#ura Arata | Explore Tumblr Posts and Blogs

bartholomaus · 2 years

Text

random wisdom.

Sunt doua mari mentalitati pe care oamenii le adopta cat traiesc. O mentalitate Fixata si o mentalitate orientata spre Crestere. Incep sa cred ca majoritatea oamenilor sunt intr-o mentalitate Fixata, de aici se explica si atata ura si invidie intre semeni. O persoana cu mentalitate Fixata e ferm convinsa ca nu poate avea ce au altii, au impresia ca persoanele care au anumite lucruri materiale sau aptitudini sociale (tot ce inseamna bani, expresivitate, abilitati profunde de a socializa, performante atletice, seductie, competente in arte martiale, instrumente muzicale si altele) s-au nascut asa, iar ei, cei cu gandirea Fixata nu pot avea acele lucruri niciodata pentru ca asa cum s-au nascut asa cum se vad acum, vor ramane pentru totdeauna si nu pot face nimic sa schimbe asta.(Poti sa intrebi un veteran de razboi cu Soc Post-traumatic daca a ramas la fel dupa ce a fost pe campul de lupta si a trecut prin tot felul de orori) De aici si multa ura pentru cei ce au, iar daca ei nu pot avea acele lucruri, ar prefera sa-i vada pe cei ce au, arzand, ar prefera sa-i coboare la nivelul lor de suferinta. (Jonny daca citesti asta prin traducere.. Salut !) Tipul asta de mentalitate incepe din copilarie, posibil inconjurati de persoane negative, ne spun noua ce le-au spus lor altora, parintii, profesorii, rudele, ni se spune ca nu suntem buni de nimic, ca suntem prosti, ca suntem degeaba, auzi lucrurile astea iar si iar, incepi sa le dai ascultare, apoi cresti, devii adult si ajungi sa le spui tu altora sa renunte ca nu are rost, posibil chiar copiilor tai. Mai e si versiunea celor ce au o mentalitate Fixata, dar care au o oarecare pricepere intr-una sau mai multe lucruri mentionate mai sus. Totul bine si frumos atata timp cat controleaza ei situatia, dar apoi cand apare cineva mai bun decat ei, inebunesc si recurg la aceleasi masuri drastice de a-i sapa pe cei ce au ceva mai bun decat ei. Nestiind ca privesc in directia gresita, pot lucra asupra lor pentru a se fortifica pe ei insisi. In competitiile atletice, fiecare participant are o perioada determinata in care se poate antrena, sa devina mai bun in ceea ce face, sa castige el competitia. Cand esti copil si inveti sa mergi nu ai nevoie de droguri, sau de alcool, inca nu ti-a spus nimeni cat de prost esti, inveti, cazi, te ridici iar si eventual reusesti, cred ca e in Natura noastra dorinta asta de a ne extinde orizonturile, de a explora, de a creste ca indivizi. O persoana cu mentalitate orientata spre crestere stie ca poate sa obtina ce altii au obtinut ca indiferent cat de greu pare, se poate ajunge in varf. Dar nu o sa ajungi acolo facand lucruri pe care oamenii fixati le fac. Daca eu vad pe cineva cu mai mult succes, pot ori sa-l admir, ori sa-l urasc. Admiratia apartine celor ce au o mentalitate orientata spre Crestere, invidia e a celor cu mentalitate Fixata. Pot sa ma duc la el si sa-l salut, sa incerc sa vad felul in care opereaza el, sa pastrez in spatele capului imaginea lui si succesul lui, si sa ma fortez si mai tare spre propria mea viata. Sau pot sa ma duc in cercul meu de "prieteni" frustrati si sa-l vorbesc de rau. sa-mi pun in cap chestii de genul "Probabil face videochat" "Probabil a bagat steroizi" "Are bani de aia se invart femeile pe langa el." Sunt oameni care au ajuns deja acolo, Giganti care iti pot arata cararea corecta, apoi TU trebuie sa mergi si sa deschizi usile, tu trebuie sa incerci si sa dai gresi de nenumarate ori. Odata ce incepi sa ai un numar de victorii in tolba, ce incearca ceilalti sa te faca sa gandesti o sa fie in contradictie cu victoriile tale. O sa asculti de ce iti spun ceilalti sau o sa fii preocupat sa-ti traiesti viata unde vrei, cu cine vrei, in ce fel vrei?

Sa ceri bani oamenilor pentru serviciile tale nu te transforma automat intr-un om rau sau lacom. Majoritatea oamenilor isi cheltuiesc oricum banii pe lucruri de care s-ar putea lipsi. Mai bine sa le oferi tu un produs sau un serviciu de calitate. In modul asta investesc in ceva ce le este benefic, iar tu primesti banii. Ambele tabere multumite!

It’s more important to do big things well than to do the small things perfectly.

"It’s obvious to me now that while one gets better at things over time, it doesn’t become any easier if one is also progressing to higher levels—the Olympic athlete finds his sport to be every bit as challenging as the novice does."- Ray Dalio

It seems that not only muscles get stiff and lose mobility with time and overuse. The hip and shoulder capsules do too. Addressing the muscles with stretching and massage but neglecting the joint capsules could be a nasty combination, may as well get on your knees and pray to get injured on your next set of heavy lifts. For someone who spends a lot of time sitting on a chair, say 40 hours a week, a bunch of muscles are held in a contracted (shortened) possition, while others are held in an extended (lenghtened) possition. With time muscles adapt to the possition they are most kept in. If you ever had a broken arm, when you've taken the cast off, your bicep is going to be stiff for being kept in a flexed possition for months, or think about bicyclists who sit in an awkward possition for hours when doing the tour of France. All this is causing all sorts of nasty imbalances that lead to bad posture, pain in the shoulder, back, hips, knees. Not only that, but sitting on a chair at a desk keeps the balls of the socket in the front side of the capsule. Do that for a while and time will stiffen that hip capsule along with the muscles, it's going to be harder and harder for the ball to get back in the center of the capsule. Problem is people go straight for the stretching of the muscles, potentially causing more damage without adressing the capsule mobility. The muscles get lenghtened but the capsules remain stiff. The results? The posture isn't fixed, they have poor muscular recruitment leading to (more) injuries, especially when doing heavy compound lifts such as deadlifts or squats or when doing explosive sprints. That is not to say stretching muscles is bad, for most people stretching alone is great, however, for those who are heavily in a sport or are sitting on a desk for a living, that might not be the case. The takeaway: Capsule Mobilization via Monster Bands.

Whichever side of the political aisle you are on. You MUST resist censorship if you wish to keep your freedoms. Once the precedent of censorship has been established, it's very easy to apply it to whatever is unpopular in the next moment. And sooner or later, you'll be in the crosshairs. If we collectively allow the voices of others to be silenced, it's just a matter of time until we are silenced as well.- Todd Vandehey

For these naysayers, their accomplishments are few while their excuses are plenty.

Expresia "Asa incet te misti si cand esti la femei?" E doar un mod in care cel ce te critica isi dezvaluie propria insecuritate cu privire la propria lui sexualitate. E doar Umbra de care vorbea Jung, el se uraste defapt pe el insusi si cumva prezenta ta îi declanseaza propriile sale insecuritati despre esecurile lui, astfel impunandu-se cumva deasupra ta prin replica de mai sus o sa para cu o treapta mai sus decat tine si tu nu o sa banuiesti nimic. Daca ar fi avut acea parte a vietii in regula nu ar mai avut acea neliniste in minte. Daca stim cine suntem cu adevarat nu trebuie sa le spunem si celorlalti cu cuvinte, ei vor simti si vor vedea asta in propriile noastre actiuni. Daca suntem la inceput de drum nu avem decat sa ne distantam cat putem de mult de oameni toxici si sa ne asociem cu cei virtuosi, nobili si puternici pana cand vom avea suficiente victorii ce ne vor intari realitatea si stima de sine.

Transmute envy into emulation. We cannot stop the comparing mechanism in our brains, so it is best to redirect it into something productive and creative. Instead of wanting to hurt or steal from the person who has achieved more, we should desire to raise ourselves up to his or her level. In this way, envy becomes a spur to excellence. We may even try to be around people who will stimulate such competitive desires, people who are slightly above us in skill level. To make this work requires a few psychological shifts. First, we must come to believe that we have the capacity to raise ourselves up. Confidence in our overall abilities to learn and improve will serve as a tremendous antidote to envy. Instead of wishing to have what another has and resorting to sabotage out of helplessness, we feel the urge to get the same for ourselves and believe we have the ability to do so. Second, we must develop a solid work ethic to back this up. If we are rigorous and persistent, we will be able to overcome almost any obstacle and elevate our position. People who are lazy and undisciplined are much more prone to feeling envy. Related to this, having a sense of purpose, a feel for your calling in life, is a great way to immunize yourself against envy. You are focused on your own life and plans, which are clear and invigorating. What gives you satisfaction is realizing your potential. - from the book The Laws of Human Nature by Robert Greene

--------------------------------- Mitul Sufletului-Pereche ONEitis: O obsesie romantica neconstructiva cu o singura persoana. De obicei acompaniata de afectiune nereciproca si idealizari complet nonrealiste ale persoanei mentionate. ONEitis e paralizie. Incetezi sa te maturizezi, nu te mai poti misca, nu mai poti fi tu insuti. Nu exista acea persoana UNICA. Asta e mitul Sufletului-Pereche. Sunt multe persoane potrivite si multe persoane nepotrivite, dar nu exista o singura persoana, unica pentru fiecare. Oricine iti spune diferit, incearca sa iti vanda ceva. Sunt o multime de oameni unici si speciali pentru fiecare dintre noi, doar intreaba-i pe cei care au divortat sau au ramas vaduvi ca apoi sa se recasatoreasca dupa ce "Sufletul lor Pereche" decedat sau a decis sa se mute in alt oras cu altcineva. Fantezia Sufletui-Pereche, porneste multe persoane, cam fiecare dintre noi a avut aceasta idee in minte la un moment sau altul - ca acolo undeva exista cineva special, doar pentru noi, si in ziua in care planetele se vor alinia, si Soarta isi va urma cursul, vom sti ca suntem facuti unul pentru celalalt. Desi ar putea fi scenariul perfect pentru un film/serial de comedie, cu greu ar putea ajuta pe cineva in as planifica viata. Este ceva paralizant. Ce este si mai fascinant e faptul ca ideea este atat "normala" (in special printre barbati), asemeni unei idei fundamentale in aria relatiilor dintre barbati si femei. Barbati care in alta ordine de idei ar recunoastea valoarea intelegerii psihologiei, a biologiei, sociologiei, evolutiei, afacerilor, inginerie etc. barbati cu o intelegere concreta a legaturilor dintre lucrurile mentionate mai sus, sunt printre primii care devin violent opusi ideii ca poate nu este "acel cineva special" pentru toata lumea sau ca ar putea fi mai mult de o singura persoana ce ar putea intalni sau depasi criteriile pe care si le stabilesc in subconstient pentru cum ar trebui sa fie "acea persoana unica si speciala." La prima impresie reiese ca ceva Nihilistic, sau ofera o stare de groaza, daca POATE ideea cu care EGO-urile lor se identifica ar fi falsa? - E ca si cum ai spune "Dumnezeu este mort!" celor profund religiosi. E pur si simplu prea groaznic de contemplat gandul ca poate nu exista nimeni special, sau poate sunt mai multe persoane speciale cu care ei ar putea convietui. Ideea romantica din Vest e bazata pe premisa ca exista numai o singura persoana perfecta pentru fiecare, si fiecare ar putea si ar trebui sa-si petreaca o viata intreaga in a-si descoperi asa zisul Suflet-Pereche. Atat de puternic si de pervaziv este mitul in contiinta noastra colectiva incat a devenit aproape inrudit cu o idee religioasa, de fapt a fost integrat in multe doctrine religioase odata ce feminizarea Vestului s-a raspandit. Sunt de parere ca s-a facut o greseala in caracterizarea ideii. E de retinut ca trebuie facuta diferenta dintre o relatie sanatoase bazata pe afectiune si respect venind si plecand din ambele sensuri si o "relatie" in care afectiunea si respectul pleaca dintr-un singur sens . "Dar Rollo, nu crezi ca este in regula ca un tip sa fie asa cu sotia sau prietena lui? Pana la urma, ea e singura lui femeie, aleasa lui, nu?" Eu sunt de parere ca termenul "ONEitis" poate fi vazut ca o dependenta psihologica nesanatoasa pentru o singura persoana, avand radacinile in socializarea constanta a ideii Sufletului-Pereche in constiinta noastra colectiva. Ingrijorator e faptul ca ideea in sine a devenit asociata cu ceea ce ar trebui sa fie o relatie de termen lung normala si sanatoasa dintre doua persoane. Ajung la concluzia ca Sufletul-Pereche are radacini sociologice, nu doar fiind o explicatie clar definita a unei credinte personale, dar si faptul ca ideea este raspandita si comercializata in cultura populara prin media, muzica, literatura, filme etc. Site-urile matrimoniale exploateaza si comercializeaza fara rusine exact aceste insecuritati ale oamenilor disperati in cautarea Sufletului lor Pereche, cel sau cea pentru care au fost facuti. Ideea ca barbatii detin o capacitate naturala pentru a proteja, a asigurara provizii si si a fi semi-monogamici are merite atat dintr-un punct de vedere social cat si unul bio-psihologic, dar psihoza Sufletului Pereche nu este un produs ar acestora. Mai degraba, as separa-o de dinamica benefica a protectorului, deoarece "ONEitis" saboteaza ceea ce trasaturile noastre naturale/instictele ar filtra de la sine. ONEitis inseamna insecuritate scrisa cu litere mari pe persoana singura, si eventual paralizie pentru ea atunci cand devine cuplata cu o persoana ce se potriveste caracterizarilor personale ale Sufletului Pereche. Este vorba despre aceeasi disperare nevrotica ce impinge o persoana sa se acomodeze intr-o relatie cu "acea persoana unica" indiferent daca persoana este benefica sau nu, este aceeasi paralizie ce-i opreste din a abandona o relatie care nu le serveste sau poate chiar ii trage in jos. Acea persoana este unica lor iubire, cum ar putea trai vreodata fara ea? Sau, el/ea este Sufletul meu Pereche, ne-am nascut unul pentru celalalt, nu trebuie decat sa ma repar pe mine sau sa il/o repar pe ea/el si o sa am relatia mea ideala! Idealizarea unei relatii isi are radacina in ideea Sufletului Pereche. Cu o asemenea abordare de totul-sau-nimic a cautarii acului in carul cu fan, plus investitia emotionala in decursul unei vieti intregi, cum ne-am putea maturiza vreodata si in acelasi timp sa intelegem ce este cu adevarat o relatie sanatoasa? Ideea (hiper)optimista a "traitului fericit pana la adanci batraneti" - acea credinta intr-o persoana Unica si speciala promoveaza un tel suprem de atins, e prevenita si contrazisa tocmai de costurile urmaririi constante ale acelei persoane pentru care vor fi dispusi sa se aseze la casa lor. Dupa ce o buna parte din viata este investita in aceasta ideologie, nu va fi cu atat mai greu de realizat ca poate persoana cu care cineva s-a potolit nu este tocmai persoana ideala? Pana la ce punct va ajunge persoana mentionata in a-si proteja investitia ego-ului ? Mai sus sunt primele doua pagini preluate si traduse de mine din cartea "The Rational Male" de Rollo Tomassi, enjoy the red pill!

