#scutura | Explore Tumblr posts and blogs

nox-scrie · 5 years ago

Text

husky

A treia parte din povestea lui Jacks. Chiar am nevoie de un nume. Ramasesem la ceva data trecuta? Oh, da, “The Jacks Series”. Merge si asa. Din moment ce e penultima parte poate imi vine ceva inspiratie pana la postarea ultimei parti, dar e foarte improbabil. Oricum, sper sa va placa! Puteti sa gasiti partile unu (freeze) si doi (build) mai jooos.

Word Count: 3014

Partea 1 | Partea 2 | Partea 3 | Partea 4

***

Caleasca tremura de parca ar fi fost un cutremur permanent inauntrul sau. In spatele perdelelor negre, cerul noptii era precum o pata de cerneala ce se intindea la nesfarsit; totusi, nimeni nu se uita in spatele perdelelor in seara asta.

Dezamagirea plutea in aer si avea gust amar, mirosind a casa parinteasca in care te intorci dupa ce esti dat afara de unde stai pentru ca nu ai mai platit chiria.

Jacks, individ plin de personalitate (in general criminala), persoana ajunsa fara voia sa pe un taram magic numit Regatul Folclor (desi avea mai multe regate si imparatii in acesta), de o frumusete imensa si cu o strambatura pe masura, statea pe o bancheta din catifea privind la propietarul calestii cu un ochi critic, incercand sa ascunda greata pe care o simtea stiind ca omul din fata sa este singura cale de a se intoarce acasa.

O raza din lumina lunii venea pe sub perdea si le lumina picioarele pana la genunchi. Pozitia lui Jacks era atenta, cu mainile pe coate, si observa cu coada ochiului cum luna se reflecta in cristalele colorate de la mana sa.

Barbatul din fata sa citea o scrisoare cu voce tare, insa Jacks stia cu siguranta ca persoana ce a scris-o nu putea sa fi inclus la fel de multe oftaturi dramatice pe cat o facea Vår in lectura lui. Nu a spus nimic legat de asta, totusi. Avea multe intrebari pentru vrajitorul ce putea sa construiasca orice din nimic si nu stia de unde sa inceapa cu ele, asa ca prefera sa nu adreseze niciuna.

Puterea lui Vår parea aproape fara limita, ceea ce baga sperietii in Jacks. Atunci cand vrajitorul si Jacks s-au despartit dupa discutia lor din bar, intalnindu-se din nou la apus pentru a-si incepe expeditia, Vår nici nu a ezitat inainte sa isi rasuceasca mana din inchietura o data, facand o caleasca din abanos si catifea neagra, perfect functionala, sa apara in fata lor. Jacks fluiera atunci, peste sunetul ingrozitor de alarmant al bataii inimii sale. Ar fi putut sa ii faca un sicriu si sa ii ingroape corpul de viu oricand, scapand nepedepsit, iar aceasta constientizare nu era una bine venita.

"... si astfel, OOOOFFF, iti urez mult noroc in a-mi gasi locatia, draga OOOOOOOOF frate." incheie Vår lectura scrisorii, iar Jacks nu avu nevoie sa ii acorde atentie pentru a stii ca sora lui Vår, Syksy, nu dorea sa isi vada fratele nici daca ar primi greutatea ei in diamante. "Mare pacat ca stiu exact unde esti, micuta surioara. Si o sa vin sa te iau chiar daca tu vrei sau nu."

Poate Vår ar fi fost amenintator daca vorbea cu cineva real, sau se uita in gol contemplativ, insa arata cu degetul aratator catre scrisoarea mototolita, avand si degetul mic in aer, de parca ar lua ceaiul.

"Presupun ca stie si ea asta." ridica Jacks din umeri, si se intoarse la a-si studia bratara pe care Vår i-o facuse cu un simplu gand.

"Sper sa o faca, pentru binele ei." spuse Vår rastit, dar cand Jacks se uita la el, Vår ridica pur si simplu din umeri. "Nu vreau sa o sochez si sa ii dau un atac de cord. Din nou. Ia un sfat de la mine: nu te imbraca cu hainele surorilor tale daca nu vrei sa fi acuzata de cateva lesinuri nevinovate."

