nu-ți aparține? Să-ți sfâșie fiecare bucățică din piept în atât de multe părți încât să nu știi dacă erau într-adevăr ale tale sau nici acelea nu ți-au aparținut vreodată?

Într-un final îmi regăsesc câteva grame de putere pentru a-mi deschide ochii și a mă ridica de pe podeaua neînsuflețită ce mi-a amorțit corpul, storcându-mă de durerea pe care o simțeam cu câteva minute în urmă. În timp ce mă culegeam încet de pe jos, încercam să derulez la nesfârșit ultimele minute trăite, astfel încât să înțeleg ce tocmai se întâmplase. Cu pași mărunți, îmbătați de anxietatea ce zăcea în fiecare particulă de aer existentă în încăpere, m-am îndreptat spre oglindă. Secundele parcurse până la oglinda ce stă cuminte suspendată pe peretele din antreu, păreau o eternitate. Pașii împiedicați de care eram atât mândră că reușeam să-i am, m-au dus la destinația dorită, postându-mă în fața obiectului la care așteptam cu disperare să ajung.

              Îmi ridic încet privirea pentru a analiza reflexia care mi se proiectează în micuța oglindă. Vedeam un corp fragil, asemeni unui bibelou de porțelan ce stă pe un sfert de poliță fiind gata ca la atingerea cu solul să se împrăștie în mii de cioburi, ce, reasamblate, nu vor mai forma niciodată un întreg. Îmi urc privirea sper chip. Buzele și fața erau umflate de la lacrimile vărsate, iar ochii...ochii cuprindeau o nuanță de verde sticlos. Un verde ce te duce cu gândul la primăvară, la renaștere. La ideea că totul va avea să fie bine și că viața, în sfârșit, a prins un curs înfloritor. Însă pentru mine nu avea decât o însemnătate, anume pierderea conștiinței, a rațiunii în detrimentul vulnerabilității și a lașității. Cum mă priveam pierdută, filmul incomplet al întâmplărilor din dimineața aceasta se derula în ochii mei. Mă revedeam zăcând pe jos, într-o baltă de lacrimi ce nu se opreau. Simțeam că mă doare ceva ce nu-mi aparține, în fapt mă durea sufletul, dar eram sigură că nu era al meu. Încercam, cu toată forța de care dispuneam, să-mi provoc singură alte dureri fizice și în același timp să-mi deschid toracele ca să pot prinde în pumn toată neliniștea și suferința pe care acesta le cuprindea.

-De ce trebuie să mă doară ceva ce nu-mi aparține? Ceva ce nu e al meu de drept și nu va fi vreodată ? – întrebam liniștea istovitoare ce-mi inundase casa.

[inabusire]

Și deodată se opri. Neanunțat, pe nesimțite, rostogolirea clipelor se aținti într-un singur punct, ca și cum un aparat fusese scos din priză: exact aceeași ultimă străfulgerare de dinaintea stingerii. Lumea încremeni, în ciuda tuturor profețiilor, tuturor învățăturilor care portretizau sfârșitul - nimeni nu și-a închipuit că astfel se va trage linia. Își amintea ce văzuse de dinainte, presimțirile pe care spiritele bolnăvicios de sensibile le au aproape involuntar, le resimt ca pe-o intoxicație fără să știe ce anume o provoacă și cum să scape. Autobuzul se mișca rapid pe asfalt, spintecând bălțile răzlețe lăsate de ploaie, cu viraje ferme și nonșalante. Stătea pe scaun, undeva pe la mijlocul autobuzului, cu geaca udă lipită de vecinul din stânga, cu geanta trasă aproape de bazin, aproape ținută la piept, încă foarte atent ca umezeala să nu fi pătruns până la laptopul dinăuntru. În față, doi elevi aplecați plini de interes asupra dispozitivelor, tastând frenetic în încercarea de a câștiga vreun joc. Avea senzația, uneori, că nu-i mai înțelege. Că deși a prins mai demult, în adolescență, o perioadă asemănătoare, adulții n-au luat în serios poziția chircită, atenția suprasolicitată de culori, sunete și gesturi. Li s-a părut, probabil, că totul e doar o glumă, păcăliți de mirajul a ceva ce era mult prea frumos ca să fie adevărat. Îi privea absent, obosit să tot analizeze, să se simtă de parcă se împușcă singur în picior sabotându-și liniștea. Își impusese să uite, ca pe un fel de igienă a minții, deși adormea de cel puțin jumătate de an cu sunet de fundal. Când liniștea se așternea, apăreau întrebări, priviri și vorbe pe care și-ar fi dorit să le poată amuți. Și-a întors la un moment dat privirea spre parbriz, în locul în care ștergătoarele se intersectau și ploaia era dată deoparte, concentrându-se pe mișcarea repetitivă - deși mult prea deznădăjduit, deși labil și înfricoșat, avea senzația latentă că, totuși, nu se înșeală. Că e ceva ce nu se potrivește: poate amenințarea viitorului care îți displace, presimțirea unei schimbări iluzorii, a unei noi orchestrații care să ascundă în spatele ei, de fapt, aceleași forme de distrugere. Că oamenii nu realizează spre ce se îndreaptă, iar dacă realizează, se retrag bulversați în bula lor protectivă, insistând să picteze în roz niște pereți arși. Se-ntreba în unele nopți ce mai înseamnă liniștea. De ce e dragostea doar neputință. Cum de-a ajuns să fie atât de greu să păstrezi normalitatea. Dintr-o singură clipire, totul se năruise: nimeni n-a scos niciun geamăt, fără urlete de durere, fără lacrimi și isterii, fără groază și fugă. O lume încremenită, moartă. O lume curată, goală, prăbușită-n golul din care s-a ivit. Un Dumnezeu dezamăgit și frânt, sătul să-și vadă creația autodistrugându-se.

-

Unde-am fost laș, până la urmă? N-am făcut decât să mă atac de unul singur și să tac, să tac, să tac, atunci când aș fi vrut să le sparg țestele prin cuvintele mele. M-am izbit de ei ca de o oglindă, văzându-mi în reflexia lor vicii și slăbiciuni, micșorându-mă până la a fi vag diferențiabil într-o mare de oameni. M-am camuflat din frică, străpuns de durerea singurătății, și-am ciopârțit aripile mele cu ciudă. Am răsucit lumea în jurul meu și-am definit totul prin urechile și ochii mei, prin atingerea fragilă a degetelor mele, căci: "Sfârșitul tău este sfârșitul lumii" și nu pot cunoaște realitatea altfel decât prin prisma minții și-a simțurilor mele.

N-am scris nimic nou, și totuși am fost martorul graniței, așteptând, sperând.