--- Understand that Willpower and Discipline are built with time, not gained from birth, you cannot receive it from someone else, you cannot buy it in a can, YOU have to cultivate it. Just like building muscles in the gym, the more you do it, the stronger you get in that regard. The more you use your Willpower and take Right Action towards your goals and dreams, regardless of how unmotivated or how tired, bored you feel that day, you have to do it anyway, and that's when growth happens. It's just like brushing your teeth every day, you don't need to feel motivated to do it, you just have to. Same goes the opposite way, the less you use it, the weaker your Willpower becomes, the more of a lesser version of you awaits at the other end.

Some of the greatest people who've influenced me the most in a good constructive way are Elliott Hulse, RSD Tyler, Rollo Tomassi, Scooby Werkstat, my beloved parents, Osho, Coach Corey Wayne, Robert Greene, Robert Bly, Alexander Lowen and many many more. I would've ended up a nobody without their help.

The serpent, the king, the tiger, the stinging wasp, the small child, the dog owned by other people, and the fool: these seven ought not to be awakened from sleep.

Do not trade the Greatness of tomorrow for the pleasures of today.

------

"Economically strong nations are not candidates for surrendering their sovereignty to a world government. Therefore, through "loans" that will never be paid back, the IMF/World Bank directs the massive transfer of wealth from the industrialized nations to the less developed nations. This ongoing process eventually drains their economies to the point where they also will be in need of assistance. No longer capable of independent action, they will accept the loss of sovereignty in return for international aid. The less developed countries, on the other hand, are being brought into The New World Order along an entirely different route. Many of these countries are ruled by petty tyrants who care little for their people except how to extract more taxes from them without causing a revolt. Loans from the IMF/World Bank are used primarily to perpetuate themselves and their ruling parties in power—and that is exactly what the IMF/World Bank intends. Rhetoric about helping the poor notwithstanding, the true goal of the transfer of wealth disguised as loans is to get control over the leaders of the less developed countries. After these despots get used to the taste of such an unlimited supply of sweet cash, they will never be able to break the habit. They will be content—already are content—to become little gold-plated cogs in the giant machinery of world government. Ideology means nothing to them: capital- ist, communist, socialist, fascist, what does it matter so long as the money keeps coming. The IMF/World Bank literally is buying these countries and using our money to do it. " From "The Creature From Jekyll Island"

------ You're not reaching your goal by investing your time in trying to make others look/feel bad. You need to create yourself, not destroy others. You work on yourself and you become better, better than YOU used to be. If you are out of shape don't try to fit shame people who are disciplined enough to go for a walk every day, who pick a bunch of fruits instead of a chocolate bar for a treat. Don't know where to start? Find someone who is already there. Not the fat nutritionist, not the single theory nerd dating coach, not the poor financial experts, nor the depressed therapist, but the people you can look up to and the ones you have a connection with, someone that gives off a vibe of a smartass big brother, or a father figure, a champion who's very presence ignites you to become better. Some people say they don't need a mentor, they want to be themselves and never identify with what someone else would tell them to do. Well, if you are one of those, you can go ahead and try, it's just going to take a lot more for you and by the time you make it those same people you were racing with are already miles ahead. The Japanese Samurai class were among the proudest people of feudal Japan, their presence alone were a symbol of power and courage (they are still awesome) . When they would wage war, they would step into the battlefield, perform the rites associated with combat and fight to the death with one another using their swords. When traders across the seas brought muskets, items despised by the swordsmen, mere Japanese peasants were able to blast the Samurai from a safe distance with their new deadly weapons. There are a lot of wizards and scam artists out there who are out to get your time and money, who promise you the quick fix, fast results, no need to get out of your chair, you can keep eating and drinking and indulging into your guilty little pleasures. The magic pill is not real, as a species we are designed to seek pleasure and avoid pain, to save resources and avoid risks, however in today's world everything is wrong, good tasting foods are no longer the most nutritious, same goes for many other things, you just have to open your eyes and see where the rewards come before the efforts. Only fools want everything instantly and without effort, imagine this, you waste more money, energy and time by trying to take the shortcuts in life. You would've been miles ahead if you just did what you knew was right but it would have taken you a long time. The Discipline among other things means the ability to delay the rewards. That does not mean you are torturing yourself, it only means you say "No" to the short term pleasures like junkfood, porn, booze, etc. and say "Yes" to long term physical, emotional, mental health, abundance, healthy relationships, and other things. It pains me to see that people are envious on others when they could just work on themselves instead and have whatever they wanted.

Political correctness assumes people are dumb enough just because the "right words" are being spoken.Instead of being intimidated by angry people trying to manipulate what you say, don't say and how you act, I say, be motivated to double down on your kindness, because it feels good and it treats people well and it gives you permission to be you, because when you're just being politically correct, you're definitely not being yourself.

Schools manufacture people who think that they're smart but they're not. Schools also manufacture people who think that they're dumb but they're not. Don't let school define who you are.

Scarcity creates value

---

In urma cu vreo 2 ani aveam deja citite ceva carti de ale lui Osho, inca nu stiam de Eckhart Tolle dar eram oarecum familiar cu ideea de Meditatie. Cartile lui Osho pe care le-am citit atunci nu aveau subiectul principal Meditatia, dar era totusi mentionata pe aici pe colo in povestile spuse de el. Pe langa asta o tot mentiona ca e ca o poarta ce deschide usi si cat de eficienta este ca "practica" dar nu intra prea amanuntit in detalii, doar chestii de baza, de obstervat cerul, pasii cand mergi, respiratia, cand mananci, faptul ca ceea ce observi nu esti tu etc. Dupa un timp un amic a postat o poza cu o carte, era in avion si il asteptau vreo 12 ore de zbor, daca nu ma insel (salut Nick) Am devenit curios si am zis ca la urmatoarea comanda de carti sa o iau si eu. Puterea Prezentului mi-a schimbat foarte mult ideea despre ce e meditatia si cum se poate "face". Nu a trecut mult ca am inceput sa practic ce scria in Puterea Prezentului si am inceput sa vad ca ce scria acolo era adevarat, o parte cel putin mi-a fost aplicabila, e o carte destul de dura pentru mine, e greu de digerat si de acceptat ce scrie acolo si inca nu am terminat-o DAR, dupa cateva saptamani in care mintea mea devenea tot mai tacuta, gandurile se risipeau la fel de repede cum apareau in mintea mea, observam corpul, mintea, starile interioare din corp, trairile de moment, cand mergeam imi simteam pasii, respiratia, caldura vibranta din corp, faptul ca eram acolo si respiram si eram viu, incet incet..incepea sa amplifice ceva, o stare de pace si de liniste ma cuprindea in fiecare zi in care practicam, si am fost consistent, nu aveam de ce sa ma opresc daca ma simteam tot mai viu si mai fericit, dar era o fericire fara cauza. Bucuria, cum o numea Osho, este diferita de Fericire. Esti fericit cand scapi de BAC, esti fericit cand castigi un premiu, cand cumperi o haina noua, o masina noua, o casa noua, sau cand esti recunoscut drept unul din cei mai buni din sala in care te antrenezi. Doar ca fericirea asta e de durata, ce urca trebuie sa si coboare, cauza si efect, alcool si mahmureala de dupa etc. Noi fugim mereu dupa fericire, placere, dar lucrurile astea nu dureaza. Au tot trecut zile sau poate saptamani, nu mai stiu exact, si am inceput sa pot observa, parca o alta entitate care facea actiunea, sau mai multe entitati puse laolalta, erau mintea, corpul, emotiile mele, concentrate intr-o singura directie, si apoi era cel care observa toate astea eram ca un intelept in varful muntelui si puteam vedea tot ce se intampla de acolo, si eram detasat si totusi implicat, daca are sens. Toata ideea asta ca eu eram defapt cel care privea, nu cel ce facea...devenise foarte interesanta de trait, parca tot timpul asta am fost adormit, si acum puteam sa VAD tot. Apoi intr-o zi, n-am sa uit niciodata ziua aceea, eram la munca, cu multi colegi ce ne ajutau departamentul nostru hotelier si trebuia sa depozitam o cantitate enorma de doze de soft-uri intr-o magazie. In tot timpul asta imi puteam observa corpul si mintea cu o asa intensitate ca nimic nu mai avea relevanta atunci, eram asa de fericit si de bucuros de simplul fapt ca pasam cu ceilalti colegi bax-uri de doze de cola, le simteam in palme cum sunt usor reci si sunetele lor de metal imi rasunau in minte, apoi ca o explozie de euforie si extaz cum nu am trait niciodata m-au cuprins, in momentele alea nu am putut sa explic ce simteam, dar era un lucru bun, si ca o strafulgerare mi-am vazut amintiri, clipe cheie din viata mea trecandu-mi prin minte, le-am observat in continuare detasat si am avut o stare de impacare cu mine, de toate prin cate am trecut, lucruri bune si rele, erau fara importanta daca erau etichetate la vremea aia ca bune sau rele.. imi venea sa rad de mine si de cat de ridicol e totul, si ca totul e un dar divin, o gluma, ma simteam privilegiat ca traiesc, ca respir, ca pot sa urlu si sa rad, sa imi aud vocea sa pot sa vad oameni pe strada cum merg si..isi vad de ale lor. Vreau sa cred ca ceea ce am trait atunci e ceva asociat cu ceea ce traiesc oamenii iluminati. Au trecut mai bine de 2 ani de atunci, si nu am trait niciodata experiente atat de intense prin aceleasi mijloace. In cartile lui Osho si Eckhart e mentionat ca mintea nu poate sa cunoasca adevarul, adevarul e ceva ce transcende mintea, Lao Tzu spunea la inceput de Tao Te Ching ca adevarul ce poate fi spus, nu este adevarul suprem. Cred ca am devenit atasat asa de mult de rezultat ca am inceput sa fac lucrurile ce le faceam inainte, dar de data asta aveam asteptari sa primesc aceeasi rasplata. Stejarul va fi smuls de la radacini de furtuna, firul de iarba se va culca la pamant si va trai. Cum mintea noastra e plina tot timpul de nonsensuri si nu se mai poate opri. Am ajuns sa credem ca mintea ar trebui sa fie tot timpul activa, ca e un lucru normal, de altfel mintea fiind un servitor foarte puternic, problema este atunci cand servitorul preia controlul si devine stapan. Ce inseamna asta? Inseamna ca mintea nu mai are buton de oprire. Gandim tot timpul, fie ca suntem constienti de asta sau nu, ganduri de toate felurile trec prin minte, se lupta unele cu altele, comparam, ne plangem, ne risipim energia vitala si nu stim cum sa oprim mintea care a preluat controlul. Daca ai sta putin sa iti asculti gandurile, de la sunete, la imagini cu amintiri din trecut, scenarii pentru viitor, niciodata aici si acum. Uneori mintea se calmeaza in perioade foarte solicitante, dupa un efort fizic foarte mare sau cand te uiti noapte la stele sau cand esti cu cineva drag, "ramai prost" si mintea nu are nimic de zis, doar esti nu faci nimic, (in sensul ca si gandirea este o actiune) dar nu dureaza mult ca mintea isi reia activitatea. Am stat sa ascult mintea si m-am ingrozit, am crezut ca devin rau sau nebun dintr-o data, dar defapt gandurile astea au fost cu mine mai tot timpul, dar nu le puteam observa pentru ca nu ma uitam unde trebuia, ele sunt foarte subtile la inceput si iti trebuie atentia pe care de obicei o dai numarului de like-uri primite la o postare, sau la urmatoarea poveste de pe instagram-ul cuiva.