Fu o pauza in vorbire, cu Jacks uitandu-se fix in ochii lui Vår, parca provocandu-l sa zic ceva.

Si ticalosul chiar a zis.

"Ce pronume folosesti azi?"

"Feminine." a zis Jacks dupa o pauza, in care contempla daca sa il ia la bataie pe Vår acum sau dupa ce coborau din trasura.

"Am inteles, capitane." ii facu Vår cu ochiul, iar Jacks a tras perdeaua, uitandu-se pe fereastra. Il mai asculta un minut pe Vår, ce ameninta fara sa isi dea seama cat era de infricosator (deloc).

Ce era in spatele ferestrei facu ca Jacks sa se aplece inainte, absorbind tot ce putea din aceasta imagine.

"Frumoasa priveliste, nu?" spuse Vår, dar Jacks nu se intoarse, pentru ca stia ca probabil se uita la muschii lui sau ceva asemanator.

"Am vazut si mai dragute." minti Jacks ridicand din umeri, si se lasa din nou pe spate, fara sa isi dezlipeasca ochii de la constructiile ce straluceau in noapte precum lumina a unei lanterne cand esti pierdut pe mare.

Era un adapost de animale, sau o ferma, sau un circ. Era totul in acelasi loc. Case scunde, luminate de candele colorate,cu peretii pictati cu modele de pisici si caini de diferite rase, erau asezate intr-un cerc in mijlocul oraselului. De-abia vizibile, niste grajduri erau in partea opusa a oraselului, si Jacks poate spera la, sau poate chiar auzea, nechezatul cailor. Si peste tot erau curse, pentru cai si pentru caini, podiumuri si obstacole infipte in pamant cu lanturi. Totul parea ca bazaie cu viata, si Jacks isi simti inima batand mai tare cand se gandea la torte aprinse si la spectacole ce ii faceau pe oameni sa uite daca tipau de incantare sau de frica.

"Ai zis ca Syksy iubeste cainii." spuse Jacks dupa ce isi dezlipi ochii de la peisaj, nu fara greutate.

"Husky, in general, da. Mereu i s-a parut ca seamana cu ei. Frumoasa, dar rece. Imposibil de domesticit. Ce nu isi are locul printre oameni. Iti dai seama cat de incantata trebuie sa fi fost sa ajunga aici." spuse el uracios, insa ochii ii scanteiau, asa ca Jacks nu a spus nimic.

Oricum nu ar fi avut ce sa zica; nu avea niciun frate sau o sora, iar parintii sai i-au zis sa plece din casa inca de cand avea 15 ani si le-a spus ca e genderfluid. Fusese o discutie ce nici macar nu poate fi considerata o discutie, ci o lupta. Tatal sau luase o lampa si era gata sa ii sparga capul cu ea, iar vocea ii era joasa si aproape canina. Jacks se lasa jos cu o milisecunda inainte ca lampa sa se distruga deasupra capului sau. Un ciob ii sari in ceafa, si Jacks il scoase cu un tipat indurerat, adrenalina o armura, adrenalina o arma pe care nu voia sa o foloseasca, si se arunca peste tatal sau, cu ciobul in afara.

Isi scutura capul. Vår se uita la Jacks de parca ii putea citi gandurile, dar nu a intrebat nimic, asa cum nu a facut nici Jacks. Pentru un moment, Jacks simti recunostinta pentru barbatul din fata sa, ce era opus fetei pe care o cautau. Fetei pe care Jacks o cautase toata viata sa, fara sa stie.

"Syksy ar trebui sa dea o reprezentatie azi, deci caleasca o sa ne lase acolo."

"Cum stii toate astea?"

"Am cautat."

Jacks se uita la el pe sub sprancene. "La bar imi zisesei ca nu stii de ea."

Vår se uita pe fereastra, o roseata palida colorandu-i obrajii inchisi la culoare. "A trecut o zi."

Incerca sa dea din umeri, dar nu avea acelasi efect nonsalant ca in de obicei. Inainte ca Jacks sa zica orice, caleasca se opri. Jacks inspira adanc si deschise usa, sarind distanta de o jumatate de metru pana jos si ridicand un nor de praf in jurul sau.