---

Daca vine cineva la tine in casa si iti arunca gunoi prin camere, probabil ii dai cu ceva in cap, dar cand stai pe telefon sau aprinzi televizorul si urmaresti cu atentie tot gunoiul ce ti-l baga in cap niste surse oficiale nu-i nici o problema. Apoi te duci si stai cu oameni toxici si vorbiti de rau alte persoane pentru ca viata ta nu e asa cum ti-o doresti si mai bine dai vina pe altii, e mai usor sa fii o victima decat sa iei taurul de coarne si sa incerci sa fii propriul erou. Intotdeauna sunt de vina statul, parintii, profesorii, anturajul, niciodata noi. Ce-i drept lucrurile astea pot avea un impact foarte negativ asupra vietii, te pot marca dar poti sa dictezi singur cursul vietii, nu sa-l dicteze altii pentru tine, cel putin anumite parti. Sunt oameni care au reusit deja, care sunt deja in varf, unde e pustiu si au trecut prin multe chestii oribile, invata de la ei, sunt mentori pe toate planurile, dar noi vrem pilula magica ce rezolva instant problemele acumulate intr-o viata intreaga. Cand incepi sa ai succes, usor usor vezi cine iti sprijina cresterea si cine vrea sa te traga inapoi in jos, sa ramai un ratat, in felul asta le confirmi ca e mai bine sa ramana si ei confortabili cu un job pe care il detesta dar e simplu de facut, dar cand incepi sa iei atitudine si vrei sa te transformi pe diverse planuri, sociale, financiare, sa te tii de sala consistent, incep usor usor sa se simta atacati de simpla ta prezenta. Faptul ca tu te chinui si incerci reflecta inapoi la ei lipsa lor de interes pentru propria viata, esti o oglinda care le reflecta inapoi toate lucrurile ce ar trebui sa le cultive si ei. Imagine: Cand un crab incearca sa iasa din galeata sa nu fie gatit pe plaja, ceilalti il trag inapoi

Falsa Coroana Dorința de a ajunge in vârf prin sărirea etapelor constituie un pericol atat pentru cel care tânjește cât și pentru cei deasupra cărora va fi dacă dorința i se va îndeplini. De ce nu este buna sarirea, fentarea și suntarea pașilor necesari atingerii unui obiectiv măreț? In primul rând nu întâmplator sunt puse in fata omului acele praguri, acele etape, ele practic sunt trepte de evoluție. Și la fiecare treapta se experimentează și se cucerește un microunivers interior, fiecare treapta vine cu lecțiile pe lumina și întuneric, vine cu cunoaștere și putere. Și abia după ce s-a finalizat cu succes un nivel vine dreptul de a trece la nivelul următor, acest drept trebuie cucerit, câștigat, nu furat! In următoarea etapa se întâmpla la fel dar creste gradul de dificultate pe toate planurile și cel care reușește sa bifeze cu succes si următorul nivel e mai îmbogățit in cunoaștere și putere. La fiecare nivel el primește daruri, instrumente noi dar in același timp primește și lecții/ teste dure pe care e nevoit sa le depășească. Și tot așa el urca pana ajunge la vârf! Vârful este poziția coroanei in care el constituie o autoritate intr-un domeniu, un lider, un formator, un om care prin munca și efortul lui susținut și-a asumat răspunderea totala asupra lui dar urmează sa răspundă si pentru ceilalti. Dacă el ajunge direct acolo in vârf și nu are nicio susținere oferită de treptele de evoluție, el va fi un vârf fără cunoaștere și fără putere, un vârf de carton care la prima furtuna se va topi și se va risipi in vânt. Practic el a devenit regele unui castel de cărți de joc! Și când jocul se termina el nu mai știe dacă a visat sau nu ca a fost rege.

I think all men should be taught how to fight at a very young age so when they are grown ups they can express their oppinions freely not walking around insecure trying to make fun of others to feel better about themselves. The best fighters out there? Some of the coolest people, they don't get angry if you throw shit at them, because they know they can beat the living shit out of you if you cross the line. Martial arts, they are an amazing skillset, you have to give it time and by the time you are on your own feet you have achieved mastery and a black belt and the discipline you can carry with you in other areas of your life, like working out(with weights/bodyweight) social dynamics, playing instruments, building a business etc. You can’t truly call yourself “peaceful” unless you’re capable of great violence, if you’re not capable of violence you’re not peaceful, you’re harmless. "to secure peace is to prepare for war" . Si vis pacem, para bellum.

-- Din ultimele studii de la Jordan Peterson, foarte interesanta perspectiva urmatoare: Daca alegi drumul spre succes (definit de tine) tine minte ca persoanele cu care te inconjori acum este posibil sa se simta ofensate de tine in viitor. Succesul tau este o oglinda tare neplacuta pentru ei. De ce? Pentru ca inainte erati egali si lucrurile 'mergeau bine' , insa acum 'te-ai gasit tu sa strici armonia'. Ei se supara pe ei, nu pe tine, insa nu stiu cum sa manifeste acea emotie de anxietate din ei. Lumea lor e disturbata acum de lumea ta noua (de succes) si ei traiau excelent in ea. Acum, ca tu le arati ca se poate mai bine, ei tind sa te nege ca sa faca sens din conditia lor actuala. . PS : ce a m scris nu a zis J.P. adliteram, sunt propriile mele concluzii. Acest mesaj nu are legatura cu nimeni apropiat sau indepartat 😄 . Spun asta pentru ca cei care vor rezona cu mesajul de mai sus in sens pozitiv vor da like, iar cei care vor rezona in sens negativ vreau sa fie ca un wake up call la realitate, indiferent cine e persoana de succes la care se relateaza.

-- A monk asked ,"What is 'holy'?"Joshu said,"Ordinary."The monk asked,"What is 'ordinary'?"Joshu said,"Not holy."The monk said,"When neither ordinary nor holy - what then?"Joshu said,"What a fine Zen monk!"

When will you learn your status updates mean zero to nothing to anyone ever!? Doesn't matter what social network you post it on! WORTHLESS! Use your mind, create new memories, interact! Don't just add it to a library of forgotten photographs!~Megatron I don’t think all the those fotos we take today and only keep them in our smartphone, tablet or laptop will survive at least 150 years like the pictures from the past. Abundance is harder for us to handle than scarcity.

Vai, nici nu stiu cum sa incep.. sa fie asta starea de Satori, de Iluminare? Practic lupta nu se termina niciodata, drumul nu are destinatie, iar daca exista una, e doar ceva de scurta durata..apoi iar esti chemat in lume, iar trebuie sa lupti, sa tragi, sa inveti, sa reactionezi la prezent, disciplina, dragostea pentru corp. Meditatia trebuie facuta iar si iar, antrenamentele fizice la fel, altfel muschii se atrofiaza, relatiile cu neamul muieresc tot acolo.. Emotiile mele sunt destul de intense, mintea mea, a mea cel putin stiu ca e o lama cu doua taisuri, daca o folosesc in directia potrivita pot sa lupt, pot sa imi ating telurile, oricare ar fi ele, dar... dar uneori, daca uit, si o las sa se sprijine, mintea se intoarce impotriva stapanului, lama cealalta ma ataca pe mine, stapanul casei, dar mintea e doar un proces de ganduri, o adunatura de ganduri, de memorii, amintiri, utile, inima e interesanta, ea trage spre necunoscut, mintea ma vrea "in viata", de ce sa fac ceva cu risc? As putea sa raman in rutina, in obisnuit, in confortul asta care ma sufoca, si as putea sa "traiesc" mult si bine. Ceva lipseste, aventura, bataile inimii, tremuratul, folosirea tuturor resurselor disponibile pentru momentul actual... Si daca faci odata o nazbatie, una de care iti amintesti, nu e de ajuns, e ceva de moment, apoi trece, si crezi ca toate se aseaza la locul lor si toate vor veni de la sine de atunci in colo...dar nu e asa, nu ucizi un balaur, salvezi printesa din turn si ai terminat povestea... povestea nu se sfarseste, cosmarul asta de viata nu se sfarseste, cosmar sau bucurie, depinde in ce parte te afli, a prezentei, constiintei, sau a inconstiintei, a somnului pe picioare, Rai sau Iad. Ziua Judecatii nu e acolo in ceruri, undeva departe, candva...Ziua Judecatii e aici si acum, e in fiecare moment, in fiecare zi. Cuvantul "Dumnezeu" imi provoaca scarba, doar pronuntandu-l ma gandesc la un mosneag nervos care sta undeva acolo sus in al 7-lea Cer, asteptand pacatosii sa-i bage la cazan, nu pot sa cred cat de orb am fost. Ateismul a fost o vreme adapost, dar nu ma regaseam, nu cu toate lucrurile care nu le puteam explica, nu, Agnosticismul e mai comod, Ateismul e impotriva Religiei, negarea e si ea o afirmatie, practic,daca nu ar exista oameni religiosi, a fi ateu ar fi o chestie caraghioasa, nimeni nu ar intelege.. de ce te lupti si cu ce te lupti? Risipesti energie aiurea. Agnosticismul mi se pare mult mai convenient, Nu stiu. . . nu am fost acolo sa vad...dar sunt acum aici, si vom vedeam poate gasim ceva, poate nu, dar raman in cu ochii deschisi. Buddha spunea inainte sa inchida ochii pentru ultima oara, sa "fii o lumina pentru tine insuti". E ceva ce esti deja, trebuie doar sa constientizezi asta, iar cum faci asta? In fiecare zi e de la capat, nu o faci o data, apoi constiinta o sa faca treaba pentru tine, nu, trebuie sa fii mereu acolo, alert, prezent, vigilent, la cum mergi, la cum mananci, la cum iti bate vantul prin par cand e vara si e frumos, si te cari cu rucsacul plin de sandwich-uri spre un rau sa te arunci in cap si sa urli "WILSON!!" E tare de tot sa fim aici in fiecare moment, e o gluma cosmica toata asta, e un joc, dans celebrare. Emotiile sunt foarte puternice, si frumoase, toate dar societatea in care traim e foarte.... perfectionista, tot ce e "bun"/pozitiv, e acceptat, compasiunea, bucuria, oare? Pana si alea devin motive de suspiciune, intr-o lume depresiva si cu ganduri de suicid, un om vesel care rade aparent degeaba, e bolnav si trebuie dus la azil.Nu e parte din grup, e un strain, ceilalti se simt incomod datorita lui, asa sunt ucisi toti campionii veacurilor, omori un Buddha, Omori un Socrate, un Iisus.. Dar practic societatea impune sa te prefaci ca nu te afecteaza, ca e ok, chiar daca inauntru tu vrei sa arunci cu scaune dupa cineva pentru ca asculta muzica proasta noaptea tarziu sub geamul tau. Nu, nu exprima furia, nu plange, nu pisa ochii, e slab! Furia, o sa iti faca necazuri, dar o furie care iese exact in momentul in care trebuie se epuizeaza asa de repede ca nici nu ai timp sa realizezi, apoi devii iar constient, copii asta fac...se pun pe jos, urla putin apoi alearga iar sa adune pietre/pokemoni. Sunt atat de multe chestii de spus, ca nu le mai pot acoperii in textele astea, e minunat sa vezi cat cresti in timp, cate pietre pretioase am capatat in ultima vreme, si sa le pot avea in continuare trebuie sa repet ritualurile prin care le-am obtinut, sa le duc la cote si mai mari, sa continui sa urc dealul, insetat mereu dupa mai mult, sa nu ma opresc...niciodata, iar cand ajung in varful dealului, sa caut unul mai inalt. E greu...e foarte greu, doar asa cresti, antrenamentele mele au fost mereu acolo sa imi arate ca e asa. Facand mereu aceleasi lucruri te plictisesti, ascultand aceeasi muzica, aceleasi mancaruri, dar viata e prea vastra...mult prea complexa sa putem vreodata sa o inramam si sa o punem in cutie, sa spunem "asta e bine", "asta e rau", se schimba mereu!! Avand grija de corp, purificand inima iar si iar de emotiile cu frecvente joase, iar mintea limpede... putem muta sorii din loc. Mai am FOARTE multe de invatat, nici nu stiu de ce nu am fost mai pornit cu treaba asta mai devreme...dar acum daca tot am ajuns in punctul asta.... am sa o fac totusi sa merite !

I'm trying to use the "Hybrid Theory" and be athletic, aesthetic, fast, strong, flexible, high stamina for running long distances, and/or high intensive interval training types where you have to give it your all for a short period of time, like you do on sprints, then cool down for a short while on a slower pace, so on and so forth...

Cadoul meu pentru voi, dragi obsedati de muschi, sala, hipertrofie Asta e actualul meu antrenament PENTRU hipertrofie, pe langa asta mai am cateva chestii precum powerlifting, ceva terapeutic, unii dintre voi ma vedeti la sala cand stau intis pe jos, nu, nu imi trebuie nici un preot catolic.. a da! si cand mai am timp, ceva street.. ~Luni Piept aka Tatze: -Impins cu bara la piept din plan drept -Impins cu bara la piept din plan inclinat -Dips pentru piept -Pullover cu Gantera -Fluturari cu gantere din plan drept sau inclinat ~Marti Picioare, - Cvadriceps + gambe + Adductori + Abductori -Genuflexiuni cu bara pe trapez, de cele mai multe ori highbar, dar si lowbar cand ma plictisesc -Genuflexiuni cu bara in fata -Fandari cu gantere din mers -Ridicari de gambe simple cu greutate adaugata, cu picioarele pe discuri pentru a efectua o miscare mai lunga decat cea permisa de nivelul solului Adductii si Abductii la aparate. ~Miercuri Spate - Ingrosare + Lombar + Femurali -Ramat cu haltera aplecat la 45 de grade -Ramat unilateral cu gantera din plan drept, 90 de grade -Ramat la...un aparat care nu stiu cum se cheama, dar ideea e ca include o contractie izokinetica, aka cabluri. -Indreptari clasice sau Rack Pulls -Indreptari Romanesti -Flexii pentru femurali la aparat ~Joi Umeri Trapez -Presa Militara deasupra capului cu Gantere sau Haltera -Ridicari laterale cu gantere -Fluturari din revers -Shrugs cu gantere din lateral -Shrugs cu haltera din fata ~Vineri -Triceps + Antebrate -Dips'uri pentru triceps -Skull Crushers cu bara Z -Overhead....ceva...cu gantera -(optional aka. daca am chef mai bag un cablu) -Cateva exercitii pentru antebrat, simple, dar greu de explicat, fuck it! ~Sambata Spate - Latire + Biceps -Tractiuni cu priza larga la bara -Tractiuni cu priza medie la bara -Trageri la piept aka tractiuni cu palmele supinate -Flexii clasice cu gantera -Flexii de tip ciocan cu gantera ~Duminica Abdomen -Windshield Wipers - aka Stergatoare de Parbriz facute la bara de tractiuni -Ridicari de picioare -Crunch cu greutate -Bicycle Crunch cu greutate Tin sa mai mentionez ca la majoritatea folosesc tempoul de 2-2 dar nu e o obligatie, adica nu ma duc odata cu gravitatia, ii rezist si cobor la propria mea viteza, iar la urcare nu ma balansez niciodata, nu fac ego lifting[daca o greutate e prea mare si nu pot executa miscarea corect...e prea mare, si gata, nu are rost impresionarea celorlalti Nu recomand ce fac eu acum unui incepator [2-3 ani de antrenamente] pentru ei sunt antrenamentele de tip full body sau brosplit'urile [impins-tras-picioare]

[!Opinie personala!] Motivul pentru care nu am crezut in suplimente a fost pentru ca sunt chestii ce vin din exterior, ei zic "natural" dar, din intamplare...care sunt sansele ca acele cutii sau pungi frumos colorate cu niste tipi vasculari pe ele, sa fi crescut in copaci?? Sunt din surse naturale e adevarat, zer, soia, carne etc, dar...de vreme ce nu se pot obtine fara procesul chimic-mecanic-tehnologic, aruncand restul si pastrand doar spuma, cum se pot numi naturale? Le'am considerat mereu o modalitate de a te minti pe tine insuti, de a'ti crea o falsa imagine despre tine si a sari ceilalti pasi ce trebuiesc facuti pe drumul cunoasterii. Ca si energizantele, cafeaua, sunt lucruri ce vin din afara, corpul se simte obosit pentru ca e obosit, iar bombardand'ul cu cofeina nu ajungi altundeva decat la catabolism, te descompui pe interior pentru ca nu ii acorzi corpului cele ore pretioase de somn si ajungi sa "traiesti" in curand cu pastile, alte miracole ale midicinei moderne. Dar hey, e doar parerea mea, you can do whatever the FUCK you wanna do!

Un lucru nu l'am mai inteles cu legatura la antrenamente in general. Fiecare isi sustine ideologia si felul lui de a se antrena OK. Unii se antreneaza cu greutatea corpului exclusiv si ajung sa zboare pe bare, sa faca tot felul de trucuri, spectacole interesante, altii se antreneaza cu greutati sa prinda forta, sa arate bine, rezistenta, altii ca sa fie functional in afara salii, altii ridica de 10 ori greutatea lor, altii nici macar nu ridica greutati, doar alearga, inoata, pedaleaza, OK. Acum va intreb, care'i treaba cu toate cruciadele pe care le porniti sustinand ca un anume tip de antrenament e mai bun decat altul? Mai bun pentru ce? Vrei sa'i rupi pe altii in bataie? Arte martiale, vrei sa fii bun la facut multe tractiuni, fa tractiuni, vrei sa fii bun maratonist, alearga pana cazi. Toti suntem diferiti si pana la urma fiecare face ce'i ofera satisfactie, right? Transformati antrenamentele in religie, le atacati pe celelalte cand defapt toate au aceeasi radacina/fundatie. Proeficienta neuromusculara este de mai multe feluri, inteligenta la fel. O maimuta o sa se catere mai bine intr'un copac decat un elefant, la fel cum un luptator de MMA canta la chitara mai slab calitativ decat James Hetfield dar si vice-versa, James nu va lupta la fel de bine ca tipul din MMA.

Intrebare, v'ati gandit vreodata ca si abdomenul e facut din acelasi material ca si restul muschilor? Si atunci de ce nu il antrenati cu greutate adaugata, care sa va permita doar 8-12 repetari a cate 3-5 serii??? De ce faceti 1000 de abdomene pe zi si cu viteza unui caine in calduri si nu pe un tempo de 2-2? Daca ar fi sa iau o sticla de un litru, o umplu cu apa sau nisip, dupa caz, si fac 1000 de flexii, se intampla mare lucru?? DUHHH!! Mindfucked already?

Daca as putea avea orice in secunda a doua, ce rost ar mai avea viata atunci? Pentru ce as mai lupta daca as sti ca pot sa am "totul"? Prin "TOT" ma refer la tot ce poti atinge, tot ce poti detine, dar nu si lucrurile care le simti. Si intr'un fel suntem damnati sa traim in lumea materiala, avand atata buget ca putem cumpara orice, numai fericirea nu. "Mare scofala, as putea sa imi iau avionul privat, sa dau o tura pana in Scotia la fabrica de Whisky Johnny Walker apoi sa ma bag in coma." "Sotia mea e model la Victoria's Secret si ma iubeste." "Imi vin drogurile prin curier" La ce dracu imi trebuie atatia bani? Ii folosesc sa ma tina in viata si atat, dar nu las fericirea sa depinda de ei!

3 notes · View notes

romania-drepturi-si-privilegii · 2 years

Text

Cum puteti sti daca un jurnalist nu isi face meseria si/sau nu este jurnalist

Pe langa asa-zisii jurnalisti, la fel se aplica si cu cei asa zisii independenti.

- O persoana nu vrea sa vorbeasca cu un jurnalist. Ei sunt considerati vinovati, fiindca cica ascunzand ceva. Este un apel to institutii, o eroare logica.

- Subt falsul "corect" sau fals patriot, jignesc politicieni sau alte persoane.

- Daca nu sunteti cu el, sunteti impotriva lui si a lui "prieteni".

- Daca vor, amesteca cuvantul Dumnezeu in propozitii.

- Se prezinta ca cunosc subiectul bine.

- Rad sau zambesc cand vorbesc cu politicienii.

- Intradins mint si disinformeaza.

- Prin gesturi si capturi video (youtube thumbnails de exemplu), insereaza frica si ura in altii impotriva altora prin repetarea ca o mantra ca institutiile sunt vinovate, adica toti functionarii publici de acolo.

- Oamenii din tara lui sunt toti prietenii lui, daca, folosind la inceput in videouri/texte cam asa :

"Prieteni, s-a intamplat ceva azi ..."

- Prin prezenta la orice miting impotriva guvernului din tara lui, jurnalistul fals merge catre un site ca sa castige donatii, fiindca el " protejeaza" oamenii prin atac la persoane.

- Da vina pe fostul angajator si/sau pe fostii colegi, dar in trecut totul era bine pentru el.

- Vorbeste mai mult despre coruptia din politica, dar da solutii rar sau deloc.

- Se repeta des, ca politia, judecatorii de ce nu face ceva etc. trebuie sa faca ceva.

- Indeamna la violente prin diferite cuvinte ca "acest partid trebuie inchis".

- Folosesc cuvinte denigratoare :

Un politician traieste intr-o hruba, psihopat, dement, (politicianul astfel arata astfel ca o bestie in ochii oamenilor). Ar trebui sa existe o lege impotriva indemnului la violente/crima impotriva altor persoane.

Indiferent daca o persoana este vinovata sau nu, atacul la persoana arata ca jurnalistul cauta un castig rapid, nemuncit de la oameni si/sau pentru aprecieri.

Atacul la persoana nu este critica. Jurnalistii care nu lucreaza bine si sunt platiti degeaba de oricine se impaca bine cu analfabetii functionali sau au ura fata de ideile altora, religii etc.

#media

0 notes

blibrary · 4 years

Text

Fansub LRYaoi [Lectura]

Aquí encontrarás los proyectos trabajados por Fansub LRYaoi para su lectura online.

(Se irán actualizando los capítulos a medida que estén disponibles en la web)

─ A ─

• Aitsu no Seiheki ha Hentai Sugiru [Mot Kuromura] (He loves muscles too much)

ONLINE: 01

• Afurete Koborete Gaman Dekinai [Yamachi]

ONLINE: 01 - 02 - 03 - 04

• Anta no Koto Tabesasete? [Taguche] (Can I Taste You? This Young Buff Wants Me)

ONLINE: 01

─ B ─

• BL Game no Syujinkou ni Nattara Rival ni Dekiai Saretaken [Tomoka Nomiya]

ONLINE: 01

─ C ─

• Compañeros de Cuarto [Yuka Ohbayashi]

ONLINE: 01

─ D ─

• Densetsu no Mesuiki Yankee [Oiko Komaru] (The Legendary Mesuiki Yankee)

ONLINE: 01

• Do S na Uraaka danshi-kun [Sumeshi] (Doesuna ura aka danshi-kun rensai-ban)

ONLINE: 01

• Dr. Kei Danshi no Renai Chart [Takahira Rito]

ONLINE: 01 - 02

• Drastic F Romance [Yamachi]

ONLINE: 01

─ G ─

• Gaman ga Dekinai Toshishita wanko no Aishikata [Kisara]

ONLINE: 01

• Goui You Nonke Ikase Kata [Nabeki]

ONLINE: 01

• Go to the Wonderful Day's [Toshinari] (Do S na Kareshi ni Mou Muchuu!)

ONLINE: 01 - 02 - 03 - 04

─ H ─

• H na mousou ga Kanattyaimashita [Rasu] (Un engaño que se hizo realidad)

ONLINE: 01

• Hatsujou Playroom [Shiramatsu]

ONLINE: 01 - 02 - 03

• Happeningbar de Aimashou [Nakagawa Riina]

ONLINE: 01

• Hiasobi Shita Boku ga 30.000.000 Yen Hensai Suru houhou [Hanasawa Namio]

ONLINE: 01

• Hoezura ni Kamitsuku Kisu [Himoda Q]

ONLINE: 01 - 02 - 03

─ I ─

• Ikoku Sereb no Goyoutashi Dekai Sore Hontou ni Hairu no [Taguche]

ONLINE: 01

• Inran Jyoshi no Private Porn [Hachiko Sato]

ONLINE: 01

• Itte Owari na Wake ga nai! [Sig Komeoka]

ONLINE: 01

─ K ─

• Kawaii Kouhai dato Shinjita Ore ga Baka Deshita [Haruyama Moto]

ONLINE: 01

• Keedoro [Shu Shuna] (Kedro: El Ladrón y el Policía)

ONLINE: 01

• Kimihabokunomono ~ Konbini Yakin de Mesuiki Chōkyō [Kuroshiro]

ONLINE: 01

• Koiha Sorakara Futtekuru [Monaka Kuri] (El Amor Cae del Cielo Regalo de Santa)

ONLINE: 01

• Koisuru Hypnotic Therapy [Masaki Maki] (Hypnotic Therapy of Love)

ONLINE: 01 - 02 - 03 - 04 - 05 - Extra.