Erau aproape de cele mai indepartate case postate in cerc, si Jacks putea sa vada grajdurile extrem de bine. Mereu a iubit calaria, si faptul ca in aceasta lume putea sa o faca oricand ii umplea corpul si mintea de fericire.

Concentrandu-se pe imprejurimi, Jacks isi dadu seama ca aude de aproape zgomotele unei multimi: rasul slab, lovitul de pahare, tipete dar si discutii joase, alerte ca fluxul unui rau. Iar apoi, latratul.

Uitandu-se inapo pentru a se asigura ca Vår e in spatele sau, Jacks avansa printre case pana cand a ajuns in zona de spectacol. Ramase in loc cand observa ceva ciudat, si se intoarse pentru a se uita la Vår. Caleasca din care tocmai ce iesise se dezintegra.

"Daca nu mai am nevoie de ceva dispare." spuse Vår cand a ajuns in dreptul lui Jacks si ii urmari privirea.

"Deci bratara asta nu e de fapt o bratara, ci un dispozitiv de urmarire si control?"

"Nu as avea nevoie de unul ca sa te tin sub observatie. Am relatii, Jacks-criminala-de-ocazie." spuse el si trecu pe langa Jacks inspre spectacol. Jacks isi dadu ochii peste cap si il urma.

Era exact asa cum isi imagina. Mici podiumuri si cercuri de foc, o gramada de caini de toate marimile si oameni in jobenuri si paltoane cu sclipici, ce se potriveau cu cizmele lor pana la genunchi. Oamenii erau imbracati simplu, ca in majoritatea oraselor pe care le-a vizitat Jacks, cu tonuri de bej si alb, putine femei purtand pantaloni. Totusi, vazu cativa oameni imbracati elegant, nobil, cu parul in zeci de bucle si fetele pudrate, observand cum avansa spectacolul prin binocluri cu lentile mici, de care nu aveau de fapt nevoie.

Aceasta amestecare dintre oamenii de rand si nobili facea ca Jacks sa se simta de parca era din nou pe Pamant. Era ca in metrourile in care mergea erau deopotriva oameni ce lucrau doisprezece ore pe zi pentru a isi sustine familia, in hanoracuri si pantaloni vechi, si corporatisti ce lucrau opt ore si se plangeau ca era prea mult de munca, aranjandu-si costumele apretate.

Momentul in care Vår a pus ochii pe Syksy a fost magic, doar asa putea Jacks sa il descrie. A simtit pe pielea sa cum privirile li s-au conectat, si Jacks nici macar nu a incercat sa isi ascunda interesul atunci cand s-a uitat dupa sora fetei pe care o cauta.

O vazu, si ochii parca nu i se puteau concentra pe ea: era prea stralucitoare. Incerca inca o data sa o priveasca, si de data asta ochii i se lipira de chipul cu trasaturi ce in lumea lui Jacks ar fi fost considerate asiatice, dar aici erau pur si simplu frumoase. Purta unul dintre costumele acelea cu o haina stralucitoare, pantaloni scurti de piele si bustiera, iar ghetele pana la genunchi aveau un toc asa de ascutit ca Jacks stia cu siguranta ca i-ar fi facut o gaura in inima daca nu ar fi avut-o pe Vinter acolo deja.

"Frate." a fost tot ce a spus Syksy inainte sa plesneasca dintr-un bici de piele in directia lor. Jacks se indrepta de spate si se uita la fata cu o spranceana ridicata, dar ea incepu sa rada. "Trebuie sa ma astept sa vii, du-te-n cainii mei! Nici nu stiu de ce m-am mai chinuit sa iti scriu."

Syksy venea spre ei acum, iar cand era la un metru departare scutura o data din mana cu biciul si inainte ca Jacks sa poata observa miscarea, Vår era deja prins de mijloc cu el, si se impiedica in bratele lui Syksy, care il saruta pe cap.

"Ti-a luat ceva sa iti aduci aminte ca ai o surioara, Vår." ii ciufuli ea parul, dar dupa aia inspira de cateva ori si isi ingusta ochii. "Ceva nu e in regula. Esti fericit, dar e ceva.. deplangi pe cineva. Probleme cu iubitul ala frumos al tau?"