─ M ─

• Mesuka Drag, Konzetsu Keikaku [Mocharo]

ONLINE: 01 - 02

• Motoyan Shojosoushitsu wo Namahaishin [Hoshitani Kyo] (Pérdida de virginidad, entrega dura)

ONLINE: 01 - 02

─ N ─

• Nakamade Torokeru No.1 [Torimaru Taro]

ONLINE: 01

• Nante Buzamana Koi-deshou [Nakai]

ONLINE: 01

• Natsuki-kun wa Boku no Mono [Yoshino Azuma] (Mr.Natsuki is mine)

ONLINE: 01

• Nekoni Matatabi Oreniha Anata [Zutsuuyaku]

ONLINE: 01 - 02

─ O ─

• Omae no Yubi de Toroketara [Utsumi Long]

ONLINE: 01 - 02

• Onijyoushi Gokudera-san wa Abakaretai [Arata Licca]

ONLINE: 01 - 02

• Osananajimi wo Mesuiki Choukyou [Ikegami Shougo] (Entrenamiento entre dos amigos de infancia)

ONLINE: 01 - 02 - 03 - 04

• Oshaburi Sensei Wake Ari Yuutousei no Yowami [Shuuki] (El profesor y las debilidades del alumno de honor)

ONLINE: Vol.01: 01 - 02 - 03 - 04 | Vol.02: 01

• Oresama to Sugar [Hanamoto Ari]

ONLINE: 01

• Ore no Souteishite Ita H na Tensei Life wa Kore Janai [Miyako Mimeko]

ONLINE: 01

─ R ─

• Reizoku Keiyaku [Kuroshiro] (Slave Contract)

ONLINE: 01

• Retsujyo no Hako [Chino Chi]

ONLINE: 01

• Ryoujoku! Sennyuu Sousakan [Hiiragi Masaki] (Detective Infiltrado)

ONLINE: 01

─ S ─

• Sensei, Imakara Tyoukyou wo Hajimemasu [Nachunori] (Teacher, I'm gonna start discipline now)

ONLINE: 01

• Sex Sales Driver [Sabamiso]

ONLINE: 01 - 02 - 03

• Shinjuku Bachelor to Yonaki Neko [Sato Yoshino] (Shinjuku Bachelors and the Midnight Kitten)

ONLINE: 01

• Shikaru Mitai ni Daitekure Pawahara Joushi wa Kakure do M [Ikeda Souko] (Shikaru mitai ni daite kure ~ pawahara jōshi wa kakure doemu)

ONLINE: 01 - 02

• Suezen ni Kiss [MOO (Mashiro Shiroiro)]

ONLINE: Oneshot

─ T ─

• Takuhai Danshi to Soku Ochi Ojisama [Mima]

ONLINE: 01

• Tonari no Otoko [Hagi]

ONLINE: 01

• Torotoro Hitou de Koi Hajimaru [Nangoku Banana]

ONLINE: 01 - 02

• The back account has been known to new employees [Tomomi Sakana]

ONLINE: 01

─ W ─

• Wakatte Kudasai [Yoshimoto]

ONLINE: 01

─ Y ─

• Yakuza-sama Senyou Ikasetara Hensai Ikkai Chara [Yuya Kirimi] (Los yakuzas vinieron a cobrarme y me cogieron de su juguete)

ONLINE: 01

• Yumemiru Choukyoushi no Risou no Goshujinsama [Yaezaki Rai]

ONLINE: 01

97 notes · View notes

nox-scrie · 4 years

Text

enchantment

Partea a patra si ultima parte din seria lui Jacks. Am stat o groaza sa editez capitolul asta pentru ca simteam ca trebuie sa ii fac justice, si nu cred ca a iesit la fel de bine pe cat ar fi putut sa iasa, insa asa e si Jacks- intr-o crestere continua.

Word Count: 5666

NISTE TRIGGER WARNING URI EXTREME PENTRU CAPTIOLUL ASTA!!!! O gramada de family abuse, si mental si fizic; nu cititi de la “Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-" pana la "Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.” SI replica lui Jacks ce incepe cu “ A fost, nu-i asa?” IT S SOME HEAVY ASS SHIT. Daca chestiile astea nu va fac sa va simtiti bine, va rog aveti grija. Pana si mie, ce le-am scris, mi-au dat greata.

In rest, sper ca v-a placut experienta primului meu personaj non-binary criminal (ce nu e inspirat dupa un animal de plus), iar aici sunt primele trei parti:

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Padurile nu ar trebui sa arate asa. Asa... negre. Asa moarte. Asa fara suflu, fara oxigen. Asa fara scop. Era de parca mergeai intr-un spatiu fara viata, de parca ai fi intrat intr-un tub sintetic si tot aerul iti era scos, incet, din plamani. Era o padure pana la urma, locul ce sustine, prin definitie, viata, locul in care poti sa mergi daca nu mai ai unde sa te duci. Locul in care poti sa respiri, dupa ce ti-ai tinut respiratia pentru mult timp. Faptul ca padurea asta corupta exista macar era o crima din mai multe puncte de vedere.

"Nu imi vine sa cred ca m-a pocnit." a zis Syksy (frumoasa grupului, imbracata in piele, iubitoare de caini si cel mai probabil un caine chiar ea) pentru a paisprezecea oara de cand au urcat in trasura si au pornit la drum.

Vår (tanar, si el frumos, la punga gros, incredibil de gay si cel care a construit caleasca asta printr-un pocnet din degete) isi dadu ochii peste cap pentru a paisprezecea oara. "Las-o in pace, Syk. Nu se simtea okay."

"Ei bine, Vår, nici eu nu ma simt okay in majoritatea timpului, si totusi nu iau la bataie primul om ce se uita in directia mea." continua Syksy, incepand sa isi maseze locul de sub ochiul ei unde o vanataie incepea sa se formeze.

Jacks (persoana care a facut vanataia si care era pe cale sa mai faca una daca Syksy nu termina cu dramatismele) isi dadu ochii peste cap, incordandu-si maxilarul si uitandu-se pe fereastra. Ochii sai intunecati erau lipiti de padurea din ce in ce mai moarta, mai neagra, mai absenta. Spera doar sa nu o gaseasca si pe Ea asa.

"Macar stiti unde trebuie sa mergem?" intreba Jacks, intorcandu-se spre cei doi frati.

Adevarul e ca aproape se simtea bine ca a pocnit-o pe Syksy, facand ca doar putin din sarmul natural ce o urmarea sa se fisureze. Cand Syksy zambea, Jacks simtea doar ca ceva e gresit: buzele ei nu sunt rozalii, ci precum niste piersici, iar daca Syksy isi punea mana oriunde pe corpul lui Jacks, era acelasi sentiment ca atunci cand atingeai un strain din greseala in autobuz.Jacks era o cauza mai pierduta in ghearele indragostirii mai rau decat anticipase.

"Eu stiu." ii aminti Vår, si se uita la randul sau pe fereastra. "Dispozitivul pe care l-am facut pentru Syksy merge la fel de bine si pe Kesä, insa nu a mers niciodata pentru Vinter. E de parca Vinter ar fi undeva, ascunsa de pe fata pamantului. Pastrata in siguranta."

Desi Jacks si-a inchis ochii cand Vår a spus numele ei, asta nu insemna ca nu a simtit durerea precum un pumnal ascult infipt in timpanul sau. Vinter. Fata ce i-a furat inima si orice farama de ratiune ar mai fi avut. Ofta si se lasa pe spate in caleasca, deschizandu-si ochii in ciuda impulsului de a ignora tot ce este in jurul sau pana la inevitabila-i pieire.

"Ne apropiem acum." spuse Syksy, incruntandu-se. Era primul lucru important pe care il zisese, daca nu se luau in considerare remarcile rautacioase aduse cand fratelui ei, cand lui Jacks.

De parca ar fi dat un semnal, trasura incepu sa bazaie, ca si cum ar fi fost bagata in priza. Jacks isi duse imediat mana la brau, unde tinea un pistol incarcat. Nu il folosea niciodata, dar acum se ridica in picioare si era gata sa ii protejeze pe fratii fetei de care s-a indragostit de orice pericol ce avea sa vina.

Nu observa ca podeaua disparea decat atunci cand nu mai statea in picioare, ci cadea jumatate de metru pana pe drumul de tara, cu pietre zgrunturoase si tarana ce ii intra in ochi. Tipa, sau poate ca nu o facu. Stia sigur ca in urmatorul moment cineva ii apuca bratele si cand dechise ochii, Syksy era in fata sa, cu urechile lungi si paroase si ochii de un gri stralucitor, cu nasul alungit... era un lup.

"Jacks. Calmeaza-te. Esti in trasura, esti cu noi. Esti aici, esti aici. Respira cu mine. Inauntru. Afara. Inauntru. Afara. Bine. Esti victima unui farmec, asemanator cu cel de la spectacol. Esti-"

"Esti o dezamagire." a zis o voce din spatele sau, si Jacks se intoarse, frica fiind pictata pe fata sa ca o masca. Iar acolo era el, insangerat si cu rautatea strambandu-i trasaturile, facandu-l sa arate ca un cosmar pe doua picioare.

"Tata?" sopti Jacks, si isi stranse genunchii la piept. "Tata? Nu, lasa ciobul ala jos, tata-"

"Eu si mama ta nu am crescut un copil deviat asa ca tine. Satana a intrat in tine, acum satana trebuie sa iasa. Stai pe loc, demone, daca il ranim atunci o sa iasa..."

Jacks isi ridica mainile facute pumni deasupra capului si tipa, tipa asa de tare incat tipatul deveni urlet si il simtea pana in adancul oaselor, ce i se rupeau incet in zeci de locuri.

"Stai pe loc." ii zicea tatal sau, iar vocea i se auzea chiar langa ureche in timp ce sunetul de oase rupandu-se era un ecou al unui mars funerar. "Femeie, vino si tine-ti progenitura. Nu pot sa fac o taietura buna. Nu pot..."

"JACKS!" tipa cineva peste sunetul de oase si vocea plina de ura a tatalui lui Jacks. "Nu. E. Real. Opreste-te. Opreste-te. Tatal tau nu te-a omorat. Tatal tau nu e real..."

"Taci din gura, poponarule! Nu ai dreptul sa imi vorbesti, sa respiri langa mine. Pleaca de aici pana nu iti bag ciobul asta in cur, si te asigur ca nu o sa iti placa."

"Stop." a soptit Jacks, gatul durandu-i de la tipat. "Stop!" a zis mai tare, cu putere. "STOP!" a strigat acum, si a smuls ciobul din mana tatalui sau, nepasandu-i de durere, dar infigandu-l in gatul lui, cum a mai facut cu ani inainte.

Linistea ce a urmat ii dadu destul curaj lui Jacks incat sa clipeasca de cateva ori, lasand iluzia sa dispara.

Era in caleasca, si Vår statea ingenuncheat in fata sa, aparent tinandu-i incheieturile intr-o stransoare de fier. Jacks isi trase mainile cu un sasait.

"Incerci sa imi rupi mainile?" se rasti Jacks, si Vår se dadu inapoi, lovindu-se de usa calestii. Incepu sa rada atat de tare incat se dadu cu capul de usa.

"Tu incercai sa ma omori cu un pistol infipt in gatul meu acum o secunda." se vaita Vår, aratand spre pistolul aflat langa Jacks si odata cu miscarea observa ca fata ii era ...cumva stearsa, de parca incerca sa focuseze un aparat pe orice punct in afara de chipul lui.

"Ce ai patit la fata?" intreba Jacks, si pentru un moment crezu ca o noua iluzie incepe. Chiar nu era gata, si nu stia daca se va abtine din a apasa pe tragaci acum.

"O masca pentru a bloca influenta lui Kesä. Si Syksy are una.."

"Doar ca nu e o masca, e o forma pe care o iau uneori." se auzi Syksy, cu vocea joasa, si Jacks se intoarse spre ea.

Ura cat de multa surpriza simtise in ultimele zile, iar de data asta, nici macar nu a mai incercat sa isi ascunda surpriza.. Desi o mai vazuse pe Syksy ca aproape un lup inainte, cu urechile lungi, mustati si ochi stralucitori, gheare ascutite si considerabil mai mult par pe mainile si picioarele dezbracate, asta nu insemna ca nu a palit la fata. Jacks reusi totusi sa scape cu un ridicat din sprancene si o inspiratie scurta.

"Esti mai frumoasa decat imi aminteam." ii spuse Jacks dupa o secunda.

"Te-as lovi asa de tare acum, dar sunt o doamna." spuse Syksy ofticata, si urechile imense i se intorceau incet.

"Mai mult un caine." spuse Vår, si isi puse mainile pe fata. "Pe mine m-ai mai batut inainte; nu risc inca o lovitura la chipul meu frumos."

Syksy ii mari in fata, si Jacks se ridica de pe podea si se tranti langa ea. Pentru un moment a vrut sa isi puna capul pe umarul ei, asa ca a facut-o. Poate avea o contuzie. Poate doar simtea nevoia de ceva solid sub corpul sau, de cineva ce putea sa ii distraga atentia de la durerea cicatricilor sale.

"Nu iti lasa balele pe mine." a zis Jacks, si Vår s-a ridicat de pe podea, intorcandu-se cu spatele pentru a nu fi vazut cum radea.

"Nu meriti balele mele." marai Syksy inca o data, dar dupa aia se relaxa si isi trecu o mana prin parul lui Jacks o data, un gest aproape negandit, de parca ar lua un fir de par ratacit de pe haina sa. Poate stia si ea cum e. "Macar suntem siguri ca ne apropiem de Kesä acum. Influenta ei nu mai e asa vizibila acum."

"Ce cuvinte mari, surioara." dadu Vår din cap, insa inainte sa apuce sa mai zica ceva, trasura se opri.

Nimeni nu fu surprins atunci cand Jacks s-a oferit sa fie prima persoana ce coboara din trasura. Pistolul era inca in siguranta la braul sau si avea niste semne de unghii pe podul palmei de la cum si-a strans degetele in pumni, dar in rest era intr-o bucata.

Locul in care caleasca s-a oprit avea chiar mai putini copaci si mai multe spatii negre pe pamant, unde acestia fusesera inainte, iar un fior trecu peste Jacks. Peisajul apocaliptic facea insa vederea la cabana mult mai usoara: scunda, cu un singur nivel si o intrare intr-o pestera langa, casa de pamant din fata lor nu arata deloc ca cuibul unei vrajitoare, mai degraba ca o coliba a unei batranici neajutorate.

"Pare ca e liber." a zis tare Jacks, iar Syksy si Vår au coborat. Vår se uita la pestera de parca a vazut o fantoma, insa cand Jacks ridica din sprancene, acesta se incrunta si dadu din cap, de parca nu s-a intamplat nimic.