"Nu am avut niciodata un iubit Syksy, si stii asta." isi desprinse Vår biciul din jurul soldurilor si se uita la ea. Se vedea ca el trebuia sa fie mai inalt, dar tocurile ii dadeau un sfert de metru in inaltime lui Syksy.

"Ah, atunci cine e companionul tau?" intreba Syksy atunci, si se intoarse spre Jacks.

"Jacks." spuse Jacks si ii intinse mana inainte ca Vår sa apuce sa faca orice. "Nu as fi impreuna cu ratatul asta nici daca as primi viata vesnica." continua apoi, doar sa vada daca o poate face sa rada, si daca rasul ii semana cu cel al lui Vinter.

Iar Syksy a ras, si Jacks s-a uitat intr-o parte, pentru a nu i se vedea tristetea de pe chip.

"Imi place de el." a declarat Syksy, ciufulind parul scurt al lui Jacks.

"De ea, Syk." a zis Vår, obosit sa nu faca parte din discutie. Syksy ridica sprancenele ei subtiri, dar un zambet jucaus incepea sa ii apara pe buze. "Nu am venit aici pentru filtrurile tale, Syksy. Ceva s-a intamplat cu V-"

"Shhh. O sa inceapa spectacolul. Va rog, stati sa il vedeti. Nu o sa dureze mai mult de zece minute." spuse Syksy, si inainte sa se indeparteze de ei ii apuca mana lui Jacks si trase, apropiindu-i corpul de al ei. "Poate asa o sa uiti de fata de care te-ai indragostit."

Jacks ramase in loc, cu gheata in vene mai ceva ca atunci cand a vazut-o pe Vinter ultima data, si i-a inghetat totul fizic si sufletesc. Se intoarse incet cu capul spre Vår, ce se uita la Jacks cu ochii mari. Jacks nu stia daca de frica sau de ingrijorare, dar avea un avantaj, caci lui Vår ii parea rau de companionul sau acum. Avea sa-l foloseasca cu grija.

"Ce putere are Syksy mai exact?" intreba Jacks, si se intoarse spre multimea ce incepea sa se adune intr-un cerc.

Vår se uita la Jacks din varful capului sau cu par negru-albastrui pana in calcaiul ghetelor negre, lucioase. "Viteza. Putere. Aure. Orice ce iti poate aminti de un lup, sau un husky daca vrei sa fi draguta, si tot la fel de uman."

Din cunostintele limitate despre magie ale lui Jacks, putu sa realizeze ca aurele erau legate de personalitati si de stari. Probabil de asta putu sa stie cum se simt Jacks si Vår fara sa puna nicio intrebare, si asta ii indrepta coloana lui Jacks. Se vedea asa de mult cat de mult incepuse sa o placa pe Vinter, incat sa isi puna amprenta asupra aurei sale?

Spectacolul incepea, si Jacks ii multumea pentru a mia oara oricarei entitati ar exista acolo pentru cei cativa centimetrii in inaltime peste medie pe care ii avea. O putea observa pe Syksy, radianta precum o unda de curent electric, cu luna in spate. Fata saluta multimea, dand cu biciul si chiuind de incantare, cu doi caini mari, husky, in stanga si in dreapta ei. Intre o clipire si alta, Jacks putea sa jure ca a vazut trasaturile lui Syksy alungindu-se, gheare iesindu-i din maini, aratand la randul ei ca un husky, dar imaginea trecu pe cat de repede a venit.

Si atunci ceea ce Jacks nu poate descrie altfel decat iad incepu. Era frumos si fierbinte, si totul urla sub greutatea emotiilor care tineau multimea in loc. Jacks nu stia daca cainii chiar se marisera, dar acum pareau imensi, si cercurile ce acum un minut erau la un metru deasupra pamantului, acum erau la trei. Noii caini sareau prin ele, iar in timpul saltului si ei si cercurile luau foc.

Era magnific si terifiant. Jacks o prinse cu privirea pe Syksy si putea sa jure ca era dezbracata, doar cu biciul in jurul bazinului ei. Isi dezlipi ochii de la ea cand ii zambi, si nu mai avea dinti, ci colti. Reprezentatia continua; cainii se faceau din ce in ce mai mari, si isi schimbau blana de la rosul focului la albastrul negricios al cerului in timp ce alergau in jurul multimii, sarind peste obstacole, tarandu-se pe sub ele si rostogolindu-se in praf ce parea mai degraba pudra de talc, alba si faramitoasa, ridicandu-se jumatate de metru de la pamant.

Iar apoi cineva tipa, si visul se opri. Cainii erau husky din nou, si sareau prin cercuri cu limbile scoase, iar multimea chiuia adorabil, copiii cerand sa fie ridicati sus pentru a vedea totul. Vår era in dreapta lui Jacks, si parea ca ii e rau, cand aplauzele de final se auzeau. Jacks nu se simtea diferit acum, fara vraja ce sa ii intunece mintea, asa ca ii apuca cotul si il trase afara din multime, spre aleea pe care intrasera in satul propiu-zis.

Acolo, Syksy ii astepta, si Jacks constientiza ca era imbracata. Nu stia daca sa simta dezamagire sau exasperare ca macar se gandea sa simta dezamagire, si spera cu toata puterea sa ca acest conflict interior sa nu i se arate pe aura.

Dar Syksy parea interesata de altceva acum. Isi daduse jos paltonul sclipitor, aruncandu-l pe gardul unei case, si se uita cu sprancenele incruntate la perechea din fata sa.

"De ce fecalele mamelor voastre nu mi-ati zis ca Vinter a disparut?"

"Pai, draga sora, poate pentru ca..."

"Nu ma lua pe mine cu draga sora, natangule!" se rasti Syksy, si isi lipi o mana de frunte. Era rosie, si lui Jacks ii trebui o jumatate de secunda sa isi dea seama ca e sange, dar Vår ii lua mana dreapta a surorii sale inainte ca Jacks sa apuce sa faca o miscare.

"Cine ti-a facut asta?" intreba Vår, si amenintarea din vocea sa ii aminti lui Jacks de toata puterea pe care o avea el de fapt.

"Tu cine crezi?" isi intoarse Syksy cealalta mana, iar pe podul palmei acesteia era un sigiliu, precum cel de la scrisori.

Jacks se apropie pentru a-l studie mai bine, dar apoi ridica din umeri. "Ar trebui sa il recunosc?"

Syksy scoase un ras ce era mai degraba un latrat amenintator. "As fi ingrijorata daca ai face-o. Ce ati vazut voi doi acum nu e spectacolul meu. Ce ati vazut a fost o vraja..." isi ridica mana stanga, cu palma in afara, pentru ca amandoi sa vada. "Facuta de persoana asta."

"Deci o cunosti pe persoana ce a facut asta." ridica Jacks o spranceana, incercand sa isi ascunda rusinea de la iluzia cu Syksy dezbracata.

Vår scoase un hohot trist de ras, iar Syksy isi puse capul in pamant, parul ei negru si ondulat venindu-i in fata si acoperand-o.

"Din pacate, amandoi stim cine a fost." spuse el, si ii lua mana lui Syksy, trecandu-si degetele lungi peste floarea-de-nu-ma-uita de pe podul palmei surorii lui. "E sigiliul lui Kesä."

Dupa un moment de ingropat in mintea sa, ochii lui Jacks s-au aprins, incruntandu-se totusi aproape imediat. "Fratele vostru. Da. Dar de ce ar face asta...?"

"E un avertisment." vorbi Syksy, si cand se uita la Jacks din nou, lacrimile ii curgeau mute pe obraji. Il mai privi o data pe Vår, ce dadu din cap, inca aratand ingretosat. Syksy trase aer in piept, iar dupa ce vorbi, Jacks se ineca.

"Kesä o are pe Vinter." spuse Syksy. "Si ce am vazut eu, Vår si cu tine e ce pateste ea acum, daca nu venim in pestera ei pana la apus, maine... va muri."

Jacks ii dadu un pumn, dar durerea din sufletul sau nici nu se compara cu oasele ce i-au pocnit pe sub piele.

3 notes · View notes