"Sa speram ca o sa si ramana asa." spuse Vår, dar tonul sau parea a fi o rugaminte, indoiala maro si gretoasa din gura lui.

Au avansat impreuna spre casa si cu un simplu gest cei doi frati s-au decis ca Syksy, ce a prins o privire bantuita precum fratele ei atunci cand a vazut pestera, ar trebui sa fie cea care bate la usa. Vår ramase in spate alaturi de Jacks, si ridica din umeri.

"Syksy mereu a fost apropiata de Kesä. Aveau multe lucruri in comun, si stiu ca lor le-a fost cel mai greu sa se desparta una de alta. Presupun ca nu a trecut niciodata peste: uite, vezi peretii casei?"

"Ce e cu ei?" intreba Jacks, si incepu sa ii studieze. Iar apoi vazu.

O duzina de caini husky, fermecati sa alerge de-alungul paragului casei ca niste umbre, sub un cer plin de stele aprope invizibile. Lui Jacks aproape i se rupse inima in piept cand isi dadu seama de devotamentul pe care il simtea Kesä pentru sora sa.

Apoi isi aminti cum incercase sa ii induca nebunie prin niste farmece ingrozitoare cu un sfert de ora inainte. Se stramba si se uita in alta parte.

Usa s-a deschis atunci la perete, si de peste prag un cap saten, tuns scurt fu rasari de nicaieri. Persoana din usa o lua in brate pe Syksy de parca nu se mai vazusera de zeci de ani de zile, si poate chiar nu o facusera. Era atata fericire pe fata sa ca Jacks isi fixa ochilor asupra mainilor lui Kesä pentru a se asigura ca nu are un cutit ascuns pe undeva.

"Mi-a fost asa de dor de tine, Syk. Mi se parea ca aud o caleasca, dar nu am vrut sa sper..." atunci Kesä isi ridica privirea din umarul lui Syksy, si se uita spre Jacks si Vår. Fara un sunet, i se napusti lui Vår in brate.

"Frate. Mi-a fost asa de dor de tine, nu stiam nimic din ce faceai si..."

Kesä avu ambitia sa inceapa sa planga si Jacks nu se simtea in stare sa accepte rahatul asta. Syksy veni in stanga sa si ii puse o mana pe umar, poate obervand aura sa aprinzandu-se precum un robinet la presiune mare. De data asta insa, atingerea ei nu mai era binevenita.

"Tu esti Kesä?" hotari Jacks sa o ia usor, dar Syksy ii dadu oricum drumul la umar, expresia sa intunecandu-se.

"Da." se intoarse Kesä spre Jacks. Purta o rochie floarala pana la podea si pantofi inalti fara toc, iar un pulover moale ii inconjura umerii largi. "Si tu...?"

"Jacks. Am venit sa aflam de ce ai capturat-o pe Vinter, si sa o luam inapoi daca tot suntem aici."

"Jacks!" se rasti Vår, o mana inca pe dupa umerii lui Kesä, dar apoi isi dadu ochii peste cap. "La naiba, Kesä, are dreptate. Ce s-a intamplat cu tine? De ce ai rapi-o pe soara noastra mai mica?"

Kesä se dadu inapoi, o expresie intunecata trecandu-i peste fata.

"Cred ca ar trebui sa intram inauntru pentru o felie de placinta."

"In niciun caz." spuse Syksy in acelasi timp in care Jacks a zis "Cu siguranta."

Cand si Vår si Syksy s-au intors cu gurile deschise spre Jacks, a ridicat din umeri. "Daca Vinter e acolo o sa ne fie mai usor sa fim deja in casa."

"Poate nu vrei sa zici asta cu Kesä de fata, totusi?" se rasti Vår.

"Mai bine sa stie ce vine de dinainte." ameninta Jacks, si o privi pe Kesä inghitind in sec cu mai mult decat putina satisfactie.

Intrara pe rand in casa, intai Kesä, apoi Vår si urma Jacks, doar ca Syksy ii trase mana.

"Ea are iluziile; iti intra in minte si ia lucruri sau persoane in evenimente specifice, fara sa le dea un context. Iti ia cele mai mari frici, cele mai profunde dorinte, si iti arata exact cum ar putea sa iti vina de hac. Stii cum te pot afecta pe tine, fiind un om. Esti sigura ca-"

"Eu am un pistol. Sa vad cum poate sa ma mai faca sa vad parinti morti cu un glont in cap."

Cu o incuviintare, Syksy intra in casa, facandu-si loc pe langa Jacks. Jacks isi dadu ochii peste cap si o urma, insa doar pasind peste prag simtea ca a facut o mare, mare greseala.

Daca locuinta lui Vinter era ceea pe care Jacks o putea numi acasa doar dintr-o privire, casa lui Kesä era ceea ce putea numi un palat: distant si cu mult mai mult spatiu decat ii era necesar unei singure persoane . Peretii erau reci si din piatra gri, la fel ca podelele, doar ca ele aveau covoare persane peste tot. Canapele de toate culorile erau puse in cercuri in jurul unor mese joase, de lemn rosu. Mai multe semineuri erau lipite pe acelasi zid, iar rafturi lungi de carti cu coperti colorate, legate in piele, pareau sa fie fermecate pentru a-ti sar in ochi.

Surprinzator, acestea pareau singurele lucuri magice din camera asta. O scara de sticla in spirala era postata in partea opusa a incaperii, iar un perete imens cu tablouri avea o usa in mijloc. De sub ea iesea un fum ce mirosea a friptura. Stomacul lui Jacks ii trada foamea, dar tusi atunci cand Kesä se intoarse pentru a se uita in ochii sai.

"Am inteles ca o cautati pe Vinter?" intreba Kesä si arata cu o mana spre jumatate de duzina de canapele inainte sa se aseze chiar ea pe una. Vår se aseza langa ea, iar Syksy si Jacks in fata lor. "A patit ceva?"

"A disparut. Jacks a fost ultima persoana ce a vazut-o, cum a fost rapita de trei figuri cu glugi. Din descrierea ei erau glugi negre cu sigilii violet, ca cele ale discipolilor tai."

Era prima data cand Jacks auzise ca asa erau colorate hainele discipolilor lui Kesä, dar probabil Vår nu a vrut sa creada cu adevarat ca Kesä putea sa fi avut o parte in rapirea surorii lor. Totusi, chiar si la reprezentatia din seara precedenta, ceilalti doi frati si-au dat seama ca farmecele Kesei erau implicate in poveste... de ce ar fi incercat sa ascunda asta acum?

"Oh, asta e rau. Asta e foarte, foarte rau. Nu pot sa port discutia asta pe stomacul gol; ce ar fi sa mancam ceva inainte?" spuse Kesä, vocea sa ptigaindu-se la ultimele cuvinte.

Ca la un semnal, un sunet distant, ranit, fu auzit. Un strigat obosit, al unei voci obosite de la tipat. Jacks a fost prima persoana care a sarit in picioare, si Vår a urmat imediat. Cu pistolul scos si amenintand in directia lui Kesä, Jacks vorbi.

"Am inteles care e treaba aici. Sunteti patru frati. Sunteti patru stereotipuri. Vår, bogatasul care gandeste rece doar pentru el are de fapt o inima de aur. Syksy, fata efervescenta ce nu isi gaseste locul, dar care e de fapt inteligenta si sincera. Vinter, fiinta fragila si frumoasa, insa care are de fapt un curaj de fier. Si asta te mai lasa pe tine, Kesä. Nu te preface ca esti inimoasa, pentru ca nu ai fost tu cea care a lasat totul balta sa isi caute sora cand a aflat ca a disparut. Nici cea inteligenta, pentru ca te porti de parca nu stim ca tu esti cea care a rapit-o pe Vinter, si o tii captiva pe undeva pe aici, cand tot tu esti cea care ne-a avertizat sa o gasim, sau va fi de rau.”

Nici macar nu respira inainte sa continue, spunand tot ce avea de spus acum cat avea atentia si guruile cascate ale tuturor. “Si niciodata, niciodata, sa nu te gandesti ca arati la fel de bine sau ca ai aceeasi puritate ca Vinter, caci nici daca te-ai naste din nou cu o fata mai draguta si ai lua totul de la inceput nu ai ajunge nici la degetul ei mic. Deci inceteaza cu trucurile. Fa-ti iluziile. Lasa-ne sa o luam pe Vinter, sa te omoram sau sa te capturam pana devii o persoana mai buna, daca esti in stare de asta, si sa mergem naibii acasa."

Tacerea ce se lasa dupa aceea peste cei patru fu asa de profunda, incat Jacks stia ca daca cineva ar fi scapat un ac, ar fi cauzat un cutremur. O voce mica resui sa duca la pierderea concentrarii lui Jacks: se intoarse mai brusc ca atunci cand il vazuse pe tatal sau.

Mama lui Jacks putea fi vazuta prin usa dintre tablouri, acum deschisa, dand spre o camara goala.. in afara de ea. Era legata fedeles de maini si picioare si sangera, cu buzele crapate. Se vedea ca a tipat mult timp si a incercat sa iasa din funiile ce o tineau, caci era transpirata si vizibil obosita.

"Ai venit sa ma iei." a zis mama sa, clipind. "Ti-a luat ceva."

"Nu esti aici de fapt." a zis Jacks simplu, si a indreptat pistolul spre ea. "Esti pe Pamant. Esti in siguranta."

"Serios? Ce-ar fi sa il intrebi pe Vår atunci, cate portaluri spre Pamant exista?" intreba mama sa, lasandu-si capul pe spate, cu oboseala.

"Vår." vorbi Jacks. "Mai exista vreun portal spre Pamant in afara de cel pe care il porti cu tine mereu?"

"Poftim? Jacks, nu, e totul doar o iluzie, sa nu ai incredere in ce vorbeste.." se auzi Vår panicat din spatele sau.

"Asta i-ai zis? Vår, nu, de ce ai mintit-o?" se auzi Syksy, si Jacks isi stranse mana pe psitol pentru a nu se intoarce. "Trebuia sa ii zici adevarul.."

"Dar nu e nevoie de fapt. Oricum nu are cum sa il gaseasca. A fost ingropat in timpul avanlansei. Pestera in care era..." o pauza. Apoi "Rahat, aici e locul, nu-i asa Kesä?"

"Dezleaga-ma, copila. Dezleaga-ma acum, cat nu sunt atenti."

"Nu. Tu nu esti mama mea." a dat Jacks din cap, desi isi simtea inima tot mai mica.

"Ba sunt! Sunt, sunt!! Ai de gand sa ma parasesti din nou?"

"Nu te-am parasit niciodata, mama." se incrunta Jacks, si incepu sa avanseze spre mama sa. "Tu m-ai izgonit, m-ai dat afara din casa."

"A fost o greseala." a zis mama sa in timp ce Jacks se aseza in genunchi in fata ei.

Syksy tipa, insa Jacks nu avu curajul sa se uite la ea. Ochii ii erau prinsi in cei ai ochii mamei sale. Frumoasa, si micuta, ca in ultima zi in care a vazut-o. Aceleasi linii pe fata ei, de la incruntaturi si strambaturi, acum insa invinetite de la plans si insangerate de la tipat. Aceleasi batai ale inimii, pe care Jacks le auzea atunci cand incerca sa se calmeze dupa ce politia a venit, si Jacks a plecat pentru totdeauna din acea casa blestemata.

"A fost, nu-i asa? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca ma vei mai vedea, ma vei omori cu mainile mele? Ca atunci cand mi-ai zis ca daca voi indrazni vreodata sa iti vorbesc, ma vei sugruma pana nu voi putea sa scot un alt cuvant vreodata? Sau de te voi atinge, imi vei taia degetele unul cate unul si mi le vei coase invers, ca sa nu ma mai pot apropia de tine vreodata?"

Mama sa a inchis ochii. "Am comis o greseala. Imi pare rau..."

"A fost o greseala. A fost ultima ta greseala, de fapt. Caci apoi ai murit, un atac de cord, inainte ca politia sa ajunga. Iti auzeam inima atunci, mama. Cum tipai la mine in timp ce iti apasai palma de inima, cum mureai.. Si asa vei face din nou." Jacks ii apasa pistolul de piept, si apoi apasa pe tragaci. Glontul zbura printr-un zid de fum, si apoi intra in perete. Prin perete, de fapt.

Jacks sari in picioare si incepu sa fuga spre peretele penetrat de glont. Aparent camera chiar arata asa, goala, intunecata, si incepu sa smulga din perete cu ferocitate. O putea auzi pe Vinter, cum plangea, cum incerca sa dea din picioare. A rupt o bucata imensa de lemn, destul de mare cat sa intre in camera fara lumina prin ea, si isi tinu respiratia inainte sa sara diatanta mica pana la fata legata, insangerata, extenuata.. si incredibil de frumoasa.

Era lipita de un zid, trantita pe o parte. Mainile ii erau legate sub picioare, si o carpa ii era strans legata de gura. Avea un fel de punga transparenta pe cap, ce stralucea vag in intuneric si respira greu si avea ochii mari si minunati, deschisi precum o caprioara prinsa de faruri.

"Nu stiu daca esti o iluzie sau nu." spuse Jacks, punandu-se pe jos pentru a observa nodurile. Avea mainile legate intre ele, dar si sub picioare. Din fericire, stia exact ce trebuia sa faca. "O sa iti dezleg picioarele, apoi mainile de sub picioare. Daca imi dai un picior, te impusc. Daca fugi, te impusc. Daca vrei sa nu te impusc, faci ce zic.”

Jacks se puse pe treaba. Ii desfacu picioarele, iar Vinter le intinse, mormaind cu ochii inchisi. Trebuiau sa fie amortite ca naiba. Apoi, ii desfacu mainile, si le intinse in fata, legate intre ele cum erau. Se ridica, o mana sub umerii ei, si o ridica in picioare. Picioarele ii erau slabe, si pana acum nu incercase sa isi foloseasca puterea telepatica, asa ca Jacks ii desfacu cu o singura mana nodul de la ceafa. Nu ar fi reusit daca nu a mai facut chiar Jacks noduri de genul in anul de cand era aici.

"Daca tipi..."

"Ma impusti, stiu." spuse Vinter, si isi dadu ochii peste cap. Jacks isi simti corpul oprind sa functioneze, si se obliga sa il porneasca muschi cu muschi pentru a o ajuta sa iasa prin gaura din zid. Doamne, ii fusese dor de ea si de vocea ei precum cantecul unei cutiute muzicale.

"Stiam ca o sa ma gasesti." a soptit Vinter in timp ce Jacks ii tinea un picior, punandu-l prin gaura. "Pari genul ala de persoana."

Cu un mormait, Jacks incerca sa ascunda cat de multa flatare simtea in urma complimentului. Pana la urma, inca se putea sa fie o iluzie. "De ce nu iti folosesti puterile? De ce nu ne-ai zis ca esti aici cand am intrat in casa?"

Vinter era acum pe partea cealalta a gaurii, si Jacks intra dupa ea cu gratie. Isi aminti brusc de tipatul lui Syksy, si aproape nu o auzi pe Vinter atunci cand vorbi.

"Chestia pe care o am pe cap. Nu ma lasa sa imi folosesc puterea, este fermecata acolo. Doar cineva ce nu are puteri ar putea sa il scoata... doar ca exact asta ar zice si o iluzie inainte sa te atace, nu-i asa?"

Inainte ca Jacks sa spuna ca da, ar crede asta si ca poate ca nu ar fi asa de rau, Vår, carand o Syksy insangerata, intra in camara.

"Vinter!" tipa el, si Syksy se intoarse incet cu capul spre Jacks si Vinter. Un zambet insangerat ii desena buzele subtiri.

"Poti sa o vezi, drept Vinter?" ceru sa stie Jacks, cu o mana deja pe legaturile de la mainile ei.

"Drept cine altcineva sa o vad?" intreba Vår, si o lasa pe Syksy jos, langa Vinter. "Ah, crezi ca e o iluzie? Nu, nu mai e cazul. Kesä... ei bine, vino sa vezi."

Dupa ce Vår ii dezlega mainile lui Vinter, ii arata drumul pana unde era Kesä, pe podea, cu o punga nu foarte diferita de cea pe care o purta Vinter pe cap.

"Deci e o chestie de vrajitori, sa va opriti unul pe altul cu caciulitele astea?" intreba Jacks, iar Vår zambi.

"Doar pentru cei mai puternici." ii facu el cu ochiul, si atunci intra Vinter in camera, fara punga ce poate arata ca un fes pe cap.

"De ce ai facut asta, Kesä?" ingenunche ea in fata lui Kesä, luandu-i mainile in ale ei.

Kesä o privi, si nimic din sensibilitatea de dinainte nu mai era in privirea ei.

"Vinter, cea sensibila. Vinter cea frumoasa. Vinter, Vinter, Vinter. Toti te iubesc. Toti te admira. Toti vor sa fie ca tine. Tu, cea care nu fuge. Careia nu ii e frica,... I-ar distruge pana si pe cei mai buni dintre noi."

"Si au facut-o." a soptit cu regret Vinter, punandu-i o mana pe obraz o secunda, inainte ca Kesä sa poata sa se departeze. "Stii, dintre toti, pe tine te apreciam cel mai mult. Kesä, cea ambitioasa. Kesä, cea cu un scop. Kesä, cea curajoasa, ce ajuta oamenii de pretutindeni, invatandu-i. Dar acea Kesä e moarta acum, a murit cand ti-ai trimis discipolii dupa mine. A murit cand nu ai vorbit, ci doar ai tacut si te-ai ascuns." Vinter isi inchise ochii atunci, si ii puse o mana pe cap. "Trebuie sa ne dam seama ce sa facem cu tine. Pana atunci... Ingheata."

Kesä se opri din a-si trage din catuse, si ramase cu ochii privind in gol. Jacks simti un fior cand isi dadu seama ca asa aratase cand fusese victima aceleiasi vraji, cu ceea ce pareau ani, dar erau de fapt trei zile, in urma.

Syksy iesi din bucatarie cu ceea ce pareau a fi rosii la conserva si o sticla de vin de tara in cealalta. Se uita la cum o priveau ceilalti si dadu cu nonsalanta din umeri.

"Am fost lovita cu o carte numita "Omoara-i cu blandete". Cred ca merit asta." spuse ea si bau din vin, apoi din conserva. Jacks se incrunta cu dezgust, iar Vinter rase de fata sa.

"Ah!" a facut Vinter, parca amintindu-si ceva. "Eu sunt Vinter." i-a intins ea mana lui Jacks, si Jacks a strans-o cu putere, pentru ca nu isi permisese pana atunci sa se gandeasca cum ar fi cand o sa o gaseasca pe Vinter, ci doar cum sa o gaseasca, iar inceputul unui nou sfarsit ii intuneca judecata si forta cu care trebuia sa ii stranga mana unei domnisoare de care s-a indragostit fara sa ii stie numele.

"Jacks." zambi la ea, iar Vinter zambi inapoi.

"Jacks, draga, trebuie sa iti arat ceva." spuse Vår si pocni din degete in fata sa. "Poti sa te holbezi la sora mea ca la un ciolan de porc si mai tarziu." se stramba el la Vinter, care ii facu un semn obscen in raspuns.

Jacks se ridica, gandindu-se ca poate nu era asa de inocenta pana la urma, si ca poate ii placea mai mult ca nu stia cand acest inceput avea sa se sfarseasca. Il urma pe Vår afara din casa, si nu mai avu energia sa simta ceva atunci cand Vår se opri la intrarea in pestera.

"Avea dreptatea, deci? Chiar e un portal deschis permanent?"

Vår aproba din cap, si se uita la Jacks in timp ce avansa prin pestera, si ofta usor. Parea infrant, parea infricosat. Dar mai mult decat toate astea, parea usurat, asa cum se simtea si Jacks de cand si-a dat seama ca Vinter nu e un farmec.

"L-am deschis cand ne-am dus fiecare pe drumul sau. L-am pus intr-o pestera, pentru ca fiecare dintre noi sa poata sa ajunga la el, si se preseupune ca puteai sa il folosesti doar pentru a calatori intre locuri din acest univers. Syksy a avut niste aventuri pe Pamant; de fapt, ea a mers acolo inaintea mea, si ea a fost cea care mi-a zis de acel loc. Kesä a fermecat portalul pentru a fi deschis exclusiv pentru Pamant, ceea ce contravinea cu planurile mele, ca toti sa il folosim pentru a ne vedea unii pe altii. Asa ca am venit la pestera, si am daramat-o. Am construit o bariera impenetrabila. Nu stiu cum-"

"Te cred." spuse Jacks, si culmea era ca nu simtea ca se mintea. "Kesa e ingrozitoare. Poate ar trebui sa o omoram."

"Nu." spuse simplu Vår, si cand Jacks se uita la el, urmand sa ii insiruie motivele pentru care cea mai mare sora a lui era o fiinta ingrozitoare, se opri brusc. Ochii ii erau negri cu ura. "O sa traiasca. O sa traiasca si o sa vada cat de fericiti suntem, si cat de fericita ar fi putut sa fie si ea daca ar fi vorbit cu noi in loc sa faca ceea ce a facut. O sa traiasca, pentru ca noi sa o omoram incet."

"Esti intunecat, nu-i asa?" intreba Jacks, dupa un moment de pauza. Vår se intoarse spre Jacks si ii zambi, dar Jacks putea acum sa vada maleficul ascuns de dintii lui drepti. Chiar nu ar trebui sa creada ca il cunoaste pe oricare membru din familia asta.

"Tu ai fost cea care a zis ca sunt rational, dar rece. cand am un scop." ridica Vår din umeri, si Jacks il lovi in umar, nu fara bunatate.

"Am exagerat pentru efectul dramatic."

"Jacks, esti o fiinta imposibila. Ascunzi cruzimea in spatele unui umor usturator si traumele in fata unui comportament distant, aproape profesional. As vrea sa te cunosc, dar cred ca e imposibil."

"De ce?"

"Pentru ca nici tu nu stii cine esti.Oricum, am ajuns la poarta."

Si chiar au ajuns. Era ca cea deschisa in bar, o usa intr-un perete, dar in loc sa dea spre blocul lui Jacks, arata doar negru, un fum gros, aproape solid. Jacks inainta si isi puse incet mana pe suprafata neagra, si imaginea proiecta apartamentul sau: spatiul mic, cu o canapea extensibila alba, biroul de lucru pe care avea un laptop si o agenda neagra, identica cu cea pe care o cara tot timpul dupa sine, ca cea cu care venise in aceasta lume.

"Presupun ca deja m-au dat disparuta si au renuntat la cautari de cand am plecat." spuse Jacks, fara sa lase emotia sa i se strecoare in glas.

"Asta poate fi rezolvat cu cateva farmece, si stii foarte bine."

"Da, presupun ca stiu." spuse Jacks, si chiar stia. Stia ca daca era acum o persoana disparuta probabil ca toate posesiunile s-au dus la matusa sa.

Ea a avut grija de Jacks de la saisprezece ani, de cand s-a aparat de furia tatalui sau omorandu-l, de cand mama sa a facut un atac de cord, de atunci pana la douazeci si unu, dupa ce a terminat Facultatea de Informatica si si-a luat chiar apartamentul pe care il vedea prin usa deschisa.

Stia ca probabil apartamentul fusese deja inchiriat sau vandut altcuiva, in cazul in care matusa sa nu il pastrase pentru intoarcerea lui Jacks, ceea ce mai mult ca sigur nu a facut. Matusa sa avea multa nevoie de bani, Jacks deja impartind jumatate din salariul sau imens cu ea. Daca s-ar fi inrors, nu doar ca arr fi trebuit sa ii dea pe oamenii care probaibil s-au mutat acolo afara, prin magie, dar sa ii si alterneze amintirile singurei sale rude de sange pe care o iubeste.

Stia insa ca nu asta era ceea ce facea situatia asa deranjanta.

"Crezi ca Vinter ar veni cu mine?"

Vår a ridicat dintr-un umar. "Presupun ca e o singura modalitate sa aflam."

Criminalul-informatician facu un pas in spate, si isi lasa mana jos. Portalul redeveni negru. "Presupun ca da."

Au iesit impreuna din pestera, si Vinter ii astepta la intrarea in pestera. Il imbratisa pe fratele ei, iar apoi se aseza langa Jacks. Jacks isi dori sa ii ia mana, apoi isi dori sa nu mai simta dragostea asa puternic.

"Nu am vrut sa intru dupa voi. Inainte sa veniti, acolo m-a tinut. In intuneric. Singura. La limita dintre trezire si somn, la limita nebuniei."

"Cum ai supravietuit?" glumi Vår, dar niciunul dintre ei nu credea de fapt ca glumeste.

"Am avut o lumina care sa ma tina pe linia de plutire." rapsuse Vinter, si ii lua mana lui Jacks, sarutandu-i incheieturile degetelor. "Si nu am de gand sa mai traiesc in intuneric de acum incolo." continua Vinter, de data asta in mintea lui Jacks. Inima i s-a strans, si gandul ca “poate nu era asa rau sa simti” ii trecu fulgerator prin creier.

In acea noapte, Jacks a murit. Din cenusa sa a inviat o persoana ce putea sa iubeasca, o persoana iubita de parca era un obiect pretios, fragil. Din cenusa sa, a rasarit fericirea solida, sub un cer cu stele si o luna coplesitor de magnifica.

Nu, ii gandi lui Vinter, nici Jacks nu avea sa lase lumina sa se ii scape printre degete.

3 notes · View notes

r-d7 · 5 years

Text

Traume de calitate

Combinate ca la carte cu nervozitate, anxietate

Stari de isterie disperate.

Ura pentru societate, raspunsul bolii

Care se inchide in casa, nu-i pasa ca trage din folii.

Demonii sunt toti vii, cam toti gri

Si-si arata coltii la venirea noptii

Frica-n fata mortii, e tot ce poti sa obtii

Viata fuge, n-o tii.. si ti-o fura hotii.

-w💔

@girl-with-th3-br0ken-s0ul

#kazi ploae #specii #gif

31 notes · View notes

mariaancaf · 5 years

Text

Cine au fost şi cum au fost strămoşii noştri?

Toată lumea ştie că strămoşii noştri sunt geto-dacii.

Agatarsii, enigmaticii stramosi ai dacilor

Agatârsii, poporul tatuat pe tot corpul

Herodot este acela care ne aduce primele stiri despre agatârsi (agathyrsi). El afirma ca sunt oameni foarte luxosi si poarta podoabe de aur. Ei îsi tatuau si îsi pictau fata si tot corpul, iar parul si-l vopseau în albastru dupa cum ne relateaza Pliniu cel Batrân. Se tatuau desigur dupa obiceiul tracilor cu un ac si cu o culoare albastra ce nu se stergea, iar în afara de bijuteriile lor de aur mai purtau si diamante.

Agatârsii aveau un stat din Transilvania pâna în Moldova

Agatârsii îsi creasera un stat în Transilvania pe vaile Muresului si în partile de apus ale Moldovei care se pare ca a dainuit pâna catre sfârsitul sec. III î.Hr. Aristotel care scria catre sfârsitul sec. IV î.Hr., îi mentioneaza pe agatârsi. Pomponius Mela din sec. I î.Hr.,Vergiliu, dar si Pliniu cel Batrân (sec. I d.Hr.) îi mentioneaza pe agatârsi, ce nu erau prea demult disparuti, astfel ca trebuie sa admitem ca ei au existat, asa cum ne arata si alte surse istorice, pâna în sec. III î.Hr.

Agatârsii vroiau un stat unde sa nu existe ura, ci doar iubire

Statul tracilor agatârsi are o serie de caractere cu totul unice în Antichitate. Trebuie sa folosim termenul de „stat” când vorbim de societatea tracilor agatârsi, fiindca ea era guvernata de legi scrise într-un codex pe care tinerii îl învatau pe dinafara si mai ales îl învatau sa-l cânte. Informatia acesta ne este adusa de Aristotel, care precum se stie a adunat constitutiile tuturor popoarelor cunoscute, desi nu a ajuns pâna la noi decât „Constitutia atenienilor”.

Se pare ca, dupa spusele lui Herodot, tracii agatârsi au urmarit ca în poporul lor sa nu fie nici ura, nici pizma, adica au vrut sa constituie o societate în care oamenii sa se îndrageasca între ei, si sa nu existe ostilitate si lupta pentru ca fericirea sa domneasca, toti fiind frati, foarte uniti între ei.

La agatârsi nu exista familie, ci o comunitate a femeilor

În acest scop în statul lor se instituie comunitatea femeilor, desigur pornind de la premiza ca femeile pot aduce dezbinare si ura între barbati.

Nu stim care era modalitatea prin care se faceau uniunile între barbati si femei, dar faptul ca barbatii erau foarte luxosi, ca se tatuau, ca se vopseau, adica faptul ca acordau atâta însemnatate aspectului lor exterior, apoi faptul ca purtau podoabe de aur, dovedeste ca voiau prin frumusetea si eleganta lor sa câstige inimile aleselor lor si ca alegerea se facea atât de barbati cat si de catre femei.

De asemenea daca femeile erau în comun, cum afirma Herodot, si bunurile si averea trebuie sa fi fost tot în comun, pentru ca neexistând o familie nu avea cine sa aiba grija de bunurile personale, de vite de pilda, de casa, de gospodarie, pentru ca, asa cum vom arata în continuare, comunitatea femeilor în istorie a fost asociata totdeauna cu comunitatea bunurilor.

Comunitatea femeilor, caz singur în lume, doar la agatârsi

În lumea antica existenta comunitatii femeilor nu se constata decât la agatârsi. Nicio cetate greaca nu a instaurat asemenea legi, desi a existat poliandrie ca la Sparta de pilda, unde mai multi barbati aveau o singura femeie, fiind de obicei frati intre ei. Herodot relateaza ca un popor din Africa, nasamonii „au fiecare de obicei mai multe femei, dar le folosesc pe toate în comun. Când un nasamon se casatoreste obiceiul cere ca în prima noapte sotia sa treaca de la un oaspete la altul.”

Tot asa masagetii nu aveau femeile în comun, dar se puteau uni cu orice femeie ar fi vrut. Însa promiscuitatea propriu-zisa n-a existat la niciun popor niciodata, si nici comunitatea femeilor n-a existat la vreun popor vreodata.

Asadar, comunitatea femeilor care exista la agatârsi nu era un fenomen social originar, ci fusese introdusa pe cale de legiferare, iar legiferarea nu apare decât la popoare aflate în stadii înaintate de dezvoltare.

Barbatii se împodobeau mai frumos decât femeile

Precum am aratat, comunitatea femeilor la agatârsi presupune ca fiecare barbat putea sa-si aleaga iubita sa, cu conditia ca aceasta sa-l accepte. Din acest motiv barbatii se împodobeau cât mai frumos, se tatuau si îsi pictau corpurile, purtând podoabe si giuvaeruri de aur.

Textul lui Herodot indica faptul ca doar barbatii se purtau atât de luxos, desigur spre a cuceri pe aleasa inimii lor. Astfel barbatii erau mult mai frumos imbracati si împodobiti decât femeile.

Aceasta deosebire se regaseste întocmai la unii locuitori din Pacific unde barbatii se decoreaza (prin tatuaje) si se împodobesc cu coliere, bratari etc. mai mult decât femeile. Actualmente în portul popular din Maramures si din nordul Transilvaniei se poate constata ca barbatii sunt foarte frumos împodobiti, în contrast cu ce se observa în Oltenia, în Muntenia sau în Moldova de sud unde femeile au costume mult mai frumoase si sunt mai fastuos împodobite decât barbatii.

Agatârsii si getii erau comunisti

Desigur comunitatea femeilor implica si o comunitate a bunurilor. Stim din textele lui Horatiu ca la geti, deci si la agatârsi „ogoarele sunt neîmpartite si produc roade comune”.

Comunitatea femeilor la agatârsi suprima desigur salbaticul obicei al sinuciderii vaduvei ramase dupa moartea sotului ei, asa cum era datina la unii geti. Este posibil ca aceasta comunitate a femeilor sa fi fost instituita spre a se suprima datina jertfirii vaduvei ramase dupa moartea sotului sau, datina care se stie ca a persistat pâna în sec. al XIX în India sub numele de sati.

Astfel putem interpreta eleganta si luxul agatârsilor. Daca avem în vedere ca în societatea agatârsilor era o continuare a riturilor din Misterele lui Dionysos, ai carui adoratori erau acestia, atunci femeile erau egale cu barbati si aveau, poate ,un rol mai mare fiindca în ceremoniile Misterelor , femeile numite bachante sau menade sau thyade, adoratoarele lui Dionysos, erau cele care organizau desfasurarea acestor ceremonii.

Agatârsii nu credeau în Zamolxis, caci purtau podoabe de aur

În ceea ce priveste credintele religioase ale agatârsilor, putem afirma cu destula certitudine ca ei nu erau adoratorii cultului lui Zalmoxis si ai Misterele sale, adica ai riturilor prin care se conferea nemurire geto-dacilor deoarece tracii agatârsi duceau o viata foarte putin ascetica, aveau relatii cu multe femei si purtau podoabe de aur, fiind tatuati si vopsiti spre a place femeilor. Or în cultul lui Zalmoxis exista o interdictie de ordin religios – în acord cu ascetismul si cu simplitatea vietii adoratorilor lui Zalmoxis de a nu purta obiecte si bijuterii de aur.

I.H.Crisan scrie cu privire la aceasta problema: „Ramâne în continuare deschisa problema ciudata a disparitiei obiectelor de aur în secolele ce au precedat cucerirea romana, atâta vreme cât izvoarele literare ne atesta clar existenta lor”.

Iar Vasile Pârvan scrie: „Ceea ce trebuie sa mire mai mult decât lipsa chihlimbarului, e lipsa aurului de la Ten-ul getic”. Ar fi fost cu totul paradoxal ca oamenii ce aderau la credinte ce impuneau înfrânarea si simplitatea vietii sa poarte podoabe de aur. O interdictie similara pare sa fi existat si în Egiptul antic,si se stiu relatiile care au fost atestate de antici între Egiptul antic si Zalmoxis, prin intermediul lui Pitagora.

Agatârsii, adoratori ai lui Dionysos, zeul vitei de vie si al orgiilor prelungite

Agatârsii par a fi fost adoratori ai lui Dionysos, zeul vitei de vie, dar si al orgiilor prelungite. Se stie ca Dionysos, al carui nume îl aflam si în scrierea creto-miceniana a alfabetului linear B si în tablitele de la Pylos din asa-zisul palat al lui Nestor din sec. al XIII î.Hr., era un zeu care fusese adoptat de acheeni micenieni înainte de razboiul troian. El se afla mentionat si în Iliada, împreuna cu adoratoarele sale, numite de Homer „doici”, dar care sunt denumite menade sau thyade în Misterele sale, precum si în riturile si ceremoniile legate de acestea.

Adoratorii lui Dionysos în conflict cu adoratorii lui Zamolxis

Fiind Dionysos divinitatea protectoare a vitei de vie si a vinului este evident ca masura stârpirii vitei de vie în Dacia pe vremea lui Burebista si a marelui preot Deceneu era în ultima instanta un act de ostilitate vadita împotriva lui Dionysos si a riturilor sale orgiastice. Lucrul nu trebuie sa mire întrucât chiar în Iliada se arata cum regele trac Lycurg le urmareste , vrând sa le ucida,pe adoratoarele lui Dionysos, curmând o scena ce pare a fi o parte din Misterele ce se desfasurau în cinstea lui Dionysos.

Este de înteles ca împotriva orgiilor din riturile lui Dionysos trebuie sa existe o mare ostilitate a ascetilor,adoratori ai lui Zalmoxis ce posteau necurmat si se înfrânau de la orice placeri trupesti. Într-adevar cultul lui Dionysos avea un caracter orgiastic, comportând ceremonii care se desfasurau la anumite intervale, în care se bea mult vin, se cânta, se jucau hore noaptea la lumina facliilor, se striga, se alerga, rituri la care luau parte, despuiate sau îmbracate în costumatii stranii,femei amestecate cu barbati.

Aceste Mistere ale lui Dionysos au fost interzise în anul 186 î.Hr. la Roma de catre senatul Republicii pentru ca puneau în primejdie siguranta statului si moralitatea publica,din motive bine intemeiate.

Agatârsii, getii cu tyrs

Un autor latin Valerius Flaccus îi numeste pe agatârsi, Tyrsagetae „geti cu thirs”( adica getii cu toiag) , apelatie care nu trebuie confundata cu Thyragetae, „getii de la fluviul Thyros (Nistru)”.

Aceasta apelatie a lui Valerius Flaccus ne dezvaluie sensul real al acestui nume de „agathyrsi”si ne arata originea acestei denumiri.

I.H.Crisan crede ca reprezinta o porecla data tracilor din Carpati care n-a fost evidentiata pâna acum.

Aceasta denumire thyrsagetae, „getii cu thyrs” înseamna ca agatârsii erau adoratori ai lui Dionysos, pentru ca în multe din reprezentarile grafice ale acestui zeu, el poarta thyrsul, acesta fiind emblema zeului Dionysos (un toiag de lemn sau de trestie care la cap era încununat cu frunze de vita de vie sau de iedera) . Mai toti adoratorii lui Dionysos purtau emblema acestui zeu, thyrsul, în literatura greaca el aparand catre anul 430 î.Hr.

În marele Dictionnaire des antiquite’s grecques et romaines (Paris, 1898) întocmit de Daremberg si E. Saglio, în articolul consacrat thyrsului, marele elenist A.J. Reinach arata ca pentru autorii antici, agatârsii erau getii cu thyrs, adica adoratori ai lui Dionysos, si se interpreta numele de „agthyrsos” prin „acela care agita thyrsul”, prima parte a acestei denumiri “aga” fiind verbul grec “ago” = „a duce, a conduce”, iar “thyrsos” este numele thyrsului însusi.

Deci “agathyrsul” este acela care umbla mereu cu thyrsul în mâna, semnalându-si astfel calitatea de adorator al lui Dionysos. Grecii care îi vedeau mereu pe getii adoratori ai lui Dionysos cu thyrsul în mâna i-au poreclit agathyrsi (agatârsi).

Aceasta etimologie a numelui agatârsilor – singura deocamdata pe care o cunoastem – exclude bineînteles orice posibilitate ca agatârsii sa fi fost sciti, pentru ca vita de vie nu crestea în tinuturile locuite de ei – iar Dionysos nu era un zeu adorat de sciti. Ba mai mult, un rege scit care a fost initiat în cultul lui Dionysos a fost izgonit de pe tron din acest motiv si apoi ucis, tocmai fiindca si scitii erau ostili ca si romanii sau ca unii dintre greci cultului orgiastic al lui Dionysos.

Agatârsii sunt dacii de mai târziu

S-a scris de catre W. Tomaschek, dar si de catre H. Stein ca agatârsii sunt dacii de mai târziu, si afirmatia acesta este facuta si de I.H.Crisan care scrie ca „agathyrsii pe limba lor se vor fi chemat întotdeauna daci”.

Este foarte probabil ca agatârsii este o porecla data de grecii din cetatile portuare ale Pontului Euxin traco-getilor din Transilvania pentru ca umblau mereu cu thyrsul în mâini, dar trebuie aratat ca acestia nu erau închinatori ai lui Zalmoxis, ci erau adoratori ai lui Dionysos, ale carui Mistere le celebrau în orgii rituale, iar reformele lui Burebista si Deceneu au avut ca scop extirparea acestui cult. Cert este ca agatarsii sunt stramosii dacilor

Dacă ți-a plăcut acest articol sau ai altfel și alte informații despre strămoși noștri aștept in comentariu .

#istorie #daci #geto-daci #romania #agata #2019

2 notes · View notes